Intrebarea 1.Teoria economic i sistemul tiinelor economice.

Iniial, tiina economic avea denumirea de economie politic" i cuprindea ansamblul de cunotine
cu privire la viaa economic. Treptat ns, de la economia politic ncep a se desprinde anumite domenii ale
acesteia, formnd tiine autonome, fiecare cu obiectul su de studiu i cu metoda sa de cercetare. Astfel au
aprut: contabilitatea, statistica, istoria gndirii economice, finanele, marketingul, managementul etc. Fiind
foarte numeroase (unii specialiti consider c exist peste o sut de tiine economice diferite), acestea se
constituie cu timpul ntr-un sistem aparte, numit sistemul tiinelor economice". n acest sistem, economia
politic (numit mai apoi economics", teoria economic", economica" sau pur i simplu economie")
ocup un loc central. Oricum, ntre aceste dou noiuni: tiina economic" i teoria economic" nu trebuie
pus un semn de egalitate, deoarece desemneaz realiti diferite. Teoria economica este doar una din tiinele
economice, care, dup cum tim deja, snt foarte numeroase.
Clasificarea tiinelor economice
Desprinzndu-se treptat de la trunchiul comun care era economia politic" n sensul ei iniial, tiinele
economice formeaz astzi un sistem cu numeroase componente, numit sistemul tiinelor economice".
Acest sistem poate fi mprit n cinci categorii de tiine, i anume:
1) tiinele economice fundamentale;
2) tiinele economice funcionale (sau teo-retico-aplicative);
3) tiinele economice concrete;
4) tiinele economice istorice;
5) tiinele economice de frontier.
Din grupul de tiine economice fundamentale fac parte: economia politic (teoria economic sau,
simplu, economia); microeconomia; ma-croeconomia.
tiinele economice funcionale au un obiect de studiu mai ngust, mai specializat, fiind totodat tiine
teoretico-aplicative. Acestea snt: statistica, contabilitatea, managementul, finanele i creditul, marketingul,
relaiile economice internaionale, analiza activitii economice, economia muncii, economia mediului etc.
tiinele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii;
economia nvmntului; economia comerului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de tiine
economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul personalului etc. Din aceast categorie fac
parte i economia unitilor economice, finanele ntreprinderii, contabilitatea firmei, managementul firmei
etc.
Din grupul tiinelor economice istorice fac parte: doctrinele economice (sau istoria gndirii economice),
istoria economiei naionale, istoria economiei mondiale.
Grupul tiinelor economice de frontier include tiinele aprute la hotarul dintre economie i alte
tiine naturale sau sociale: geografia economic, econometria, cibernetica economic, matematica economic, psihologia economic, informatica economic, sociologia economic etc.
Teoria economic - tiin fundamental i cluz n universul economiei
Sistemul tiinelor economice se afl n plin dezvoltare. Apar noi tiine economice, se modific
frontierele ntre tiinele deja existente. Oricum, n toate variantele, teoria economic (economia politic)
ocup locul central n acest sistem. Ea constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine
economice, elaboreaz instrumentarul de cercetare economic, formuleaz categoriile, legile i tendinele
principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru
elaborarea politicilor economice promovate de stat.
i nc ceva. Unul din obiectivele principale ale teoriei economice", n calitatea sa de component
fundamental a tiinei economice, dar mai ales n calitate de disciplin universitar, este de a-1 iniia, a-1
introduce pe student n universul tiinelor economice. Aceasta este poarta" prin care se intr n lumea
complex a economiei. Fr lumina" acestei discipline este imposibil de a vedea" i a nelege profund
acest univers.
Intrebarea 2. Obiectul de studiu al TE.
Cercetarea comportamentului oamenilor in procesul de productie, repartitie, schimb si consum a
bunurilor materiale constituie obiectul de studiu al stiintei econimice.
Diferite curente de gindire economica trateaza in mod divers obiectul de studiu al stiintei econimice.
Prima definitie i-a apartinut savantului antic Xenofon, care sustinea ca obiectul de studiu al economiei il
1

constituie studirea comportamentului omului, nu ca individ izolat, dar ca membru al unui grup socialeconomic.
Economistii clasici considerau ca obiectul de studiu il constituie avutia nationala. O definitie
specifica ii aparine lui Karl Marx, conform careia, economia studiaza relatiile de producere si legile
economice care le guverneaza.
Adeptii doctrinei nationalismului economic, sustineau ca obiectul de studiu al teoriei economice trebuie
sa fie economia nationala, adica economia unei tari concrete, cu toate particulatitatile sale. Se neaga astfe
existenta unor legi economice valabile pentru toate timpurile si popoarele.
Cea mai noua definitie ii apartine lui Samuelson, care este de parerea ca economia cerceteaza
producerea bunurilor utilind resursele limitate si distribuirea lor pe grupe de oameni.
Sintetizind mai multe definitii putem afirma, ca obiectul de studiu al teoriei econimice este
cercetarea comportamentului si al relatiilor dintre oameni in procesul utilizarii resurselor limitate
pentru a produce bunuri materiale si servicii necesare.
Teoria economic constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine economice,
elaboreaz instrumentul de cercetare economic, formuleaza categoriile, legile i tendinele principale n
dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie pentru elaborarea politicii
economice promovate de stat.
Teoria economica este compus din 2 compartemente de baz, doua pri organice a unui ntreg:
Microeconomie(fondator A. Marshall) studiaz:comportamentul producatorului i consumatorului,
analiza pieii cu formele ei principale, procesul de formarea preurilor pe diferite piei, procesul de repartiie
a veniturilor ntre principalii actori n procesul de producie.
Macroeconomie(fondator-M. Keyness) studiaz economia naional ca un tot ntreg. Analizeaz
caracterul i perspectivele dezvoltrii economice, fluctuaiile economice, creterea economic, balana de
pli. Celelalte 2 comportimente ale T.E. mai puin importante sunt:
Mazoeconomia-analizeaz compartimentele sistemelor economice naionale cum ar fi ramurile acesteia,
sectoarele activitii economice,aspectul regional al dezvoltrii economice.
Mondoeconomia-studiaz interdependena dintre economiile naionale i economia mondial.
Intrebarea 3. Etapele evoluiei teoriei economice.
In cadrul istoriei teoriei economice se disting cteva etape (faze) importante: a) faza
pretiinific; b) faza constituirii t. economice; c) faza gndirii marginaliste; d) faza
contemporan.
a) Faza pretiinific ncepe d i n antichitate i dureaz pn n secolul al XVIII-'lea. Ea este
marcat de gndirea economic a lui Aristotel, Platon i Epicur, care n studiile lor politice au
abordat i probleme ale vieii economice. n Evul Mediu, gndirea economic a fost legat de
concepia cretin a scolasticilor cu privire la existen i etic. In Europa de Vest. spre sfritul
evului mediu (sec. XV i XVI), comerul cunoate o dezvoltare nsemnat dnd natere primei doctrine
economice numit mercantilism (de la mercato n latin nseamn negustor), care fixnd comerul
n centrul activitii economice, arat c banii adevrai (de aur i de argint) constituie forma
ideal a bogiei sociale, i a r balana comercial activ contribuie la creterea acestei bogii. Cei
mai de seam reprezentant al mercantilismului a fost Antaine de Monchretien (15751621).
La grania dintre mercantilism i faza a doua a gndirii economice se afl opera lui William Petty
(16231687; reprezentat de lucrarea sa de referin Political Arithmetio ( 1 6 9 1 ) , n care se mut
centrul de cercetare economic din sfera circulaiei, a comerului exterior, n sfera prod uciei de
metale preioase. El afirm i demonstreaz pentru prima dat n istoria gndirii economice c
munca productiv (dei limitat la extragerea i prelucrarea de metale preioase) este izvorul i
substana valorii mrfurilor. Dei nu s-a putut desprinde complet de mercantilisti el a avut o
contribuie important la actul de natere a Economiei polit ice ca tiin.
b) Faza apariiei si constituirii tiinei economice (1700-1870) a fost inaugurat de doctrina
fiziocrat i continuat de coala clasica englez i francez. Doctrina fiziocrat a mutat analiza
bogiei din sfera circula i e i n sfera produciei, din agricultur, prin aceasta susinndu-se c nu
aurul sau argintul obinut prin comer sau chiar producie (vezi W. Petty) reprezint cauza (izvorul)
2

bogiei, ci producia de bunuri. Fiziocraii reduceau ns aceast producie la agricultur,

deoarece, susineau ei, era singura activitate capabila s dea produs net, ca urmare a unei
ordini naturale.
Spre sfritul perioadei manufacturiere i nceputul dezvoltrii indus triale a aprut coala clasic
a economiei politice, care a pus bazele curentului de gndire i politic economic denumit
liberalismul economic. coala clasic este n deplin acord cu coala fiziocrat n critica pe care o
exercit fa de mercantilism, dar este n dezacord cu teoria potrivit creia singura activitate
creatoare de bogie a r fi agricultura i socotete c izvorul de bogie i valoare l constituie
munca.
Unul dintre cei mai mari fondatori ai teoriei economice clasice sau ai economiei politice este Adam
Smith (17231790), profesor la Universitatea din Edinburg, care prin lucrarea sa Avuia
naiunilor, aprut n anul 11776, demonsteraz c originea valorii (deci a bogiei) rezid n
munca social, el analiznd n mod specia! modul de organizare a aces teia pe baza principiului
diviziunii muncii. De asemenea, a fost primul gnditor care a studiat n profunzime eficiena
activitilor de comer internaional, formulnd principiul avantajului absolut n schimburile
economice internaionale.
n sintez, acest curent al liberalismului economic, promovat de clasici, se bazeaz pe sistemul
libertii economice, care, ntr-un anumit cadru instituional, ofer pieei posibilitatea de a armoniza
cel mai bine interesele individuale. De aici deriv i celebra sintagm, formulat nc de fiziocrai,
laisse faire, laissez passer, n traducere contextual nseninnd lsai lucrurile s-i urmeze
cursul lor firesc. Dar, liberalismul noi exclude responsabilitatea, deoarece omul este liber n actele
i alegerile sale, dar este responsabil pentru consecinele acestor acte.
Fondatorii tiinei economice clasice au constituit punctul de plecare pentru dou direcii opuse
privind teoriile economice. Aceast dubl f i l iaie de idei (procedeu prin care eforturile oamenilor
pentru nelegerea fenomenelor economice creeaz, perfecioneaz i reconsider structurile analitice,
ntr-un proces fr sfrit) se concretizeaz n gndirea marx ist i coala marginalist (coala
neoclasic), cu principalele s a l e orientri.
c) n cadrul celei de-a treia faze (1870-1930 ), reprezentate de gndirea economic neoclasic
(marginalismul), tiina economic s-a format i dezvoltat n cadrul a trei coli de gndire, care
se disting prin domeniul de aplicare a metodei respective;
coala de la Viena sau coala utilitii finale, al crei ntemeietor este considerat Carl Menger
(1840-1921), a fundamentat pe larg teoria subiectivist-marginalist a valorii, bazat pe utilitatea
bunurilor, teorie opus teoriei clasice a. valorii munc. De asemenea, C. Menger a dez voltat ideea
lui J.B.Say, potrivit creia veniturile care se formeaz n societatea bazat pe economia de pia
(salariul, renta, profitul, dobnda) reprezint preul serviciilor aduse de factorii de producie (munca
pmntul, capitalul);
coala de la Laussane (Elveia), prin Leon Walras i Vilfredo Pareto (1848-1923), are ca principal
contribuie teoria echilibrului general (static i dinamic) fundamentat pe interdependena gener a l a
preurilor;
coala de la Cambridge (Anglia), de sub conducerea lui W.S.Jevons (1835-1882). Aceast
coal se mai numete coala
echilibrului parial, avnd drept reprezentant p-e Alfred Marshall
(1842-1924), care prin lucrrile saile s-a referit la teoria economic general, la istoria econ omic, la
comerul internaional .a. Elaborarea echilibrului parial, se aplic n majoritatea cazurilor
firmelor industriale de dimensiuni medii.
Aceste trei coli se constituie n creatorii doctrinei marginaliste, doctrin care s-a impus prin
analiza care o face mecanismului de funcionare a pieei. Dar, ntregul orizont al activitii
economice este analizat prin prisma agentului economic (la nivel microeconomic). Marginalitii sunt
considerai apologei ai economiei de pia libere care a dominat gndirea economic din ultima treime
a secolului al XLX-lea. Ei au asigurat continuitatea economiei politice clasice i s-a situat pe poziii
antagoniste fa de noile idei ale gndirii socialiste, promovate de K. Marx i Fr. Engels.
Ruptura marginalismului cu economia politic clasic s-a produs n urmtoarele direcii: a) dac la
clasici capitalul este o valoare care se auitovalorific, pentru neoclasici, capital ui este un simplu
factor de producie, un ansamblu de instrumente materiale; b) dac la clasici munca este izvorul
3

valorii, la neoclasici se abandoneaz teoria valorii-munc i se adopt teoriile subiectiviste

(marginaliste) despre valoare i pre; c) n timp ce clasicii acord cea mai mare atenie viziunii
de ansamblu i pe termen lung asupra economiei, la neoclasici predomin viziunea pe termen scurt;
d) dac la clasici analiza este preponderent macroeconomic, la neoclasici n. centrul preocuprilor
se afl agenii economici, izolai i ideali, care iau decizii raionale i au opiuni nelimitate.
d) Cea de-a patra faz a evoluiei tiinei economice este specific epocii contemporane, care a
nceput n anul 1930. tiina economic contemporan nu respinge nimic din contribuiile marilor
economiti, dezvoltnd i completnd cu elemente noi analiza economic. Ca o caracteristic a
acestei faze este trecerea de la analiza microeconomic la cea macroe conomic i mondoeconomic,
precum i analiza concurenei imperfecte, caracteristici ale perioadei de dup anui 1930, determinate,
n mare msur, de criza economic mondial din anii 19291933, care a scos la iveal limitele
reprezentrilor microeconomice ale marginalismului i a readus n actualitate, ntr-o nou viziune,
cercetrile macroeconomice. In cadrul acestei faze sunt abordate o serie de aspecte reale ale vieii
economice caracterizate printr-o serie de inegaliti i asimetrii ale relaiilor economice, aspecte
legate de importana timpului n viaa economic, creterea economic, optimul economic i
bunstarea . a. n faza contemporan de evoluie a tiinei economice, un loc de seam l ocup
curentele de gndire keynesist i neokeynesist.
Keynesismul este un important curent de gndire economic care poart numele fondatorului
su, economistul i lordul englez John May-nard Keynes. In cadrul acestui curent, analiza se face la
nivel macroeconomic pe baza unor categorii economice globale precum: venit, eco nomii, investiii,
cerere global, ofert global i, folosind o serie de ecuaii de echilibru precum: venitul este egal
cu consumul plus investiiile; economiile suni egalie cu venitul mai puin consumul; investiiile
sunt egale cu economiile. Realizarea echilibrului economic este explicat pe baza principiului
multiplicatorului (influena investiiilor asupra venitului) i al acceleratorului (influena consumului
asupra investiiilor viitoare). Rezolvarea dezechilibrellor, potrivit acestui curent de gndire (consacrat
sub denumirea de dirijism), necesit inclusiv intervenia statului, dar prin prghii economice i
instrumente economice (politica fiscal, monetar, bugetar etc.) pentru a influena att consumul
gospodriilor ct i investiiile ntreprinderilor. n perioada de dup cel de-al doilea rzboi
mondial teoria economic a evoluat innd seama de condiiile economiilor occidentale,
Neokeynesismul este un curent de gndire economic specific perioadei de dup cel de-al doilea
rzboi mondial. Unii din reprezentanii acestui curent sunt continuatorii direci ai concepiei lui
Keynes, ;alii au contribuit la regndirea unor postulate formulate de Keynes (ex. Roy Harrod Anglia; J.
K- Galbraith SUA; Gunar Myrdal Suedia; L. Stoleru Frana etc). Spre deosebire de Keynes,
care susinea intervenia statulu i n economie, ca factor de echilibru prin reglementarea creditului i
a dobnzii, precum i controlul acestuia asupra ntreprinderilor particulare, neokeynesitii acord o
mare atenie investiiilor de stat, mprumuturilor de stat, utilizrii politicii impozitelor i controlul
asupra salariilor, preurilor i a pieei de stat. n aceast politic, bugetul de stat ar reprezenta un
stabilizator organic al economiei.
O form de adaptare a keynesismului la condiiile perioadei contemporane o reprezint teoria despre
economia mixt, denumit de ctre autorul ei P. A. Samuelson ca sinteza neoclasic. Economia
mixt implic pe lng mbinarea analizei microeconomice neoclasice cu teoria macroeconomic
keynesist i mpletirea pieei cu msuri de intervenie statal. In cadrul acestei forme de echilibru
sunt cuprinse, pe lng cheltuielile de consum i investiii i cheltuielile public precum i influena
progresului tehnic. n condiiile economiei postbelice un curent de gnd ire ce se bazeaz pe teoria
clasic a liberalismului economic este neoliberalismul. Acesta se opune colectivismului, sub orice
form s-ar manifesta, proclamnd credina n mecanismul preurilor, concuren i prop rietate
privat. n gndirea neoliberal concurena liber nu este un act spontan, ci trebuie s se sprijine pe o
ordine legea realizat, lucru ce impl i c intervenia statului, care ns, trebuie s creeze doar
cadrul juridic al manifestrii concurenei, funcionrii armonioase a preurilor i limitarea rolului
marilor monopoluri. Unii reprezentani ai acestui curent (Milton Friedman - SUA; Henry Lapage Frana .a . ) , care sunt adepi ai ofertei sau noii economiti explic disfuncionalitile din economiile
occidentale, nu prin mecanismele economice de pia i prin l i b eralismul economic, ci prin insuficiena

pieei i libertii acesteia, prin intervenia excesiv a statului i prin manipularea permanent a masei
monetare i a bugetului.
Spre deosebire de curentul de gndire keynesist, care pune accentul pe cerere, neoliberalismul
mut accentul pe ofert, solicitnd reducerea substanial a interveniei statului n economie. Ei
accentueaz spontanietatea i puterea indivizilor raionali care i bazeaz deciziile pe baza calculelor
privind raportul costuri/avantaje, urmrind maximizarea satisfaciilor pe baza informaiilor obinute.
Intrebarea 4. Metodele de cercetare ale tiinei economice.
Metoda constituie totalitatea mijloacelor,instrumentelor folosite de o stiin oarecare pentru a studia
lumea nconjurtoare, a sistemetiza faptele i a le expune sub forma de categorii tiinifice , legi, tendine i
modele.
Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt:
Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i trsturi
mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief trsturile
caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale ale vieii economice,
numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital).
Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetrii e descompus n
componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele analizate separat sunt
reunite, reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i schindu-se tendinele dominante
n evoluia fenomenului cercetat.
Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se
dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva.
Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenial.
Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n expresie
bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate.
Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din mrimi
variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante optimale.
Mai exist metode ca:
Metoda teoretic
Metoda anologiei
Experimentul economic.
Intrebarea 5 .Legile economice. Legturi de intercondiionare.
Legile economice sunt niste notiuni mai putin numeroase , dar mai complexe, mai fundamentale. Ele
exprim legturile cele mai profunde dintre fenomenele economice, interdependenele cauzale, stabile i
esentiale, dintre categoriile economice, dintre participantii la viata economica.In unele cazuri in calitate de
sinonim se foloseste notiunea de principii ale economiei.
Intrucit stiinta economica studiaza niste realitati , atit obiective cit si subiective, legile economice mai
pot fi grupate in 2 mare categorii. Din prima categorie fac parte acele legi care au un suport natural, iar a
doua cele care au un suport psihologic. In primul caz legile economice exprima necesitatea stabilirii
unor echilibre intre diferite fenomene economice sau a schimbului de echivalente ( legea valorii, legea
cererii, legea ofertei, etc.). In al doilea caz , cel al interdependentelor de natura pshihologica , legea
economica este expresia comportamentului indivizilor. modelat sau conditionat de anumite predispozitii
psihologice stabile ale oamenilor de a proceda intr-un fel sau altul (legea inclinatiei spre economii, legea lui
Engel eetc.)
Exemple de legi economice : legea cresterii nevoilor, legea raritatii, legea cererii, legea ofertei, legea
randamentelor neproportionale, legea valorii, legea inclinatiei spre economii etc.
Legea generale a cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va
scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca
preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii
ramanand neschimbate ).
Legea ofertei, ea arata relatia care se stabileste intre cantitatea dintr-un bun pe care un ofertant o ofera
spre vinzare intr-o anumita perioada de timp si pretul la care bunul respectiv se vinde.
5

LEGEA RARITATII= volumul, structurile si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat volumul,
structurile si intensitatea nevoilor umane.
legea randamentelor funcionale neproporionale (Legea lui Turgot), n baza creia, atunci cnd
cantiti crescnde dintr-un factor de producie se combin cu cantiti fixe din ceilali factori de producie
(condiiile tehnice i organizatorice rmn neschimbate), productivitatea medie i cea marginal a
factorului variabil cresc, ating un maxim, dup care se cunoate o evoluie descresctoare, n condiiile n
care producia total crete.
Legea lui Engel afirm c ponderea cheltuielilor alimentare n bugetul gospodriei tinde s scad
atunci cnd venitul crete. Cu alte cuvinte elasticitatea cererii de alimente n raport cu venitul este
subunitar: cnd venitul crete cu o unitate, cheltuielile cu alimentele cresc cu mai puin de o unitate. Altfel
spus, celthuielile cu alimentele cresc mai ncet dect veniturile: dac veniturile cresc n progresie
geometric, cheltuielile alimentare cresc aritmetic.
Legea limitrii resurselor. n raport cu dorinele nelimitate ale oamenilor, nevoile trebuie s aib
acoperire n venit (satisfacerea anumitor necesiti presupune nesatisfacerea altora). Limitarea resurselor
ridic productorilor i consumatorilor problema alocrii eficiente a resurselor. Drept urmare, consumatorul
trebuie s aleag alternative de consum care se ncadreaz n restriciile impuse de propriul buget iar
productorul s aleag acel program de fabricaie ce poate fi realizat cu resursele materiale, umane, bneti
de care dispune.
Prima lege a cererii. Cu ct este mai mare preul unui anumit bun cu att va fi mai redus cantitatea
cerut din acel bun.
A doua lege a cererii. Elasticitatea cererii n raport cu preul tinde s fie mai mare pe termen lung dect
pe termen scurt. Adic variaia indus de modificarea preului asupra cererii are o anumit dimensiune n
perioadele urmtoare modificrii de pre i alt dimensiune, mai mare, dup trecerea unei perioade mai mari
de timp de la aceast modificare. n cazul reducerii preului, creterea corespunzatoare cererii se va
manifesta pregnant dup o perioada mai mare. Principalul factor ce determin acest lucru este dat de timpul
diferit n care informaia privind reducerea de pre ajunge la consumatori. Locul n care se ntlnesc
consumatorii i productorii se numete pia.
Legea utilitii marginale descresctoare arat c, la cresterea consumului de bunul X, utilitatea totala
creste pina la o anumita limita, in timp ce utilitatea marginala este in descrestere pozitiva, atunci cind
utilitatea marginala descreste mai jos de zero, atunci utilitatea devie dezutilitate. Cind utilitatea totala este
maxima, utilitatea marginala este nula.
Intrebarea 6. Nivelele de cercetare ale teoriei economice.
Activitatea de alocare i utilizare a resurselor se realizeaz prin deciz iile luate de ctre agenii
economici - productori i consumatori, vnztori i cumprtori, din cadrul sectorului privat, public
i internaional. La nivelul agenilor economici, activitile sunt organizate, riguros, fiec are agent
fiind un centru de decizie i de aciune. Totodat, activitile economice de acelai fel se nsumeaz in
cadrul procesului de constituire a cererii i ofertei globale (totale), cunoscnd grade diferite de
agregare i apariia unor noi centre de decizie, care vizeaz, n special, strategiile i politicile de
dezvoltare ale agenilor de grup, subramurilor i ramuril or economiei naionale. In consecin,
activitatea economic se poate structura (clasifica), dup subiectul deciziei i dup natura mrimilor
economice care intr n analiz (gradul de agregare) pe patru niveluri: microeconomia,
mezoeconomia, macroeconomia i mondoecon.
Microeconomia. Viziunea microeconomic de abordare i analiz a economiei, a fenomenelor
acesteia s-a impus n teoria economic n ultima treime a secolului XIX i nceputul secolului XX.
Este evident c tiina economic a aprut fr s se fac o astfel de delimitare, iar fenomenele
economice erau abordate, de cele mai multe ori, din punctul! de vedere pe care astzi l numim
macroeconomic. De exemplu, analizele clasicilor referitoare la natura avuiei, la valoare, bani, profit,
salariu, rent, capital -etc, se fceau n mod global. Analiza microeconomic a pus accentul pe studiul
categoriilor: pre, cerere i ofert, pia i concuren, urmrind s determine, n acest cadru specific
economiei de pia, comportamentul agentului economic productor i consumator, la nceput ca
individ, iar ulterior i ca firm care acioneaz n mod izolat n contextul menionat. Aceasta nu

nseamn c abordarea microeconomic evit problemele globale cum ar fi noiunea de cerere i

ofert global, de pia global sau de echilibru economic general. Toate acestea ns sunt
interpretate ca sum a comportamentelor individuale i, n consecin, i activitatea econ omic de
ansamblu apare ca sum a prilor componente. Microeconomia, ca structur de baz a economiei,
desemneaz ansamblul proceselor care se desfoar la nivelul firmelor economice specializate,
care produc bunuri materiale i servicii i acioneaz n sfera produciei sau circulaiei. Interesele
microagenilor economici sunt diferite i deseori opuse-, ceea c-e tace ca raporturile dintre ei s f i e
att de conlucrare ct i de concuren. Microagenii sunt uniti elementare de producie i
consum, n sensul c prin mrimea i dimensiunile fiecruia dintre ei , nu pot influena
semnificativ piaa, prin componentele sale, cererea i oferta. La nivel microeconomic, deciziile
persoanelor sau firmelor i interaciunea dintre ele precum i mrimile economice de analiz au
caracter individual i concret (piee concrete, produse concrete, etc). Teoria microeconomic a
fundamentat instrumente utile n analiza fenomenului de pia i a comportamentului agentului
economic. Dar, odat cu apariia marilor dezechilibre din activitatea economic de ansamblu,
care se manifest sub orm do crize economice, i care afectau activitatea agenilor economici,
analizele de comportament ale abordrii microeconomice s-au dovedit insuficiente i ineficiente. S-a
impus o nou abordare a fenomenului economic oare pleac de la viziunea de ansamblu a
fenomenului, ceea ce a cptat denumirea de viziune macroeconomic.
Mezoeconomia. n aceast concepie realitatea economic este interpretat ca un ansamblu,
rezultat tot din activitatea agenilor economici, ns, nu ca sum .a unor indivizi i firme izolate.
Agenii economici au nu numai o structur eterogen ci i ierarhic. Astfel, alturi de micro-agenii
economici funcioneaz i asociaii de ntreprinderi, foarte comp lexe. Acestea se compun din mai
multe uniti elementare (microageni din a cror integrare rezult grupurile industriale, holding-urile
(companie care deine cea mai mare parte sau totalitatea aciunilor a doua sau mai multe companii
subsidiare, filiale), trusturile, corporaiile .a. Totodat, se manifest tendina multor microageni
economici de a forma organizaii ale productorilor i consumatorilor, care au o mai mare stabilitate i
capacitate de concuren. Aceste organizaii, deseori, se nasc la nivel local, regional sau la nivel de
ramur, sub form de federaii i confederaii. Agregarea (nsumarea) activitilor economice la
nivel zonal (regional) ale grupurilor de ntreprinderi (firme, gospodrii famil iale, bnci,
administraii, etc.) sau la nivel de ramuri i subramuri ale economiei naionale, reprezint domeniul
de analiz al mezoeconomiei.
Macroeconomia. La acest nivel, activitile economice i mrimile care intervin au caracter
agregat (omaj, inflaie, pia n general, nivel mediu al preului etc). Realitatea economic este
interpretat ca un ansamblu n care agenii economici se gsesc ntr-o strns interaciune nscris
ntr-un circuit macroeconomic. ntreruperea acestui circuit se manifest prin crize economice,
ceea ce afecteaz activitatea fiecrui agent economic n parte. De aici apare i necesitatea
interveniei n activitatea economic de ansamblu, n vederea prevenirii sau remedierii deze chilibrelor
grave care se manifest n economie. Macroeconomia cuprind e, deci, activitile economice privite prin
prisma efectelor lor la nivel naional-statal i. n funcie de acestea, ansamblul decizional de msuii
intervenioniste ale puterii publice n concordan cu obiectivele econom ice i sociale urmrite ntro anumit perioada.
Fcnd abstracie de componenta de politic economic a macroecon omiei, aceasta este
identificat adesea cu economia naional.
Mondoeconomia reprezint integrarea nivelurilor economice. Ea cuprinde economiile naionale
ale tuturor statelor lumii, interdependenele economice dintre state, generate de diviziunea
internaional a muncii, funcionarea pieei mondiale i a circuitului economic mondial.

Intrebarea 7.Funciile tiinei economice.

Fiind principala stiinta economica , teoria economica indeplinaste mai multe functii, cele mai
importante fiind urmatoarele :
1. functia cognitiva, adica functia de studiere a relatiilor economice , de colectare a faptelor si
fenomenelor economice , de sintetizare si explicare a acestora.
2. Functia metodologica consta in faptul ca teoria economica elaboreaza modalitatile si instrumentele
de analiza a fenomenelor si faptelor economice, formuleaza principalele categorii, legitati si tendinte in
evolutia activitatii economice, toate acestea fiind folosite in procesul de cercetare de catre celelalte stiinte
economice.
3. Functia normativa sau practica are ca obiect elaborarea , in baza cercetarilor efectuate , a
strategiilor si programelor de organizare mai eficienta, mai productiva a activitatii economice.
4. Functia instructiv-educativa consta in formarea orizontului economic al cetatenilor unei ri, n
familizarea cu modul de funcionare a economiilor contemporane , in dezvoltarea convingerii c nivelul de
via intr-o ar sau alta depinde , in primul rind de nivelul productivitaii muncii cetenilor acesteia.
Intrebarea 8. Nevoile umane i interesele economice.
Din toate timpurile, oamenii au urmarit scopul de a-si satisface nevoile.
Nevoile umane-nite cerine, nite necesiti obiective (subiective) ale indivizilor i societii de a
poseda i a folosi anumite bunuri, dup destinaia acestora.
In afara de nevoile materiale, omul ca individ social provoaca interes pentru cultura, civilizzatie,
prestigiu s.a.
Prin urmare, nevoile pot fi divizate in 2 grupe mari: materiale si spirituale. Satisfacerea unor nevoi,
conduce la aparitia altora, de obicei de proportii mai mari. Posibilitatile satesfacirilor nevoilor umane sunt
limitate de raritatea resurselor si de nivelul capacitatii oamenilor. Omul trebuie sa coreleze dorintele sale
infininte cu posibilitatile. Trasatura principala a nevoilor este caracterul nelimitat al acestora, numarul lor
crescind odata cu cresterea dezvoltarii societatii.
n funcie de caracterul tridimensional al existenei umane nevoile sunt clasificate n:
Nevoi fiziologice- de hran, mbrcminte, locuin etc.
Nevoi sociale- satisfcute prin comunicare, prin participarea la viaa socil.
Nevoi spiritual-psihologice-nevoi de a se instrui, de dragoste, de a se informa.
Dup gradul de complexitate, detreminate de nivelul dezvoltrii economice i culturale nevoile sunt:
Inferioare sau de baz (hrana, apa).
Superioare sau complexe (studii,cunotine).
Trstura principal a nevoilor este caracterul lor nelimitat. Numrul nevoilor crete odat cu
dezvoltarea societii-legea creterii nevoilor umane.
Interesele ec-c rep. Nevoile umane intelese de oameni si difinite mobil activitatii in vederea dobindirii
resurselor si bunurilor necesare satisfacerii cerintelor.
1.interese personale, de grup, generale.
Intrebarea 9.Resursele economice i caracterul lor limitat. Problema economic fundamental.
Resursele economice-totalitatea elementelor naturale, umane, financiare, informaionle i tehnologice
atrase i utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane.
Clasificarea resurselor:
Resurse primare (create de natur)
a) Res. umane-populaia din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural: numr, calificare etc.
b )Res. naturale- fondul financiar, pdurile, apele, zcmintele minerale.
Resurse derivate (acumulate, create de om)
a)Res. materiale- capital tehnic sub form de maini, utilaje, construcii, sisteme de transport
b)Res. financiare- de care dispune populaia, statul i ntreprinderile.
c) Res. inovaionale- cunotine experien, tehnologii.

d) Res. informaionale-ce permit agenilor econ. s cunoasc realitatea,s ia decizii, s acioneze.

Trstura fundamental a resurselor economice const n caracteru lor limitat. Sunt limitate resursele de
apa si de sol, resursele de soare si aer etc. Devin tot mai rare resursele neregenerabile (zacamintele minerale,
inclusiv gazele naturale, petrolul minereul de fier, carbunele,etc.) iar intr-un viitor previzibil unele din ele ar
putea sa dispara cu totul. Raritatea resurselor conditioneaza i raritatea (altfel spus, caracterul limitat)
bunurilor economice produse de societate. In asemenea conditii, apare o neconcordanta, o tensiune intre
nevoile care cresc intruna si resursele (bunnurile economice) care sunt limitate si rare. Legea raritiiraportul dintre resurse i nevoi (tensiunea dintre nevoile care cresc ntruna i resursele care sunt limitate i
rare).
Problema alegerii resurselor si a utilizarii eficiente a acestora constituie problema fundamentala a
economiei. Intr-u cit resurele sunt limitate, iar nevoile limitate si cresc pe zi ce trece, omenirea este nevoita
sa aleaga acea forma de activitate care ar permite utilizarea cit mai rationala si eficienta a resurselor
disponibile. Deoarece omenirea nu este capabila sa produca toate bunurile si serviciile, pe la care la doreste
atit indivizii cit si intreprinderile si statul inaite de a declansa a activitate economica sunt nevoiti sa raspunde
la 3 intrebari: Ce? Cit? Pentru cine?
Intrebarea 10. Bunurile economice i caracteristicile lor.
Din utilizarea si consumul resurselor rezulta bunurile economice.
Bunurile economice: un rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o nevoie economic dat prin
combinarea si consumul resurselor disponibile.
Clasificare:
dup origine:
bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare
bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare
dup modul de circulaie:
bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia
bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei
conform naturii econimice a bunurilor:
bunuri de consum- haine, hrana
bunuri de capital- masine, uitlaj, strung etc.
dupa termenul de utilizare:
de folosinta curenta hrana
de folosinta indelungata TV, masini, cladiri
dup scopul consumului:
bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum)
bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investiii)
dup sectorul economic n care sunt produse:
bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)
bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)
dup forma pe care o imbraca:
bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul consumului
servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului
dupa sectorul din care provin:
bunuri primare
bunuri secundare
bunuri terte
alte:
normale- bunuri a caror cerere creste odata cu cresterea veniturilor
inferioare- bunuri la care cererrea se reduce odata cu crestrea veniturilo
substituibile- cele care pot fi subtituite
complementare- care nu se utilizeaza una fara alta (masina si motorina)
Trsturile bunurilor economice:

 sunt rezultat al aciunii (activitii) umane

sunt utile
sunt disponibile (accesibile)
sunt rare
au cost oportun, care este valoarea cele mai bune dintre sansele sacrificate, la care se renunt atunci
cind se cumpara ceva.
Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raport cu nevoia
sau nevoile economice generatoare. Raritatea este o relaie ntre nevoia economic i bunul (resursa)
asociat().

