Conceptia despre originea si rolul profitului doctrinei mercantiliste

Izvorul profitului i deci al cumulrii de bogie, de capital, era, dup aceiai

apreciere, comerul, circulaia mrfurilor, mijlocite de bani i n mod deosebit,
comerul exterior. Fr s intre n prea multe detalii privind mecanismul de
funcionare a economiei de pia, mercantilitii au considerat c sporul de bani pe
care-l ncasa negustorul, comparativ cu cheltuielile fcute pentru a aduce produsele
respective pe pia, rezulta din diferena de pre , din faptul c acestea erau vndute
la un pret mai mare dect preul la care au fost achiziionate. Astfel, s-a ajuns la
concluzia c sfera economic n care se creeaz i se realizeaz profitul ar fi
circulaia mrfurilor, comerul, pierznd din vedere faptul c dac lucrurile sunt
privite, nu n mod individual, ci la scara ntregii societi, atunci fiecare negustor apare
pe pia n dubla ipostaz, att de vnztor, ct i n calitate de cumprtor, ceea ce nu
mai poate explica surplusul de valoare obinut, deci nici profitul, nici sporirea avuie
naionale. Aceast slbiciunii teoretic a mercantilitilor va fi explorat din plin de
adversarii i criticii lor de mai trziu, economitii liberali clasici.
Totui, se poate afirma cu certitudine c, prin trecerea la economia de schimb,
avuia este eliberat din limitele valorii de ntrebuinare i ncadrat n spaiul valorii
de schimb. Aceast mutaie va permite amplificarea continu a bogiei i a
posibilitilor de acaparare a ei. Comerul de mrfuri i de bani devine astfel, cea mai
profitabil sfer a economiei.
Cu toate c mercantilismul a fost contestat i vehement criticat de ctre adepii
liberalismului clasic i neoclasic n ceea ce privete rolul esenial pe care acetia l
acord statului n susinerea economiei intervenie socotit drept o piedic n calea
afirmrii liberei iniiative a agenilor economici i a funcionrii economiei de pia,
totui, acest curent de gndire economic are meritul de a fi mbinat n mod eficient
teoria cu practica, de a fi pus politicul n slujba economicului. Statul i politica sa
devin eficiente, susin mercantilitii, doar n msura n care se sprijin pe bogie ct
mai mare i n continu cretere.
Profitul poate creste prin marirea volumului tranzactiilor si prin asigurarea
deplinei lor libertati; regimul de protectie nu este necesar; se poate cumpara si scump
daca se revinde cu surplus. Grija este aceea a asigurarii pe termen lung a unui sold
activ al balantei globale, exportand masiv produse fabricate si importand strictul
minim necesar consumului national.
Mercantilitii au fost gnditori pragmatici. n centrul ateniei lor au stat
problemele economice practice, cu precdere msurile de politic economic pe care
trebuia sa le ia statul pentru desfurarea eficient a afacerilor, creterea profitului
oamenilor de afaceri i sporirea avuiei naionale. Temelia politicii economice
mercantiliste este ideea prezenei i interveniei active a statului n economie,
att ca agent economic de sine stttor, ct i, mai ales, pe plan extern, printr-o
minuioas i sever politic protecionist n favoarea ntreprinztorilor naionali,
limitnd concurena ntreprinztorilor strini.

Mercantilismul in Franta
Unul dintre cei mai mari mercantilisti francezi a fost Antonie de
Montchrestien.Lui A. Montchrestien ii revine meritul de a fi elaborat termenul de
economie politica.El a scris in anul 1615 Tratat de economie politica dedicat regelui
si reginei , in care apare ca un mare aparator al celei de-a treia stari, dup aparerea sa,
in cea mai mare parte din negustori si comercianti.Negustori afirma el sunt
foarte utili statului.
Montchrestien doreste ca Franta sa devina stat puternic si bogat.Doctrina sa se
bazeaza pe principiile interesului individual ca motor al activitatii economice pe ideea
ca diviziunea muncii contribuie la cresterea productivitatii muncii,ca productivitatea
muncii industriale este superioara celei agricole.
Filozofii scria el - sustin ca scopul este cauza, iar comertul este intr-un
anume fel scopul principal al diferitelor meserii.Aici se observa ideea, sustinuta de el.
ca circulatia are primat fata de productie.el apara din toate punctele de vedere
profiturile negustorilor.Daca nu ar exista la ei setea de castig, care-i obliga sa ignore
riscul si pericolele, scrie el, ei ei nu s-ar fi hotarat sa se supuna atator pericole pe uscat
ca si la pericolele de scufundari pe mari.
Montchrestien stia ca profitul este rezultat al instrainarii, dar foloseste,
aceasta teorie mercantilista impotriva negustorilor straini.In comertul interior pierderea
unuia este egalata de castigul altuia si astfel tara in intregime nu pierde. In comertul
exterior negustorii straini scot avutia din tara, saracind-o.
Colbert (1616-1683) a pus in opera o politica economica care i-a purtat
numele.Colbertilismul reprezita un amestec de etatism, liberalism si nationalism.
Pe plan intern el a practicat interventia masiva a statului pentru a edifica si intari
industria si pentru a reglementa activitatea economica.Prima directie a urmarit crearea
in mod nemijlocit, de catre stat, a unor manufacturi sau acordarea de facilitati pentru
construirea lor : prime pentru instalare si punerea in functiune, imprumuturi cu
dobianda mica, fiscalitate redusa.Cea de-a doua viza o reglementare minutioasa, dar
mai ales cu caracter tehnic, si organizatoric; ea se refera la drumul parcurs de produs,
care trebuie sa fie de inalta calificare, sa aiba aspect comercial.
Pe plan extern, Colbert a impus restrangerea importurilor si stimularea
exporturilor, pentru a obtine o balanta comerciala activa. De asemenea a promovat un
comert agresiv, sprijinit de o politica de cucerirecare, uneori, a transformat competitia
comerciala in razboaie.Colbert si opinia franceza a vremii sale pornea de la ideea ca
francezii pot sa produca totul, iar strainii nu.Acestia trebuie siliti sa importe de la
francezi.