Sunteți pe pagina 1din 11

Tisa : Taxus baccata

European yew

Fam : Taxaceae
A elaborat : Curca Irina
grupa 4508

Cine se odihneste la umbra


Tisei si adoarme se poate
imbolnavi. Dioscoride
Virgiliu sfatuia crescatorii de
albine sa nu-si puna stupii n
apropierea acestui arbore, fiind
otravitor pentru albine
vinul pastrat in
butoaie de tisa e
daunator sanatatii.
Plinius

Iulius Cezar povesteste


ca sagetile galilor erau
otravite cu sucul extras
din "fructul" de tisa.
Din scrierile lui Teophrastus.
Grecii credeau ca este att de
toxica nct este suficient sa
treci pe lnga ea pentru a fi n
pericol de moarte.

Descriere:

Frunzele sunt cele mai toxice


parti ale plantei iar continutul
n principii toxice este mai
crescut iarna dect vara.

Arealul Tisei se ntinde din Europa prin Caucaz


i n Africa de nord. La noi crete prin pduri
de fag, pe substrat calcaros.

Compozitia chimica:
principiul activ al plantei este taxina care prezinta totalul
diferitor alcaloizi.In planta se mai contin si alti alcaloizi ca:
miloseina,efedrina,heterozida toxicoulina.
Mecanismul actiunii toxice:
tisa provoaca excitare rapida a mucoaselor tractului
gastro-intestinal,insotita de voma si diaree .
Toxicitatea este data de continutul ridicat n
pseudoalcaloizi precum taxol si 10-dezacetiltaxol,
taxina A, taxicine, etc.
Taxolul a fost izolat initial din scoarta trunchiului de
Taxus brevifolia, tisa de Pacific, ce creste n insulele
din Oceanul Pacific.
Taxolul (ester-amida), are proprietati citostatice
inhibnd desfacerea microtubulilor fusului acromatic
n tubulina. Este activ pe tumori ovariene, cancer
pulmonar, de sn, actiunea fiind superioara altor
citostatice. Taxina a fost izolata din frunze n 1836 si
are actiune bulbara comparabila cu a morfinei
(analgezica si narcotica).

Taxina similar morfinei


Glicozidul Taxicatina - cu actiune
narcotica.
Actioneaza fulgerator, blocand centrii
bulbari circulatori si respiratori.
Intoxicatia apare in urma consumului de
frunze, mai ales in sezonul rece. Este
consumata fara ezitare de catre
cabaline. Rumegatoarele sunt mai
reziste, prin volumul mare al
copartimentelor gastrice si permite o
diluare a toxicului si o absorbtie lenta.
Doza toxica
cal - 100-200 g frunze per animal
bovinele - 500 g per animal.
Caine - 8 g

SIMPTOMATOLOGIA : E brutala cu
aspect stricnizant, animalul putand muri
in timp ce consuma frunzele de tisa. La
doze mai mici, putem constata excitatii
cu convulsii si spasme, apoi apare
fenomenul de narcotizare.
DIAGNOSTICUL: Pe baza evolutiei
fulgeratoare si pe gasirea frunzelor de
tisa in stomac.
TRATAMENTUL : Nu este timp, dar se
poate incerca cu analeptice, cu
Lobelina.

Taxina se utiliza n vechime att la


prepararea otrvurilor sau a muniiei
(sgeile galilor erau tratate cu o fiertur din
semine sau frunze de tisa), ct i la
prepararea unor leacuri.
Dei n doze infime poate avea o valoare
terapeutic, aceast substan nu este
utilizat n fitoterapia uzual.
Tratamentele empirice cu preparate din tis
pot fi deosebit de periculoase,
nregistrndu-se de-a lungul vremii,
numeroase cazuri de deces.
Se afl n unele produse farmaceutice sau
homeopate, este folosit n combaterea
unor afeciuni precum: hipertensiune,
meteorism acut, sau miocardite

Celebra stareta si doctorita, Hildegard von Bingen,


sfatuia pe la anul 1000: poarta un baston de tisa,
ajuta sanatatea!
Afumarea lemnului taie guturaiul si tusea.
Homeopatii prescriu si azi picaturi de tisa pentru guta si reumatism.
In viata poporului roman tisa n-a lipsit din gospodarie fiind folosita
la confectionarea de furci, greble, pluguri, acoperis de sindrila,
stalpii casei, talpi de fundatie etc. Se pare ca sagetile plaiesilor lui
Stefan cel Mare erau confectionate din tisa, iar Sf. Nicodim a folosit
acelasi lemn pentru construirea manastirilor Tismana si Vodita, de
unde si denumirea: Tis-mana.

In vechea Germanie era copacul sfant care apara de boli si


nenorociri, inlatura vrajile si spiritele rele.