Intrebarea 11. Activitatea economic: faze i indicatori.

Activitatea economic:ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate, destinate s obin
bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice
Forme ale activitii economice:
dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:
activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale)
activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective)
dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum:
sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient
sectorul secundar:
bunurile economice au un grad de prelucrare superior
sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor
dup transparena n raport cu contabilitatea naional:
activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public
productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii
productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii)
activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice
AE implica 4 faze: productia, schimbul, repartitia, consumul.
Productia constituie totalitatea eforturilor si operatiunilor umane de combinare a factorilor de
productie in cadrul diferitelor uniti de producie ( de ex.intreprinderi), in scopul obtinerii bunurilor
materiale i a serviciilor.
Schimbul (sau circulatia) este o alta faza a activitaii economice, in cadrul creia bunurile produse
sunt depozitate si pastrate, sunt schimbate cu alte bunuri, sau sunt trecute de la o persoana la alta prin actul
de vinzare-cumparare. Schimbul bunurilor se efectueaza prin intermediul unor servicii precum si cele
comerciale, de comunicaii i de telecomunicaii, de transport, de depozitare si de pstrare.
Repartiia este o activitate prin intermediul creia bunurile produse sunt distribuite participantilor la
procesul de productie. In lumea modern, repartiia se infptueste sub forma distribuirii si redistribuirii
veniturilor ( salarii, profituri, impozite, taxe) intre agentii economici si intre membrii societii.
Consumul care este scopul final al oricrei activiti economice, const in folosirea, utilizarea
bunurilor i satisfacerea nevoilor. Consumul poate fi intermediar (productive) sau final.
Indicarori ai activitatii economice sunt: rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea.
Intrebarea 12 .Agenii economici: tipuri i funcii.
In activitatea economica, productia si repartitia, schimbul si consumul bunurilor si serviciilor, in calitate
de agenti economici intervin peroane fizice si juridice., care intr-un anumit mod adopta niste decizii
referitoare la organiarea, guvernarea si finalizarea proceseol economice. Participanii la viata economica
sau persoanele fizice sau juridice care indeplinesc anumite functii speciale in activitatea economica se
numesc agenti economici.
Agentii economici sunt grupati in 5 categorii si anume: menajele, intreprinderile, instituiile
financiare, administraia public, restul lumii.
Orice activitate economica porneste de la menaje (numite si gospodrii) , care pot fi reprezentate de o
persoan aparte sau o familie. Funcia principal a acestora este consumul, dar menajele desfoar i

10

operaiuni de productie casnica, nemarfar, mai cu seam in rile cu un nivel de dezvoltare mai modest.
Menajele ofer societii resursele necesare organizrii activitii economice (for de munc, capital,
terenuri de pmint) i primesc in schimb venituri, pe care le folosesc pentru procurarea bunurilor de consum
sau pentru formarea de economii..
Intreprinderile ( firmele) au ca functie de baz producerea bunurilor materiale si a serviciilor
marfare destinate schimbului sau vinzrii-cumprrii. Scopul activitii intreprinderilor este obinerea
profitului.
Instituiile financiare ( in principal bncile, dar si societile de asigurri) au ca activitate de baz
colectarea economiilor i transformarea acestora, prin intermediul creditelor, in investiii.
Administraiile publice (centrale si locale) indeplinesc 2 functii : redistribuirea veniturilor acumulate
prin intermediul impozitelor si taxelor i prestarea de servicii nemarfare, in folosul intregii societi:
ocrotirea sntii, educaia, construirea drumurilor, protejarea mediului ambiant, dezvoltarea culturii s.a..
Intrebarea 13. Sistemul economic i formele lui.
In orice societate, procesul de productie se efetuiaca prin intermediul unor forme sociale care se
modifica in dependenta de locul si timpul in care se desfasoara, precum si de conditiile economice.
Sistemul economic reprezinta o modalitate specifica de utilizare a resurselor economice rare,de
organizare a procesului de productie si de trecere a bunurilor create la consumator.
Societatea umana in procesul de dezvoltare al sau a trecut prin mai multe forme de organizare a
activitatii economice, si anume:

economie naturala

economie de marfuri (de schimb)

economie centralizata
Aceste forme de organizare a activitatii economice reflecta nivelul divers de dezvoltare al fortelor de
productie, de diviziune a muncii, de cooperera si socializare. Funcitonarea loc se realizeaza utilizind diferite
subsisteme. Formele de activitate economica functioneaza pe parcursul diverselor perioade de timp din
instoria omenirii, ele includ diferite moduri de productie, care scot in evidenta cerintele sociale.
Sistemele economice se deosebesc dupa urmatoarele criterii:
1)forma predominanta a proprietetii asupra resurselor si rezultatelor actului de producere;
2)scopul urmarit de cei care organizeaza o activitate economica oarecare;
3)modul de stabilire a relatiilor dintre participantii la activitatea economica;
4)caracterul motivarii atingerii unor performante mai inalte;
Intrebarea 14. Proprietatea ca fundament al sistemului economic. Tipurile proprietii.
Din punct de vedere economic,proprietatea reprezinta ansamblul relatiilor dintre oameni,in legatura cu
insusire,posedarea resurselor utilizate in activitatea economica si a rezultatelor acestei activitati.
Sensul juridic al cuv.proprietate se reduce la drepturile de proprietate,adica dreptul de a stapini bunul
in interes propriu;dreptul de folosinta;dreptul de dispozitie,s.a. Intrucit sensurile economic si juridic ale
proprietatii merg mina-n mina,se constata ca:
Proprietatea reprezinta totalitatea raporturilor dintre membrii societatii cu privire la insusirea bunurilor
existente in societate,raporturi reglementate de acte juridice sau norme sociale.
Proprietatea se prezinta sub forma unitatii si inter-conditionarii elementelor sale de baza:obiectul si
subiectul proprietatii.
Obiectul proprietatii il pot constitui bunurile materiale si imateriale(ex:informatiile),atit sub forma
resurselor economice cit si a rezultatelor economice(o cladire,un lot de pamint,utilajul,automobile,s.a)
Subiectii proprietatii sunt posesorii obiectelor prorietatii si ei pot fi:a)persoanele
fizice(indivizii,menajele),b)persoanele juridice.c)diferite organizatii(nationale sau internationale),d)statul
Tipurile formelor de proprietate
a)proprietatea privata (particulara),care poate fi:individuala,individual-asociativa,private de
familie,privat-asociativa.Proprietatea privata poate fi bazata pe munca individuala sau pe cea salariata.

11

b)proprietatea publica (de stat),cunoasta asemenea forme ca:proprietatea administratiei centrale si

proprietatea administratiei locale (proprietatea municipala)
c)proprietatea mixta. Acest tip de proprietata combina,in diferite proportii,proprietatea private cu cea
publica,iar in unele cazuri proprietatea nationala cu cea internationala.Proprietatea mixta poate fi:privatpublica nationala,privat-publica multinationala.
In sistemul economiei de piata loculcentral apartine proprietatilor private.Astfel,70-85% din PIB-ul
tarilor dezvoltate este creat in cadrul proprietatilor private.Desi in proportii diferite(10-50%),proprietatea
publica e prezenta astazi in toate tarile lumii.
Proprietatea private este temelia libertatii economice. Prin sistemul drepturilor de proprietate totalitatea
normelor de reprezentare la accesul la resursele i bunurile rare.
Drepturile de proprietate se realizeaz n urmtoarele atribute de baz:
- deinere
- aplicare
- diviziune
-definire
- atenuare.
Deinerea drepturilor de proprietate presupune posedarea exclusiv a resurselor i bunurilor rare de un
anumit subiect. Aplicarea drepturilor de proprietate nseamn excluderea de la un subiect de la accesul
resurselor i bunurilor rare. Diviziunea drepturilor de proprietate presupune descompunerea lor n diverse
mputerniciri mai importante fiind urmtoarele: drepturile de posesiune, de utilizare, de administrare, de
uzufruct, de valoare capital, la securitate, la motenire, de interzicere a utilizrii pgubitoare, neeficiente.
Definirea drepturilor de proprietate prezint determinarea exact a mputernicirilor ce aparin proprietarului.
Cu ct mai distinct sunt definite drepturile de proprietate cu att mai nalte sunt rezultatele activitii
economice. Atenuarea drepturilor de proprietate presupune definirea inexact i aplicarea insuficient a
acestor drepturi ce determin apariia conflictelor n cadrul activitii economice i utilizarea ineficient a
resurselor economice.
Intrebarea 15. Formele de organizare a economiei.
Economia naional reprezint acel sistem economic prin care fiecare comunitate i satisface
trebuinele din producia proprie, deci avem de-a face cu un sistem nchis. Aceast form de organizare a
economiei a fost specific n comuna primitiv, sclavagism i feudalism. Cu toate acestea, chiar n comuna
primitiv unele produse nu puteau fi obinute n propria gospodrie, ci erau procurate prin schimb. n
concluzie, economia de schimb a aprut cu mult naintea produciei de mrfuri, ns nainte de prima
diviziune social a muncii.
Economia de schimb este acea form de organizare a economiei n care rolul determinant l are
viaa, confruntarea dintre cerere i ofert. Acest tip de economie a evoluat de la o economie de pia liber
cu o concuren pur, la o economie n care predomin concurena imperfect, respectiv se manifest puterea
marilor corporaii monopoliste i din ce n ce mai mult a statului.
Tipurile actuale de economie de schimb care exist n rile dezvoltate sunt:
- multipolare (multitudinea i diversitatea centrelor de decizie economic);
- descentralizat: orice agent economic are autonomie de opiune, de decizie i aciune;
- de ntreprindere: spaiul microeconomic este fundamental n activitile din economia naional;
- de calcul n expresie monetar;
- statul exercit o influen indirect i global;
- profitul reprezint mobilul central al unitii economice.
Treapta calitativ superioar a economiei de schimb o reprezint producia de mrfuri. Producia de
mrfuri pentru a exista trebuie a ntruni simultan 2 condiii:
- autonomia (independena productorilor)
- diviziunea social a muncii
Economia de comanda. Acest sistem economic a existat intre anii 1917-1991 in fosta URSS, iar
dupa cel de al II razboi mondial intr-o serie de tari din Europa Centrala si din Asia, inclusiv si China, sub
denumirea de socialism. Astazi socialismul ca sistem economic a disparut cu totul. Economia de comanda
12

insa, aub alte forme, ca un sector dominant in economia multor tari este atestata inca din Antichitate.
Economia de schimb (socialista sau planificata) are drept trasatura definitorie, ca statul, ca unic
prorprietar al principalelor resurse economice, gestioneaza de unul singur atit productia, cit si schimbul si
repartitia de bunuri si servicii. In economia de comanda lispseste libertatea de alegere a producatorului si
consumatorului, precum si responsabilitatea personala pentru activitatea desfasurata. In acest tip de
economie, toate activitatile erau planificate conform planui, prevederile caruia erau obligatorii pentru toti
agentii economici. Preturile si salariile erau stabilite de catre instantele seperioare de stat. Scopul era simplu:
indeplnirea obiectivelor stabilite de catre organele de stat.
Intrebrea 16. Economia natural i economia de schimb.
Economia naturala reprezinta o forma de organizare a activitatii economice,in care bunurile produse
sint destinate autoconsumului,nevoile fiind satisfacute fara a se apela la schimb.Economia naturala este
un sistem economic inchis.
La un anumit nivel al dezvoltarii sale,economia naturala a devenit o piedica in calea dezvoltarii
economiei,asta ducind la transformarea ei intr-o economie producatoare de marfuri, numita economie de
schimb,in care chiar de la inceput sunt produse pt vinzare. Produsele muncii sunt destina strict necesitatilor
de consum ale producatorilor. Totodata, uneltele pe cate comunitatea nu le putea produce, erau procurare pe
baza de schimb, dar nu predominau aceste realtii de schimb. Trasarurile economiei naturale sunt:
scopul productiei in constituia autoconsmul
munca in economia naturala avea caracter social cuprind in limitele inguste ale unitatilor de
productie. Formta de munca era lipsita de mobilitate, deoarece juridic depindea de unitatea de productie.
Tehnologia era inapoiata, primitiva si se pune accentul de munca fizica
La baza economiei se afla agriculura si mestesugaritul.
Raspunsurile la intrebarile ce? Cum? Pentru cine? erau determinate de traditii transimise din
genereatii in generatii
Conditiile care au generat trecerea treptata la economia de schimb:
1)diviziunea sociala a muncii(specializarea agentilor economici in crearea unor bunuri destinate vinzarii
sau schimbului,numitemarfa)
2)autonomia si independenta economica a agentilor economici,(bazata pe proprietatea private,adica poti
folosi resursele disponibile dupa bunul-plac
3)aparitia pietei ca loc de intilnire a producatorilor si vinzatorilor ca loc unde se face schimbul sau
vinzarea-cumpararea
4)monetizarea economiei(aparitia si impunerea monedei in calitate de instrument de intermediere a
sachimburilor economice si de apreciere a pretului bunurilor destinate vinzarii-cumpararii).
In prezent, economia naturala mai exista ca un sector aparte doar in tarile cele mai slab dezvoltate din
Africa,Asia, si America Latina, dar si unele regiuni mumtoase sau izolate din Europa.
Economia de piata reprezinta o forma de organizare a activitatii economice ce se sprijina pe legitatile
economice obiecive, in cadrul careia corelatia dintre cerere si oferta determina principiile esentiale de
utilizare si alocare a resurselor economice . Trasaturile sistemului economic de piata:
1)preponderenta proprietatii private
2)economia este decentralizata(toate deciziile economico-financiare sunt luate in mod nemijlocit de
catre agentii economici,care isi asuma toate riscurile).
3)centrul activitatii economice si principiul regulator al acesteia este piata concurentiala(prin
mecanismul cererii si ofertei,piata determina asortimentul,calitatea si cantitatea produsului ce urmeaza sa fie
produs.)
4)maximizarea profitului(profitul este forta motrice a activitatii economice.Marimea profitului ce poate
fi obtinuta este nelimitata,ceea ce-i tine pe intreprinzatori intr-o permanenta cautare,inovare,de lupta de
concurenta)
5)preturile la marea majoritate a bunurilor materiale si serviciilor se formeaza liber(in urma negocierilor
dintre vinzatori si cumparatori)
13

6)agentii economici se afla intr-o stare de concurenta permanenta.

Intrebarea 17. Banii: esena i funciile banilor.
Pentru a rspunde la ntrebarea ce sunt banii, trebuie mai nti s analizm funciile acestora. Mai
mult, cunioscnd funciile ndeplinite de bani, putem determina uor rolul acestora n desfurarea
activitii economice. Iat care sunt principalele funcii ale banilor:
1) Banii ca unitate de msur (aceast funcie mai este numit etalon al preurilor" sau instrument de
msurare a valorii").
Pentru a nelege mai bine esena acestei funcii, vom recurge la unele exemple (n acest caz, comparaii)
din alte domenii. Astfel, unitatea (sau instrumentul) de msur a greutii este kilogramul, a lungimii
metrul, a energiei electrice consumate - kw/or etc. Banii snt o unitate de msur a valorii diferitelor
bunuri i servicii din cadrul economiei, o unitate de stabilire a preului acestora.
Banii ndeplinesc, n mod abstract, funcia de unitate de msur. Astfel, pentru a fixa preul unui
automobil, nu este neaprat necesar s inem la momentul respectiv banii n mn sau n buzunar.
Pentru ndeplinirea funciei de msurare a valorii, se stabilete un etalon monetar, care n trecut avea
drept suport cantitatea de aur pe care o reprezenta fiecare unitate monetar; de exemplu, din anul 1872
pn n 1934, 1$ SUA reprezenta 1,504 g de aur fin.
ncepnd cu ultimele dou decenii ale secolului XX, dup demonetizarea aurului, etalonul monetar este
determinat de unitatea elementar de putere de cumprare a monedei respective.
2) Banii ca mijloc de schimb sau mijloc de circulaie. Aceast funcie banii o ndeplinesc prin
intermedierea schimbului, eliminnd astfel trocul. n acest caz, formula schimbului devine: M-B-M. La
prima faz, marfa este vndut pentru o sum de bani oarecare, iar la cea de a doua, banii obinui se
transform n bunurile de care are nevoie persoana respectiv. Fr bani ar fi imposibile miliardele de
tranzacii ce au loc anual n fiecare economie modern, precum i n relaiile dintre ri. Unii specialiti
socotesc, din acest considerent, c aceasta i este principala funcie a banilor.
3) A treia funcie important a banilor este cea de conservare a valorii, numit i funcia de
tezaurizare" sau de mijloc de economisire". n fine, acestei funcii i se mai spune funcia de rezerv a
puterii de cumprare". Sub forma monedei de aur i de argint, iar n prezent sub forma valutelor liber
convertibile (dolarul, euro, lira sterlin etc.), care au o putere de cumprare mai mult sau mai puin
stabil, moneda poate fi pstrat fie n bnci, fie n safeuri speciale, fie la ciorap, ca apoi s fie
folosit pentru procurarea bunurilor necesare. Banii ndeplinesc aceast funcie deoarece ei snt o
ntruchipare a oricrei a v u i i . Acum, cunoscnd principalele funcii ale banilor, am putea formula
i o definiie a acestora.
Aadar, banii reprezint un bun acceptat de toat lumea n calitate de mijloc de schimb, mijloc de
tezaurizare i unitate de msur.
n economiile moderne, banii ndeplinesc i alte funcii. Astfel, ei au devenit un instrument important de
gestiune strategic a economici. Manevrnd cu masa monetar i cu rata dobnzii, guvernele contempo rane
influeneaz n mod nemijlocit activitatea economic. Banii pot servi drept instrument eficient de depire
a crizelor economice, de ncurajare a exporturilor, de redistribuire a venitului naional.
Intrebarea 18.ntreprinderea: scopul i funciile sale.
Intreprinderea - este o unitate economica productoare, care combin factorii de productie in scopul
obinerii unor bunuri sau servicii, care, fiind realizate pe pia, aduc proprietarului intreprinderii un anumit
profit.
In economia de pia, intreprinderea dispune de o autonomie decizional, financiar, tehnic i
organizatoric. Ea are drept obiective de baz maximizarea profitului i cresterea pe termen lung.
Funciile economice ale intreprinderii :
Intreprinderea este o unitate multifuncional, care ii desfoar activitatea intr-un mediu foarte
complex, indeplinind mai multe funcii de baz :
1) funcia de gestiune sau managerial care const in organizarea , coordonarea, dirijarea i
controlarea activitii in cadrul unitii economice respective.

14

2) Funcia financiar al crei rol este de a aduna , a utiliza i a gestiona capitalul pe care il are la
dispoziie.
3) Funcia social care are misiunea de a gestiona resursele umane implicate in afacere.
4) Funcia de aprovizionare care consta in procurarea bunurilor necesare pentru activitatea
economica i gestionarea lor.
5) Funcia tehnica numit i funcia de producie care include i funcia de cercetare-dezvoltare.
6) Funcia comercial sau de marketing care const in studierea pieei i comercializarea bunurilor
i a serviciilor produse.
Cele mai importante funcii ale intreprinderii sunt: de management, de marketing, de producere.
Managementul constituie un ansamblu de activiti ce vizeaz organizarea, conducerea i gestiunea
intreprinderilor.
Marketingul un ansamblu de mijloace de care dispune o intreprindere pentru asi gsi sau pentru asi
crea propria sa pia, propria sa clientel.
Producerea este o alta funcie importanta a itreprinderii. Ea const in combinarea factorilor de
producie (munca, capital etc.) in scopul confectionrii unor bunuri i al prestrii unor servicii (ex. Domeniul
invmintului, ocrotirea sntii, activitatea hotelier i bancar).
Intrebarea 19.Clasificarea ntreprinderilor.
Numrul impuntor de intreprinderi in orice tar presupune clasificarea lor dup diferite criterii, si
anume dup forma de proprietate, mrime, domeniu de activitate, statut juridic etc.
1. din punct de vedere al domeniului (ramurii) de activitate , intreprinderile pot fi : industriale,
agricole, comerciale, bancare, de asigurri.
2. din punc de vedere al formei de proprietate , intreprinderile se impart in private, publice, mixte.
3. dup dimensiunea lor (in realitate dup nr persoanelor ocupate), intreprinderile pot fi : mici,
mijlocii, mari.
De regula intreprinderile mici au pina la 100 de salariati, cele mijlocii intre - 100 si 500, iar cele mari
mai mult de 500 de salariati.
Intreprinderile mici constituie fundamentul economiei de piat. De regul, datorit cheltuielilor de
productie reduse (lipsa cheltuielilor pt publicitate, gestiune etc.) si a capacitaii de manevr, aceste
intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concuren. Din aceste considerente, in rile cu o
economie dezvoltat statul sprijin intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea unei legislaii anti monopol.
In RM circa 90% din nr total de intreprinderi, in principal din agricultura, nu folosesc munca salariat
sau o folosesc ocazional.
Intreprinderile mari desi relativ nu prea numeroase, asigur producerea prii covritoare , in unele
ri pn la 70-90% din volumul total de bunuri si servicii produse. Aceste performante se datoreaz crerii
conditiilor optime pentru aplicarea in practica a realizarilor progresului tehnico-stiinific. Anume
intreprinderile mari asigur stabilitatea i progresul in intreaga economie.
4. din punct de vedere al statutului juridic, intreprinderile se impart in 3 categorii :
a) individuale.
b) Cooperative (intreprinderi asociative).
c) Societi: - de persoane (in comandit simpl). de capitaluri (in comandit pe actiuni si societi
pe actiuni). societi cu rspundere limitat (mixte: de persoane si de capitaluri).
d) Intreprinderi publice sub forma de regii autonome.
In conformitate cu legea cu privire al antreprenoriat si intreprinderi din RM, sunt prevazute urmatoarele
forme ale intreprinderilor:
I. Antreprenoriatul mic:

Intreprinderea individual este o unitate economic aparinind unei singure persoane

( proprietarul capitalului investit), care gestioneaz ea nsi intreprinderea i isi asum toate riscurile i
responsabilitaile. De multe ori aceasta persoan poate fi singurul angajat al intreprinderii. Intrepr.indivit
st deosebit de rspindite in agricultur,in comertul cu amnuntul s.a.

Societi cu rspundere limitat (SRL) (intre 2 i 50 de membri) se disting prin faptul c

responsabilitatea persoanelor asociate se limiteaz la mrimea aportului fiecreia la capitalul comun. In

15

cazul SRL-urilor, titlurile de proprietate nu pot fi cedate prtilor tere decit in condiii foarte riguroase.
Puterea de decizie a fiecrui asociat depinde de ponderea pe care o detine acesta in capitalul comun

Societate in nume colectiv este organizata de citeva persoane care isi asuma toata
responsabilitatea cu intreg patrimoniu sau pentru respectarea obligatiunilor societatii

Intreprindere in comandita in care se asociaza un grup de persoane care se divizeaza in

comanditar si comanditati. Raspunderea pentru obligatiunile societatii o poarta cu intreg patrimoniul sau
comanditarii. O asemenea forma de organizare poate fi in varianta simpla sau ca S.A.
II.
Antreprenoriatul mediu:

Societtile pe aciuni (SA) este o forma de organizare de principii de asociere a unor

capuitaluri individuale, fonadatorii poarta raspundere pentru angajamentele societatii in limitele
capitalului actionar. Un prim avantaj al SA este faptul ca ele au posibilitatea sa atrag, la formarea
capitalului, un numar mare de persoane , inclusiv cu economii modeste. Anume acest fapt a permis
aparitia unor capitaluri urie, capabile sa faca fa ultimilor realizri ale procesului tehnico-tiinific.
Aciunea este o hirtie de valoare care atesta faptul ca detintorul ei (actionarul) a investit o anumit sum
de bani in intreprinderea respectiv si este unul din coproprietarii acesteia, acestia au dreptul de a obtine
beneficiu intreprinderii, numit (divident). Exista S.A. de tip inchise si deschise.

Cooperatica de productie (COOP),

in cate intreaga activitate se desfasoara pe baze
coperatiste si raspunderea o poarta membrii cooperativei in limita cotelor fiecaruia.

Intreprindere in arenda in care activitatea in diferite domenii este organizata pe baza

contractului de arenda a resurselor. Arendasii, pot include in contract obligaiunile reciproce, termenii
arendei, modul de recuperare in timp etc.

Intreprinderi colective- in cadrul carora in procesul privatizarii patrimoniul este divizat in

cote membrilor colectivului de munca.

Intreprinderi municipae de stat (IMS) sunt organizate de structura administrativa si de

stat pentru solutionarea anumitor probleme publice.
III.
Antreprenoriatul mare

Companii mari care pot fi sub forme de trusturi, concerne, conglomerate. In conditiile
contemporane, companiile mari se califica drept corparatii fie natioanli, fie transnationali. Ele se
caracterizeaza pintro structura ierarhica cu relatii de divers caracter. De asemenea le este caracteristic variate
modalitati de asociere si subordonare, precum su productia in serie si in masa. Dese ori, corporatiile au
nevoie de detalii, materiale suplimentare si componente care sunt produse de firme mai mici la comanda
speciala, acestea sunt intreprindri satetili.

Intreprinderi mari-mixte, care pot fi in diverse domenii cu diferite modalitati de activitate.

Corparatiiile mari cunoscute in lume, includ capitaluri multi-nationale. Ele pot fi activa in diverse domenii,
forma de organizare are atit avantaje, cit si dezavantaje. Avantajele sunt determinate de concentrarea lor si de
superuoritatea tehnic a productiei. Corporatia este mai atractiva pentru investitii. Neajunsurile formei date
constau in cota inalta a impozitelor pe corporarii, de rind cu cel platit de actionar pe divident.
Divizarea firmelor dupa diferite criterii este destul de convenabila
Intrebarea 20. Antreprenorul i rolul lui economic.
Antreprenoriatul reprezint o activitate de sine stttoare a persoanelor fizice i a societii create cu
rspundere material comun, scopul crora este primirea unui beneficiu.
Antreprenorul este persoana, care i asum riscul de antreprenoriat i caut mijloace pentru organizarea
ntreprinderii. El trebuie s cunoasc modul de efectuare al activitii de antreprenoriat, mediul n care se
petrec aciunile practice, problemele cu care se poate confrunta un businessman n activitatea sa i ansele pe
care le are el pentru a le soluiona. Antreprenorul e dator s estimeze la justa valoare conjuctura pieii i s
decid corect.
Rolul decisiv n apariia i dezvoltarea produciei capitaliste i aparine antreprenorul, numit i
businessman" sau om de afaceri". Dei formele concrete de organizare a afacerilor au evoluat n timp,
antreprenorul, fie acesta o persoan individual sau un colectiv, a fost i a rmas fora motrice a dezvoltrii
societii.
16

Antreprenorul este o persoan sau un grup de persoane care are iniiativa organizrii i gestionrii unei
ntreprinderi, asumrii riscurilor ce decurg dintr-o asemenea activitate, n scopul obinerii unui profit ct
mi mare posibil.
Vocaia de antreprenor este o raritate. Potrivit specialitilor, doar 7-11% din populaia unei ri posed
caliti de antreprenor. Asumndu-i toate riscurile, antreprenorul organizeaz o afacere i, combinnd munca,
capitalul i resursele naturale, produce bunuri materiale sau presteaz diferite servicii. Avnd drept obiectiv
maximizarea profitului, el inoveaz n permanen, inventeaz tehnologii i forme noi de organizare a
activitii economice, aplic n practic ultimele realizri ale tiinei i tehnicii.
La prima vedere, s-ar prea c antreprenorul, posednd un capital oarecare, organiznd o afacere pe care o
conduce n continuare, obinnd venituri importante i ducnd un mod de via mai mult sau mai puin luxos,
se plaseaz deasupra societii, pe care o domin prin banii si, prin puterea sa economic. n realitate ns
anume el este calul" care trage progresul economic nainte, riscndu-i adeseori averea, iar uneori i viaa.
Iat de ce el pare a fi mai degrab un servitor fidel i fanatic al ntregii societi dect un asupritor. Firete,
exist i excepii.
Oricum, innd cont de aportul incontestabil al ntreprinztorului la prosperitatea economic, societatea
este obligat s-i ierte anumite apucturi, considerate a fi nu tocmai civilizate, cum ar fi: setea de avere i de
dominaie, uneori cruzimea, alte cusururi omeneti. Aceasta nu nseamn c atunci cnd acesta ncalc legea
nu trebuie pedepsit.

Intrebarea 21. Business mic: avantaje i dezavantaje.

Dup dimensiunea lor (n realitate dup numrul persoanelor ocupate), ntreprinderile pot fi: mici, mijlocii,
mari. Criteriul dup care o ntreprindere este inclus ntr-o categorie sau alta difer de la o ar la alta. De regul,
ntreprinderile mici au pn la 100 de salariai, cele mijlocii - ntre 100 si 500, iar cele mari mai mult de 500 de
salariai. n Frana ns, de exemplu, exist o alt clasificare: 0-9 salariai - ntreprindere artizanal; 10-49 ntreprindere mic; 50-499 - ntreprindere medie; peste 500 de salariai - ntreprindere mare. RM are o alt tipologie
a ntreprinderilor: cele cu 0-20 salariai snt numite ntreprinderi micro; ,,mici - cele care angajeaz ntre
21 i 75 de persoane; 76-499 - ,,medii; i peste 500 de salariai - ,,mari.
ntreprinderile mici constituie, ntr-un fel, nsui fundamentul economiei de pia. Mai mult, de regula,
datorita cheltuielilor de productie reduse (lipsa cheltuielilor pentru publicitate, gestiune etc.) si a capacitatii
de manevra, aceste intreprinderi mentin mereu aprinsa flacara spiritului de concurenta. Din aceste
considerente, in tarile cu o economie dezvoltata, statul sprijina intreprinderile mici, inclusiv prin elaborarea
unei legislatii antimonopol.
In intreaga lume predomina numeric intreprinderile mici. Astfel, in SUA, din cele circa 20 de milioane de
intreprinderi, 70% snt intreprinderi mici. n Franta ponderea intreprinderilor mici este i mai mare. n
aceasta tara circa 94% din numarul total de ntreprinderi angajeaza mai putin de 10 salariai. Mai mult, 60%
din toate intreprinderile franceze n general nu au nici un salariat. Predominarea numerica a ntreprinderilor
foarte mici este o trasatura specifica a Frantei. n Germania, din contra, este foarte insemnata ponderea
intreprinderilor mijlocii. n RM, circa 90% din numarul total al intreprinderilor, in principal din agricultura
nu folosesc munca salariata sau o folosesc ocazional.
Intreprinderile mici au un rol nsemnat n economie si urmt avantaje:
- Supleea structurilor care le confer o capacitate ridicat de adaptare la fluctuaiile mediului economic;
- ntreprinderile mici se pot integra relativ uor ntr-o reea industrial regional, ceea ce contribuie pe de
o parte la dezvoltarea economic a regiunii respective, iar pe de alt parte la reducerea omajului i creterea
nivelului de trai, pentru c ofer locuri de munc;

17

- Dimensiunea lor redus, care contribuie la evitarea birocraiei excesive i la evitarea dezumanizrii;
permite cunoaterea mai bun a cererii i o flexibilitate mai ridicat la modificrile care se pot manifesta pe
pia.
- formeaz la nivelul individual un ansamblu mult mai uor de controlat/condus.
- sunt organisme cu vocaie industrial sau comercial cu un centru de profit i cu o singur activitate.
- Fabric produse i presteaz servicii n condiii de eficien.
Dezavantajele businessului mic sunt determinate de caracteristicile distinctive ale intreprinderilor mici:
Dimensiunea redus: determin un potenial redus al ntreprinderii, conduce la limitarea cotei de pia,
determin imposibilitatea unor reduceri substaniale ale costurilor unitare i aduce ntreprinderea n situaia
de a face fa unei concurene puternice din partea ntreprinderilor mari. O cale de a evita aceast concuren
pentru intreprinderile mici poate fi aceea de a juca rolul de furnizor sau subcontractant pentru aceste
nteprinderi mari.
Specializarea: e determinat de dimensiunea lor redus.
Ponderea redus pe pia: prezint avantaje i dezavantaje.
Dificulti la intrarea i ieirea de pe o pia: pentru intreprinderile mici pe pia cea mai bun i
convenabil e aceea cu bariere mai ridicate la intrare i mai reduse la ieire. Aceast pia ofer obinerea
unor ctiguri mai stabile insa cu riscuri mai ridicate din cauza concurentei puternice din partea
intreprinderilor puternice care pot elimina intreprinderile mici de pe piata
Intrebarea 22. Piaa: apariie, esen, tipuri, funcii.
Piata a aparut cu multe secolele in urma, ca punct de legatura intre productie si consum, autnci cin
functiile acestor 2 sfere economice s-au delimitat in timp si spatiu. In decursul secolelor, schimburile dintre
producatori si consumatori s-au extins si perfectionat. Piata moderna din tarile avansate s-a constituit si s-a
consolidat in ultimele secole. Piata este astazi institutia centrala a economiei de pita,nucleul
acesteia,institutie in cadrul careia se incheaga toata activitatea economica.
Piata constituie totalitatea relatiilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu geografic.
In sens ingust, piata poate fi definita drept locul unde se confrunta cererea si oferta de bunuri,servicii si
capitaluri.
Piata,scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayeck,nu produce bunuri,ci doar transmite
informatia despre acestea.
Trasaturile pietei sunt:
Concurenta libera intre producatori si dintre proprietarii de resurse
Migrarea libera a capitalului intre ramurile economice si regiuni.
Realizarea marfurilor la preturi de echilibru, care reglementeaza corelatia dintre cerere si oferta.
Functiile pietei:
1.Functia de intermediere
Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe cumparatori,facind astfel
posibil schimbul. Ea ofera consumatorului posibilitatea de a alege producatorul optim din punctul de vedere
al pretului,calitatii,modelului ales etc.Aceeasi posibilitate de alegere i se ofera si vinzatorului.
2.Functia de reglementare
Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata devine principalul
mecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul unei miini invizibile,care dupa cum
spunea A.Smith ii impinge pe agentii economici individuali sa actioneze in conformitate cu interesul
general,determinind producatorii sa confectioneze bunurile si serviciile de care are nevoie societatea la
momentul dat.
3.Functia de formare a pretului
.Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint diferite,piata stabileste
un pret unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru confectionarea bunului.
4.Functia de informare.

18

Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici informatia necesara
despre mersul afacerilor in diferite domenii de activitate.Piatatrimitesemnale producatorilor despre
produsele ce urmeaza a fi confectionate,despre calitatea si volumul lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute.
5.Functia de diferientiere a producatorilor. Piata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de concurenta
si,in acelasi timp,penalizeaza,pina la falimentare,intreprinderile necompetitive.In acelasi fel,piata stimuleaza
reducerea cheltuielilor de productie,aplicarea noilor masini si tehnologii,sporirea eficientei
productiei.Impuse de concurenta,interprinderile isi imbogatesc activitatea fara incetare,iar posturile de
raspundere sint puse persoanele cele mai competente.
Nivelul preturilor,salariilor ,precum si multi alti parametri ai activitatii economice ,sint reglementati pe
de o parte,de piata.iar pe de alta parte de stat.
Tipurile pietei
1.Din punctul vedere al nivelului de maturitate,al modului de acces la piata,exista:
a)piata nedezvoltata,cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de barter(troc),adica de
schimb dupa shema:marfa-marfa;
b)piata libera(clasica),la care are acces orice vinzator si cumparator.Aceasta piata intruneste
urmatoarele trasaturi:existenta unui numar insemnat de participanti la relatiile de schimb,atit producatori cit
si consumatori,mobilitatea absoluta a factorilor de productie;stabilirea preturilor in mod spontan;lipsa
monopolului si a altor forme de dominatie a vietii economice;
c)piata reglementara,caracteristica de regula economiilor mixte,unde statul intervine in scopul
corijariiunor deficiente ale pietei ,programind dezvoltarea economica si restibuind o parte importanta a
produsului intern brut in conformitate cu anumite obiective sociale,politice si economice.Accesul la o
asemenea piata necesita detinerea unor autorizatii speciale ,eliberate de autoritatile statului.
2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in:
*piata bunurilor de consum;
*piata capitalului;
*piata muncii;
*piata pamintului si a resurselor natural;
*piata hirtiilor de valoare si a valutei;
*piata resurselor informationale;
*piata produselor cultural-artistice;
*piata tehnologiilor si patentelor;
*piata monetara de credit;
3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi:
*locala;
*regional(in cadrul unei tari sau unui grup de tari)
*nationala;
*mondiala.
4.Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in:
*piata cu concurenta perfecta si pura;
*piata de monopol;
*piata cu concurenta imperfect;
*piata mixt.
Intrebarea 23.Structura i infrastructura pieei.
Elementele de baza ale pietei sunt cerere si oferta, pretul si concurenta. Interdependenta si
interactiunea cererii, ofertei si pretului formeaza continutul mecanismului pietei. Atit cererea, cit si oferta
sint legate in modul ce mai direct de denamica si marimea pretului. In acelasi timp, cererea si oferta se
influenteasa reciproc fara incetare.
In confrumtarea permanenta ditre cerere si oferta se stabileste pretul de echilibru concurenta, care
este o forma de rivalitate intre subuiectii relatiilor de piata cu privire la obtinerea unor conditii mai bune de
producere, cumparare si vinzare a marfurilor, influenteaza la rindul ei celelalte 3 elemente ale nucleului
pietei.

19

Infrastructura pieei constituie ansamblul de instituii, servicii, intreprinderi specializate, generate

de nsei relaiile de pia, care, la rindul lor, asigur o funcionare civilizat i eficient a pieei.
n lumea contempoaran, elementele-cheie ale infrastructurii pieei sunt:
- sistemul comercial (bursele de mrfuri i ale hirtiilor de valoare, licitaiile i iarmaroacele, camerele
de comer, complexale de expoziii).
- sistemul bancar (bncile comerciale i sistemul de credit, bncile de emisie).
- sistemul publicitar (agenii publicitare, centre informaionale).
- sistemul de consulting i audit (servicii ce acord consultaii in probleme economice i juridice,
precum si serviciile care efectueaza controlul (revizia) activitii financiar-economice a intreprinderii).
- sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietii, a vieii.etc).
- sistemul de invmint economic (mediu i superior)(scoli de busuness si management, facultai de
economie).
Intrebarea 24. Cererea i parametrii ei. Legea cererii.
Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa o
cumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al preului.
Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile ,complementare sau derivate,cerea la rindul ei
poate fi:
a)cerere pentru bunurile substituibile,adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi.
b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.
c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).
Cererea poate fi :
a)individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o cumpere,dispunind
si de mijloacele banesti corespunzatoare);
b)totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv).
Marimea cererii este determinata de factorii:volumul cererii,pretul cererii,functia sau factorii cererii.
Legea cererii
Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui produs si
schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de consumator tinde sa
scada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii cerute.
Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar atunci
cind preturile cresc,cererea scade.
Exceptii sunt:
bunurile Giffen
Bunurile Veblen
Factorii care influenteaza modificarea cererii:
1.Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;
2.Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;
3.Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;
4.Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;
5.Modificarea numarului si a structurii consumatorilor .De exemplu reducerea natalitatii determina o
reducere a cererii de imbracaminte pentru copii,iar imbatrinirea populatiei sporeste cerea de medicamente si
asistenta sociala.
Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul.Daca
insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare,atunci o data cu cresterea
veniturilor se mareste si cererea.

Intrebarea 25. Oferta i determinanii ei. Legea ofertei.

20

Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o perioada de
timp ,la un anumit nivel al pretului.
Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit cantitatea de bunuri oferita pe piata.Spre deosebire de
cerere ,dependent ofertei de pret este directa ,altfel spus ,cu cit pretul este mai ridicat ,cu atit este mai mare
cantitatea de bunuri oferita.
Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite constituie
continutul legii ofertei.Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi invers.
Oferta poate fi:
a) individuala(cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret anumit)
b) totala sau de piata(totalitatea ofertelor individuale).
Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit cantitatea de
bunuri oferita este mai mare
Factorii de influenta:
1.pretul;
2.costul de productie,care ,de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii.El poate sa
creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate.Daca costul de productie se va reduce, atunci oferta
pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va creste , oferta se va reduce.
3.Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor firme va
contribui la cresterea ofertei,indiferent de prt.
4.Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de
activitate prin plecarea unor firme din ramura data , ceea ce va contribui la reducerea ofertei.
5.Politica fiscal si subsidiile.Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere a
ofertei si invers,micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei.In cazul in care statul acorda unor firme si
industrii anumite subsidii ,acestea incurajeaza cresterea ofertei.
6.Calamitatile natural si social-politice.Calamitatile natural, cum arfi inundatiile ,seceta, cutremurele de
pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei.Conditiile social-politice pot fi favorabile
cresterii ofertei(stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile (schimbarea frecventa a guvernelor si a
regulior de joc)
7. Anticiparea preturilor
Intrebarea 26.Interaciunea dintre cerere i ofert i echilibrul pieii.
Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina pe ambele,
observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta determina marimea
pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii dintre cerere si oferta.
Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor
cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si a ofertei
precum si a pretului dorit se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de piata, ce urmeaza
a-i satisface pe cumparatori si vinzatori.
Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu cantitatea
oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata,cum ar fi:concurenta,politica
economica a statului.

Intrebarea 27. Preuri: teorii, tipuri, structuri.

21

Preul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul trebuie s-o plteasc pentru a obine un
bun oarecare.
Daca noiunea de pre este simpl, teoria pretului rmine a fi pina in prezent una din cele mai
complicate in stiinta economica.
Principalele teorii cu privire la substana unic a preului sunt:
a)
teoria valoare-munc.
b)
Teoria valoare-utilitate.
c)
Teoria pretului fara valoare, numita de obicei ,teoria lui Marshall.
d)
Teoria contemporana a preturilor.
Teoria valoare munc fundamantata stiinific de ctre A. Smith, presupune ca la temelia ..substantei
unice a pretului...se afla valoare a crei mrime este determinat de cantitatea de munca vie materializat,
incorpoarta in fiecare din bunurile ce sunt schimbate.
Teoria valoare-utiliate susine c valoarea (i pretul) nu are o temelie obiectiva (munca), ci una
subiectiva, mrimea pretului fiind determinat de utilitatea i de raritatea produsului respectiv. Potrivit
acestei teorii, valoarea nu este o proprietate a bunurilor care exista in sine, ea este o judecata subiectiva a
agentilor economici cu privire la importanta pe care o au pentru ei bunuriele , in functie de utilitatea
acestora.
Teoria pretului fr valoare - inind cont de prtile forte, precum si de neajunsurile celor 2 teorii
examinate mai sus, economistul englez Marshall elaboreaza propria sa teorie, potrivit acestei teorii, pretul
este determinat de actiunea a 3 factori care sunt: a) costul de productie, b) utilitatea marginal. c) cerereasi
oferta. Marshall sustine ca nici unul din acesti 3 factori nu este determinant, el scrie : (valoarea este
fundamentata pe utilitatea final si pe cheltuielile de productie. Ea se mentine in echilibru intre aceste 2
forte opuse precum cheia de bolt a unui turn. Nesfirsite au fost contoversele aupra problemei de a se sti
daca utilitatea sau costul de productie guverneaza valoarea....)
Potrivit teorie contemporane mrimea si dinamica pretului sunt conditionate de un sir de factori, cum
ar fi: cantitatea de munca materializata in bunul dat, utilitatea si raritatea acestui bun , cererea si oferta,
moda, situatia politica din ar i din lume, calamitatile naturale, puterea de cumprare a monedeietc.
Tipurile de preuri:
a) preturi libere.
b) Preturi administrate.
c) Preturi mixte.
Preturile libere sunt acelea care se stabilesc in conditiile apropiate unei concurente perfecte , fr
vreo influenta din partea statului sau altor factori de constringere, cum ar fi monopolurile. Ele se numesc
libere deoarece se formeaza si se modifica doar sub influenta jocului liber al cererii si ofertei.
Preturile administrate (reglementate) se stabilesc in conditiile concurentei imperfecte, sub influenta
statului sau a marilor intreprinderi care domin piata (pret de monopol, pret de monopson, pret de oligopol).
Aceste preturi de obicei, nu reactioneaza la modificarile care au loc in raportul crere-ofert sau reactioneaz
foarte putin.
Preturile mixte caracteristice economiilor cantemporane, sunt formate sub actiunea tuturor factorilor
interni si externi enumerati mai sus.
Funciile preului.
1. functia de calcul si masurare a cheltuielilor si a rezultatelor activitatii economice.
2. functia de informare a participantilor la viata economica. pretul informeaza prin marimea si
dinamica sa, ag economici despre raportul crere-oferta...
3. functia de stimulare a producatorilor - ...veniturile depind de nivelu pretului, ei st motivati sasi
indrepte resursele catre domeniile unde preturile sunt mari.
4. functia de distribuire si redistribuire a veniturilor.

22

Intrebarea 28. Definirea i modaliti de calcul a elasticitii.

Cererea pentru diferite bunuri poate fi mai mult sau mai putin sensibila fata de modificarea pretului
sau a altor factori care o determina.
Modificarea relativa a cererii sub inlfuenta unui anumit factor al cererii, sau gradul de sensibilitate
al cererii fata de modificarile preturilor sau al altor factori se numeste elasticitatea cererii. Elasticitatea
cererii poate fi in functie de modificarea pretului sau a venitului. Astfel, in functie de pret, elasticitatea se
calculeaza dupa formula
Ecp=

, (dupa pret)

Ecv=

, (dupa venituri)

unde C= modificarea cererii

unde C=modificarea cererii
C=cererea initiala
C=cererea initiala
P=modificarea pretului
V=modificarea veniturilor
P=pretul initial
V=venitul initial
Gradul de sensibilitate al ofertei fata de modificarile pretului sau al altor factori se numeste
elasticitatea ofertei. Modificarile ofertei se calculeaza in dependenta de pret, ca si la cerere. Formula de
calcul: Eop=

, unde

O=modificafea ofertei
O=oferta initiala
P=modificarea pretului
P=pretul initial

Intrebarea 29.Elasticitatea cererii si tipurile ei.

Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al cererii sau,altfel
spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se numeste elasticitatea
cererii.
Elasticitatea cererii se clasifica in:
elasticitatea la pret
elasticitatea la venit
elasticitatea incrucisata
Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii procentuale a cantitatii
cerute dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala a pretului acestuia.Elasticitatea cererii masoara
sensibilitatea cererii consumatorilor ,in sensul maririi sau micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de
variatiile pretului la produsul respective sau fata de alte conditii ale cererii.
In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi :
a)elastic,
b)inelastica(rigida)
c) cu elasticitatea unitara
d)perfect elastica
e) perfect inelastica
Cererea elastica exista atunci
cind modificarea pretului conditioneaza modificarea
cererii.De exemplu ,daca pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu
30% sau cu 20%.In cazul cererii rigide sau inelastice insa(lucru ce se intimpla de obicei,cu
bunurile de prima necessitate,cum ar fi piinea ,chibriturile ,vesela ,sarea),o data cu cresterea
sau micsorarea pretului,cerea la aceste bunuri ramine aproximativ acceasi, rigida.Cerea cu
elasticitate unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta se modifica cu acelasi
procent.

23

Intrebarea 30. Elasticitatea ofertei si tipurile ei.

Elasticitatea ofertei reprezinta sensibilitatea ofertei marfii la variatiile diferitor factori , mai ales la
variatiile pretului. Ea se masoara prin coeficientul elasticitatii ofertei (E )
Elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri:
unitara-cind oferta se modifica (creste) in aceasi masura cu modificarea (cresterea) pretului.
elastica-cind sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului.
inelastica-oferta bunului creste intr-o masura mai mica decit sporirea pretului lui.
Perfect inelastica
Factorii care determina elasticitatea sunt:
costul productiei- cind costul creste, scade elasticitatea ofertei, si invers.
gradul de substituire- daca gradul de substituire este mare, atunci creste elasticitatea ofertei.
posibilitatile de stocare a bunurilor- elasticitatea creste daca posibilitatile de stocare sunt mari.
perioada de timp de la modificarea pretului.
Intrebarea 32. Preferinele consumatorului i utilitatea economic. Tipurile i teoriile utilitii.
In sensul cel mai larg comportamentul consumatorului constituie totalitatea actiunilor, atitudinilor si
deciziile individului cu privire la utilizarea veniturilor sale pentru procurarea bunurilor materiale si a
serviciilor de care are nevoie.
Factorii care modeleaz comportamentul consumatorului:
Mrimea veniturilor de care dispune (bugetul consumatorului)
Nivelul preurilor
Tradiiile
Gusturile i preferinele
Mediul economico-social
Nevoile consumatorului sunt nelimitate, pe cnd resursele bneti sunt limitate, de aceea el este obligat
s aleag , sa procure acele bunuri i n asemenea combinaii care i-ar aduce o satisfacie maximal.
Consumatorul msoar indirect utilitatea fiecrui bun, prin prioritatea ce o acord unui sau altui bun. El
clasific bunurile n ordinea preferinelor sale. Datorita constrngerii bugetare i a nivelului preurilor,
consumatorul are posibilitatea s stabileasc o anumit ordine de preferin a bunurilor ce urmeaz s le
procure, precum i un mod anumit de combinare i substituire a acestora.
Utilitatea economic.
Utilitatea este plcerea sau satisfacia obtinut de individ in urma consumului (sau anticiprii
consumului) unui bun oarecare. In alti termeni, utiitatea reprezint capacitatea unui bun de a satisface o
anumita dorinta uman.
Msurarea utilitii in tiinta economica exista 2 teorii cu privire la msurare a utilitii : numite
abordarea cardinal si abordarea ordinal.
Fondatorii doctrinei marginaliste in anii 70 ai sec.XIX presupuneau ca individul este capabil sa msoare
cantitativ utilitatea unui bun de consumat, printr-un numr precis cardinal.de uniti psihologice de utilitate,
acordat unui bun sau unei uniti dintr-un bun. De ex.: 1, 7, 23, 79 etc.
In viziunea economistului italian Vilfredo Pareto, consumatorul nici nu are nevoie sa msoare utilitatea
unui bun, pentru el fiind mult mai importante stabilirea unei ordini de preferinta a bunurilor, o ierrarhizare, o
ordonare a acestora, cum ar fi de ex: primul, al doilea, al treilea, al patrulea etc. Potrivit abordrii ordinale ,
utilitile ce le-ar procura bunurile sunt puse intro ordine descrescnd, in sensul c primul bun poate aduce o
satisfactie mai mare (are o utilitate mai mare) dect al doilea, al treilea etc.
Tipurile de utilitate.
Utilitatea unei uniti suplimentare dintrun bun, obinut in urma sporirii cu o unitate a consumului din
bunul respectiv ,se numeste : utilitate marginal. Utilitatea marginal a unei uniti de bun consumate scade
pe msur ce crete cantitatea consumat.
In ceea ce priveste utilitatea total ea creste pe msur ce se consum cantiti suplimentare din bunul
X, dar aceast utilitate crete cu o rat tot mai mic i mai mic. In cazul in care s-ar consuma doar un singur
24

mr ,atunci utilitatea total ar coincide ca mrime cu utilitatea individual si cea marginal. in cazul in care
se consuma mai multe unitati de produs, utilitatea total se va constitui din suma utilit ilor marginale
(U1+U2+U3+U4).
Din punct de vedere teoretic, utilitatea marginal a unui bun, atingnd un anumit nivel de saturare a
consumatorului, poate fi nul i chiar negativ. Adica consumul unei uniti suplimentare dintr-un bun, la un
moment dat, nu mai aduce nici o satisfactie consumatorului, ci poate provoca chiar anumite incomodit i si
chiar suferinte.

Intrebarea 33.Curba de indiferen (de izoutilitate). Trsturile i tipurile curbelor de indiferen.

Instrumentul cu ajutorul cruia se analizeaza de obicei preferinele (alegerea) consumatorului este curba
de indiferen sa (de izoutilitate).
Curba de indiferen constituie o reprezentare grafic a ansamblului de combinaii de bunuri i servicii
de la care consumatorul ateapt s obin aceeai utilitate total, adic acelai nivel de satisfacie. Aceasta
reprezint mulimea combinaiilor a dou bunuri pe care consumatorul le consider echivalente, deoarece i
aduce aceeai satisfacie, adic aceeai utilitate.
ex ( s presupunem ca consumatorul isi va limita alegerea la 2 bunuri- merele (X) si portocale (Y), in
functie de preferintele sale , consumatorul poate efectua un numr nelimitat de combinatii posibile ale
bunurilor X i Y. De ex aceeai satisfactie i-ar aduce consumatorului combinaiile: 12 mere+ 7 portocale; sau
10 mere+ 8 portocale; sau 7 mere+ 10 portocale. Fiecare din aceasta combinatie reprezint un cos sau un
program de consum.).
Totalitatea curbelor de indiferen care pot exista pentru un consumator i care descriu preferinele
acestuia pentru anumite couri de consum constituie harta de indiferen. Fiecarui individ ii corespunde
o harta a curbelor de indiferenta proprie.
Intrebarea 34.Constrngerea bugetar: abordarea static i dinamic.
Dorinele i preferinele consumatorului sunt limitate de urmtorii factori:
Venitul disponibil, destinat consumului
Evoluia preurilor bunurilor i serviciilor
Restriciile economice impuse alegerii consumatorului de ctre mrimea venitului su, precum i de
nivelul preurilor, reprezint constrngerea bugetar.
Linia bugetului reprezint totalitatea combinaiilor posibile de alegere ale consumatorului n limita
bugetului disponibil (cantitatea maximal de bunuri care poate fi cumprat cu venitul disponibil i la
preurile existente).
xPx+yPy=I
Panta liniei bugetului reflect raportul de substituie a bunurilor n funcie de preurile lor.
Abordarea ordinalist a evalurii utilitii:
1. Axioma ierarhizrii capacitatea consumatorului de a ordona preferinele sale (A>B)
2. Axioma tranzitivitii capacitatea consumatorului de a transfera preferinele de la un bun la altul.
(A>B>C, A>C)
3. Axioma nonsaietii consumatorii prefer o cantitate mai mare de bunuri unei cantiti mai mici.
Intrebarea 35.Alegerea optim a consumatorului. Echilibrul consumatorului.
Echilibrul consumatorului
Consumatorul va tinde s ating curba de indiferen cea mai ridicat posibil. Din cauza constrngerii
bugetare, el nu poate atinge acest obiectiv. Echilibrul consumatorului este echilibrul dintre venitul acestuia i
combinaia optim, care se stabilete n punctul n care curba de indiferen este tangent cu dreapta
bugetar.
MRS = Px/Py ecuaia echilibrului consumatorului n abordarea ordinalist, MRS panta curbei de
indiferen, Px/Py panta liniei bugetului.

25

Intrebarea 36.Efectul venitului i efectul substituiei. Curba Venit consum i curba Pre
consum.
Efectul de venit msoar variaia cererii pentru un anumit bun, provocat de modificarea venitului
real sau utilitii, ca urmare a variaiei preului unui bun, n condiiile meninerii neschimbate a preurilor
celorlalte bunuri i a venitului nominal.
De aceast dat se menine neschimbat venitul nominal. Cnd bunul X se ieftinete, adic Px se
diminueaz, puterea de cumprare sau venitul real al individului crete. Cu acest venit nominal,
consumatorul va putea mri cantitatea cumprat din bunul X, nu prin substituirea lui Y (cnd i-ar fi
meninut neschimbat nivelul utilitii, rmnnd pe aceeai curb de indiferen), ci pentru c, bunul X
devenind mai ieftin, cu acelai venit nominal poate cumpra mai multe uniti din acest bun. Astfel individul
i mrete nivelul satisfaciei obinute cu acelai venit nominal, deplasndu-se pe o curb de indiferen
situat la dreapta, mai ridicat.
Invers, dac Px se majoreaz, cu acelai venit nominal, individul i va putea procura o cantitate mai
mic din bunul X, adic puterea de cumprare sau venitul su real se diminueaz, determinnd plasarea
consumatorului pe o curb de indiferen situat mai la stnga, cu un nivel de utilitate mai sczut.
Curba de consum-venit este definit de traiectoria parcurs de punctul optimal cnd venitul se
modific. Curbele de consum-venit se mai numesc i curbele lui Engel i ilustreaz legtura dintre cantitatea
cerut i venitul consumatorului, ele reprezentnd locul geometric al cantitilor optimale cerute dintr-un
bun, la diferite nivele de venit i n condiiile pstrrii unor preuri constante. n cazul bunurilor perfect
substituibile i dac p1 < p2 atunci creterea venitului va antrena o cretere a cantitii din bunul unu, iar
curba lui Engel va fi o dreapt cu panta p1.
Efectul de substituie (numit i efect de pre) msoar variaia din cererea pentru un bun provocat
de schimbarea preului su relativ, n condiiile meninerii constante a venitului real, adic a nivelului de
utilitate oferit de noile combinaii de bunuri.
Efectul acesta va fi mereu negativ, deoarece variaia preului relativ al unui bun n raport cu alte
bunuri substituibile va antrena ntotdeauna o variaie n sens invers a consumului su. Astfel, o cretere a
preului unui bun X n raport cu preul unui bun Y va incita ntotdeauna pe consumatorul raional s
diminueze consumul lui X, pentru a-l substitui cu Y, care, dei nu i-a modificat preul propriu, a devenit mai
ieftin ca urmare a scumpirii lui X. Invers, o reducere a lui P x va antrena substituirea bunului Y de ctre bunul
X. Pentru a construi o curb a cererii determinat strict de efectul de pre, care se numete curb de cerere
compensat, trebuie s se elimine variaiile de consum determinate de modificarea puterii de cumprare sau
a venitului real, deci efectul venit.
Curba cererii compensate exprim relaia de dependen ntre preul unui bun i cantitatea cerut din
el, n condiiile meninerii constante a preurilor celorlalte bunuri i a utilitii sau a venitului real.
Traiectoria parcurs de punctul optimal reprezint curba de consum-pre. Ea reprezint
cantitile cerute din cele dou bunuri n momentul cnd se modific preul unui bun.
Intrebarea 37.Conceptul de producie. Factorii de producie i combinarea lor.
Punctul de plecare a studierii factorilor de productie il constituie resursele economice. Resursele
economice reprezinta totalitatea elementelor si premiselor folosite de om in procesul activitii economice.
Pe parcursul secolelor a avut loc multiplicarea si diversificarea factorilor de productie. Insa in pofida acestui
fapt ei ramin clasificati in 4 categorii de factori: munca , natura , capitalul , si informatia. Munca si natura
sunt denumite factori primari. Capitalul este un factor derivat, iar resursele informationale sunt un nefactor.
Factorii de producie tradiionali (parial substituibili i complementari):
- Pmnt N cel mai limitat i durabil factor de producie
- Munca L cel mai activ i costisitor factor de producie....(munca este activitatea umana constienta,
un efort fizic si intelectual, prin care oamenii, actionind asupra naturii, obtin bunurile de care au nevoie.
Munca este factorul determinant al oricarei activitati economice.)
- Capitalul K cel mai eterogen factor de producie....( capitalul constituie ansamblul
bunurilorfolosite pentru confectionarea altor bunuri, destinate vinzarii in scopul obtinerii unui profit.)
Capital fix se utilizeaz pe un timp ndelungat i se uzeaz; Cap.real:financiar;economic;
Capital circulant se utilizeaz ntr-un singur ciclu de producie.
- Resursele informaionale noile tehnologii, informatia, inveniile i inovaiile etc.
26

Combinarea factorilor de producie reprezint un anumit mod de unire, de corelare a acestora, att sub
aspect cantitativ, ct i structural-calitativ, n scopul producerii de bunuri i servicii.
Piaa factorilor de producie este piaa pe care se vnd i se cumpr factorii de producie ( munca ,
pmintul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii i ofertei, se stabilete preul acestora.

Intrebarea 38.Funcia de producie i proprietile ei.

Funcia de producie reflect relaia dintre cantitatea de bunuri produs i combinarea, n diferite
proporii, a factorilor necesari pentru obinerea acestei producii. Funcia de producie indic nivelul maxim
de producie care poate fi obinut n urma diferitelor combinrii ale factorilor de producie.
Functia de productie poate fi reprezentata in felul urmtor:
Q = f (X1,X2...x11) unde Q cantitatea de bunuri produsa, iar X1,X2 factorii de productie.
Sau Q = f (K,L) unde K capitalul; L- munca.
Intrebarea 39.Alegerea productorului n perioada scurt de timp. Legea productivitii marginale
randamentelor neproporionale.
Perioadele procesului de producie:
Perioada scurt un factor este variabil, ceilali sunt constani (expresia pe termen scurt este
utilizat atunci cind intreprinzatorul modifica un singur factor , ceilalti raminind constanti. De ex un numar
diferit de lucratori..factorul munca fiind cel mai usor de modificat.).
Perioada lung ambii factori sunt variabili adica toi factorii de productie pot fi modificai.
Indicatorii produciei pe termen scurt:
Produsul total (TPL) cantitatea de bunuri produs ntr-o perioad de timp
Produsul marginal (MPL) cantitatea suplimentar de bunuri produs de o unitate suplimentar a
factorului muncii (MPL=TPL/L)
Produsul mediu (APL) cantitatea de bunuri ce revine unei uniti din factorul muncii (APL=TPL/L)
Legea randamentelor neproporionale stipuleaz c dac vom mri progresiv utilizarea unui factor
oarecare, n timp ce alii vor rmne constani, produsul marginal al factorului variabil va fi neproporional
la nceput va crete, apoi va atinge un punct de stabilitate, dup care va descrete.
Concluzii:
Pe termen scurt volumul de producie este limitat n cretere
Limita creterii volumului de producie este determinat de aciunea legii randamentului descresctor.
Dac un factor de producie crete, iar cellalt rmne stabil, produsul marginal i mediu de la un anumit
moment ncep s scad.
Produsul mediu este maximal cnd se egaleaz cu produsul marginal.
Intrebarea 40, 41. Izocuanta: tipuri i trsturi. - Alegerea productorului n perioada lung de timp.
Randamentele de scar.
Pe termen lung toti factorii de productie pot deveni variabili, adica pot fi modificati. In acest caz, poate
avea loc atit combinarea, cit si inlocuirea unui factor cu altul. Acest lucru se intimpla din cauza ca, sub
influenta noilor tehnologii, tehnici si a evolutiei preturilor, intreprinzatorul schimba mereu raportul dintre
factorii de productie si inlocuieste un factor de productie cu altul, mai productive, mai ieftin, mai modern.
Substituirea este un fenomen de inlocuire a unei cantitati dintr-un factor de productie printr-o cantitate
din alt factor de productie. Ea poate avea loc intre factorul munca si capital (10 muncitori inlocuiti de o
masina, care face integral lucrul acestora); intre factor. natura si capital sau intre diferite elemente
componente ale aceluiasi factor de productie(inlocuirea unui utilaj cu altul etc). pentru a obtine acelasi nivel
de productie, producatorul poate combina si substitui factorii de productie in proportii diferite.
Combinatia a doi factori de productie capitalul si munca care asigura acelasi nivel de productie se
numeste izocuanta.
27

Izocuanta este o reprezentare grafica a unui ansamblu de substituiri ale factor. de prod., la un nivel dat
al tehnicii cu obtinerea unei cantitati constante de bunuri.
Caracteristicile acestei izocuante sint:
- Multitudinea variantelor de consum a factor. de productie determina existenta multitudinii izocuantelor
care formeaza harta izocuantelor.
- Izocuantele plasate la dreapta semnifica o cantitate mai mare a factor. de productie utilizati si prin
urmare un volum mai mare de productie.
- Izocuantele nu se intersecteaza.
- Panta izocuantelor este negativa.
- Panta izocuantelor reflecta raportul de schimb al factor. de productie, acest raport se numeste rata
marginala de substitutie tehnologica.
Intrebarea 42.Costul de producie i tipologia lui.
Costul de productie- totalitatea cheltuielilor in expresie monetara, pe care producatorul le efectueaza p/u
fabricarea si vinzarea bunurilor economice. Este expresia baneasca a factor. de productie necesari p/u
producerea si comercializarea acestor bunuri si servicii. Costul de productie este egal cu cu cheltuielile de
productie
Din punct de vedere al modului de calcul, costurile se impart in cost contabil si economic.
Costul contabil- cheltuielile pe care le face intreprinderea p/u achizitioanarea factor. de productie de la
alti agenti economici, adica costurile explicite, precum si amortizarea, care face parte din costurile implicite.
Costul economic- cuprinde costul explicit si cheltuielile factorilor proprii (costurile implicite), dar care
nu sint reflectate in evidenta contabila, cum ar fi pamintul si cladirile care apartin intreprinderii date,
consumul de munca al proprietarului, dobinzile ce se cuvin p/u folosirea capitalului propriu.
Linia izocost este cantitatea maximala de factori de productie ce poate fi cumparata in limita anumitor
cheltuieli.(L*Pl+K*Pk=TC)
Panta liniei izocost reflecta raportul de substitutie a factor. de productie reiesind din preturile la ele.
E-este punctul de echilibru a productorului.Acest punct reflectegalitatea posibilitilor tehnologice i
economice ale producerii bunurilor.Acest punct de pe linia izocost devine tangent cu una din izocoante.
Intrebarea 43.Izocostul i echilibrul productorului.
Dreapta izocostului ilustreaza toate contitatile de factori de productie de capital si munca ce pot fi
cumparate cu o suma de bani data. Ea uneste toate combinatiile de factori cu acelasi cost. Dreapta izocost
ne permite sa identificam combinatiile de factori cu un cost minim, pe care o firma o utilizeaza pentru
marirea profitului la un volum dat de productie.
Petru reducerea costurilor de productie, producatorul va urmari mere
ca drepta izocost sa fie mereu tangenta (tg) la drepta de izoprodus.
Conditia de echilibru a producatorului

, unde MPL=QL si MPK=QK

FC=PK*K si VC=PL*L (TC=FC+VC)

dreata izocost
20
10
5

15

Intrebarea 44.Costurile de producie n perioada scurt de timp.

28

Perioada scurta se defineste ca intervalul de timp in care sunt utilizate aceleasi capacitai de productie,
la acelasi nivel tehnic, modificinduse doar cantitaile de munca si /sau de materie prim.
Costul global (CG) este totalitatea cheltuielilor suportate de intreprindere pentru fabricarea si
desfacerea unui anumit volum de bunuri. In structura costului global deosebim costurile fixe, variabile si
totale.
Costul total (TC) sint cheltuielile suportate in vederea producerea unei cantitati date de bunuri. Acest
cost cuprinde costul fix si variabil. Fluctuatiile costului total reproduc evolutia costului variabil: TC=
TFC+TVC. Pe termen scurt, TC se schimba in functie de de modificarea costului variabil TC= TFC+ f(Q).
Costul mediu (AC) - sint cheltuielile suportate pentru producerea unui singur bun. AC=TC/Q. El poate
fi fix sau variabil. Costul mediu difera de la o perioada la alta in functie de mai multi factori, dar in primul
rind in functie de dimensiunile intreprinderii. In evolutia sa costul fix mediu se reduce pe masura ce volumul
productiei fizice creste. Costul mediu variabil insa pe masura ce volumul productiei creste, scade treptat,
pina la un anumit nivel, apoi incepe sa creasca. Aceasta evolutie a costurilor medii variabile este conditionata
de actiunea legii randamentelor neproportionale.
Costul marginal (MC) - sint cheluielile suplimentare in vederea producerii unui bun suplimentar. El se
determina prin raportul dintre cresterea costului total si cresterea productiei.
MC= TC/ Q. Costul marginal depinde doar de costul variabil, intrucit costul fix ramine acelasi. Pe
termen scurt , costul marginal cunoaste in evolutia sa, o scurta perioada de reducere, dupa care creste
intruna.
Intrebarea 45.Funcia costurilor pe termen lung. Economiile i deseconomiile de scar.
Pe termen lung toti factori de productie sunt variabili. In acest caz intreprinzatorul urmeaza sa faca fata
unor noi probleme:
a) determinarea unor proportii optime in combinarea factorilor de productie
b) gasirea dimensiunii optimale a intreprinderii
c)neadmiterea cresterea costului unitar fde productie.
Aceasta precautie e ganerata de faptul ca pe termen lung evolutia costurilor e supusa:
a)efectului economiilor de scara
b)efectului dezeconomiilor de scara.
Economii de scara reflecta o situatie de scadere a costului mediu pe termen lung in urma cresterii
dimensiunilor intreprinderii si/sau a volumului de productie.
Economiile de scara se obtin in urma productiei la scara mare conditionata de modificarea taliei
intreprinderii si/sau de folosirea unor noi utilaje si tehnologii de fabricatie. Economiile de scara sunt posibile
doar in cadrul unor intreprinderi ce dispun de capacitati de productie mari si foarte mari. Economiile de scara
sint rezultatul unui sir intreg de factori, de o natura deopotriva tehnica si financiara. Astfel, in cazul sporirii
volumului productiei, are loc aprofundarea a specializarii, fapt ce contribuie la cresterea indeminarii
muncitorilor, precum si la cresterea posibilitatilor de folosire a unor utilaje mai moderne si mai productive.
In cazul intreprinderilor mari, se procura cantitati insemnate de materie prima, combustibil si echipament si
are loc o reducere a preturilor de achizitie, fapt care deasemenea influenteaza nivelul costurilor. Mai mult,
marile intreprinderi pot obtine de la bencile comerciale credite cu o dobinda mai mica, reducind si pe aceaste
cale nivelul costurilor. Economiile de scara se obtin la nivelul intreprinderii nu insa si la nivelul ramurii sau a
economiei nationale. Oricum ele nu pot fi obtinute printr-o sporirea fara limita a productiei. La un moment
dat, odata cu cresterea volumului productiei, costurile incep a creste mai repede decit cantitatile produse.
Locul economiilor de scara il ocupa dezeconomiile de scara.
Dezeconomiile de scara, ce exprima o situatie in care costul mediu pe termen lung creste pe masura
cresterii productiei, sint si ele generate de mai multi factori. Inainte de toate, atunci cind dimensiunile
intrepeinderii depasesc anumite limite, apar dificultati manageriale, intreprinderea fiind gestionata tot mai
ineficient. Un personal administrativ numeros trebuie in permanenta supus controalelor fapt ce mareste
cheltuielele legate de munca. Pe de alta parte, o intreprindere mare se adapteaza mult mai greu la schimbarile
29

pietei si se reprofileaza odata cu modificarea cererii. Aceasta imprejurare genereza o majorare a riscurilor si
a pierderilor, ceea ce contribuie la marirea costului mediu si la reducerea capacitatii competitive a
intreprinderii. Pentru depasirea unor asemenea situatii, satiinta economica a lansat notiunea de dimensiunea
optimala a intreprinerii, criteriul de baza de identificare a acestor dimendiuni fiind dinamica costului unitar.

Intrebare 46.Maximizarea profitului i pragul de rentabilitate al firmei.

Profitul constituie diferenta ce apare in cayul in care incasarile totale sint mai mari deict costul total.
Profitul, este, astfel un cistig obtinut de persoanele care organizeeaza si desfasoara o activitate economica,
adica o activitate de producere si comercialiyare a bunurilor si serviciilor.
Profitul se poate determina in felul urmator: Pr = V- C unde:
Pr-profit; V-venitul total al firmeii sau incasari totale; C-costul total.
Mercantelistii care au acordat o atentie deosebita problemei avutiei unei tari si a izvoarelor acesteia,
considerau ca profitul este un venit care se creeaza doar in activitatile de comert exterior. Fiziocratii lanseaya
ceva mai tirziu o noua teorie, potrivit careia profitul este un surplus de valoare peste valoarea avansata, peste
cheltuielele efectuate care este un dar al naturii si exista numai in agricultura. Englezul Adam Smith
considera ca profitul este un venit generat de proprietate, dar care are la temelia sa munca neplatita a
muncitorilor si se obtine atit in agricultura cit si in industrie. Francezul J-B. Say sustinea idea ca profitul e o
forma speciala a salariului care e insusita de intreprinzator pentru efortul sau de organizare si gestionare a
unei activitati economice. Karl Marx considera ca profitul e un venit insusit de catre proprietarul capitalului
in mod ilegal, deoarece acesta este creat prin exploatare, prin munca neplatita a muincitorilor. In teoria
economica contemporana predomina opinia potrivit careia profitul este o recompensa, o rasplata pentru
activitatea antreprenoriala, pentru calitatile deosebite ale intreprinyatorului de a inova, de a gestiona reusit o
afacere, dar mai ales de a infrunta riscul.
Tipuri
Dupa criteriul motivelor sau a factorilor care stau la temelia obtinerii profitului , acesta este format din 2
componente:
a)profit normal
b) profit supernormal sau profit economic.
Costul explicit sau contabil presupune plati in afara intreprinderii. Pentru munca proprietarului, pentru
amortizarea utilajului si cladirilor intreprinderea nu efectueaza plati. In acest fel, chiar si in cazul in care
bunurile produse se comercializeaza la pretul ce corespunde ca marime cu costul de productie,
intreprinzatorul obtine un venit oarecare ca diferenta dintre incasarile totale si costul contabil, care se
numeste profit normal. Insa in cazul in care intreprinzatorul nu dispune de nici un factor de productie si este
obligat sa-i inchirieze de la alte persoane, el va putea obtine doar un profit supernormal. Daca insa
intreprinzatorul este proprietarul factorilor de productie folositi de intreprindere la fabricarea de bunuri,
atunci el va putea obtine si un superprofit, si un profit normal. Deorece in cele mai multe cazuri
intreprinzatorul este si proptietarul, el va obtine un profit total numit si contabil.
Pe linga acestea mai exista si alte forme de profit cum ar fi:
Profit legitim-cel obtinut in conditii normale, cu respectarea legislatiei in vigoare.
Profit nelegitim-obtinut in urma incalcarii legislatiei in vigoare, cum ar fi:eschivarea de la plata
impozitelor, afaceri ilicite, contrabanda, umflarea costuriloretc.
Profit de monopol-obtinut de intreprinderile care detin o pozitie dominante de piata si pot influenta
preturile in sensul cresterii lor, fapt care le asigura unele profituri mai mari. Deobicei, posibilitatile insusirii
unor profituri de monopol un timp indelungat sunt limitate de stat.
Profit brut-diferenta dintre incasari totale, nai exact cifra de afaceri, si costul total.
Profitul net-acea parte a profitului brut ce ramine la dispozitia intreprinderii dupa achitarea impozitelor
si a diferitelor taxe.

30

Intrebarea 47.Concurena i formele sale.

Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici pentru atragerea de
partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit mai mare posibil. Concurenta reprezinta
un tip, un model deosebit de comportament al agentilor economici. Fiind o lupta, o competitie, o intrecere
intre participantii la procesul de productie, ea ii imparte pe acestea in nvingatori si invinsi, impunindu-i pe
toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase conditii de producere si desfacere a marfurilor. In
acest sens concurenta este motorul dezvoltarii economice, motorul progresului.
Metode
In functie de principalele instrumente folosite concurenta se poate realiza prin:
1)pret
2)produs
3)calitate
4)forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare.
Tipuri
In functie de instrumentele folosite de respectarea legislatiei si a normelor morale concurenta poate fi:
Concurenta loiala(sau corecta)-se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate cu legislatia in
vigoare si in acord cu normele morale acceptate de societate.
Concurenta neloiala(sau incorecta)-atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele morle ale
societatii.
In functie de factorii cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a cumparatorilor
participanti la shimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie si transparenta a pietei; nivelul general
de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a pietei, exista 2 tipuri de concurenta:
a) concurenta perfecta(pura);
b)concurenta imperfeta
In functie de forma concurentei se desting 2 piete concurentiale:
a)piata cu concurenta perfecta
b)piata cu concurenta imperfecta
Piata cu concurenta imperfecta care corespunde cel mai mult realitailor economice , se prezinta sub
urmatoarele forme:monopolistica, de oligopol, de oligopson, de monopol absolut, de monopson:
Intrebarea 48.Modelul concurenei perfecte.
Concurena perfect denumita si pur, exista pe o pia care reunete simultan urmtoarele 5 trsturi :
Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici unul din
ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra pretului.
Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera relativ
identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs de la un alt
vinzator.
Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de
restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori.
Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment de pe
piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de munca pentru a
efectua aceasta trecere.
Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la cerere,
oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la cel mai bun pret.
Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o reducere a
preturilor si o sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente pietele cu concurenta perfecta
sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in ciuda acestui fapt in realitate domina concurenta
imperfecta, cea perfecta fiind doar un model teoretic, mai mult intilnit in carti.
Intrebarea 49.Maximizarea profitului i oferta firmei pe piaa cu concuren perfect.

31

Pretul de echilibru pe piata cu concurenta perfecta este legat totodata si de situatia pietelor
interdependente si apare spontan ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, in acel punct in care cantitatile
cerute dintr-un bun se egalizeaza cu cele oferite.
Astfel ca pe perioade foarte scurte cererea este cea care deterrmina formarea pretului, situatia optima fiind
reprezentata de egalitatea Cmg=Vmg=Pret.
Pe de alta parte pe termen lung oferta reprezinta factorul determinant in evolutia pretului, conditia de
echilibru fiind: Cmg=P=CM (cost minim).
Pe termen scurt: producatorii pot modifica dimensiunile ofertei prin schimbarea volumului de munca, iar
pe termen lung pot modifica oferta si prin schimbarea capitalului fix.
Intrebarea 50.Concurena imperfect i formele ei.
In viata reala domina concurenta imperfecta. Ea exista atunci cind actiitatea antreprenorile ii sunt sunt
impuse anumite restrictii si limite. Pentru concurenta imperfecta ii este caracteristica un numar redus de
firme.
Piaa cu concuren imperfect se manifest n situaiile n care agenii economici vnztori i
cumprtori pot s influeneze, prin aciunile lor unilaterale, raportul dintre cererea i oferta de mrfuri i,
deci, nivelul preului, cu intenia de a obine avantaje mari i stabile.
Piaa cu concuren imperfect este cea mai aproape de realitate, deoarece concurena perfect rmne
doar ca model ideal, folosit n analizeze teoretice.
Caracteristicile pieei cu concuren imperfect sunt:
1. existena unor vnztori puternici, dar puini la numr i a unor cumprtori numeroi (oligopolul)
sau a unor cumprtori puini i a multor vnzri (oligopsonul);
2. unii ageni economici (puini la numr) pot influena sau controla preul;
3. produsele sunt difereniate real sau imaginar;
4. exist restricii n calea celor care doresc s ptrund pe pia sau ntr-o ramur;
5. informarea agenilor economici privind situaia pieei este deficitar;
6. exist o mobilitate redus a unor factori de producie;
7. exist rivaliti vizibile n relaia cu publicul, frustrarea consumatorului.
Piaa cu concuren imperfect se prezint n numeroase forme, ele difereniindu-se n primul rnd, n
funcie de numrul i fora economic a agenilor economici productori i consumatori, astfel:
- pia cu concuren monopolist;
- pia cu concuren de monopol;
- pia cu concuren de oligopol;
- pia cu concuren de oligopson (monopson).
Piaa cu concuren monopolistic reprezint acea stare a pieei n cadrul creia vnztorii i
cumprtorii, prin aciunile ntreprinse pot influena ntr-o oarecare msur cererea, oferta i preul.
Piaa cu concurena monopolistic caracterizeaz piaa care pstreaz trsturile concurenei perfect
astfel:
1. produsele sunt difereniate att prin calitate, ct i prin serviciile prestate cumprtorului acelui
produs;
2. concurena se manifest nu numai prin cantitate, pre i substituibilitatea produselor diversificate, ci
i prin: reclam, design, servicii la vnzare i post-vnzare etc.;
3. atomicitatea cererii i ofertei;
4. se accentueaz diferenierea produselor;
5. exist rigiditi n mobilitatea factorilor de producie;
6. transparena pieei este parial.
Pe aceast baz formarea liber a preurilor este mpiedicat de puterea de concuren a
monopolurilor i oligopolurilor, a corporaiilor multinaionale i transnaionale, care i stabilesc propriile
preuri, astfel nct, cu ct este mai mare o corporaie, cu att ea are o putere mai mare asupra preurilor.
Preurile marilor corporaii devin preuri lider (leadership-price), la ele aliniindu-se celelalte firme din
cadrul ramurii.
32

Au aprut astfel preurile administrate, ca urmare a unor nelegeri tacite ntre marile firme, care se
sustrag, pe o perioad mai lung, fluctuaiilor forelor reale ale pieei.
Preul de echilibru al concurenei monopolistice este mai mare dect preul de echilibru al
concurenei perfecte i mai mare dect costul marginal (Gilbert Abraham-Frois).
Cu ct numrul concurenilor este mai mic, iar puterea acestora de a influena forele pieei este mai
mare, cu att mecanismul preurilor se apropie i se aseamn celui de monopol.
Dac numrul concurenilor sporete continuu, iar capacitatea fiecrei firme de a influena piaa
produsului se divizeaz, cu att mecanismul preurilor se apropie de cel caracteristic concurenei perfecte.
Piaa cu concuren de monopol reprezint piaa dominat de un singur productor deoarece produce
i vinde un bun economic pentru care nu exist substitueni, firma impunnd cantitatea, calitatea i preul
produsului.
Piaa cu concuren de monopol se caracterizeaz prin:
oferta pentru un produs este dat de un singur productor care poate controla piaa i poate stabili
nivelul preului;
preul de monopol este mai mare dect cel practicat pe pieele cu concuren monopolistic i de
oligopol;
libera concuren este eliminat, piaa fiind dominat de ofertant;
grad sczut de satisfacere a cererii.
Condiiile care definesc monopolul productorului sunt:
1. unicitate i gigantism piaa este influenat prin impunerea unor condiii de vnzare;
2. diferenierea produselor (condiii de vnzare, design, servicii la vnzare i post-vnzare);
3. existea unor piedici la intrarea n ramur n special de natur tehnic, comercial, financiar;
4. lipsa de transparen a pieei piaa fiind supus riscurilor i incertitudinii;
5. imobilitatea factorilor de producie care prezint fenomenul de friciune i inerie n procesul de
fluidizare a cererii, ofertei i preurilor.
Monopolul contract (limitat) reprezint situaia de pia n care exist un singur ofertant i nu numr
mic de cumprtori.
Monopolul bilateral reflect acea situaie de pia pe care se ntlnesc, negociaz i se confrunt un
singur vnztor i un singur cumprtor.
Monopsonul sau monopolul productorului reprezint acea situaie de pia pe care se ntlnete un
cumprtor unic, care fixeaz volumul produciei i preul de vnzare, i un numr mare de productori.
Monopolul pur este situaia de pia, inexistent n fapt, n care un productor nu are concuren pe
piaa intern i extern, producnd un bun fr nlocuitor.
Monopolul de marc situaia de pia n care o firm produce un anumit produs care este nregistrat
sub marc proprie, concurena aprnd nu la marc, ci la produse de caliti asemntoare.
Monopolul temporar situaia de pia n care o ntreprindere scoate la vnzare un produs nou
dispunnd de o poziie privilegiat, pn n momentul n care produsul este realizat i comercializat i de alte
firme.
Monopolul discriminatoriu situaia n care monopolistul vinde acelai produs la preuri diferite,
acest lucru fiind posibil atunci cnd produsul este vndut pe piee diferite, care nu au o comunicare real
ntre ele.
Oligopolul reprezint o form a concureni imperfecte, care reflect o pia dominat de civa
productori-vnztori de talie mare i un numr mare de cumprtori mici i rzlei.
Oligopolul bilateral este o form a concurenei imperfecte care reflect o pia dominat de un numr
redus de vnztori i cumprtori.
Caracteristicile pieei cu concuren de oligopol sunt:
1. interdependena aciunilor diferiilor vnztori preurile produselor, cantitatea vndut i
profitul unui productor depind de reaciile celorlali productori;
2. gradul nalt de concentrare a capitalului i produciei poate fi analizat att la nivelul fiecrei
ri ct i la nivel mondial;
3. diversificarea produselor, activitilor, a mrcilor i submrcilor de fabricaie.

33

Trsturile pieei cu concuren de oligopol:

1. interdependena i incertitudinea preurile sunt rigide fiind fixate de marile ntreprinderi;
2. cucerirea i mprirea pieei produsului;
3. obstrucionarea ptrunderii pe pia a noilor concureni;
4. diferenierea bunurilor i concurena n afara preului (publicitate, fiabilitatea produsului
etc.);
5. maximizarea profiturilor i interdependena deciziilor i a politicilor firmelor participante.
Oligopolurile pot fi:
a) oligopoluri antagoniste:
o oligopolul bilateral;
b) oligopolurile concertate, cu dou tipuri de acorduri:
o explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul;
o neoficiale sau tacite.
Pieele oligopoliste sunt pieele pe care se concureaz un numr mic de productori:
- dac sunt doi productori principali situaia de pia se numete duopol;
- dac sunt mai mult de doi productori situaia de pia se va numi oligopol.
Duopulul reprezint piaa dominat de doi vnztori care ofer produse similare unui numr larg
de cumprtori care au o putere economic aproximativ egal.
Exist trei situaii de pia:
1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependene este situaia de pia n care exist
doi vnztori care nu ncearc s domine piaa:
produsul vndut este omogen;
preul la care l comercializeaz cei doi este identic;
singura variabil de ajustare este cantitatea ct mai mare pe care o poate vinde pentru a obine
profit maxim.
Unul dintre vnztori deine pe pia monopolul de ofert. Dac cellalt vnztor dorete s intre pe
pia cu acelai tip de bun, oferta sa trebuie s fie att de mare nct s-i permit maximizarea
profitului, primul vnztor i va ajusta oferta proprie imediat, s obin la rndul su profit maxim.
Procesul de ajustare va continua pn n punctul de echilibru n care nici unul dintre cei doi vnztori
nu mai recurge la modificarea ofertei.
2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezint situaia n care pe pia exist doi vnztori:
unul care domin piaa, care este contient i anticipeaz tot timpul micrile celui de-al
doilea vnztor;
cellalt care nu poate face altceva dect s se adapteze n permanen la condiiile pe care le
impune primul, fr a putea atinge ns volumul de producie al acestuia.
3. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaii, apare atunci cnd cei doi vnztori de
pe pia doresc simultan s o domine, fiecare dintre ei considerndu-l pe cellalt satelit. Cei
doi vnztori nu vor mai lupta pe pia prin ajustarea produciei ca n cazul duopolului
simetric, ci prin intermediul preurilor. Lupta prin preuri poate duce la falimentul unuia dintre
cei doi i la controlarea sa de ctre cellalt, fie la o alian ntre vnztori. Conform ipotezei
dublei dominaii, pe pia, nu poate exista nici un punct de echilibru.

Intrebarea 51.Firma n condiiile monopolului. Discriminarea prin pre.

34

Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe
care oferta unui bun este asigurata de un singur producator.
Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de
cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cind domina
cererea- de monopson.
Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator.
In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretul
productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt, permite
obtinerea unui profit mai mare, numit profit de monopol.
Exista urmatoarele forme de monopol:
1.Monopolul natural- prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc.
2.Monopolul inovatorului- prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta.
Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator.
3.Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara- prevede utilizarea unor factori temporari care
permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic.
4.Monopolul prin alianta- prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu
privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal.
5.Monopolul legal- prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si
comercializa un anumit bun.
Factorii ce limiteaza puterea monopolul:
Legislatia antimonopolului.
Marimea cererii
Liberalizarea comertului exterior
Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile
Discriminarea prin pre - este o situaie in care intreprinderea-monopolist vinde aceleasi produse la
preuri diferite i in care diferenta de pre nu este justificata de diferena de cost.
Exista mai multe situaii in care firma-monopolist poate practica discriminarea prin pre. Acestea pot fi:
a) situaii de ordin geografic cind comunicarea intre diferite piee regionale sau internaionale este
complicata. In acest caz intreprinderea-monopolist poate vinde acelasi produs cu diferite preuri in ri
diferite, in functie de puterea de cumprare a populatiei.
b) Situaii de ordin social-economic - cind intreprinderea-monopolist vinde bilete de avion sau tren la
preuri diferite pentru diferite categorii sociale, cum ar fi studenii, elevii sau pensionarii, sau pentru
participarea la anumite forme de manifestaii, cum ar fi de ex congresele intl, olimpiadele sau campionatele
lumii la diferite probe sportive.
c) Situaii temporare, sezoniere cind preul serviciilor hoteliere sau al biletelor de avion difer in
functie de perioada anului (vara de ex sunt mai ridicate decit iarna etc.)
Intrebarea 52.Alegerea productorului n condiiile concurenei monopolistice.
Piata cu concurenta monopolistica- este o piata in care se inregistreaza un numar mare de
intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip de piata se
refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii.
Trasaturile de baza ale pietei monopolistice:
1. Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul.
2. Lipsa barierelor de acces pe piata
3. Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi stabileste
singura pretul bunului sau.
Intrebarea 53.Oligopolul: comportamentul strategic al firmelor i formele sale.
Oligopolul- este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un numar redus de
intreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun oarecare. O piata este considerata
oligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2 intreprinderi si mai putin de 20.
Oligopolul exista in ramurlei: siderurgia, chimia de baza,producerea de avioane,calculatoare etc.
Trasaturile pietei oligopoliste:

35

*Concurenta redusa
*Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalte
intreprinderi.
Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face
acelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa
aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei.
Particularitile pieei cu concuren de oligopol sunt urmtoarele:
- existena unui nr mic de concureni . astfel pe o pia de oligopol, doua, trei sau patru intreprinderi
pot asigura 50-90% din volumul vinzrilor pe aceast pia.
- Interdependena deciziilor luate de intreprinderile care activeaz pe aceast pia, in sensul ca decizia
unei intreprinderi-monopolist va influenta in mod direct activitatea altor intreprinderi de pe piata respectiva.
- Comportamentul intermediar al oligopolului, plasat intre cel al monopolului, care asigur 100% din
vinzri, si cel al unei intreprinderi de pe o piaa cu concuren perfect, cu o pondere neinsemnata in totalul
vinzarilor.
Trstura definitorie a pieei oligopoliste const in existenta unei insemnate interdependene intre
actiunile diferiilor productori cu privire la mrimea pretului si la volumul productiei oferite.
Intrebarea 54.Particularitile pieei factorilor de producie.
Piaa factorilor de productie este piaa pe care se vind i se cumpr factorii de producie (munca,
pmintul, capitalul, resursele naturale etc.) i unde, in urma confruntrii cererii si ofertei, se stabileste pretul
acestora.
Fiecare factor da nastere unui venit specific. Acestea sunt:
1. Salariul - care constituie pretul muncii si revine posesorului fortei de munc.
2. Renta - care revine factorului pmint si altor resurse naturale sau economice rare.
3. Dobinda venit pe care il obtin proprietarii capitalului financiar.
4. Profitul venitul obtinut de proprietarul capitalului real si de intreprinzator.
Particularitile cererii de factori de producie:
1. cererea de factori de productie este o cerere derivat, intrucit ea depinde si variaza in functie de
marimea cererii bunurilor (si serviciilor) la a cror productie particip.
2. cererea pentru un factor de productie este influentat nu numai de cererea de bunuri si servicii de
consum, ci i de pretul factorului respectiv, precum si de nivelul randamentului acestuia.
Intrebarea 55.Piaa muncii i salariul.
Piaa muncii reprezint locul abstract (sau spaiul economic) in care se intilnesc cererea de munca
(de locuri de munc) cu oferta de munc. Pe aceast pia au loc negocierile intre cumprtorul si vinztorul
forei de munc.
Piaa muncii are un ir de particulariti cele mai importate di care sunt urmtoarele:
1) piaa muncii are un grad ridicat de rigiditate.
2) piaa muncii este o pia cu concuren imperfect.
3) pe pia muncii, asupra formrii pretului (salariului) o influen deosebit au (pe ling raportul cererofert i nivelul productivitii muncii) negocierile intre salariai i patronat, precum si politica economica a
statului in acest domeniu.
4) piaa muncii este mai organizat i mai reglementat decit alte piee
Salariul.
Din punct de vedere al angajatului , salariul se prezint sub 2 forme: salariul nominal si
real.
Salariul nominal reprezint suma de bani pe care o primeste salariatul pentru munca depusa.
Mrimea salariului nominal , care are o tendinta general de crestere, este influentat de mai multi factori,
cum ar fi: gradul de dezvoltare economica a rii, care determina atit nivelul productivitii muncii, cit si
mrimea cheltuielilor pentru formarea fortei de munca; raportul dintre cererea si oferta de munca;
monilitatea fortei de munca etc.

36

Salariul real reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumprata la un moment dat cu
salariul nominal. Cu alte cuvinte, salariul real exprim puterea de cumprare a salariului nominal. Mrimea
salariului real este determinat in fond de mrimea salariului nominal si de nivelul preturilor.
Deci SR = SN/IP, unde SR salariul real; SN salariul nominal; IP indicele preturilor.
Mrimea salariului real depinde de asemenea de nivelul impozitelor precum si de puterea de cumparare
a banilor.
Intrebarea 56.Piaa resurselor naturale i renta.
Renta - este venitul pe care il obtine posesorul unui factor de productie disponibil in cantitti limitate si
a crui ofert este rigid. Ea este plata pentru utilizarea temporaraa factorilor de productie deosebiti, cu
insusiri speciale. Renta constituie astfel, un surplus, un excedent peste venitul normal.
Renta exista sub mai mute forme:
1. renta funciara sau renta pmintului, care ramine si in prezent principala forma de renta.
2. renta de abilitate aceasta forma de renta revine unui individ care poseda niste aptutudinni
(calitati) rare, deosebite. Astfel renta de abilitate poate fi obtinut de un jucator celebru de fotbal. Un savant,
un cntaret, un actor etc.
3. renta minier se intilneste in industria extractiva si revine proprietarilor unor mine aflate fie mai la
suprafata pmintului, fie mai bogate in continut, adica cu o pondere mai ridicat a elementului exploatat.
4. renta de constructii aceasta forma de renta se insuete de catre posesorii unor constructii asezate
fie mai aproape de centrul unei localitati, fie intro zon unde este mai dezvoltata infrastructura sau se afla in
vecinatatea unui lac celebru sau a unei zone de agrement.
5. renta vinzatorului este obtinuta in cazul in care marfa este vinduta la un pret mai ridicat decit
pretul de piata si deci mai ridicat decit asteptarile vinzatorului.
6. renta cumprtorului constituie un surplus de venit ce revine individului care procur un bun
oarecare la un pret mai mic decit cel estimat initial si pe care ar fi dispus sa-l plteasca.
7. renta de marca este obtinuta de ctre detintorul unor produse de marc ce se bucura de o
popularitate deosebita printre cumpratori.
Ca orice factori de productie, pmintul se vinde si se cumpr pe o piata speciala, numita piata funciara.
Pretul pmintului constituie suma de bani pltit de ctre cumprator vinzatorului acestuia pentru
obtinerea dreptului de proprietate asupra pmintului respectiv. Asupra formrii pretului pmintului
influenteaza mai multi factori dintre care cei mai importanti sunt:
1. mrimea si evolutia rentei adica a venitului ce poate fi obtinut prin exploatarea terenului respectiv.
2. rata dobinzii bancare rata care influenteaza invers proportional pretul pmintului. Adica atunci
cnd rata dobinzii creste, pretul pmintului tinde sa scada, deoarece potentialii cumpratori prefera sa depuna
banii la banca si sa obtina in acest caz un venit mai ridicat decit cel pe care lar obtine sub forma de renta.
3. cererea si oferta de pmint deoarece oferta de pmint eate limitat, pretul va fi influentat de cererea
acestuia.
4. cererea si oferta de produse agricole este un factor cu actiune indirecta asupra pretului pmintului.
Oricum cresterea cererii pentru produsele agricole influenteaza pretul pmintului in sensul mririi acestuia si
invers.
5. posibilitatile de folosire alternativa a pmintului daca terenul de pmint poate fi folosit nu doar
pentru cultivarea produselor agricole, ci si in alte scopuri (in constructii, in industria miniera ...), pretul
pmintului respectiv va fi mai ridicat.
Exista si o formul speciala care s efoloseste in cazul determinarii pretului pmintului:
Pp = R / d x 100% ,
unde Pp pretul pmintului; R mrimea rentei anuale (sau marimea
arendei); d rata anual a dobinzii, la depuneri.

37

Intrebarea 57.Piaa capitalului i dobnda.

In sens ingust dobinda este un venit pe care il insuete proprietarul capiatlului bnesc ca recompensa
pentru suma de bani imprumutat. Ea constituie pretul capitalului-moned dat in folosin temporar,
In sens larg dobinda constituie un venit ce revine priprietarului pricrui capital antrenat in activitatea
economica indiferent daca aceasta este imprumutat sau apartine intreprinzatorului respectiv.
Mrimea si dinamica dobinzii sunt determinate cu ajutorul a doi indicatori a) masa dobinzii ( sau
suma absoluta a dobinzii si b) rata dobinzii..
Rata dobinzii se calculeaz ca raportul procentual dintre masa dobinzii anuale si capitalul
imprumutat. Mrimea rate dobinzii se stabileste in functie de mai multi factori cel mai important fiind
raportul dintre oferta si cererea de capital. Oferta de capitaleste determinat de catre banii temporar
disponibili care se transform in lichiditati active. Astfel sursele capitalului de impumut sunt:
1. sumele de bani temporar disponibile, conditionate de insusi caracterului circuitului capitalului
industrial si comercial.
2. economiile menajelor.
3. banii proprietarilor capitalului de imprumut bancherii si capitalistii=rentieri.
4. economiile guvernului, ce se formeaza in cazurile in care veniturile bugetare sunt mai mari decit
cheltuielile..
cererea de capital de imprumut exprim nevoia de bani si vine din partea urmtorilor actori ai vietii
economice :
1. intreprinderile care au nevoie de imprumuturi pentru a face investiii destinate reutilrii,
modernizrii sau lrgirii aparatului productiv, pentru plata salariilor (mai cu seama in agricultura etc.).
2. menajele care recurg la imprumuturi in fond pentru a procura obiecte de folosinta indelungata, case
de locuit, automobile, tv,mobil.etc.
3. instituiile administratiei publice care sunt nevoite sa recurga la imprumuturi de bani in conditiile in
care veniturile publice sunt inferioare cheltuielilor.
Rata dobinzii este influentata de un sir intreg de factori, cei mai importanti fiind:
a) raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut.
b) Rata inflatiei,
c) Rata profitului.
d) Mrimea riscului.
e) Perioada de timp pentru care se imprumut suma de bani.
f) Politica economica a statului.
Rata dobinzii se determina ca un raport procentual dintre marimea dobinzii anuale si suma de bani
imprumutata dup formula: d = ( D / S ) x 100%,
unde: d rata dobinzii; D mrimea absoluta a
dobinzii (masa dobinzii); S suma de bani imprumutata sau (creditul)
Intrebarea 58. Macroeconomia: obiect de studiu i scopuri.
Dupa cum se stie deja, teoria economica are 2 directii de baza: microeconomia si macroeconomia,
care analizeaza modalitatile de functionare a economiei in ansamblu. Macroeconomia opereaza cu marimi
cu marimi globale, numite agregate, cum ar fi: PIB, PNB, VN, Masa monetara, cererea si oferta
agregata, nivelul mediu al preturilor si rata inflatie, rata somajului, consumul total, investitii totale.
La inceputurile sale, adica in sec.XVII, economia politica a avut ca obiectiv de studia analiza
economiei nationale cu un tot intreg. Fondatorii liberalismului, A.Smith si D.Ricardo, precum si
intemeietorul doctrinei socialiste K.Max, au pus in centru preocuparilor lor stiintifice astfel de probleme
economice cum sunt: avutia nationala, investitiile si consumul, banii si somajul, crizele economice. Insa, in
pofida acestui fapt, termenul de macroeconomie, este introdus in circuitul stiintific abia in 1933 de catre
economistul englez Ragner Frish. Totusi, parintele sau fondatorul macroeconomiei a fost John. M. Keynes.
Anume el in lucrarea sa Teorii generale a miini de lucru, a dobinzii si a banilor, contureaza aria si
problemele macroeconomiei. In centrul preocuparilor celor mai mari economisti din toate timpurile a fost
stabilirea si mentinerea echilibrului dintre cererea si oferta agregata, reducerea somajului si a inflatiei,
asigurarea unei cresteri economice stabile si cu ritmuri inalte.

38

Deoarece mecanismul pietii sa dovedit incapabil sa rezolve in mod automat problemele cu care se
confrunta dezvoltarea economica, in special cele legate de crizele economice, somajul si inflatia,
macroeconomie porneste de la justificarea teoretica a inteventiei statului in economie.
Pricipalele scopuri ale macroeconomiei sunt:
Stabilirea echilibrului general, prin elaborarea mecanismelor si intrumentelor de stabilitate.
Descoperind cauzele dezechilibrului care afecteaza negativ dezvoltarea economica, macroeconomia
ofera statului propuneri stiintific argumentate de depasire a acestora
Cel de-al doilea mare scop al macroeconomiei este elaborarea mecanismelor de asigurare a ocuparii
depline a bratelor de munca si eliminarea situatiilor de somaj.
Preintimpinarea inflatiei, care este determinat de marimea si structura masei monetare care ar
corespunde necesitatilor reale ale economiei, care stimulind cresterea economica, nu ar provoca si o
ridicare semnificativa a nivelului preturilor.
Un al obiectiv al macroeconomiei este de a elabora un model de disribuire si redistribuire a
venitului national, prin multitudinea mecanismelor bugetare care ar permite stabilirea unui echilbru
optim intre echitatea sociala si cresterea economica.
Macroeconomia, are de asemenea si in centrul atentiei sale si preocuparea sau problema alocarii
eficiente a resurselor materiale, umane si financiare, in conditiile dezvoltarii ciclice a economiei.
In fine mai are misiunea de a gasi modalitatile de asigurare a securitatii economice a tarii, prin
mentinerea unei balante de plati externe echilibrate.
Scopurile date sunt mereu in obiectivele guvernelor fiecarui stat din lume. Instrumente de politica
economica aplicate difera nu numai in functie de nivelul de dezvltare a economiei al tarii, dar si in cea mai
mare masura in funtie de doctrina economica care sta la baza teoretica pentru actiunile practice ale
guvernului.

Intrebarea 60: Sisteme de evaluare a rezultatelor macroeconomici.

Initial, stiinta si practica economica au fost preocupate de analiza si evaluarea rezultatelor economice
doar la nivel de intreprindere. In scopul evaluarii activitatii economice la nivelul unei tari se folosesc doua
sisteme de calcul: sistemul conturilor nationale (SCN); sistemul productiei materiale SPM).
SPM are ca temelie teoretica teza potrivit careia este creatoare de valoare doar munca depusa in
ramurile productiei materiale (agricultura,industrie,constructii si comertul). Prin urmare, Venitul Natonal
este creat doar prin munca cheltuita pentru producerea bunurilor si serviciilor materiale.
SCN are la baza conceptul teoretic conform caruia Venitul National se creaza nu numai in ramurile
productiei materiale, ci si in alte sectoare ale economiei cum ar fi invatamintul, sanatatea, cultura,
domeniul financiar-bancar, administratia de stat etc. contributia domeniilor nemateriale la crearea
venitului national se calculeaza prin evaluarea costurilor factorilor. Astfe costul pentru invatamintul public
se va determina de cheltuielele pentru manuale, cladiri, salarii la profi si personal administrativ.
In tarile cu economie dezvoltata, si de la un timp in tarile cu economiile in tranzitie, inclusiv si in
Republica Moldova, se foloseste sistemul conturilor nationale. SCN are ca sarcina pricipala sistematizarea
multiplelor fluxuri si fenomene econimice si clasificarea acestora intrun numar limitat de variabile econmice.
Pricipalele componente ale sistemului de conturi nationale sunt:
Agentii econimici, grupati pe sectoare institutionale
Operatiunile: cu bunuri materiale si servicii; de reparatii, ce vizeaza salariile, impozitele, veniturile
provenite din proprietate etc; financiare (creantele, imprumuturile, economiile)
Conturi nationale: care sint contul productie, contul consum, contul acumulare, contul restul
lumii
Conturile nationale se tin in conformitate cu pricipiul dublei inregistrari, folosite in contabilitate. Astfel,
un cont national este compus din 2 parti: debit, unde se inscriu resursele de care dispune un sector
oarecare; credit unde se inscrie folosirea acestor resurse.
39

Intrebarea 61: Indicatorii macroeconomici i ansamblul corelaiei dintre ei

Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii cantitative a fenomenelor si proceselor
economice. El este un intrument de evaluare e rezultatelor unei ectivitati econimice in ansamblul ei sau
doar a unor aspecte ale acestora.
Indicatorii reflecta rezultatele unei activitati oarecare, intro anumita perioada, la nivel micro- sau
macroeconmic. Indicarorii economici sau agregate constituie punctul de plecare in luarea deciziilor de
catre agentii economici autohtoni, de catre organizatiile econimice internationale. Ele permit de
asemenea efectuarea comparatiilor internationale, cu determinarea nivelului de dezvoltare economita
atins de catreu stat oareacare, si stabilirea astfel a locului in economia mondiala.
Principalii indicatori macroeconomici sunt PIB, PIN, PGB, PNB, VN. Indicatorii dati includ in sine
doar produsele si serviciile vindute pe piata, dar nu si cele destinate pentru autoconsum. Notionea de
brut se foloseste in cazul calcularii indicatorilor cu includerea si consumul de capitalului fix
(amortizarea).
PGB exprima valoarea bunurilor si serviciilor create in cadrul unei economiii nationale, intro
perioada de timp, timp de un an. Acesta se calculeaza ca suma intregii productii create in toate sectoarele
economiei nationale. PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul intermediar Cf= consumul final de bunuri
si servicii, Ib= investitii brute de capital. PGB se foloseste mai rar in statistica oficiala.
PIB cosntituie valoarea bruta a bunurioor si serviciilor finale create in interiorul unei tari de catre a
gentii economici autohtoni si straini, de regula timp de un an. El vizeaza a anumita regiune geografica, o
regiune, o tara sau un grup de tari. Toate firmele care activeaza in tara data, indiferent de tara de
provenienta participa la formarea PIB. PIB se mai defineste si ca suma tuturor veniturilor obtinute in
interiorul tarii. In procesul de distribuire si utilizare, PIB este destinat: consumului final (public si
privat), investitii brute, exportului net (diferenta dintre export si import).
In ultimele decenii PIB este considerat unul dintre cei mai inportanti indicatori macroeconomici
intarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvoltate, care au plasati peste hotare un numar impunator de
firme, prioritate are un alt indicator, si anume PNB.
PNB constituie suma valorilor adaugate brute create de catre agentii economici autohtoni din tara
si de peste hotare ei. PNB are drept criteriu de baza aparenta nationala a produsului creat. In marimea lui
se include si venitul cistigat in strainatate. La determinara PNB nu vor fi luate in consideratie veniturile
obtinute de agentii straini care functioneaza pe teritoriul national.
Formule de calcul: PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute)
PBN= Ch+Inv+G+Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere)
Ch=cheltuielele de consum ale populatiei
Inv=investitiile sectorului privat
G=cheltuielel guvernamentale
Exp.net=exportulnet
PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri)
D1=pretul pentru utilizarea capitalului
D2=impozitele indirecte (accize, TVA)
D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in diferite fonduri, privat, fondul de pensii, somaj, asig
medicale)
D4=renta in forma baneasca (renta si subventii)
D5=dobinda neta
D6=veniturile proprietarilor individuali
D7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit)
Si mai este metoda calcularii valorii adaugate.
Venitul Naional (VN) constituie suma veniturilor provenite din munca si din proprietate, venituri ce
se obtin in urma producerii bunurilor econoimice. Altfel spus, VN reprezinta suma salariilor, dobinzilor,
profituriolor si rentei. VN=PNB-Amortizarea+Impozitele Indirecte. VnN se utilizeaza pentru cheltuielele
de consum si investitii. Se determina prin insumarea salariilor lucratorilor, a veniturilor din proprietate si
veniturile intreprinderilor.

40

PIN (produs intern net) este valoarea neta de piata a bunurilor si serviciilor finale, produse de
agentul economic ce activeaza in interiorul unei economii nationale in decursul unei perioade de un an.
PIN=PIB-Amortizarea; PNN=PNB-Amortizarea
Marimea PIB si PNB sunt influentate de evolutia preturilor la bunurile si serviciile, dar tot odata si
de modificarile acestora. In tarile dezvoltate, PNB este de regula cu 10-30% mai mare decit PIB, in tarile
mai putin dezvoltate este situatia inversa PIB>PNB. Este deci mai bine ca PNB sa fie mai mare decit PIB,
din cauza ca agentii economici care activeaza peste hotare cistiga mai mult decit agentii economici straini la
noi in tara, astfel se limiteaza efectul de plecare a veniturilor peste hotarele tarii.
Intrebarea 62: Metodele de calcul al PIB-ului.
Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode:
1) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)
2) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)
3) metoda veniturilor
Metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)
In esenta, aceasta metoda consta in insumarea valorii adaugate brute obtinute in toate unitatile din
interiorul tarii si agregarea valorii pe ramuri si pe ansamblul economiei nationale. Deci,
n

P.I .B. VAB i , unde i reprezinta sectoarele sau ramurile economiei

i 1

nationale.
Presupunem, pentru exemplificare, un bun realizat intr-o economie la un moment dat si vindut in cursul
perioadei la pretul de 1000 u.m. Acest bun consideram ca este folosit pentru producerea altui bun vindut
ulterior la pretul de 1500 u.m., bun destinat consumului.Cum P.I.B. include doar valoarea bunurilor
finale, rezulta ca doar ultimul bun va fi inclus in P.I.B., nu si primul. Valoarea P.I.B. va fi deci de 1500
u.m.
Calculul P.I.B. poate fi realizat pornind de la valoarea adaugata in fiecare moment al productiei. Daca la
primul produs valoarea adaugata este de 1000 (nu exista consum intermediar), in cazul celui de-al doilea
produs, valoarea adaugata este de 1500-1000=500 u.m. Deci P.I.B. = V.A.0 + V.A.1 = 1000 +500 = 1500,
unde cu V.A. am notat valoarea adaugata.
In concluzie, P.I.B. poate fi considerat ca fiind valoarea adaugata totala a tuturor agentilor economici
dintr-o economie nationala.
Daca la P.I.B. exprimat in preturile factorilor (P.I.B.PF) adaugam impozitele indirecte nete (ImpInd),
obtinem produsul intern brut in preturile pietei (P.I.B.PP): P.I.B.PP =P.I.B.PF +ImpInd
Produsul intern net in preturile factorilor (P.I.N. PF) exprima valoarea adaugata neta (V.A.N.) a agentilor
economici, sectoarelor sau ramurilor economiei nationale si se calculeaza scazand consumul de capital fix
sau
amortizarea
din
valoarea
adaugata
bruta
:
P.I .N . PF

V . A.B.

PF

V . A.N .

PF

P.I .B. PF A

Pentru a obtine produsul intern net in preturile pietei (P.I.N. PP), se aduna impozitele indirecte nete
(ImpInd) la valoarea adaugata neta in preturile factorilor (V.A.N.PF): P.I.N.PP= V . A.N . PF + ImpInd =
P.I.N.PF +ImpInd.
Metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)
Aceasta metoda consta in insumarea tuturor cheltuielilor efectuate in cadrul unei economii
nationale pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii la preturile pietei, mai putin cele privitoare
la bunurile si serviciile importate.

41

Din aceasta perspectiva, P.I.B.PP va include in structura sa consumul privat (C PV), cheltuielile
guvernamentale sau consumul public (CPB), investitiile brute (Ib) si exportul net (En).
Consumul privat sau personal (CPV) exprima cheltuielile de consum ale menajelor, ocazionate de
achizitionarea bunurilor materiale si serviciilor destinate satisfacerii trebuintelor acestora.
Cheltuielile guvernamentale sau consumul public (CPB) se refera la cheltuielile administratiei centrale si
locale pentru achizitionarea de bunuri si servicii. Cheltuielile guvernamentale nu includ platile de transfer
catre indivizi, cum sunt prestatiile de securitate sociala. Acestea reprezinta realocari ale venitului existent,
nefiind efectuate in schimbul unor bunuri sau servicii.
Investitiile (Ib) se refera la achizitionarea de bunuri pentru utilizari viitoare (sau formarea bruta a
capitalului).
Exportul net (En) surprinde relatiile de schimb cu alte tari. Se calculeaza scazind din valoarea bunurilor si
serviciilor exportate catre agentii economici apartinind altor tari, valoarea bunurilor si serviciilor
importate. Deci, dupa metoda cheltuielilor, P.I.B.PP=CPV + CPB + Ib + En
Metoda veniturilor
Metoda veniturilor consta in agregarea veniturilor agentilor economici, din activitatea economica si din
patrimoniu. In acest sens, in P.I.B. sunt incluse salariile reprezentand recompensarea muncii, profitul ce
revine intreprinzatorilor si veniturile din proprietate, precum rente si dobanzi. La acestea se adauga
consumul de capital fix (amortizarea). Deci, dupa metoda veniturilor,
P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea
Intrebarea 63: Evaluarea VN i altori indicatori macroeconomici.
Venitul constituie un flux de resurse monetare si matriale (reale), care provine direct sau indirect
dintro activitate economica si este insusit de un agente econimic.
In economia nationala, sint cunoscute asa venituri ca: venituri factoriale, venituri personale, venituri
nationale.
Venitul National (VN) se divizeaza in venituri menajelor si veniturile intreprinderilor. Marimea
veniturilor nationale este supusa unei tendinte de crestere permanenta. Cauzele cela mai frecvente de crestere
sunt: sporirea nr de persoane angajate in economie, progresul tehnic, ridicarea nivelului de instruire a fortei
de munca, perfectionarea metodelor de gestiune a afacerilor. VN reprezinta suma salariilor, dobinzilor,
profituriolor si rentei. VN=PNB-Amortizarea+Impozitele Indirece.
PGB = Ci + Cf + Ib, unde Ci= consumul intermediar Cf= consumul final de bunuri si servicii, Ib=
investitii brute de capital
PNB=PIB+SVAB (Soldul Valorii Adaugate Brute)
PNB= Ch+Inv+G+Exp.net (metoda calcularii fluxului de costuri de producere)
Ch=cheltuielele de consum ale populatiei
Inv=investitiile sectorului privat
G=cheltuielel guvernamentale
Exp.net=exportulnet
PNB=D1+D2+D3+D4+D5+D6+D7 (metoda calcularii fluxurilor de venituri)
D1=pretul pentru utilizarea capitalului
D2=impozitele indirecte (accize, TVA)
D3=salariul si alte plati (p/u asig sociale, plati in diferite fonduri, privat, fondul de pensii, somaj, asig
medicale)
D4=renta in forma baneasca (renta si subventii)
D5=dobinda neta
D6=veniturile proprietarilor individuali
D7=venituri corporative (dividende, impozit pe profit, profit nedistribuit)
Si mai este metoda calcularii valorii adaugate.
PIN=PIB-Amortizarea
42

PNN=PNB-Amortizarea
Calculul P.I.B. se realizeaza, in general, pornind de la trei metode:
a) metoda valorii adaugate (sau metoda productiei)
n

P.I .B. VAB i ; P.I .N . PF V . A.B. PF A V . A.N . PF P.I .B. PF A

i 1

P.I.N.PP= V . A.N . PF + ImpInd = P.I.N.PF +ImpInd.

b) metoda cheltuielilor (sau a utilizarii productiei finale)
P.I.B.PP=Ccheltuieli de cosum + Cguvernamentale + Ibrute + Exportnet
c) metoda veniturilor
P.I.B. = Salarii + Profit + Rente + Amortizarea
Intrebarea 64. Indicatori nominali i reali.
Mrimea PIB sau a PNB st influentate i de evoluia preurilor bunurilor sau a serviciilor.n scopul
evalurii proporiilor n care indicatorii ec-ci st influenai nu de dinamica lor real, dar de evoluia
preurilor, se utilizeaz noiunile de indicatori nominali i reali.
Nominali-depind de 2 factori:cantitate i pre; permit evaluarea monetar a produciei fabricate;se
calculeaz n preuri curente.
Reali-depind de un singur factor,preul;fac posibil evaluarea cantitativ a produciei fabricate;se
calculeaz n preuri comparabile,de referin.
De ex:dac n economia unei ri se produc automobile atunci n orice an valoarea PNB nominal se
examineaz ca o sum de bani utilizat pu procurarea automobilelor ntr-un an de baz.La rndul su, PNB
real r/t cantitatea automobilelor produse n acest an nmulit la preul automobilelor ntr-un an de baz.
Pentru a efectua transferul de la indicatorii nominali la indicatorii reali este necesar indicele evalurii
cantitative a modificrii preurilor medii la mrfuri i servicii, adic indicele de preuri.
PNBreal=PNBnominal/Ipre
n calculul modificrii preurilor se determin perioada de baz. Exist cteva tipuri a indicilor de
preuri:
1)ind.de pre la mrfuri de consum-IPC(indic modificrile nivelului mediu al preurilor la coul de
mrfuri i servicii mai frecvent utilizate, n acest cos se includ de la 360 de tipuri de mrfuri i servicii pn
la 400, consumate n decursul unui an de ctre un locuitor urban mediu).
2)ind.de pre la mrfurile destinate produciei-IPP.
3)ind.de pre la materia prim i materiale-IP
4)deflatorul PNB(IPNB-reflect modificrile preurilor nu numai la mrfurile de consum dar i n
preurile la toate mrfurile i serviciile.Din aceast cauz el se utilizeaz pu a caracteriza situaia economic
a rii).
n macroeconomie ntr-o msur deosebit se utilizeaz IPC i deflatorul PNB.
IPNB=PNBnominal/PNBreal
Intrebarea 65.Conceptul de cretere i dezvoltare ec-c.
Creterea ec-c r/t un proces de sporire continu pe termen lung a cantitilor de mrfuri i servicii
fabricate la nivel de ramur,ntreprindere,ec-ie naional sau ec-ie mondial. Teoria cr.ec-ce s-a aflat n
atenia tuturor doctrinelor ec-ce de la A.Smith i Carl Marx pn la economitii contemporani. nc n anii30
sec XX,cr.ec-c devine un domeniu special de cercetare ec-c.Autorul conceptului de cretere ec-c n
calitate de proces de cretere durabil a produciei la diferite niveluri este considerat economistul englez Roz
Harrod.n perioada postbelic asigurarea cr.ec-ce evine obiectul de baz al tuturor guvernelor lumii.n lumea
contemporan ritmurile de cretere ec-c au devenit principalul indicator al performanelor ec-ce ale
fiecreiec-ii naionale.Din acelai punct de vedere se apreciaz i eficiena guvernrii.Dinamica
macroeconomic este exprimat nu doar prin no.de cr.ec-c,dar i prin no.de dezvoltare ec-c i progres ecic. De obicei cr.ec-c este exprimat prin sporirea PIB(PNB)total sau pe cap de locuitor,precum i a venitului
naional pe cap de locuitor.n lit.ec-c occidental se observ tendina de a identifica cr.sau dezvoltarea ec-c

43

cu progresul ec-ic.Spre ex economistul englez Artur Lewis,laureat al premiului nobel,n lucrarea sateoria
cr.ec-ceafirm:subiectul esenial al acestei cri este cr.produciei pe locuitor.Aceeai tendin se menine
i la economistul francez Colin Clark.Analiza efectuat de ec-tul francez Fr.Perroux aduce un raport decisiv
n teoria ec-c.Cr.ec-c r-t n viziunea savantului:mrimea durabil a dimensiunii unei uniti ec-ce
realizat prin schimbri de structur i eventual de sisteme nsoit de progrese ec-ce.Cr.ec-c cuprinde
aspectele cantitative nu numai la nivelul unei subramuri dar i a ntregii ec-ii naionale.ns nu orice sporire a
dimensiunii este sinonim cu cr.ec-c,dar numai cea durabil susinut n decursul unei perioade ndelungate
de timp.Spre deosebire de cr.ec-c,dezvoltarea ec-c,Fr.Perroux o definete:ansamblul schimbrilor n
structurile sociale care genereaz o relaie de antrenare reciproc ntre populaie i aparatul
productiv.Motivele cr.ec-ce:cr.populaiei;legea cr.necesitilor i diversificarea lor.
Intrebarea 66.Tipurile de cr.ec-ca si indicatorii ei.
n general,prin cr.ec-c se subnelege deplasarea spre dreapta a curbei posibilitilor de prodducie.Se
au n vedere posibilitile de cretere att a vol.de bunuri de consum i a serviciilor,ct i a vol.de
investiii.Cu alte cuv.cr.ec-c se realizeaz prin sporirea cantitii factorilor de producie utilizai n ec-ie i
prin creterea productivitii lor.Ca urmare se nregistreaz o majorare a cantitilor bunurilor de consum
create,ct i o sporire a bunurilor de investiii.Creterea ec-c exprim micrile de lung durat.Totui pu un
interval de timp limitat,cr.ec-c poate fi de m.multe tipuri i anume:
a)cr.ec-c pozitiv ce exist atunci cnd cantitatea total de bunuri i PIB pe cap de locuitor sporesc.
b)cr.ec-c negativ care se exprim prin reducerea cantitii de bunuri i a PIB pe cap de locuitor.
c)cr.ec-c zero se manifest n cazul n care producia de bunuri nu se modific,rmine neschimbat.
n viaa real se mai ntlnete i o cr.ec-c nominal.Ea exist atunci cnd sporete doar mrimea
valoric a PIB,fr o cr.a PIB n expresie fizic.Aceast form de cr.ec-c se datoreaz modificrii
preurilor.Dei pu o perioad scurt de timp cr.ec-c poate fi negativ sau zero,pe termen lung ea rmine
mereu pozitiv.Deasemenea tipurile de cr.ec-c pot fi divizate i dup alt criteriu.Conform lui st cunoscute 2
tipuri de cr.ec-c:
1)extensiv-const n faptul c sporul produsului naional se efectueaz pe contul atragerii unor poriuni
suplimentare a factorilor de producie(capitaluri suplimentare,for de munc,terenuri arabile)
2)intensiv-se efectueaz pe contul aplicrii factorilor de producie perfecionai(a tehnologiilor noi pe
contul implementrii inovaiilor n procesul de producie).
n rezultatul intensificrilor este nu doar sporirea vol.de producie,dar i perfecionarea calitii ei.Se
poate afirma c tipul de cr.ec-c intensiv mizeaz n special pe modificrile calitative ale factorilor de
producie,iar cel extensiv pe modificarea lor cantitativ.n istoria ec-c nu sunt cunoscute exemple de
existen a unuia dintre tipurile de cr.ec-c menionate,n stare pur,totodat are loc o combinare ntre
ele.Ex:n anii 70-80 ai sec.XX n fosta URSS sporirea produsului naional se asigura doar n proporie de 2030% pe contul timpului intensiv.
Indicatorul analogic pu rile industrial dezvoltate constituia m.mult de 50%.Cr.ec-c este msurat n
principal cu ajutorul indicatorului produciei materiale i a serviciilor.De regul,cel mai important indicator
de msurare a cr.ec-ce este ritmul anual de cr. A PIB calculat n ec-ia naional i pe cap de
locuitor.Msurarea se face prin compararea mrimii PIB la inc.i sf.anului.
Cr.ec-c se calculeaz preuri comparabile pu a elimina influena exercitat de inflaie asupra mrimii
valorice a PIB(PNB).Rata cr.ec-ce atunci cnd depete rata de cr.a populaiei,relev fenomenul de cr.a
populaiei i a venitului pe cap de locuitor.Acesta este scopul final al dezvoltrii ec-ce din orice ar.
Intrebarea 67.Factorii cr.ec-ce.
Cr.ec-c este alimentat de un ir de factori care pot fi divizai n fn.de m.multe criterii.Clasicul Adam
Smith afirma:O surs a cr.ec-ce este sporirea productivitii muncii care se sprijin pe diviziunea social a
muncii.
Carl Marx susinea-factorul de baz a cr.ec-ce este acumularea capitalului,dar totui posibilitile de
cr.ec-c n capitalism sunt limitate din cauza contradiciilor existente. Printre factorii cheie de cr.ec-c pot fi
menionai: resursele naturale,r.de munc,progresul tehnico-tiinific .a.n a 2-a jum a sec XX savanii

44

economiti ajung la concluzia c la temelia cr.ec-ce se afl o totalitate de factori.Un grup de economiti
francezi susin c la baza cr.ec-ce se afl n special urmtorii factori:
1)majorarea nr.populaiei active i a calificrii forei de munc;
2)acumularea capitalului;
3)progresul tehnic i inovaiile;
4)progresele n diviziunea i organizarea muncii.
Aceti factori pot fi divizai n 3 grupe mari:
a)f.de baz-principali.munca,capitalul,pmintul,investiiile,cercetrile tehnico-tiinifice.
b)f.sociali i instituionali-participarea muncitorilor la administrarea ntreprinderilor,spiritul de
ntreprinztor i mentalitatea,sistemul de securitate social,climatul investiional.
c)eficacitatea activitii instituiilor intl.
Intrebarea 68.Teorii i modele ale creteri.ec-ce.
n cadrul modelelor de cr.ec-c pot fi menionate cele mai importante:
a)keynesiene-la temelia acestiu model se afl ideea despre rolul decisiv al cererii totale n asigurarea
echilibrului macroeconomic.Un factor important al cererii agregate sunt investiiile.Anume ele n
corespundere cu modelul Keysiene conduc la cr.profitului i a venitului naional.n unul dintre modelele
keynesiste ulterioare i anume al lui Domar,investiiile sunt examinate nu numai n calitate de factor de
creare a veniturilor dar i a capacitilor de producie.Din aceast cauz la baza cr.ec-ce n corespundere cu
acest model se afl investiiile.Prin urmare obiectivul const n determinarea volumului i dinamicii
investiiilor.Modelul lui Domar include 3 niveluri
Ecuaia ofertei care indic corelaia dintrevol.produciilor i a investiiilor precum i a
productivitii lor.
Ecuaia cererii-n care cererea de investiii se coreleaz cu nclinaia medie ctre economisire.
Ec.echilibrului macroeconomic din care se determin rata de cr a investiiilor.
O evoluie a modelului lui Domar se consider modelul lui Harod.El permite de a cerceta deciziile
investiionale ale ntreprinztorilor i de a determina rata creterii venitului de care depind investiiile.La
temelia acestui model se afl egalitatea echilibrului macroeconomic caracteristic pu economiile nchise.
b)modele neoclasice.
c)modele istoricosociologice.
Intrebarea 69. Echilibrul i dezechilibrul macroeconomic
Echilibrul este o noiune ce provine din tiinele fizicii i devine cu timpul general,adic este folosit
pu a defini att anumite stri ale fenomenelor naturale,ct i situaii din viaa
economic,politic,social.Destul de frecvent este folosit expresia de echilibru sufletesc.n ultimele decenii
au intrat n uzul cotidian no.de echilibru geopolitic i echilibru ecologic..Orice echilibru presupune i
existena unei situaii,a unei stri de dezechilibru.Echilibrul ec-ic seamn cu o balan,n care prile
componente tind s fie egale ntre ele,adic echivalente.El poate fi definit ca o tendin permanent de
egalare a diferitelor mrimi ec-ce interdependente..Dei o condiie esenial a funcionrii normale a oricrei
ec-ii,echilibrul ec-ic poart un caracter relativ,ntruct,odat atins,el este ndat nclcat,pu a reaprea din
nou,dar deja ntr-un alt punct.n acest fel,punctul de echilibru este mereu schimbtor.Echilibrele ec-ce sunt
efemere.Permanente sunt doar dezechilibrele,care ns tind mereu s se echilibreze,aceste tendine asigurnd
n ultim instan evoluia ec-c.n ec-ia de pia,echilibrul ec-ic r-t tendina de egalizare ntre nevoi i
resurse,ntre cerere i ofert,att la scare ntregii ec-ii,ct i pe multiplele piee ale acesteia.Exist deci un
echilibru ec-ic general i un nr.enorm de echilibre pariale.Echilibrul ec-ic parial se poate stabili:la nivelul
unui singur produs;la nivelul unor ramuri;la nivelul altor parametri ec-c,al unor mrimi ec-ce;echilibrele
stabilite la nivelul diferitelor piee naionale etc.Putem conchide c echilibrul parial caracterizeaz deferite
situaii n care se afl ag.ec-ci i pieele.Teoria echilibrului parial a fost elaborat de ctre economistul
englez Alfred Mashall.Echilibrul ec-ic general-vizeaz fluxurile i mrimile globale i r-t o situaie a tuturor
pieelor interdependente,cre se caracterizeaz prin lipsa excesului de cerere sau ofert.Echilibrul general
exist atunci cnd sistemul de preuri permite egalizarea simultan a cererii agregate cu oferta
agregat.Teoria echilibrului general a fost elaborat de ctre ec-tul francez Leon Walras.Potrivit teoriei ec-ce

45

contemporane,principalele componente ale echilibrului general snt:o cretere ec-c pozitiv;ocuparea

deplin a forei de munc;stabilitatea nivelului general al preurilor;soldul pozitiv al balanei comerciale;o
repartiie just a veniturilor.
Dezechilibrul ec-ic,spre deosebire de echilibrul,are un caracter permanent i r-t o nclcare a egalitii
ntre cerere i ofert,fie la nivelul unui produs,al unor componente agregate,fie la nivelul cererii i ofertei
globale.Dezechilibrul se caracterizeaz fie printr-un exces de cerere,fie printr-un exces de ofert.Principalele
dezechilibre macroec-ce sunt:criza ec-c;omajul;inflaia;soldul negativ al balanei de pli;decalajele
considerate injuste ntre diferite tipuri de venituri i categorii sociale.
Intrebarea 70: Caracterul ciclic al economiei i caracteristicile fluctuaiilor ciclice.
Precum inviata fiecarui om, perioadele de prosperitate relativa sunt inlocuite de perioade mai putin
benefice, in economia natioanla se intimpla la fel. Viata reala demonstreaza ca activitatea economica are
un caracter fluctuant, ciclic, ca unele stari de expansiune si prosperitate sint urmate de situatii de criza,
starile de echilibru sint schimbate cu cele de dezechilibru, perioadele de crestere al PIB-ului sunt inlocuite
cu perioade unde acest indicator bate pasul pe loc sau chiar descreste
Toate aceste sunt lucruri normale, deoarece dezvoltarea ciclica este e legitate universala.
Exemplu: economia SUA in decursul sec.XX a trecut prin 19 cicluri economice depline, dar cea mai
zguduitoare a fost perioada Marei Depresii 1929-1933. Reducerea brusca a volumului de productie a
durat circa 43 luni, ea a cuprins mai apoi intreaga Europa, precum si tarile Americii Latine, ale Asiei si
Africii. In aceasta perioada, volumul de productie sa redus in SUA cu 50%, Germania 40%, Franta 30%
si Anglia cu 80%. Respectin a crescut brusc numarul somerilor.
Declinul productiei si numarul mare de someri contribuie la reducerea esentiala a cererii de bunuri
si servicii. Iar aceasta se manifesta indeflatie. In urma acestuia, preturile se reduc brusc. Unii economisti
sustin ca instaurarea regimurilor dictatoriale au si contribuit la aparitia Marei Depresii.
In urma studierii Merei Depresii, Keyns a formulat a teza importanta a teoriei sale: economia de
piata nu dispunde de capacitatea de autoreglare, de aceea, statul trebuuie sa promoveze o politica de
stabilizare macroeconomica, interactionind in special asupra cererii totale sau agregate.
Ciclicitatea este o forma specifica de evoluti a oricaror activitati econmice, care se caracterizeaza
prin succesiunea fazelor de progres si expansiune cu cele de regres si recesiune.
Ciclicitatea atesta faptul ca orice dezvoltare, inclusiv cea economica, se infoaptuieste sub forma de
spirala. Totodata, dezvoltarea ciclica constituie unul din mecanismele principale de autoreglare a
economiei de piata.
Fluctuatiile pot fi clasificare dupa mai multe criterii, dupa caracterul desfasurarii lor fluctuatiile pot
fi:

fluctuatii sezoniere, care sunt determinate de factorii naturali si sociali si se deruleaza pe parcursul
unui an calendaristic. Acest tip de fluctuatii sunt indeosebi caracteristice unor sectoare ca:
agricultura, turimul, contructiile.
fluctuarii intimplatoare, au la temelia lor niste fonomene neasteptate, cum ar fi cataclismele
naturale, razboaiele etc
fluctuatii ciclice, sunt determinate de insusi mecanismul economic si se repeta cu o anumita
regularitate. Ele presupun trecerea periodica pin anumite faze, de la faza de expansiune la cea de
criza.
Fluctuatiile ciclice au urmatoare caracteristici:

regularitatea cu care se repeta, fluctuatiile in decursul unui ciclu economic se repeta cu anumita
regularitate
periodicitatea, fluctuatiile au o anumita perioada de dupa care se repeta
intensitatea, fluctuatiile pot fi pot avea un efect mai mare sau mai mic asupra activitatii
economice
46

Intrebarea 71.Ciclul economic i fazele lui

Ciclul economic r-t o consecin a dezechilibrelor macroeconomice.La baza lor pot sta cele mai
diferite cauze care interacioneaz att asupra cererii agregate ct i asupra ofertei.Acestea sunt:
Modificrile n gusturile i preferinele pop.
Modificrile n politica creditar-monetar i fiscal
Oscilaiile preurilor la mrfurile de importan strategic.
Cauzele menionate au consecine stabile n timp,care provoac fluctuaiile ec-ce.ncepnd cu 1860
cnd economistul C.Juglar,primul a descoperit teoria ciclurilor,n lit.ec-c s-a constatat existena a trei tipuri
de cicluri generale,precum i a unor cicluri specifice.
a)cicluri generale:
C.decenale-durata medie de 10 ani,reflect deosebit de clar esena evoluiei ec-ce i lor li se
acord m.mult atenie n lit.ec-c.
C.mari sau lungi de tip kondratiev-stabilesc evoluia act-ii ec-ce n decursul unei perioade
ndelungate de timp(50-60ani).
Aceste cicluri se produc sub influena unor factori ca:marile descoperiri tiinifice;descoperirea de
noi resurse,a rzboaielor,a evoluiilor.

C.mici conjuncturale(Kitchin)-cu durata de 3-4 ani,care se ncadreaz n cicl.decenale

i determin evoluia unui factor de producie.
b)cicluri specifice:

C.n construcii-care stabilesc evoluia capitalului investit n construcii.

C.agricol-stabilete relaia conform creia evalueaz raportul cerere-ofert n cadrul

ramurei agricole.
Ciclurile economice se deosebesc prin durat,intensitate,prin profunzimea declinurilor i
avnturilor,ns ele dispun de aceleai faze:avnt(boom)-punctul maxim al ciclului;faza de declin;faza de
criz(punct minim al ciclului);faza de nviorare.n totalitatea lor fazele ciclului r-t un element al spiralei
care reflect cr.ec-c.
Faza de avint-vol.produciei este maximal posibil.n act-tea ec-c se utilizeaz aproape toate
capacitile de producie.Economia se gsete n stadiul ocuprii depline a resurselor.Veniturile n societate
cresc i cererea agregat preseaz producia,provocnd creterea preurilor sau inflaia prin cerere
Faza de declin-ritmurile creterii produciei se reduc,ncep concedierile angajailor,ocuparea se
micoreaz,crete rata omajului,respectiv se diminueaz nivelul cheltuielilor totale n societate,dup care
are loc micorarea cererii totale.ns,diminuarea cererii nu ntotdeauna este nsoit de reducerea
preurilor.Preurile se pot micora doar n cazul cnd declinul continu o perioad lung lund forma
depresiei.Declinul poate fi nsoit de stagflaie,adic creterea concomitent a inflaiei i omajului.
Criza-(punctul minim al declinului)este caracterizat de faptul c nivelul produciei i al ocuprii
ajung la punctul critic.Dup acest punct critic ncepe faza de nviorare sau relansare economic.
Faza de nviorare-sporete rata ocuprii,se reduce rata omajului;ca urmare sporesc veniturile n
societate i cererea agregat.Pe msura creterii vol.de producie,sporete i nivelul general al preurilor.
Dintre forele ce pot provoca trecerea ec-ei prin cele 4 faze pot fi menionate:relaia dintre costuri i
preuri;modificarea vol.i calitii capitalului tehnic;rata dobnzii;factorul psihologic(nclinaia spre consum
sau spre economii).
Intrebarea 72: Tipurile ciclului economic.
Ciclu economic reprezinta o forma de desfasurare a activitatii economice cind trece prin mai multe
faze si revine la faza initiala.

47

Ciclurile economice numite dese ori si valuri sunt numeroase si variate. Astfel se intilnesc cicluri
generale care cuprind ansamblul unei economii; cicluri specifice care vizeaza miscarea unei singure
ramuri sau chiar a unui produs (ciclul agricol si constructiilor, ciclul de viata a produselor).
Ciclurile specifice sunt:

ciclurile agricole, care stabileste relatia conform careia evaluiaza raportul cerere-oferta in cadrul
ramurii agricole
ciclurile in constructii, care stabileste evolutia capitalului investit in constructii din aceata ramura
Ciclurile economice generale se impart in urmatoarele categorii:
cicluri pe termen lung, de 50-60 ani, numite si seculare sau Kondratiev, ele stabilesc evolutia
activitatii economice in decursul unei perioade de 50-60 ani, aceste cicluri se produc sub influeta
unor factori ca marele descoperiri stiintifice, descoperirea de noi resurse, razboaie, revolutii
ciclurile pe termen mediu, de 8-10 (10-12) ani, numite decanale sau Juglar, ele reflecta
deosebit de clar esenta evolutiei economice si lor li se acorda cea mai mare atentie in literatura de
specialitate.
ciclurile pe termen scurt, de 3-5 ani, numite conjucturale sau Kitchen, aceastea se incadreaza
in ciclurile decanale si determina evolutia unui factor de productie.

Intrebarea 73. Cauzele ciclitii. Teorii ale ciclului economic.

Savanii economiti au fost preocupai mereu de depistarea cauzelor/surselor fluctuaiilor ec-ce.
Factorii:
Comportamentul individual n cadrul actului de consul.Consumul semnific cheltuieli pu
mrfuri i servicii.Acesta este un element al PNB,constituind n rile slab dezvoltate cca 65% din
cheltuielile totale.Este clar c indivizii ca i societatea n ntregime pot consuma numai n limita
veniturilor de care dispun.Prin urmare consumul este o funcie a venitului,ns dup cum indica
Keynes,aceast funcie nu este strict proporional.Asemenea motive ca precauia,crearea unor
rezerve pu situaiile neprevzute,nclinaia ctre economisire explic un asemenea comportament.n
dependen de situaia concret,statul poate limita/stimula consumul,n general sau pe elemente
structurale,recurgnd la politica de creditare,de formare a preurilor i pol.fiscal.De obicei n faza de
criz,de declin rata dobnzii i a impozitelor scade,iar n faza de avnt indicatorii menionai sporesc.
Comportamentul n cadrul actului de investire.Investiiile sunt o component a cererii
agregate sau totale.Modificrile lor pot influena corelaia dintre producie i consum.Deosebit de
importante sunt investiiile private.Vol.lor depinde de:nivelulveniturilor,de politica de creditare,de
costurile de producie existente i de climatul investiional n ara respectiv.
Inovaiile au fost definite de ctre savantul Schumpeter drept un factor decisiv care determin
evoluia activitii economice.Astfel,inovaiile sunt i un mijloc,i o cale de nvingere a fazei de
declin a ciclurilor lungi de tip kondratiev.Criza mijloacelor tehnice de producie solicit necesitatea
descoperirii noilor tehnologii a modalitilor ec-ce i tehnice noi.Ideile noi exprimate n form de
investiii sunt implementate prin intermediul inovaiilor.Acest proces este deosebit de important n
fazele de criz i se ncetinete n faza de avnt.
Comerul extern constituind o pondere considerabil n PIB,influeneaz evoluia ciclic a ecei.
Banii sunt un important factor al conjuncturii ec-ce.Sporirea emisiei monetare,dac ea nu
conduce la inflaie deschide perspective pu nviorarea ec-c.
Precum n viaa fiecrui om,perioadele de prosperitate relativ sunt nlocuite de perioade m.puin
benefice,n ec-le naionale are loc ceva asemntor.Perioadele de cretere ec-c i de omaj redus,se
intercaleaz cu perioade de stagnare a activitii ec-ce,iar m.apoi i de declin nsoit de creterea
omajului.Fluctuaiile volumelor de producie i ale ocuprii,intervenite periodic n economiile tuturor
rilor-se numesc cicluri ec-ce.Economia SUA n decursul secXX a trecut prin 19 cicluri ec-ce depline.Pu
americani,cea m.zguduitoare a fost perioada marii depresii(1929-1933).

48

Fluctuaiile ec-ce r-t una dintre problemele decisive ale ec-ei.Mai mult dect att,se consider c
macroeconomia s-a delimitat n calitate de tiin ec-c,n procesul studierii fluctuaiilor vol.de producie i a
ocuprii din timpul marii depresii.Reducerea brusc a vol.de producie a durat 43 luni,cuprinznd ntreaga
Europ,precum i rile Americii Latine,Asiei,Africii.n aceast perioad vol.produciei n SUA s-a redus cu
50%,Germania 40%,Frana90%,Marea Britanie80%.A crescut brusc nr.omerilor.Declinul produciei i
nr.foarte mare de omeri,a contribuit la micorarea cererii de consum a pop.Aceasta s-a manifestat n
deflaie.n urma acestui fapt,preurile n SUA i Germania s-au micorat cu 30%,n MB cu 25%,Frana-40%.
Un ir de economiti stabilesc o legtur dintre instaurarea regimurilor dictatoriale n ri ca
Japonia,Germania-cu complicata lor situaie,care era o urmare a marii depresii. n rezultatul studierii
fenomenului marii depresii,keyns a formulat cea m.important tez a teoriei sale:economia de pia nu
dispune de capacitatea de autoreglare,de aceea statul trebuie s promoveze o pol.de stabilizare macroecc,interacionnd n special asupra cererii totale.
Teorii ale ciclurilor economice:
La mijlocul sec.XIX, economistul englez J.S. Mill lanseaza teoria conform caruia la originea
ciclurilor economice se afla perindarea starilor de optimism si pesimism la care sunt supusi agemtii
economici in activitatea lor
S. Jevons cu doua decenii mai tirziu lanseaza teoriza petelor solare. Desi au mai existat
asemena teorii, totusi predomina teoriile endogene. Acestea afirma ca factorii extraeconomici joaca
un rol secundar si pot doar agrava criza sau favoriza expansiunea economica.
Una din cele mai cunoscute teorii in aceasta privinta, elaborata de G. Haberler, explica
cicliul decenal prin perioadele cind capitalul fix uzat este inlocuit cu noile utilaje si echipamente, noi
tehnologii mai moderne, mai eficiente. In faza inlocurii capitalului fix se pune temelia unei noi
expansiuni economice, cind capitalul se uzeaza si trebuie inlocuit din nou, economia intra in faza de
stagnare.
In viziunea lui J.M.Keyns, ciclurile medii sunt generate de evolutia eficienta marginala a
capitalului si de dinamica ratei dobinzii. Aceste doua forte, amplificate prin actiunea
amplificatorului si a acceleratorului, determina cind starea de expansiune, cind starea de recesiune
economica.
Economistul americarn contemporan Milton Friendman, explica generarea ciclurilor
economice de interventia statului in viata economica, de faptul ca acesta nu este capabil sa gaseasca
a concordanta optima intre ritmurile de crestere economica si marimea masei monetare.
Insa majoritatea economistilor accepta o explicatie mai generala si considera ca
dezvoltarea ciclica este determinata de incalcarea raportului dintre cererea agregata si oferta
agregata.

Intrebarea 74: Criza economic i tipurile ei.

Criza economica este un fenomen social-economic, caracteristic unui ciclu economic, ce se manifesta
printr-o regresie semnificativa la atat la nivel macro cat si la nivel microeconomic
Tipurile de crize pot fi stabilite in functie de criteriile pe care le aplicam in clasificare: tipul de solutii
oferite la provocarile mediului social; tipul de mediu in care are loc criza; domeniul in care apare criza;
urgenta rezolvarii crizei; nivelul la care apare criza.
1. Dupa tipul de solutii si modul de rezolvare, identificam:
a) crize de dezvoltare;
b) crize de legimitate;
c) crize de onestitate;
d) crize de competenta.
2. Dupa tipul de mediu: a) crize interne; b) crize externe.
3. Dupa domeniul in care apare criza:
a) crize politice;
b) crize economice;
c) crize ideologice;
49

d) crize culturale;
e) crize de comunicare;
f) crize de imagine.
4. Dupa urgenta rezolvarii: a) crize imediate; b) crize urgente; c) crize sustinute.
5. Dupa nivelul la care apare criza:
a) crize locale;
b) crize nationale;
c) crize zonale;
d) crize continentale;
f) crize mondiale.
Criza de dezvoltare: Acest tip de criza apare in conditiile existentei unor procese specifice ce se
dezvolta in interiorul unui anumit mod de procesare a informatiei sociale (de exemplu, epocile istorice
cunoscute), care genereaza, din interior, solutii alternative la solutiile traditionale. Conflictul apare, in acest
caz, intre vechiul tip si noul tip de gestionare sociala. Criza de dezvoltare releva faptul ca tipul traditional de
solutie pentru rezolvarea problemelor intr-o societate a ajuns la limita, si-a epuizat posibilitatile de rezolvare.
Apar probleme sociale care nu mai pot fi rezolvate in limitele solutiilor existente, impunandu-se afirmarea
unor forte sociale care sa construiasca solutii alternative. Esenta crizei de dezvoltare este, deci,
confruntarea intre doua alternative.
La nivelul organizatiilor, numim crize de dezvoltare situatiile in care modalitatile de procesare a
informatiilor dominante in organizatii nu mai pot sa solutioneze situatii generate de noile capacitati
informationale, mai performante, care se dezvolta in interiorul acestora si in organizarea sociala din care face
parte organizatia.
Cat timp oamenii nu detin capacitati informationale care sa-i ajute sa proiecteze reorganizarea organizatiilor,
aceasta reorganizare se produce prin crize de dezvoltare. Dinamica necesitatilor si a posibilitatilor de a le
satisface, induce si intretine in organizarile sociale pozitii diferite, tensiuni, situatii conflictuale, confruntari
care aduc periodic organizatiile in situatii limita ce nu pot fi depasite decat prin ample discontinuitati.
Criza de legitimitate: Nu toate societatile au identificat alternative viabile la solutiile traditionale.
Ca urmare, un anumit tip de solutie devine nefunctional, isi pierde credibilitatea, in conditiile in care nu
exista o solutie alternativa conturata. In cadrul crizei de legitimitate, nu se constata o confruntare intre doua
solutii alternative (caracteristica a crizei de dezvoltare), ci o cantonare in cadrul unei solutii care si-a atins
limitele functionale.
Spre deosebire de crizele de dezvoltare, in cadrul crizelor de legitimitate, modalitatile de procesare a
informatiilor din organizatii nu mai pot solutiona deficultatile produse in functionarea si reproducerea
organizatiilor de consecintele derivate ale propriilor erori si limite. Ca urmare, in astfel de situatii
conservarea modalitatilor de procesare a informatiilor ce domina organizatia nu se mai justifica. Sunt
legitime incercarile de a construi alte modalitati de procesare sociala a informatiilor, cu toate consecintele
care decurg din acestea.
Criza de onestitate: Acest tip de crize este strans legat de crizele de dezvoltare si de crizele de
legitimitate. Sunt posibile situatii in care oamenii implicati in gestionarea unei organizatii, desi dispun de
modalitati performante de procesare a informatiilor, sa le utilizeze in modalitati neadecvate cu scopuri
ascunse (de pilda, pentru a obtine avantaje personale), producand situatii care pericliteaza organizatia,
capacitatea ei functionala si de reproducere. Periclitarea starii organizatiei constituie esenta crizei de
onestitate.
Criza de competenta: Pentru situatiile care pericliteaza o organizatie, in care se ajunge ca urmare a
limitelor oamenilor implicati in gestionarea ei, care nu se dovedesc capabili sa proceseze informatii la
nivelul posibilitatilor oferite de orizontul informational in care actioneaza, consideram adecvata expresia
crize de competenta. Crizele de gestionare pot pune in situatii de insecuritate si organizarile sociale care
inglobeaza organizatiile. Ele pot aduce in starea de insecuritate maxima chiar si natiunile.
Criza interna: Acest tip de criza domina atat interiorul unei organizatii/institutii, cat si interiorul
mediului
social nerelevant al acestora, mediului-sarcina al organizatiei/institutiei. Sunt considerate crize interne si
crizele la nivel departamental, de ramura, precum si crizele din interiorul statului national.Crizele interne pot
50

degenera si se pot transforma in crize externe. Ele contamineaza vecinatatea specifica apropiata
(organizatiile din acelasi domeniu pe lantul productiv orizontal), apoi vecinatatea specifica indepartata
(organizatiile din acelasi domeniu pe lantul productiv vertical), ca, in cele din urma, sa afecteze domeniile
conexe. De exemplu, o criza politica poate degenera in criza economica, culturala etc. Criza economica
poate produce, la randul ei, crize in toate celalte domenii de activitate.
Criza externa: Sunt considerate crize externe cele care actioneaza in exteriorul organizatiilor,
institutiilor,
domeniilor specifice, in afara teritoriului national. Insa, aceste crize pot afecta organizatiile in modalitati
diverse, determinand aparitia si dezvoltarea unor crize interne.
Criza imediata se petrece brusc si neasteptat, nelasand timp pentru analiza si planificare. Rezolvarea
acestei crize presupune lucrul in avans dedicat analizei posibilitatilor de aparitie si realizarii unui plan de
gestionare a crizelor care sa elimine, pe cat posibil, confuziile si reactiile intarziate.
Criza urgenta erupe brusc, dupa o scurta perioada de incubatie, lasand un oarecare timp pentru
planificarea fortelor si mijloacelor de interventie. Exemplele releva insatisfactiile membrilor organizatiei ce
se transforma in greve, abuzul substantial in serviciu care determina nemultumirea angajatilor etc.
Criza sustinuta este o criza de lunga durata, ea persista mai mult timp si, ca urmare, este mai usor de
analizat si planificat. Totusi, trebuie mentionat ca, o astfel de criza poate produce un deficit de imagine
profund si persistent.
Crizele de comunicare si crizele de imagine vor fi tratate separat, in teme distincte. Celelalte tipuri
de crize invocate la aceasta tema nu fac obiectul cursului de gestionare a crizelor de imagine. In acest curs ne
vom referi, in primul rand, la crizele organizationale.

Intrebarea 75: Rolul statului n stabilizarea economic. Metode i mijloacele reglementrii de stat n
economie.
Timp de mai bine de 2 secole, una dintre cele mai contraverste probleme ale teoriei economice a fost
si ramine rolul statului in economie. Pe parcursul secolelor sa dovedit ca i paofida avantajelor sale
incontestabile, piata nu es te capabila sa faca fata in mod automat tuturor problemelor cu care se
confrunta dezvoltarea economica si societatea. Astfel, statul sa facut nevoit sa intervina in viata
economica p/u a aplana asemenea dezechilibre cum ar fi: inflatia, somajul, criza economica si alte
disproportionari.
Statul a fost nevoit sa apere concurent si sa asigure cresterea economica. In acest scop el a intervenit
progresiv in asemenea domenii ca comertul exterior, relatiile financiare, industria de aparare.
Amestecul statului in activitatea economica este generat si de faptul ca enocomia de piata da nastere
unei diferentieri de avere, divizeaza societatea in oameni foarte bogati si foarte saraci. Pentru a
preintimpina revoltele sociale, a mentine pacea sociala stabila, fara de care dezvoltarea economica este
problematica, si a asigura o crestere cu ritmuri inalte, implicarea statului sa vazut nevoita si obligatorie,
nu numai in crearea bunurilor, dar si in repartizarea veniturilor.
Rolul statului in economie este:

creaza cele mai favorabile conditii pentru dezvoltarea economica a tarii

mentine stabilitatea sociala, a linistea si pacea in societate
asigura ocuparea deplina a fortei de munca
mentine stabilitatea preturilor
asigura cresterea economiei sustinute
echilibreaza balanta de plati externe
ridica competitivitatea economiei nationale, apara mediul ambiant, contribuie la cresterea salariilor si
profiturilor
Cele mai importante forme/metode de implicare a statului contemporant in economie este:
51

1. elaborarea cadului legislativ sau elaborarea regulelor de joc pentru agentii economici. Prin
lege, statul stabileste care activitate este legala si care este interzisa. El il apara atit pe
producator, cit si pe cumparator, stabilind marimea pedepsei in cazurile in care este incalcata
legislatia in vigoare.
2. apararea concurentei. Aceata functie a statului este de o actualitate deosebita pentru fostele tari
socialiste, unde viata economica mai ramine a fi monopolizata da catre stat si unde, o data cu
trecerea la economica de piata, din cauza slabiciunii statului, piata s-a dovedit a fi controlata de
anumite grupari de tip mafiont si criminal, straine interesului natioal.
3. redistribuirea veniturilor, intro economie de piata unde exista e diferentiere mare de avere, totusi
il favorizeaza cel mai puternic, cel mai viclean, pe cel mai abil intreprinzator, dar si pe cel mai
crunt. Problema inegalitatii de avere nu este atit o problema dea caritate, de milostenie crestina,
cit o problema economica, fiindca o anumita echitate in distribuirea veniturilor se afla la temelia
stabilitatii sociale si politice a unei tari, fara de care nu este posibila o crestere economica a
natiunii.
4. crearea si gestionarea unui insemnta sector public, prin care statul are posibilitatea sa
influenteze ritmurile si proportiile dezvoltarii economice. Traditional, sectorul public include
confectionarea armelor, posta, partial transportul si alte activitati.
Intreprinderiile publice sunt supuse acelorasi reguli ca si intreprinderile private, totusi in unele
cazuri in sectoarele publice rata rentabilitatii este cu mult mai joasa decit in cel privat.
Cele ami importante mijloace de reglementare economica a statului sunt:
politica bugetara, bugetul de stat este principaluk instrument de reglementare de stat prin care
care loc redistribuirea veniturilor, cu ajutorul impozitelor si taxelor, statul influenteaza dinamica cererii, a
economiilor si a investitiilor, fluctuatiile ciclice si proportiile de dezvoltare in diferite ramuri ale economiei.
politica fiscala, care impreuna cu politica bugetara formeaza o politica unica denumita
politica finantelor publice
politica monetara si de credit
controlul preturilor si al veniturilor
reglementarea administrativa
reglementarea cursului de schimb valutar
reglementarea activitatii intreprinderilor din sectorul public
Intrebarea 76.Definirea i indicatorii omajului
unul dintre indicatorii care reacioneaz deosebit de sensibil la fluctuaiile ec-ce,este rata
omajului.Declinul produciei conduce la majorarea nr.de omeri n ar,iar avntul ec-ic contribuie la
ocuparea deplin.Pu definirea fenomenului omajului pornim de la criteriile standard de definire a omerilor
de ctre Organi-aia Internaional a Muncii(Veneia).Conform lor,o persoan pu a fi considerat omer
trebuie s ndeplineasc simultan 4 condiii:
S fie apt de munc;
S nu aib loc de munc;
S poat s nceap munca imediat;
S fie n cutarea locului de munc.
Dac primele 3 condiii sunt destul de simple,atunci ultima include un ir de aciuni concrete.Astfel
persoana n cutarea unui loc de munc trebuie s fie nregistrat la Bursa Muncii,s se adreseze la patroni,s
plaseze avizuri n pres i s reacioneze la ofertele propuse.omajul este un fenomen social ec-ic.Cnd o
parte a forei de munc nu este ocupat n procesul de producie i de acordare a serviciilor.omerii de rnd
cu angajaii formeaz fora de munc a rii.n viaa real omajul se prezint drept depire de ctre oferta
forei de munc a cererii la aceast for.Exist indicatori absolui i relativi de msurare a omajului. La
indicatorii absolui se refer nr.omerilor n ar.Indicatorul relativ de baz este rata omajului.Ea se
determin n ar ca ponderea omerilor la nr.total al persoanelor apte de munc. Formula:
RATAom=Nr.omeri/Nr.apte de munc*100% sau Ur=U/L*100%
52

Intrebarea 77.Formele i cauzele omajului

CAUZELE:omajul se formeaz pe baza a 2 mari procese economico-sociale-pierderea locurilor de
munc de ctre o parte a pop ocupate,la baza creia stau cauze directe ce dau natere unor forme de
omaj;creterea ofertei de munc prin afirmarea pe piaa muncii ca pop.activ a noilor generaii sau a noilor
segmente m.virstnice de pop.care n-au lucrat anterior.Astfel,n funcie de cauzele pe care le determin,exist
urmtoarele tipuri de omaj:
omajul ciclic sau conjunctural-acest tip de omaj este cauzat de crizele ec-ce i de
conjuncturile defavorabile trectoare care se refer la intervale de timpuri m.scurte sau m.lungi.
omajul fricional-este legat de cutarea i ateptarea locului de munc.La acest tip se refer
pers.care schimb benevol locul de munc i pers.care se plaseaz pu I oar n cmpul muncii.Tot la
acest tip se refer pers.care au pierdut munca sezonier sau acele pers.care au gsit deja un loc de
munc,dar n-au nceput munca.
omajul
structural-este
provocat
de
modificarea
structurii
ec-ce
pe
activiti,ramuri,subramuri.El depinde de modificrile tehnologice i de aciunile guvernului referitor
la prioritile structurale n ec-ie.
Deosebirile ntre omajul structural i cel fricional constau n faptul c omajul structural poate fi
m.ndelungat,fiindc este necesar o perioad m ndelungat pu a recalifica pers.care au devenit omere n
urma modificrilor de structur ale ec-ei.
Cauzele-att omajul structural,ct i fricional sunt fiereti pu orice societate.Nr.omerilor difer din an
n an.Din aceast cauz se calculeaz indicatorul n jurul cruia au loc fluctuaii ec-ce.Un asemenea indicator
este nivelul natural al omajului.El indic echilibrul ec-ic,predomin n acele perioade cnd nu are loc nici
ncetinirea nici accelerarea ritm.inflaiei.Nivelul natural al omajului pu fiecare an concret ratele omajului
pu 10 ani anteriori i 10 ani ulteriori.omajul natural include 2 tipuri de omaj.n RM unele dintre cauzele
care au condus la amplificarea omajului pot fi menionate:
Lipsa de informaie viridic privind fora de munc
Trgnarea reformelor n diferite sectoare ec-ce
Inexistena unor instituii de supraveghere,privind aplicarea legislaiei muncii
O serie de insuficiene ce privesc soluionarea conflictelor de munc
Existena ec-ei tenebre.

Intrebarea 78: Costurile omajului. Legea lui A. Ouken.

Desfasurarea procesului de reforma a condus in Republica Moldova la manifestarea unor puternice
tensiuni pe piata muncii, ca urmare fiind aparitia somajului.
Somajul este un factor negativ. El impune conturi economice si neeconomice.
La costurile economice se refera:

costul social, consta in faptul ca in cea mai mare masura, anume somajul alimenteaza asemena
fenomene ca crimele, furturile, actele de vandalism, narcomania etc. Somajul este este un factor de
instabilitate sociala si politica, capabil sa indrepte societatea pe calea cea gresita. Datorita efectului
psihologic pe care il poate provoca asupra indivizilor si datorita problemelor sociale pe care le paote
genera, apare costul social al somajului.
53

costul financiar, se compune din suma indemnizatiilor pentru somaj achitate de autoritatile publice
si din cheltuielele pentru intretinerea oficiilor de plasare a fortei de munca. Indemnizatiile au ca scop
nu numai asigurarea somerilor cu mijloace de subzistenta, dar si scopul de crestere a conditiilor
necesare pentru recalificarea somerilor, pentru ridicare nivelului lor de instruire si reintegrarea
acestora in cimpul de munca cu un potential profesional si intelectual mai mare.
costul economic, acest cost se determina ca diferenta dintre Venitul National potential si cel real.
Este evident ca in cazul somajului, nivelul productiei este mai scazut decit in cazul ocuparii depline.
Costul dat se determina de pierderile productiei ca urmare a subutilizarii fortei de munca.
Din conturile neeconomice face parte costul individual, care consta in faptul ca peroana aflata in
situatie de somaj isi reduce esential veniturile si este supus unei stari de depresie si stresuri puternice.
Legea lui Ouken fiecare sporire a nivelului somajului ciclic cu 1% peste rata naturala a somajului, este
insotita de o reducere a PNB cu 2,5-3% fata de nivelul productiei potentiale.
Formula de calcul fiind (Y-y)/y = -*(U-Un)
Y= PIB real
y=PIB potential
U=rata reala a somajului
Un=rata naturala a somajuli
=coeficientul sensibilitatii PIB fata de modificarea somajului ciclic (coeficientul lui Ouken)
Intrebarea 79: Politici anti-omaj.
Obiectivul principal al politicilor antiomaj este acela de a proteja veniturile obinute de
gospodrii de fluctuaiile inacceptabil de mari determinate de trecerea n omaj a unuia sau mai multor
membrii din cadrul unei gospodrii. Politicile antiomaj pot fi mprite n dou mari categorii :
-

politici pasive;
politici active.
Politicile pasive sunt acele politici prin care statul susine direct nivelul de trai al indivizilor ale
cror anse de angajare n munc au sczut considerabil prin plata direct a omerilor.
Politicile pasive cresc, ns, cheltuielile statului, deci deficitul bugetar i datoria public, fapt ce
constituie o surs inflaionist destul de puternic, avnd n vedere c deficitul bugetar se acoper sporind,
de regul, oferta de bani, msur cu efect inflaionist direct.
Principala deficien a politicilor pasive const n aceea c ele sunt adoptate dup ce o persoan a
devenit omer. Adepii unor astfel de politici motiveaz necesitatea acordrii ajutoarelor de omaj prin dou
argumente. Primul ar fi acela al acoperirii costurilor sociale ale omajului pentru care, pn la urm, omerii
nu sunt vinovai. Al doilea este legat: de evitarea distorsiunilor pe care le-ar introduce pe piaa forei de
munc intervenia direct a statului.
Cu toate acestea, tot mai puine ri, mai ales dintre cele mai puin bogate, sunt dispuse sa acorde
uor ajutoare de omaj. Ajutoarele de omaj pot fi fcute mai puin atractive prin micorarea valorii lor, prin
reducerea duratei lor sau prin ambele msuri. Cu toate acestea, nu s-a pus nc problema renunrii complete
la astfel de politici.
Politicile active n domeniul pieei muncii sunt acele politici prin care se intervine direct pe aceast
pia cu scopul declarat de a reduce rata omajului, astfel nct ea s se stabilizeze n jurui ratei de echilibru a
omajului. Aceste politici active sunt de trei tipuri principale:
a) Eforturi pentru a nlesni intrarea n contact a ofertanilor i doritorilor de locuri de munc prin
plasare, consultan i orientare profesional, cursuri de pregtire i consultan intensiv pentru cei
dezavantajai, asistent pentru a nlesni mobilitatea geografic .a.
b) Programe de recalificare a omerilor: Programe de pregtire a omerilor aduli n noi meserii sau
programe orientate ctre cei ameninai cu pierderea locurilor de munc;
c) Crearea de locuri de munc: crearea direct de locuri de munc n sectorul productiv prin
acordarea de subvenii pentru pstrarea anumitor muncitori sau angajarea de omeri cu stagiu ndelungat;
54

alocaii pentru ntreprinderile care angajeaz tineri; crearea de locuri de munc temporare n sectorul public
.a.
Politicile active pot ajuta omerii prin recalificare, creterea mobilitii .a. s se ntoarc n rndurile
forei de munc ocupate, dar pot stopa i abuzurile, cum ar fi solicitarea de ajutoare de omaj de ctre cei
care nu caut asiduu locuri de munc.
Astfel, prin plata condiionat a ajutoarelor de omaj se pot promova mai uor politicile active, de
exemplu prin solicitarea unor dovezi de participare fr norm ntreag la o activitate sau includerea ntr-o
schem de recalificare.
De regul, prin politicile antiomaj, se ncearc s se stabilizeze nu rata omajului, lucru extrem de
dificil, ci rata ieirii din omaj i durata medie ateptat a rmnerii n omaj.
Ambele mrimi sunt influenate de ceea ce se numete starea de dependen a omerilor, care este
interaciunea reciproc dintre scderea moralului muncitorilor, care au cunoscut omajul pe termen lung i
comportamentul economic fa de acetia.
Intrebarea 80 Piaa monetar i piaa financiar.
PIAA MONETAR-este locul unde se fac tranzaciile cu moned,piaa pe care se vnd i se cumpr
banii.Pe aceast pia,n urma confruntrii dintre cererea i oferta de bani,se stabilete preul banilor.n
trecut,piaa monetar era una interbancar.De cteva decenii,din aceast pia fac parte i alte instituii
financiare,cum ar fi fondurile de pensii,societile de asigurri etc.Piaa monetar este locul unde se ntlnesc
cererea de bani,venit din partea agentilor economici i a statului i oferta de resurse monetare,venit din
partea bncilor i a altor instituii financiare.Echilibrul pieei monetare se stabilete n urma confruntrii
dintre cererea i oferta de moned.ntruct att cererea,ct i oferta de moned snt influenate de o mulime
de factori,echilibrul pieei monetare este foarte dinamic i se modific foarte uor.
Intrebarea 81: Creditul i Sistemul bancar.
Creditul a aparut inca in Antichitate, dar sa impus ca una din cele mai importante componente ale
vieti economice odata cu trecerea la capitalism, adica in sec.XIV-XV.
Creditul este o relatie de acordare a banilor cu imprumutul, in conditia de rambusare a acestora si
ale platii serviciului acordat.
Subiectii operatiunii de credit sunt debitorii si creditorii. Creditorii sunt persoanele care ofera ca
imprumut banii, iar debitorul este persoana care beneficiaza de credit, si care urmeaza sal achite la un termen
stabilit in viitor cu achitarea dobinzii aferente. Asfel, cele 2 principii de baza a opreatiunii de credit sunt:
rambursarea resurselor imprumutate, plata pentru serviciul acordat (dobinda).
Prin intermediul creditului, mijloacele materiale si banesti disponibile ale populatiei, intreprinderilor
si statului sunt adunate, concentrate si utilizate pentru dezvoltarea domeniilor care aduc mai mari profituri.
In economia contemporana, creditul indeplineste urmatoarele functii:
functia de distribuire a resurselor economice, consta in mobilizarea resurselor banesti disponibile la
un moment dat in econimie si redistribuirea sub forma de credit spre anumite ramuri ale econimiei si
sectoare care au nevoie de fondurile date.
functia de concentrare a capitalului, deoarece imprumuturile marunte devind capitaluri importante
functia de reglementare a vietii economice, de dirictionare a disponibilitatilor libere catre domeniile
pe care statul le considera prioritare.
Functia de emisiune monetara, se presupune ca odata cu cresterea numarul de credire in economie,
va creste si masa monetara in circulatie
Clasificarea creditelor:
din punct de vedere al obiectului imprumutat
1. credit comercial, aparut inca in Italia in sec.XII-XII, este un credit acordat de o intreprindere,
de obicei de un industrias unui comerciant, sub forma unor produse sau servicii cu efectuarea
plati la o data ulterioara. Instrumentul creditului este polita (sau cambia), adica un titlu de
credit prin care imprumutantul se obliga in scris, sa restituie la o data oarecare costul
produsului oferit sau serviciului, cu sau fara remunerare.

55

Obiectivul creditului comerciale este de a accelera obtinerea profitului, acest tip de credit este limitat atit
dupa marime, cit si dupa raspindire, cu toate ca mai exista si astazi, creditul comercial a fost inlocuit cu cel
bancar.
2. credit bancar, este deja un imprumut acordat de catre o institutie specializata (banca) unei
intreprinderi sau populatiei, numai in bani si pe un termen mult mai mare, in marimea
solicitata de debitor capabil sa-l ramburseze.
3. Credit de consum, este acordat de intreprinderile comerciale in principal manejele, p/u
procurarea cu plata in rate a bunurilor de folosinta indelungata. Solicitantul prezinta
documente ce atesta capacitatea lui de plata si achita o parte din bunul procurat, apoi lunar
achita o suma anumita din acest pret.
4. Creditul obligatar, este forma de credit in care in calitate de creditor apara persoanele fizice
sau juridice, iar in calitate de debitori apar institutii statale care emit obligatiuni.
5. Credit ipotecar, este un credit garantat cu proprietati imobiliare (cladiri si terenuri).
Din punct de vedere al termenului de acordare: la vedere; la termen (scurt, mediu si lung)
Din punct de vedere al ariei geografice: intern si extern
Din punct de vedere al scopului: ipotecare, investitionale, de consum, bancare, de export, agricole
etc
Din punct de vedere al unitatii monetare: in MDL si in valuta straina
Din punct de vedere al ratei dobinzii: ca rata fixa si flotanta
Din punct de vedere al modalitatii de acordare: intr-o singura transa si linii creditare
Din punct de vedere al debitorului: p/u persoane fizice, juridice, banci, stat
Din punct de vedere al rambursarii: in rate egale sau integral
Sistemul bancar reprezinta ansamblul institutiilor autorizate sa efectueze operatiuni bancare pe
teritoriul unei tari. Aceste institutii sunt entitati economice specializate pe comertu1 cu bani, precum si
pe furnizarea de produse si servicii bancare, avand drept scop al activitatii desfasurate obtinerea de
profit. Sistemul bancar este format din 2 compenente:
Cadrul institutional=totalitatea institutiilor care formeaza sistemul bancar
Cadrul juridic=totalitatea actelor normative care reglementeaza activitatea institutilor bancare
Banca este o institutie de credit abilitata cu dreptul de a atrage mijloace temporar libere ale
peroanelor fizice si juridice, acordarea de credite, efectuarea operatiunilor valutare si cu hirtii de valoare,
precum si prestarea altor servicii bancare.
Sistemul bancar contemporant este binivelar compus din:
Banca Centrala, care are urmatoarele functii:
a) De emisiune, care consta in fabricarea si punerea in circulatie a bancnotelor si monedei
divizionare. Prin functia data are loc reglementarea cantitatii de bani necesare pentru
functionare normala a economiei, influentind in mod nemijlocit dinamica ratei dobinzii
b) De supraveghere si controla sistemului bancar, prin care se stabilesc regulile principale de
activitate a institutiilor financiare prin setul de acte normatice si regulamente elaborate de
Banca Centrala
c) Acumulare si pastrare a fondurilor de rezerva obligatorii ale bancilor comerciale, fiecare
banca este obligata sa creeze o rezerva proportionala cu marimea depozitelor sale, fond care
se pastreala pe un cont la Banca Centrala.
d) Functia de acordare a creditelor si de pastrare a banilor guvernului.
e) Agent fiscal al statului
f) Elaborarea si urmarirea implimentarii politicii monetar-creditare
g) Functia de prevenire a falimentarii bancilor comerciale
Bancile comerciale si institutiile nonbacare (casele de economii si compensatii, fondurile de
investitii, cooperativele de credit), cu urmatoarele functii:
a) Acceptarea de depozite
b) Acordare de credite
c) Efectuarea operatiunilor cu hirtii de valoare
d) Efectuarea operatiunilor valutare
56

e) Efectuarea diferitor plati si decontari etc.

Scopul activitatii bancare este obtinearea profitului. Judecind dupa salariile din sistemul
bancar, activitatea bancara este destul de rentabila.
Intrebarea 82: Cererea de moned i caracteristicele ei.
Cererea de moneda vine din partea acelor agenti economici care se afla in situatia de a cheltui mai
mult decit resursele proprii. Cererea de moneda depinde de mai muli factori, cei mai importanti dintre ei
fiind urmatorii:
a) Nivelul preturilor, cu cit preturile sunt mai inalte, cu atit mai multi bani sunt necesari in circulatie
b) Volumul real al productiei, pe masura cresterii volumui productiei cresc si veniturile reale, ceea ce
presupune si cresterea cererii de bani
c) Viteza de circulatie a banilor, toti factorii care influenteaza viteza de circulatie a banilor influenteaza
si cererea de bani
d) Rata dobinzii
Astfel, cererea de bani va fi cu atit mai mare, cu cit va fi mai mare venitul national nominal, cu atit vor
mai inalte preturile, cu cit mai multe tranzactii vor fi efectuate si cu cit vor fi mai mici viteza de rotatie a
banilor si rata dobinzii.
J.Keyns divizeaza cererea de bani in 2 categorii: cererea de bani prentru tranzactiile comerciale,
cererea de bani pentru afaceri.
Factorul principal care determina cererea de moneda lichida pentru tranzactiile comerciale este
marimea veniturilor. In cel deal 2 caz, volumul cererii de bani depinde de rata dobinzii. Intre rata
dobinzii si cererea de bani exista e relatie invers proportionala, astfel cu cit este mai mare rata dobinzii
cu atit va fi mai mica cererea de bani
Intrebarea 84 Oferta de moned. Multiplicatorul monetar
.OFERTA DE MONED-r-t cantitatea de moned pus la dispoziia ag.ec-ci de sistemul bancar al
unei ri.Principalii ofertani de moned sunt:BNM,Trezoreria i bncile comerciale.BNM emite,adic
tiprete,banii cerui de pia.Bncile Comerciale creeaz ns ceam mai mare parte a masei monetare prin
tiprirea monedei scripturale.Astfel n economiile contemporane,oferta de moned vine nu att din partea
BN,care emite bani,ci mai ales din partea bncilor comerciale,n urma activitii specifice a acestora de a
crea moneda scriptural.Oferta de bani pe piaa monetar poate crete sau se poate reduce.Exist factori care
contribuie la reducerea ofertei de bani.Acetia sint:
- Sporirea cantitii de bunuri i servicii destinate vnzrii.
- Reducerea vitezei de circulaie a banilor,cnd o unitate monetar intermediaz un nr.mai mic
de tranzacii.
- Creterea deficitului bugetar,care,de regul este acoperit de banii mprumutai de la sistemul
bancar.
- Retragerea din circulaie i pstrarea la ciorap a unei cantiti de bani de ctre menaje.Pu
asigurarea stabilitii ec-ce,statul,prin intermediul Bncii Centrale,controleaz n permanen oferta
de moned,pu ca aceasta s nu depeasc necesitile reale ale ec-ei.
- Mrimea ratei dobnzii.ntre oferta de moned i rata dobnzii exist o relaie pozitiv:odat
cu creterea ratei dobnzii,crete i oferta de bani,iar atunci cnd rata dobnzii se reduce,scade i
oferta de moned.Aceast relaie poate fi r-t grafic prin curba ofertei de moned,odat cu creterea
ratei dobnzii de la d1 pn la d2,oferta de moned va spori de la m1 la m2.
Multiplicatorul a fost descoperit de economistul englez R.Kahn n anul 1931.Kahn a analizat teoria
multiplicatorului ocuprii forei de munc.n 1936,J.Keyenes descoper multiplicatorul investiiilor.n acest
caz,efectul multiplicatorului investiiilor const n faptul c o cretere a investiiilor genereaz o cretere mai
mare a venitului naional.Principiul multiplicrii constituie unul din elementele fundamentale ale teoriei ecce contemporane,fr de care este greu de neles caracterul interdependenei dintre venit,consum,investiii i
dintre alte mrimi macroec-ce.Este evident c o cretere a investiiilor va duce la sporirea produciei,precum
i a gradului de ocupare a forei de munc.Dar n ce proporie?Efectul multiplicatorului este un proces
potrivit cruia o variaie a unei mrimi ec-ce(investiiile,eforturile,baza monetar etc)produce,n decursul
unei anumite perioade,o variaie amplificat (mai mare) a altei mrimi(venitul,creditul etc).Efectul
57

multiplicatorului este notat cu un simbol,care este litera K.n teoria i practica ec-c sunt cunoscute mai
multe situaii cu efecte multiplicatoare.exist multiplictorul investiiilor,exporturilor,monetar,fiscal etc.Se
calculeaz ca raport dintre creterea venitului (deltaY)i creterea investiiilor(delta I),adic K=delta Y/delta
I.
Intrebarea 85: Echilibrul pieei monetare.
Echilibrul pietei monetare se stabileste in urma confruntarii dintre cererea si oferta de moneda.
Intrucit cererea si ofertade moneda sunt influentati de o multime de factori, echilibrul pietei monetare este
foarte dinamic si se modifica foarte usor. Echilibrul dintre cerere si oferta de moneda se stabileste in punctul
unde rata dobinzii este aceeasi atit pentru cerere, cit si pentru oferta de bani.

Intrebarea 86: Politica monetar-creditar: scopuri i instrumente.

Politica monetar-creditara cuprinde totalitatea masurilor intreprinse in sferile monetare si de
creditare, si indreaptare spre reglarea dezvoltarii economice si spre echilibrul balantei de plati.
Politica monetar-creditara este unul din principalele metode de implimentare a puterii de stat in
derularea proceselor de reproducere a marfurilor si serviciilor. Aceata se elaboreaza de catre Banca Nationala
a Moldovei, in comun acord cu Gurvernul si principalele ministere de profil. Ea se elaboreaza de legislativ,
de regula pe o perioadade 1 an de zile. In scopul realizarii obiectivelor politicii, BNM influenteaza asupra
starii pietii de capitaluri si asupra rotatiei monetare.
Influentind asupra volumului de creditare a Bcomericale si asupra volumului masei monetare, BNM
influenteaza asupra procesului de investitii de capital, asupra nivelului pretului si asupra altor factori care
influenteaza economia natioanala.
Exstia 2 tipuri de politici:
De restrictie, care este indreptata spre limitarea investitiilor si incetinirea ritmului de crestere a
volumului de masa monetara. Aceasta se aplica in cazul in care conjuctura economica se dezvolta
rapid se face cu scopul de a nu a produce criza de supraproductie.
De expansiune, care se indreapra spre stimularea operatiunilor de creditare si spre marirea
volumului masei monetare. Ea se realizeaza in conditiile in care se micsoreaza volumul productiei
monetare al marfurilor si serviciilor si creste somajul.
Politica monetar-creditara urmareste 4 scopuri bine definite:
Asigurarea angajatilor, care este scopul principal al oricarei economii, orice tara doreste sa evite
somajul puterinc si mizeria care o produce in rindul oamenilor precum si pierdere esentiala de
productia pe care o poate realiza.
Stabilitatea preturilor, al doilea scop este stabilitatea preturilor, care pare evidenta, dar este
departe de acest lucru. Efectele corozive ale inflatiei ne-au coplesit pe toti. Una dintre
responsabilitatile majore ale unui guvern democratic este sa mentina conditiile in care cetatenii
sa dispuna de dreptul de a decide asupra propriului lor destin. In timpul inflatiei, indivizii sunt tot
mai frustrati pe masura ce valoarea preturilor creste in fiecare saptamana sau salariul lunar se
lichideaza, datorita unui proces care se afla in afara controlului lor.
Rata adecvata a schimbului valutar, Atit timp cit toate tranzactiile valutare intermediaza alte
tranzactii economice, se pune intrebarea cum se poate determina rata de schimb si de ce cursul
valutar variaza atit de mult in cursul anului sau chiar in citeva luni? Un raspuns posibil ar fi ca
rata de schimb reprezinta pretul banilor nationali care se modifica pina la nivelul la care pretul
marfurilor similare din alte tari este mai mult sau nu difera prea mult de suma cheltuielilor
aferente tranzactiilor si transportului .
Rata inalta a cresterii economice,
Obiectivele politicii monetar-creditare se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor intrumente:
1. Rata de baza (refinantare) BNM stabileste 2 tipuri de rate: rata dobinzii pe termen lung si
scurt (creditelele overnight, facilitatile de lombard, operatiunile REPO)

58

2. Rezervele minime obligatorii orice banca este obligata sa detina la BNM rezerva
obligatorii, care se formeaza de la totalul depozite atrase si servesc pentru mentinerea
lichiditarii bancii.
3. Operatiunile pe piata deschisa OPENMARKET BNM poate efectua 4 tipuri de
operatiuni pe piata deschisa: de vinzare si cumparare a Valorilor Mobiliare, operatiuni REPO
de cumparare si vinzare
Intrebarea 87: Conceptul i indicatorii inflaiei.
Conceptul de inflatie s-a modificat mult pe parcursul secolelor. Initial, inflatia era considerat ca un
fenomen strict monetar, generata de cresterea peste o anumita perioada a cantitatii de bani aflate in circulatie.
In ultimul timp insa, inflatia este definita ca unul din principalele dezechilibre macroeconomice, cauzata de o
multime de factori de natura diferita. Desi are la originea sa mai multe cauze, inflatia exprima situatia cind se
incalca echilibrul dintre cererea si oferta agregata.
Inflatia este un proces de crestere continua a nivelului mediu al preturilor si de diminuare a puterii
de cumparare a monedei. Cind vorbim de inflantie se are in vedere nu oricare crestere a preturilor, ci doar o
crestere a nivelului mediu al tuturor preturilor.
La noi in tara, de exemplu, la produsele sezoniere cum ar fi fructele si legumele, preturile individuale
vor creste si vor scadea de mai multe ori pe parcusul anului. Insa inflatia nu vizeaza cresterea pretului
individual al produsului, ci a nivelului mediu al tuturor preturilor. Deseori preturile medii ramin stabile, iar
preturile individuale fluctuiza in sus si in jos.
Cel mai important indicator de masurare a inflatiei este indicele pretului de consum (IPC), care est
calculat lunar de Biroul National de Statistica. Intro economie unde exstie sute de mii de preturi, urmarirea
variatiei fiecarui din ei este imposibil, dar nici nu este nevoie. Pentru calcularea IPC se foloseste cosul de
consum, in care se includ preturile la pricipalele bunuri si servicii, pe care Biroul de Statistica le
monitorizeaza si calculeaza lunar.
IPC este un instrument cu ajutorul caruia se masoara modificarile pretului mediu al unui cos de
bunuri si servicii, care reprezinta consumul specific al unui menaj tipic.
Formula de calcul IPC=(P1/P0)*100%, unde P1=pretul anului curent, Po=pretul anului trecut
Alaturi de IPC, la calcularea inflatiei se mai utilizeaza si alti indicatori cum ar fi: indicele pretului
producatorului IPP, deflatorul PIB.
Rata inflatiei, reprezinta cresterea procentuala anuala a IPC. Rinf=

*100%, unde IPC1 este

pentru perioada curenta, iar IPCo este pentru perioada de baza.

Intrebarea 88: Cauzele inflaiei i formele inflaiei.
Inflatia este un fenomen generat de o multime de factori, atit monetari cit si nemonetari, aflati intro
interdependenta functionala foart strinsa. In aceste conditii nu se stie niciodata care este factorul primordial
si care este factorul decisiv al unui nou val inflationist. In aceasta ordine de idei, economistul francez Michel
Dedier constata ca ca a cauta vinovatul de inflatie este asemanatoare cu a te intreba care este intr-un riu
picatura de apa care le impinge pe celelalte.
Oricum, principalele cauze ale inflatiei sint:
Cresterea masei monetare peste limitele necesare
Presiunea cererii agregate atunci cind oferta agregata ramine relativ rigida
Presiunea costurilor de productie (inflatia prin costuri), in urma cresterii preturilor la factorii de
productie, in special al salariilor
Cresterea afluxului de bunuri sau devize din alte tari (inflatie importata)
Cauza de natura psihosociala
Tipurile inflatiei:
Dupa evolutia ratei inflatiei:
Moderata (4-9%)
Galopanta (10-15%)
Hiperinflatie (peste 50%)
59

 In dependenta de cauzele inflatiei:

Inflatia prin cerere, cind cererea la un bun creste iar oferta ramine neschimbata
Inflatia prin costuri, cind se majoreaza costurile la factorii de productie
Structurala, expresia dezechilibrelor grave, care persista in structura economiei de piata
Inflatia prin oferta (prin costuri), intervine in rezultatul sporirii costului mediu a unei unitati de produs,
care nu sunt determinate de cresterea cererii agregate. Una din cauzele principale ale acestui tip de inflatie
este modificarile neasteptate ale ofertei, intervenite in urma unor circumstante cum ar fi:cresterea
bursca a preturilor la bunurile de importanta strategica (petrol, gaze, energie electrica). Marfurile de
importanta strategica sunt componente principale ale cheltuielelor in majoritatea proceselor de productie.
Crizele petroliere deminostreaza foarte bine ca socurile ofertei in economia mondiala, provoaca cresterea
cheltuielelor totale de productie, si ca consecinta are loc cresterea generala a pretului sau inflatia prin costuri.
Ea se manifesta prin reducerea VPF, la consecintele de aceiasi ordin conduc si conditiile defavorabile ale
agriculturii, calamitatile naturale, precum si restructurarile dureroase ale economiei.
Inflatia prin cerere, este determinata de cresterea brusca a cererii de consum a populatiei, dupa care
oferta total nu resuseste sa se adapteze. In acest mod, datorita deficitului de marfuri si servicii, are loc
cresterea pretului conform legii generela e preturilor.
Inflatia importata, in conditiile globalizarii, deci al liberalizarii comertului international si a fluxurilor
financiare internationale, mai cu seam in cazul tarilor mici cum este RM, inflatia poate fi adusa de peste
hotare odata cu importul de ingrasaminte naturale, al gazelor naturale, petrol si al maeteriei prime la niste
preturi mai ridicate ca altadata. Inflatia se importa si atunci cind de peste hotare vinin tara suma mare de
mijloace banesti, fapt ce contribuie la cresterea masei monetare in circulatie, iar mai apoi si la cresterea
nivelului general al preturilor.
Combinatia dintre inflatie prin costuri si cea prin cerere, formeaza spirala inflationista

Intrebarea 89. Costurile inflaiei

Consecintele sau costurile inflatiei sint preponderent negative. Ele vizeaza intrega societate, afectind
in primul rind veniturile reale ale populatiei, precum economiile si consumul. In linii mare, aceste efecte
sunt:
Reducerea puterii de cumparare a salariilor si a altor venituri factoriale, deci reducerea
consumului, in conditiile inflatiei, veniturile nominale ale populatiei pot ramine aceleasi sau cresc,
pe cind veniturile reale care exprima cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi procurate cu veniturile
nominale scad. Masura reducerii veniturilor reale depinde de rata inflatiei. Inflatia depinde de
reducerea puterii de cumparare a salariatilor si a persoanelor cu venituri fixe, cum ar fi: pensionarii,
studentii care traiesc din burse sau chiar angajatii din sectorul public. Odata cu reducerea consumului
si deci a cererii agregate, intreprinderile isi reduc activitatea de producere, fapt ce contribuie la
scaderea gradului de ocupare al bratelor de munca, la cresterea somajului.
Descurajarea investitiilor si a economiilor, prin intermediul sistemului bancar, fapt ce duce la
ingustarea bazei financiare a investitiilor si in conseconta, a posibilitatilor de crestere economica.
Sunt descurajate investitiilor pe termen lung si sunt incurajate cele cu caracter speculativ si cu
rezultate banesti imediate.
Aprofundarea deferentierii sociale prin redistribuirea veniturilor in favoarea celor puternici, asta se
intimpla nu numai din cauza ca unele persoane au venituri fixe, iar celelate variabile, ci din motivul
ca nu toate preturile nu cresc in egala masura, iar structura consumului difera mult de la o categorie
sociala la alta. In timpul inflatiei este bine sa imprumuti bani si in nici un caz sa impumuti cuiva bani,
creditorii pierd deoarece sumele de bani intoarse de catre debitori sint depreciate, puterea lor de
cumparare este mai mica. Si in favoare agentilor economici cu profituri variabile (dividende, renta,
profitul), redistribuirea se face in favoarea muncitorilor cu venituri mici si fixe. Astfel, prin
60

redistribuirea veniturilor indetrimentul majoritatii populatiei, inflatia aprofundeaza diferenta sociala,

contribuie la polarizarea societatii, fenomen ce are consecinte negative la dezvoltarea economica.
Reducerea puterii de cumparare a monedei nationale in raport cu alte monede,
Scaderea volumului de productie si deteriorarea calitatii lui, deoarece in timpul inflatiei agentii
economici care obtin venituri suplimentare de la cresterea preturilor, nu mai sunt motivati sa reduca
din costul de producere, si sa ridice calitatea bunurilor confectionate, sa diversifice si largeasca
productia.
Inrautatirea relatiilor economice cu strainatatea, atunci cind se depreciaza moneda nationala,
marfurile nationale devin mai ieftine pentru straini, ceea ce favorizeaza exporturile. Mai apoi, in
urma cresterii nivelului preturilor in moneda nationala, scade esential volumul de export, mai ales in
cazul dependentii semnificative de import de resurse energetice si de materia prima. Treptat
exporturile scad, iar prin importuri de descurajeaza producerea interna a bunurilor
Dezorganizarea vietii economice in ansamblul ei, unde devine imposibil efectuarea unei planificari
reale a activitatii intreprinderii, deoarece nu se stie cum vor evolua preturile. Apar noi dezechilibre
intre ramuri, intrucit preturile nu cresc proportional la toate bunurile si serviciile.
In fine, intrucit toata lumea nu mai are incredere in bani si vor cit mai repede sa se debarasese de ei, are
loc dezvoltarea barterului sau trocului. In societate se creaza o atmosfera de neincredere si de neliniste,
de nemultumire si de nesiguranta. Se inteteste revoltele sociale, pacea sociala este perturbata, fapt care
limiteaza si mai mult dezvoltarea economica.
Intrebarea 90: Curba lui Phillips pe termen scurt i lung.
Ritmurile este determinata de plotica monetar-creditara promovata de stat. Este bine cunoscuta
dependeta macroeconomica dintre ditre ritmurile de crestere a masei monetare si sporirea ratei inflatiei.
Aceasta corelatie este determinata de raportul 1:1, adica sporirea masei monetare cu 1% provoaca o
crestere a nivelului de inflatie cu 1%. La rindul ei, sporirea ratei inflatie cu 1% provoaca cresterea ratei
nominale a dobinzii cu 1%. Aceasta corelatie dintre rata inflatiei si rata nominala a dobinzii poate fi
exprimata prin ecuatia lui Fisher.i= r + e
(i=rata nominala a dobinzii, r=rata reala a dobinzii, e=rata inflatiei anticipate)
De asemenea, exista si o corelatie intre rata reala a inflatiei si asteptarile inflationiste, intre inflatia
cererii si ofertei, precum si dintre rata inflatiei si rata somajului. Datele empirice obtinute de catre savantii
economisti in anii 50-80 ai sec.XX ne demonstreaza o corelatie inversa dintre rata somajului si rata
inflatiei.
Aceasta corelatie este reflectata in graficul curba lui Philips
rata inflatie

e+r
formula de calcul: = e + (U-Un) E , unde
= ritmul real al inflatiei
e = inflatia inticipata
U = rata reala a somajului
Un = nivelul natural al somajului (5-6%)
E = modificarea ofertei datorita socurilor
= parametrul pozitiv care indica in ce masura reactioaneaza rata inflatiei la somajul ciclic (2,5-3,5)
Dupa cum se vede din formula de calcul, rata inflatiei depinde de 3 factori:
Inflatia anticipata e, deoarece oamenii isi formeaza asteptarile si bazinduse pe inflatia deja
examinata, ritmurile inflatiei depinde in mare masura de inflatia anterioara. Inflatia anterioara
influenteaza asteptarile noastre, iar acestea au influenta asupra salariilor si a preturilor
Devierile ratei reale a somajului de la nivelul lui natural, adica de la somajul ciclic (U-Un). Somajul
redus contribuie la cresterea inflatie.
61

 Modificarile radicale ale ofertei ( E),

Multi ani la rind, curba lui Philips a servit ca instrument macroeconomic pentru reglementarea socialeconomica din SUA si alte state occidentale. Majoritatea economistilor pornesc de la faptul ca modificarile
salariului si a preturilor se deplaseaza intro directie, iar modificarea ratei somajului in alta directie.
Stagflatie=cresterea concomitenta a ratei somajului si inflatiei.
Majoritatea economistilor sunt de parerea ca ea este aplicabila pe perioada scurta de timp si pun la
indoiala existenta ei pe termen lung.
Intrebarea 91: Poltici antiflaioniste.
Fiind un fenomen complex, generat de o multime de factori, inflatia nu poate fi eliminate printr-o
singura lovitura cu un singur instrument. De obicei, inflatia cedeaza, in urma unui asediu de lunga durata (23 ani), prin untilizarea unui arsenal de instrumente administrative, monetare si economice.
Obiectivele politicii antiiinflationiste: protectia agentilor economici si a populatiei impotriva
inflatiei, restabilirea echilibrului general prin reducerea cererii si stimularea ofertei agregate.
Protectia agentilor economici si a populatiei, cum ar fi reducerea puterii de cumparare a banilor se
face cu umatoarele instrumente: indexarea salariilor si pensiilor, in unele cazuri se indexeaza si
depunerile banesti. Indexarea contribuie la perpetuarea inflatiei prin cerere, si este pe larg folosita in
lumea contempoarana. Subventionarea preturilor la unele produse de prima necesitate, cum ar fi
laptele, piinea si zaharul. Masura data este pe larg folosita in lumea socialista, desi sunt si folosite si
de tarile cu economii dezvoltatre.
Controlul cererii agregate, se infaptuieste cu un intreg sistem de instrumente, atit fiscale si
monetare, cit si administrative. Pentru reducerea cererii globale, statul poate reduce cheltuiele
publice, dificitul bugetar si datoria publica. Ca urmare scade consumul public si cel privat, care sint
componente ale cererii agregate. Sau alta masura fiscala ar fi marirea impozitelor si a taxelor, care
deasemenea descurajeaza cerea globala. Sau marirea rezervei obliatorii, ca urmare a reducerii banilor
din circulatie.
Politica de sustinere a ofertei, prin sustinerea si incurajarea productiei interne, atragerea de noi
investitii straine, statul stimuleaza oferta si deci contribuie la stabilirea echilibrului dintre cererea si
oferta agregata. Acest obiectiv este realizat prin imbunatatirea climatului investitional, prin reducerea
impozitelor si a taxelor, prin incurajarea economiei si a investitiilor productive.
Intrebarea 92 Bugetul de stat i elementele sale.
Instrumentul principal de promovare a politicii bugetare este bugetul de stat.Bugetul este o noiune
ntlnit tot mai des n vocabularul economic i cu o arie larg de utilizare.Un buget este o previziune a
veniturilor i cheltuielilor unui oarecare agent economic pu o perioad de timp,de regul,pu un an.n acest
sens,putem vorbi despre bugetul de familie,bugetul ntreprinderii,bugetul diferitelor ministere,bugetul
universitii,bugetul local,bugetul de stat.BUGETUL DE STAT este un document o lege votat de
parlament,n care snt nscrise cheltuielile statului i veniturile necesare pu acoperirea acestora.Bugetul de
stat prevede,de asemenea,modalitile de formare i cheltuire a resurselor bneti destinate finanrii
aciunilor ntreprinse de ctre organele de stat centrale i organele locale.O form specific de buget snt
fondurile extrabugetare.Acestea snt nite resurse bneti ale statului care au o destinaie bine
determinat,dar care nu snt incluse n bugetul de stat.Cel mai cunoscut din aceast categorie de fonduri este
fondul asistenei sociale sau fondul de pensii.n toate rile lumii exist bugetul guvernului sau bugetul
central,i bugetele organelor administrative locale.Bugetul central mpreun cu bugeteleorganelor puterii
locale formeaz bugetul consolidat.Bugetul de stat este elaborat anual de ctre guvern i aprobat de ctre
parlament.El mai este numitlegea finanelor,astfel prevede i autorizeaz cheltuielile i veniturile
statului.La temelia elaborrii bugetului de stat sint puse 4 principii de baz:

Anualitatea-nseamn c bugetul este elaborat n fiecare an i prevederile lui vizeaz

doar cadrul anului respectiv.Veniturile i cheltuielile prevzute de bugetul de stat snt valabile doar pu
durata de timp votat de parlament,adic pe durata unui an.

Previzionalitatea- nseamn c sint planificate din timp att veniturile,ct i cheltuielile

pu anul viitor.

62


Universalitatea-bugetul de stat cuprinde toate veniturile i cheltuielile de stat.Acest
fapt faciliteaz efectuarea controlurilor din partea parlamentului.

Echilibrul bugetar-sau regula de aur a finanelor clasice const n faptul c cheltuielile

statului tre s fie egale cu veniturile acestuia.

Intrebarea 93 Impozitul i sistemul impozitar. Formele impozitului.

IMPOZITUL constituie o parte din veniturile populaiei perceput de ctre stat,n mod obligatoriu,pu
a-si acoperi cheltuielile.Ansamblul impoziteleor i al taxelor,mpreun cu legile i regulile care i oblig pe
ceteni s plteasc aceste impozite i taxe,formeaz sistemul fiscal.Ag.ec-ci care pltesc impozite se
numesc contribuabili.Funciile:
- F.fiscal-cea mai veche funcie,aprut odat cu apariia statului.prin intermediul ei se
formeaz veniturile statului i se finaneaz cheltuielile publice.
- F.de reglementare ec-c sau de instrument al pol.ec-ce a statului.Mrind sau reducnd
impozitele,difereniind nivelul lor n funcie de domeniul de activitate,acordnd anumite nlesniri
fiscale,statul are posibilitatea de a influena pozitiv sau negativ activitatea ec-c,de a stimula
dezvoltarea unor ramuri sau de a ncetini ritmurile de cretere a altora.
- F.social permite redistribuirea veniturilor n folosul pturilor vulnerabile i deci reducerea
inegalitilor sociale.
Clasificarea:
a)dup nivelul administrrii-imp.centrale(federale)i imp.locale.
b)dup frecven-imp.permanente;i de o singur dat.
c)imp.pe venit i proprietate(directe);i imp.pe mrfuri i servicii(indirecte).
SISTEME DE IMPOZITARE-n decursul istoriei au existat trei modaliti diferite de stabilire a
raportului ntre mrimea venitului i mrimea impozitului.n funcie de aceasta,s-au constituit 3 forme de
impozitare i trei sisteme de impozitare:

Impozitul Progresiv-cu ct mai mare este venitul,cu att mai nalt este rata
impozitului.n asemenea caz,cea mai mare greutate a impunerii cade pe umerii celor bogai.

Impozitul Regresiv-presupune reducerea ratei impozitrii pe msur creterii

veniturilor.Acest tip de impozit este folosit ca un instrument de lupt contra evaziunii fiscale i de
lrgire a ariei de impozitare.

Impozitul proporional-n care se achit aceeai rat a impunerii,s zicem de 15%

indiferent de mrimea venitului obinut.

n unele ri s-a recurs i la impozitul fix,care r-t o mrime fix pltit indiferent de
mrimea venitului.
Impozitul progresiv corespunde cel mai bine principiului echitii sociale i justiiei,de aceea n lumea
contemporan el a devenit predominant.n cazul impozitului progresiv,un anumit minim de venit nu este
supus impunerii.
Intrebarea 94. Deficitul bugetar i metodele de finanare.
Diferena dintre veniturile i cheltuielile statului constituie soldul bugetar. Din punctul de vedere al
soldului bugetar, n procesul executrii bugetului pot aprea trei situaii diferite, i anume de:
1) buget echilibrat, cnd cheltuielile snt egale cu veniturile, iar soldul bugetar este egal cu zero;
2) buget excedentar, cnd veniturile snt mai mari dect cheltuielile, iar soldul bugetar este pozitiv;
3) buget deficitar, cnd veniturile snt mai mici dect cheltuielile, iar soldul bugetar este negativ.
n cel de al treilea caz, se formeaz aa-numitul deficit bugetar. Deficitul bugetar este o stare a bugetului de
stat cnd cheltuielile depesc veniturile.
Deficitul bugetului de stat are urmri nefaste asupra dezvoltrii economice.
Pentru a diminua sau a elimina acest deficit, n practica mondial snt utilizate mai multe metode, i anume:
a) recurgerea la mprumuturile interne;

63

b) folosirea veniturilor provenite din privatizare;

c) emisia de ctre Banca Central a unei cantiti suplimentare de bani;
d) folosirea mprumuturilor externe.
n Republica Moldova, n ultimul deceniu, deficitul bugetar a fost finanat din sursele provenite din
privatizare, precum i din mijloacele atrase din vnzarea hrtiilor de valoare de stat. Deoarece procesul de
privatizare nu a luat sfrit, la o asemenea metod s-ar putea recurge i pe viitor.

Intrebarea 95. Politica bugetar-fiscal: scopuri i instrumente.

Politica bugetar exprima conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare, cile i
mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii, care sa serveasca stabilitii si
dezvoltrii ec.
Scopuri ale politicii bugetare sunt:
* finanarea msurilor n limita veniturilor fr majorarea mrimii maximale a deficitului bugetar;
* finanarea deficitului bugetar fr emisiunea monetar suplimentar, sursa creia reprezint hrtiile de
valoare de stat;
* majorarea eficienei folosirii finanelor publice n rezultatul examinrii de ctre organele
administrative publice a reelei instituiilor bugetare;
* implimentarea unei politici dire ct privete luarea deciziilor ce duc la mrirea datoriei publice interne
i externe;
* determinarea direciilor startegice pentru investiii, in proiectele economice.
Direciile politicii bugetare sunt:
* realizarea programelor viznd economisirea cheltuielilor publice;
* centralizarea veniturilor i mijloacelor bugetare pe conturile trezoreriei;
* restructurarea datoriei publice;
* inventarierea mprumuturilor interne i externe i rezultatele folosirii lor;
* trecerea crizei bugetare.
Politica fiscal. Curba Laffer
Politica fiscal este o component de baz a politicii economice, care, prin intermediul sistemului taxrii
i impunerii, urmrete s influeneze (s stimuleze) activitatea economic la nivel agregat.
Politica fiscal este politica statului n domeniul impozitelor i taxelor.
Numit adeseori i politica veniturilor publice", ea are la temelie principiul eficienei fiscale. ns, n
pofida acestui fapt, ea poate fi mai mult sau mai puin eficient sau chiar ineficient. Politica fiscal se
considerat eficient atunci cnd asigur bugetul cu veniturile necesare, ncurajnd n acelai timp afacerile
economice i investiiile i asigurnd respectarea principiului echitii sociale.
n scopul eficientizrii politicii fiscale, statul trebuie s stabileasc proporiile optime ntre impozitele
directe i cele indirecte, ntre persoanele fizice i persoanele juridice, ntre diferite pturi sociale din punctul
de vedere al aportului acestora la formarea bugetului de stat. Cndva un mare demnitar britanic declarase c
nu exist impozite bune. Nu exist nici impozite perfecte. Impozitele directe, de pild, se potrivesc unor
situaii, pe cnd cele indirecte-cu totul altor situaii. De exemplu, ncazul n care exist un nivel mai nalt al
inflaiei, mai bine se potrivesc impozitele indirecte, deoarece acestea se adapteaz la nivelul mereu
schimbtor al preurilor. n acelai timp, impozitele directe au avantajul de a stabili nite relaii mai strnse
ntre contribuabil i stat. Prin impozitul pe venit, persoanele fizice snt mai mult motivate s aiba o poziie
mai activa vizavi de felul n care snt cheltuite resursele bugetare.
Una din problemele importante ale politicii fiscale este determinarea mrimii optimale a presiunii
fiscale.
Presiunea fiscal constituie raportul dintre ncasrile fiscale i veniturile statului. Acest indicator reflect
partea din PIB care, sub diferite forme de impozite, se acumuleaz n bugetul de stat.
Nivelul presiunii fiscale difer att de la o ar la alta, ct i de la o epoca la alta. Astfel, dac n anul
1986 firmele din rile dezvoltate plteau, sub form de impozit, mai mult de 45% din profit, atunci in anul
64

1996 acest indice s-a cobort pn la 30%. (n general, trebuie subliniat faptul c, ncepnd cu anii '80 ai
secolului XX, mrimea impozitelor s-a redus simitor n ntreaga lume.)
Reducerea presiunii fiscale n rile dezvoltate se datoreaz, n mare parte, i investigaiilor efectuate de
ctre economistul american Arthur Laffer (consilier al preedintelui SUA Ronald Reagan), care a elaborat o
teorie special, cunoscut sub denumirea de curba Laffer". Potrivit concluziilor la care a ajuns economistul
american, pn la un punct oarecare, care difer de la o ara la alta, o dat cu creterea presiunii fiscale, cresc
i veniturile statului. Apoi ns creterea presiunii fiscale este nsoit de o reducere continu a veniturilor.
Impozitele mici favorizeaz activitatea economic i deci lrgirea ariei impozabile. Ca urmare, cresc
veniturile staului. Impozitele prea mari reduc ns aria fiscalitii, deoarece n asemenea condiii activitatea
economic devine puin atractiv i muli ntreprinztori i prsesc afacerile. n rile n tranziie,
micorarea presiunii fiscale ncurajaeaz ieirea din ilegalitate a multor ageni economici, reduce proporiile
evaziunii fiscale, deoarece n cazul unor impozite mai mici riscurile legate de dosirea profiturilor nu snt
justificate.
Prin politica fiscal, statul poate influena o serie de coordonate economice (cererea de bunuri, veniturile
.a.). Operaiunile de aceast natur sunt mijlocite de nivelul cheltuielilor publice i al investiiilor, avnd
menirea de a determina relansarea creterii economice. Astfel:
n fazele de recesiune economic, statul trebuie s acioneze cu precdere n direcia reducerii gradului
de impozitare / taxare, n scopul ncurajrii att a consumului, ct i a investiiilor.
n schimb, n etapele de boom, fiscalitatea se majoreaz, pentru a ncetini ritmul cererii de consum i
al investiiilor private (crend teren pentru ncasri suplimentare la bugetul statului utilizabile n vederea
acoperirii deficitelor nregistrate n perioadele de recesiune).
Intrebarea 96. Efectele de multiplicare a politicii bugetar-fiscale.
Intrebarea 97 Cererea agregat i determinanii ei.
Cererea agregat sau global r-t cantitatea total de bunuri i servicii finale care este cerut ntr-un
interval de timp n cadrul unei ec-ii.Cererea global de regul constituie suma cheltuielilor destinate
procurrii mrfurilor i serviciilor produse de ec-ia naional a unei cumpere la un nivel dat al
preurilor.ntruct cererea agregat se determin prin mrimea cheltuielilor reale fcute pu procurarea
bunurilor i serviciilor,ea este format din mai multe elemente componente.
Factorul principal care influeneaz mrimea cererii agregate reale este nivelul general al
preurilor.Acest factor este att un impact nemijlocit asupra deciziei de a consuma,ct i indirect prin
intermediul altor variabile ec-ce,n cazul dat numite efecte.Acestea snt:

efectul ratei dobnzii-const n faptul c odat cu creterea preurilor are loc o sporire
a cererii de moned n economie,ceea ce duce la creterea ratei dobnzii.Ca urmare a ridicrii ratei
dobnzii,scade volumul investiiilor,precum i consumul bunurilor de folosin ndelungat,care n
mare parte snt procurate pe credit.Astfel,creterea preurilor condiioneaz creterea ratei
dobnzii,care la rndul su conduce la scderea cererii agregate prin reducerea cererii de investiii i a
bunurilor de folosin ndelungat.

efectul de avere-const n modificarea valorii reale a bogiei i deci a consumului real

sub influena modificrii preurilor.Astfel,atunci cnd crete nivelul general al preurilor,scade
valoarea real a activelor financiare ale populaiei,deoarece cu aceeai sum de bani se poate
cumpra o cantitaate mic de bunuri i servicii.n consecin,are reducerea consumului i deci i a
cererii agregate.

efectul exportului net-acesta este diferena pozitiv dintre export i import.Mrimea

exportului net depinde de raportul dintre preurile naionale i preurile de pe piaa extern.Atunci
cnd preurile naionale cresc,produsele externe devin mai ieftine n comparaie cu cele confecionate
de ctre productorii autohtoni.Aceast situaie conduce la creterea importurilor i reducerea
exporturilor.Astfel exportul net se reduce,ceea ce micoreaz cererea global.
Astfel ajungem la concluzia c ntre cererea agregat i nivelul general al preurilllor exist o relaie
negativ,un raport invers proporional.Acest raport se stabilete prin intermediul unor asemenea mrimi
variabile cum ar fi:efectul averii,efectul ratei dobnzii;efectul exportului net.
65

Intrebarea 98. Consumul i economiile.

Consumul constituie acea parte a venitului disponibil care este utilizat de menaje pentru
achiziionarea de bunuri de folosin curent i ndelungat i de servicii. La nivel macroeconomic, prin
consum se subnelege totalitatea bunurilor i serviciilor procurate i folosite n scopul satisfacerii anumitor
nevoi ntr-o ar, de regul, n decursul unui an de zile.
Consumul este, astfel, o distrugere", o transformare a bunurilor i serviciilor, care se poate efectua fie
imediat (produsele alimentare), fie progresiv, n decursul unei perioade mai ndelungate (casele de locuit,
autoturismele, televizoarele etc).
Consumul constituie cel mai mare component al venitului naional (adic al cheltuielilor agregate). n
structura cheltuielilor agregate, ponderea consumului se ridic pn la 60-90% din venitul naional. n rile
dezvoltate, adic cu venituri nalte, structura consumului este alta, i anume: cheltuielile pentru produsele
alimentare constituie 15%; mbrcmintea i nclmintea - 10%; locuina - 25%; odihna. 30%; transport i
comunicaii - 20%. n rile n dezvoltare ns, chel-tuielile pentru produsele alimentare constituie adeseori
mai mult de 70* 80 la sut din consum.
Consumul este obiectivul final al procesului de producie. Mai mult. John Keynes sublinia chiar c
consumul este singurul scop i singura int a oricrei activiti economice.
Structura consumului
Consumul are o structur complex. nainte de toate, el se mparte n consum final i consum
intermediar.
Consumul final constituie un proces de folosire a unui bun fr ca acesta s participe, in acest caz, la
crearea altor bunuri economice. Ca exemple concrete ale consumului final vom nominaliza urmtoarele: a
purta o hain, a mnca un mr, a privi un film, a asculta cu mare interes, desigur, un curs de teorie economic
etc.
Consumul intermediar este un proces de utilizare a unui bun pentru confecionarea altor bunuri. n cazul
consumului intermediar, bunurile folosite snt : fie ncorporate n alte bunuri (materie prim), fie distruse
(energia) sau uzate n procesul de producie (instrumentele, utilajul, mainile etc).
Din punctul de vedere al sursei de finanare, consumul poate fi;
a) privat (menajele i ntreprinderile);
b) public (administraiile publice).
n funcie de durat, consumul poate fi:
a) de bunuri de folosin curent;
b) de bunuri de folosin ndelungat.
Mrimea i structura consumului snt influenate de dou categorii
de factori, i anume: 1) factori obiectivi; 2) factori subiectivi.
Factorii obiectivi snt: a) mrimea, dinamica i modelul repartizrii veniturilor; b) nivelul i evoluia
preurilor; c) rata dobnzii; d) schimbri n politica fiscal.
Factorul subiectiv se refer, n primul rnd, la nclinaia psihologic" a oamenilor spre consum, precum
i la previziunile referitoare la venitul viitor, la perspectiva schimbrii preurilor.
Principalul factor care determin mrimea consumului este venitul. Consumul evolueaz n aceeai
direcie ca i venitul: cresc veniturile -crete i consumul, i invers. Dar n proporii diferite.
Relaia dintre venit i consum este subiectul mai multor teorii, cele mai cunoscute fiind: teoria (legea)
lui Engel i teoria sau legea psihologic fundamental a lui J. Keynes.
Legea lui Engel
Economistul i statisticianul german Ernst Engel (1821-1896), studiind caracterul raportului dintre
dinamica veniturilor populaiei i dinamica structurii cheltuielilor acesteia pentru consum, formuleaz o lege
ce-i poart numele, numit i legea consumului". Legea lui Engel studiaz sensibilitatea (schimbarea)
consumului unui bun (i a cererii lui, evident) n funcie de creterea sau diminuarea veniturilor. Pentru a
nelege cum are loc aceast modificare, vom reaminti aici c, din punctul de vedere al elasticitii fa de
venit, bunurile se mpart n trei categorii, i anume: a) bunuri inferioare, al cror consum se reduce o dat cu
creterea veniturilor (produsele alimentare etc); b) bunuri normale, al cror consum sporete paralel cu
sporirea veniturilor (mbrcminte, locuine); c) bunuri superioare, al cror consumdepaseste sporul
veniturilor (cheltuieli pentru odihn, distracii).
66

Legea formulat de nsui Engel sun n felul urnlSTor: \,i3i ct ui individ, o familie, un popor snt mai
sraci, cu att este mai mare par tea din venit pe care acetia trebuie s o consacre ntreinerii lor fizic n care
alimentaia constituie partea cea mai important"15.
Mai trziu, economistului german i-au fost atribuite i alte afirmaii
n prezent, legea lui Engel sun astfel: o dat cu creterea w niturilor, cheltuielile destinate procurrii
produselor alimentare cresc, dar ntr-o proporie mai mic deck creterea venitului, cheltuielile pentru
mbrcminte i locuin cresc proporional cu creterea venitului, cheltuielile pentru odihn i educaie cresc
n proporii mai mari dect creterea venitului.
Legea lui Engel se refer la evoluia structurii consumului att a unu! individ, ct i a menajelor i chiar a
unui popor ntreg. Pentru a determina aceast structur, se folosete noiunea de coeficient bugetar, car<
constituie raportul dintre mrimea cheltuielilor pentru un element a consumului i totalul consumului.
Legea nclinaiei psihologice spre consum
O alt teorie a consumului aparine economistului englez J. Keynes i se numete n mod diferit: teoria
venitului curent, legea nclinaiei psihologice spre consum sau legea psihologic fundamental.
Potrivit opiniei lui Keynes, individul consum doar n funcie de venitul disponibil, adic de venitul
curent. Mrimea i structura consumului i raportul acestora cu mrimea venitului snt determinate de o lege
de natur psihologic, ce are la temelie nclinaia spre consum, prin care se subnelege dorina oamenilor de
a-i modifica consumul tn funcie de schimbarea veniturilor.
ntre consum i venituri exist o dependen de natur psihologic stabil. Acest raport constituie
coninutul legii descoperite i formulate de J. Keynes.
Potrivit legii psihologice fundamentale, o dat cu creterea
sau scderea veniturilor, de regul i n medie, oamenii m* n s-i mreasc sau s-i diminueze
consumul, dar nu m aceeai msur, ci ntr-o msur mai mic.
De exemplu, dac venitul unui menaj va crete cu 10%, de regul, consumul va spori doar cu 5-6%.
Totodat, dac venitul se va reduce cu 10%, consumul se va diminua i el, dar mai puin, s zicem cu 5-7%.
Pe termen scurt, funcia consumului, care este legtura funcionala dintre venit i cheltuielile de consum,
are o form concav. Adic o dat cu creterea veniturilor crete i consumul, dar n proporii diferite (Figura
12.1).
Vom remarca aici c, potrivit unei alte teorii a consumului, numit teoria venitului permanent*,
consumul va fi influenat nu de mrimea venitului curent, adic disponibil, cum consider J. Keynes, ci de
venitul pe care individul anticipeaz c l va obine de-a lungul ntre gii sale viei. Acest venit corespunde
venitului permanent, dei, desigur, pot avea loc i anumite abateri n sus sau n jos, dar aceste abateri snt
considerate ntmpltoare i nu modific esena teoriei.
Rata medie i rata marginal a consumului
Corelaia dintre venit i consum se analizeaz i cu ajutorul unui asemenea indicator precum rata de
consum sau nclinaia spre consum.
Rata medie a consumului constituie raportul dintre consumul total i venit i exprim partea din venit ce
se cheltuiete prin consum.
c= C/V
unde: c - rata consumului;
C - consumul total; V - venitul total. Acest indicator se exprim, de regul, n procente (5%), dar se foloIete i sub forma unui numr zecimal (0,5). ntruct, potrivit legii psihologice fundamentale a lui
Keynes, o dat cu creterea sau scderea venitului, consumul crete sau scade, dar ntr-o proporie mai mic,
atunci cnd sporete venitul, nclinaia medie spre consum (sau rata consumului) are tendina de reducere.
Dup cum rezult din Figura 12.2, atunci cnd veniturile cresc de a 20 la 80, rata medie a consumului
(c') scade de la 7 la 2.
Rata marginal a consumului arat cu ct sporete consumul (C) la creterea cu o unitate a venitului
disponibil (VD): VD: c=C/VD
Rata marginal a consumului indic ce parte din venitul disponibil suplimentar se va aduga la consum
ntr-o anumit perioad de timp. La o cretere a venitului disponibil - VD -, va crete i consumul C, dar
VD > C.
Astfel, raportul-este pozitiv.
67

VD
3. Economiile. Motivele economisirii Rata de economisire
Dup cum tim deja, o parte a venitului naional se consum, pe cnd cealalt se economisete (aceast
divizare n consum i economii are lo< i la nivelul veniturilor familiale etc).
Ecomisirea nu este un scop n sine sau un moft al cuiva. Economisirea este o necesitate obiectiv,
deoarece, dac tot ce s-ar produce s-ar consuma, nu ar exista nici un progres, nici o cretere economic.
Partea venitului naional care se economisete constituie temelia material pentru reluarea procesului de
producie la o scar mai larg i la un nivel mai nalt al dotrii tehnice a ntreprinderilor. Oricum, cea mai
mare parte a economiilor se transform n investiii, care la rndul lor snt folosite pentru sporirea produciei.
ns economiile constituie nu numai o necesitate obiectiv, ci i un sacrificiu din partea populaiei, deoarece
se renun la o parte din venitul disponibil (care ar putea fi consumat), pentru a avea pe viitor un consum
mai bun, mai calitativ, mai important.
Economiile reprezint partea venitului care nu a fost consumat sau, altfel spus, diferena dintre venit i
consum: E = V - C
unde: E - economiile;
V - venitul naional; C - consumul.
tiina economic a demonstrat c n condiiile creterii veniturilor nclinaia de a economisi devine mai
puternic dect nclinaia de a consuma. ntruct economiile constituie temelia investiiilor, prin aceast
tendin se creeaz condiiile necesare pentru ca rile i persoanele mai bogate s devin i mai bogate, s se
distaneze i mai mult de cei rmai n urm.
Este necesar de a face distincie ntre economii nete (partea venitului care nu se consum) i economii
brute (sau globale), care snt formate din suma economiilor nete i a consumului de capital fix (mrimea
amortizrii). Economiile mai pot fi divizate n economii ale sectorului privat i economii ale sectorului
public. n rile dezvoltate, cea mai mare parte a economiilor aparine sectorului privat, n mod special
persoanelor fizice i menajelor.
n fond, pornind de la un anumit nivel al venitului, orice agent economic are posibilitatea de a
economisi. ns formarea de economii nu este un scop n sine, de aceea ea are loc doar atunci cnd exist o
anumit motivaie.
nclinaia spre economii este un fenomen de natur psihologic. Ea pornete de la dorina omului de a
utiliza banii pe care i are n alt mod dect a~i cheltui pentru procurarea bunurilor materiale i a serviciilor.
Menajele economisesc prin plasarea unei pri a venitului, rmase disponibile dup scderea
cheltuielilor de consum, la casele de economii, prin procurarea aciunilor sau a obligaiilor, n fine, prin
pstrarea unor sume de bani la ciorap".
Motivele n virtutea crora agenii economici, n principal menajele, precum i persoanele fizice, fac
economii snt foarte diferite. n opinia lui J. Keynes, aceste motive au la temelie dorina oamenilor:
1) de a crea o rezerv pentru situaii neprevzute;
2) de a se asigura n vederea unui previzibil viitor nefavorabil, determinat de mbtrnire, de studiile
membrilor familiei sau de ntreinerea unor persoane dependente;
3) de a putea beneficia de dobnzi i de sporuri de valoare;
4) de a putea majora treptat cheltuielile pentru ridicarea standardului de viat;
5) de a avea o senzaie de independen i libertate;
6) de a asigura o marj de manevr pentru punerea n aplicare a unor proiecte speculative sau
comerciale;
7) de a lsa averea motenitorilor;
8) de a-i satisface, pur i simplu, zgrcenia.
Cu alte cuvinte, principalele motive din care persoanele fizice i micoreaz consumul i i sporesc
economiile pornesc de la spiritul de afaceri i dorina de mbogire, spiritul de pruden i setea de
independent.
Ponderea economisirii n venit este calculat cu ajutorul unui indicator numit nclinaie medie spre
economisire" sau rat de economisire", care constituie raportul dintre economisirea brut i venitul

68

disponibil. Astfel, dac un menaj are un venit disponibil de 2000 de lei, din care economisete lunar cte 400
de lei, atunci rata de economisire (sau nclinaia medie spre economisire) va fi urmtoarea:
el 4 x 100% V
n exemplul de mai sus rata de economisire va fi egal cu 20%:
el = 400 x 100% = 20% " 2000
unde: el - rata de economisire; E - economiile; V - venitul disponibil.
Rata de economisire (nclinaia spre economisire), ca, de altfel, i rata de consum, se modific nu doar n
urma modificrii veniturilor. Mai exist i ali factori, att obiectivi, ct i subiectivi, care pot influena
tendina oamenilor de a economisi. Printre acestea vom nominaliza: rata dobnzii (cnd aceasta este joas sau
n scdere, pe termen scurt aceast situaie descurajeaz economiile); politica fiscal (impozitele mari
descurajeaz economiile); puterea de cumprare a banilor (cnd aceasta scade, scad i economiile).
Economiile pot fi utilizate n mod diferit, n principal sub form de tezaurizare, plasamente i investiii.
Tezaurizarea constituie un proces de pstrare a banilor n diferite ascunziuri, cum ar fi: safeurile, la
ciorap" etc.
Plasamentele snt o form de transformare a banilor economisii n active financiare, cum ar fi: aciunile,
obligaiile etc. Scopul plasamentului este obinerea unui ctig sub form de dividend i dobnd.
Investiia este forma de utilizare a economiilor pentru procurarea bunurilor de producie i a bunurilor
imobiliare, n scopul obinerii unui profit oarecare.
Folosirea economiilor pentru investiii este considerat o economisire creativ, pe cnd folosirea
economiilor pentru plasamente sau tezaurizare este o economisire steril.
Intrebarea 99. Investiiile n economie: tipuri i factori de influen.
INVESTITIILE
Exist capital tehnic i capital financiar. Capitalul tehnic numit i real" sau fizic", constituie stocul de
bunuri utilizate pentru producerea altor bunuri. Capitalul financiar are forma activelor financiare (bani n
numerar, depozite bancare, aciuni, obligaii etc).
La nceput, orice capital a pornit de la o sum oarecare de bani. Procurarea bunurilor de capital constituie
actul de investire. Or, capitalul poate fi tehnic i financiar. Din acest punct de vedere, snt considerate
investiii i cheltuielile pentru cumprarea aciunilor i a obligaiunilor. Acestea se numesc investiii
financiare sau de portofoliu.
Procurarea unor bunuri de consum de folosin ndelungat, cum ar fi locuinele i autoturismele, precum i a
unor terenuri de pmnt, poate fi considerat investiie doar din punct de vedere contabil. De ce? Fiindc
folosirea acestor bunuri nu contribuie la creterea capitalului tehnic i nu constituie o premis pentru sporirea
avuiei naionale. Are loc, pur i simplu, un proces de schimbare a proprietarului. i att.
n sens economic, termenul investiie" se folosete doar n cazul procurrii noilor active fizice: a utilajului,
echipamentului, cldirilor destinate activitii economice, a materiei prime i materialelor. Investiiile fizice
sau tehnice sporesc capacitile de producie ale unei ri.
Investiiile reprezint totalitatea cheltuielilor care se fac pentru procurarea bunurilor de capital, in scopul
creterii capitalului fix i a stocurilor de capital circulant i al sporirii pe aceast cale a avuiei naionale, lat
i o definiie mai succint: investiiile reprezint acea parte a venitului care este folosit pentru formarea i
creterea capitalului.
Prin investiii are loc procesul de formare, de cretere i de modernizare a capitalului tehnic. Potrivit opiniei
lui J.M. Keynes, investiiile constituie actul economic fundamental care determin o cretere a venitului
naional. Investiiile snt, astfel, premisa real a expansiunii economice.
CLASIFICAREA
Investiiile au o structur complex i pot fi clasificate dup mai multe 1 criterii. Astfel, din punctul de
vedere al formei de proprietate, investiiile pot fi: a) private i b) publice. Dup originea geografic a
capitalului, pot fi: a) investiii interne i b) investiii externe (sau strine).
n lumea contemporan, investiiile strine au luat o amploare fr precedent, devenind ntr-un fel principala
for motrice a globalizrii. n anii 1945-1985, volumul investiiilor directe strine a crescut anual cu 7%,
acestea fiind de dou ori mai mari dect ritmurile de cretere a PIB-ului mondial. n anii 1998-2002 ns,
volumul acestora a crescut, n fiecare an, n medie cu circa 17%, ritmurile de cretere a PIB-ului mondial
rmnnd aceleai - de 3-4% anual.
69

Din punctul de vedere al modului de formare i folosire, investiiile se mpart n: a) investiii de nlocuire i
b) investiii nete sau de dezvoltare.
Investiiile de nlocuire snt destinate refacerii i rennoirii capitalului fix consumat, adic a capitalului scos
din funciune n urma uzurii fizice. Izvorul acestor investiii este fondul de amortizare, cu alte cuvinte sumele
de bani destinate nlocuirii echipamentului, cldirilor, utilajului uzat
I Investiiile nete, al cror izvor snt economiile, snt destina-te sporirii volumului de capital fix i a
stocurilor de capital circulant.
In viaa real, investiiile nu snt egale cu economiile. Astfel, nu toate economiile snt cheltuite n ar, o
parte din ele pleac peste hotare, n acelai timp, de peste hotare pot veni sume importante de bani. n cazul
Republicii Moldova, acetia snt banii transferai n ar de ctre persoanele care lucreaz peste hotare. Banii
care vin n ar snt mai muli dect economiile fcute de moldovenii rmai acas.
Din punct de vedere teoretic, se presupune ns c ntr-o ar oarecare economiile i investiiile coincid
cantitativ, adic I = E (sau S). n acest fel, avem o nou formul a venitului naional disponibil, care este: V=
C + L.
Investiiile brute (sau totale) constituie suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete.
Ele contribuie la formarea brut a capitalului : Ib = In + I unde: Ib - investiiile brute; In - investiiile nete;
I - investiiile de nlocuire.
Investiiile brute au ca scop creterea dimensiunilor capitalului ca factor de producie, precum i nlocuirea
sau modernizarea capitalului fix aflat n funciune sau consumat. Investiiile brute se numesc astfel deoarece
includ nu numai investiiile noi, adic investiiile nete, ci i sumele de bani destinate amortizrii capitalului.
Clasificarea investiiilor se poate face i dup alte criterii Astfel, dup obiectul destinaiei investiiile pot fi:
a) productive (aceste investiii au ca obiectiv creterea i modernizarea utilajului i a echipamentelor, n
urma crora are loc sporirea volumului global de producie);
b) administrative, destinate mbuntirii infrastructurii (drumuri comunicaii, echipament colar i medical
etc);
c) n locuine. Investiiile nete pot fi:
a) materiale (destinate echipamentului, cldirilor, mijloacelor de transport productiv etc);
b) imateriale (sau incorporate), destinate efecturii cercetrilor tiinifice, procurrii de brevete i licene,
instruirii muncitorilor, cheltuielilor de marketing i publicitate etc.
O form specific a investiiilor imateriale snt investiiile n capitalul uman, destinate pregtirii cadrelor,
sporirii gradului de cunotine i abiliti ale populaiei n prezent, cel mai popular manual de teorie
economic din SUA este scris de profesorul Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie
(2001), n colaborare cu profesorul Cari E. Walsh. n aceast lucrare, investiiile snt clasificate, adic
grupate (dup criteriul cheltuielilor), n trei categorii; a) investiiile n fabrici i echipamente; b) investiiile n
stocuri, formate prin depozitarea produciei obinute n scopul obinerii unor vnzri mai mari n viitor sau
prin depozitarea materiei prime, n cazul apariiei unor situaii extrem de favorabile; c) investiiile
rezideniale, care reprezint achiziiile de ctre menaje de noi locuine.
Structura investiiilor se modific n funcie de ramura economiei naionale, dar mai ales de nivelul de
dezvoltare al rii respective. Dup cum menioneaz autorii sus-citai18, n vechea economie, investiiile
erau asociate cu imaginea construciei unei noi fabrici sau a unei cldiri de birouri sau cu achiziia unei
maini de treierat ori a unei maini pentru realizarea de imprimri metalice" Aa a fost n trecut. n prezent,
exist o alt imagine a investiiilor, mai cu seam n rile industrial dezvoltate, unde se vorbete tot mai
mult de o nou economie. Astzi investiiile se identific cu alte imagini, cu alte schimbri. Aceasta
transformare se datoreaz, n primul rnd, modificrii structurii investiiilor, n special creterii: a)
cheltuielilor pentru procurarea echipamentelor de prelucrare a informaiilor; b) cheltuielilor care sporesc
capacitatea firmei de a inova; c) cheltuielilor fcute pentru meninerea reputaiei firmei. Astfel, n SUA,
ponderea echipamentelor de prelucrare a informaiilor i software n totalul investiiilor a crescut de la 14%
n 1980 pn la circa 28% n 2000.
Factorii care influeneaz decizia de a investi
Factorul principal de care depinde mrimea investiiilor snt economiile. Economiile constituie rezultatul
comportamentului colectiv al consumatorilor (menajelor), pe cnd investiiile snt determinate de
comportamentul colectiv al ntreprinztorilor. Dei aceste grupuri sociale urmresc scopuri diferite, dei

70

decizia de a economisi este luat, n fond, de menaje, iar cea de a investi - de ntreprinderi, la nivelul ntregii
ri volumul investiiilor, n linii mari, tinde s-1 egaleze pe cel al economiilor.
Decizia de a economisi influeneaz asupra ratei dobnzii. La rn-dul su, rata dobnzii este indicatorul pe
baza cruia se iau nemijlocit hotrrile de a investi (n acest caz, rata dobnzii este corelat cu rata profitului).
Atunci cnd rata dobnzii este joas, ntreprinztorii snt ncurajai s investeasc, i invers, atunci cnd rata
dobnzii este mai nalt dect rata profitului, imboldul de a investi poate disprea. Constatm deci c ntre
decizia de a investi i rata dobnzii exist o relaie invers proporional. Aceast relaie poate fi reprezentat
grafic (vezi Figura 12.4).
Pe lng a) mrimea economiilor i b) rata dobnzii decizia de a investi este influenat i de ali factori.
Acetia snt:
c) Mrimea impozitelor. Atunci cnd povara fiscal este mare, scad posibilitile de a economisi, deci i de a
investi.
d) Previziunile i ateptrile ntreprinztorilor. Atunci cnd ntreprinztorii snt optimiti i ateapt profituri
nalte, investiiile cresc. Din contra, anticiprile pesimiste reduc investiiile.
e) Ritmurile creterii economice. n condiiile n care economia se dezvolt cu ritmuri nalte, crete, de
obicei, att mrimea absolut, ct i rata investiiilor.
f) Progresul tehnico-tiinific. Atunci cnd apar noi tehnologii si utilaje, mai productive, cresc posibilitile
obinerii unor profituri mai nalte i deci cresc i investiiile.
dificrile intervenite n cererea agregat vor afecta n special preurile i nu vor modifica deloc sau foarte
puin producia.
Intrebarea 100 Oferta agregat i determinanii ei
oferta global sau agregat r-t cantitatea total de bunuri i servicii pe care firmele intenioneaz i
pot s o vnd ntr-o anumit perioad de timp,la un anumit nivel al preurilor.Cantitatea de bunuri pe care
firmele snt dispuse s o ofere spre vnzare,adic oferta global,depinde de mai muli factori i anume:
nivelul mediu al preurilor pe economie-n acest caz ntre mrimea ofertei globale i nivelul
general al preurilor exist o interdependen direct proporional.Adic,odat cu ridicarea
preurilor,va crete i cantitatea de bunuri i servicii oferit de firme.
Mrimea ofertei globale se poate modifica i n funcie de ali factori dect preul.Printre
acetia vom nominaliza,n primul rnd modificarea preurilor factorilor de producie,adic a
muncii(salariile),a materiei prime,a echipamentului i utilajului,a informaiei.Astfel,o cretere a
salariilor (o component important a costului de producie)va conduce la o reducere a cantitii de
bunuri produse cu aceeai sum de bani i deci la o reducere a ofertei.Acelai lucru se va ntmpla
cnd va crete preul la ceilali factori de producie,n cazul RM,materia prim pu industrie i
resursele energetice,n principal importante.n ambele cazuri,cantitatea de bunuri produs i oferit
spre comercializare de ctre ntreprinderile moldoveneti,va scdea.
Creterea nsemnat a preurilor la factorii de producie
Intrebarea 102. Modelul AD AS de echilibrul macroeconomic.
In economie, toate fenomenele se afl ntr-o interdependen permanent. Schimbarea unui agregat
macroeconomic modific, ntr-o direcie sau alta, ntr-o msur mai mare sau mai mic, alte mrimi
macroeconomice. La nivelul unui produs, n urma confruntrii cererii cu oferta, se stabilete preul acestuia.
Cum se stabilete ns nivelul general al preurilor n cadrul ntregii economii? Care snt condiiile ca acest
nivel s rmn stabil o perioad mai ndelungat? Cum se poate menine un echilibru mobil ntre cererea
global i oferta global aa nct nivelul general al preurilor s rmn neschimbat? La acestea, precum i la
alte ntrebri asemntoare, gsim rspunsul analiznd modelul AD-AS, model care a devenit unul din
instrumentele importante de elaborare a politicii economice.
Modelul AD-AS este modelul echilibrului macroeconomic. Curba AD descrie relaia dintre cererea agregat
i nivelul general al preurilor, iar curba AS reprezint raportul dintre Oferta agregat i, de asemenea,
nivelul general al preurilor. Echilibrul macroeconomic se stabilete n punctul n care curba AD se
intersecteaz cu curba AS .
Rezult c echilibrul general se stabilete n punctul n care se intersecteaz curba AD i curba AS. Acest
punct reprezint acel volum al produciei i acel nivel al preurilor spre care tinde economia.
71

Intrebarea 93. Caracteristica general a modelului IS LM de echilibru macroeconomic.

Economia de pia se bazeaz pe coexistena a dou mari sectoare: sectorul real i sectorul monetar.
Primului sector i corespunde piaa bunurilor i serviciilor, pia pe care se confrunt cererea agregat cu
oferta agregat(Sectorului monetar i corespunde piaa cererii i ofertei de bani. Aceste dou sectoare (dou
piee) se afl ntr-o interdependen permanent. Echilibrul ce se stabilete ntre sectorul real i sectorul
monetar al economiei se numete echilibru economic general". Acest echilibru este studiat cu ajutorul
modelului IS-LM, care reprezint o sintez a acestor dou sectoare, real i monetar.
Modelul IS-LM a fost propus n calitate de instrument de analiz a echilibrului general de ctre
economistul englez J. R. Hicks n anul 1939. Deoarece modelul IS-LM este bazat pe modelul keynesian
simplificat (modelul AD-AS) i pe teoria monetar keynesian, acesta se mai numete modelul keynesist
generalizat". Componentele de baz ale modelului IS-LM snt: curba IS (ce reprezint raportul investiii(I)
si economii (S)") i curba LM (ce reprezint raportul dintre cererea [L] i oferta [M] de bani). Curba IS
reflect condiiile necesare pentru stabilirea echilibrului pe piaa bunurilor i serviciilor, adic n sectorul real
al economiei, iar curba LM reflect condiiile n care se va stabili echilibrul pe piaa monetar. Astfel,
modelul IS-LM este reprezentat sub forma a dou curbe, una din care (IS) reprezint echilibrul pe piaa
bunurilor i serviciilor, iar cealalt (curba LM) - echilibrul pe piaa monetar. Acest model permite
determinarea simultan a echilibrului pe ambele piee.
Intrebarea 104. Crucea lui Keynes. Cheltuielile planificate i reale.
Crucea lui Keynes se utilizeaz pentru caracterizarea echilibrului dintre cheltuielile planificate i
cheltuielile reale.
Cheltuielile planificate sunt acele cheltuieli pe care le planific firmele, menajele i statul pentru
procurarea de bunuri i servicii.
Cheltuielile reale difer de cele planificate prin suma cheltuielilor pe care agenii economici sunt nevoii
s le fac pentru investiii neplanificate n stocuri, reieind din modificarea volumului de vnzri.
ASTFEL,conform crucii lui Keynes dac volumul produciei este mai mare ca nivelul cererii,
bunurile ce nu sunt vndute sunt depozitate n stocuri, adic are loc o cretere neplanificat a stocurilor.
Totodat firmele vor ncetini volumul produciei pentru a stabili echilibru dintre cerere i ofert.
Dac volumul produciei este mai mic ca nivelul cererii (cheltuieli planificate), ca urmare firmele vor
scoate bunurile din stocuri pentru a acoperi cererea pe pia, n acest caz avem o reducere neplanificat a
stocurilor. Totodat firmele vor ncepe s lucreze mai intens i economia va reveni la nivelul iniial de
echilibru.
Intrebarea 105. Curba IS. Construirea i caracteristicile curbei IS.
Curba IS (investiii-economii)
Dup cum se tie, ritmurile de cretere a venitului naional snt determinate, n cea mai mare msur,
de mrimea investiiilor. Anume investiiile permit lrgirea produciei, reutilarea i modernizarea aparatului
productiv existent. Mrimea investiiilor este influenat de mai muli factori, principalul din care este rata
dobnzii. Anume n funcie de rata dobnzii agenii economici vor decide s investeasc veniturile sau s le
foloseasc n alt mod. n condiiile cnd rata dobnzii este joas, partea veniturilor transformat n investiii
va crete, fapt ce va contribui la sporirea venitului naional.
Curba IS reprezint toate acele combinaii dintre rata dobnzii i venitul naional n care piaa
bunurilor i serviciilor se afl n stare de echilibru.
n cazul curbei IS, se pornete de la premisa c economiile depind de mrimea venitului naional, pe cnd
investiiile depind de rata dobnzii i de eficiena marginal a capitalului. Cu alte cuvinte, asupra dorintei de
a investi (i deci de a transforma economiile n investiii), o influen decisiv are rata dobnzii. Atunci cnd
rata dobnzii este n cretere, dorina de a investi se micoreaz. Din contra, la o rat sczut a dobnzii,
investiiile vor crete. Deci rata dobnzii i determin pe posesorii unui venit disponibil s-1 investeasc sau
s-1 economiseasc. Rata dobnzii, prin intermediul investiiilor, influeneaz i asupra venitului naional.

72

Unei rate nalte a dobnzii i corespunde un nivel sczut al investiiilor i, n consecin, un nivel sczut al
venitului naional (Y). Din contra, o dat cu reducerea ratei dobnzii pn la r 2, dorina de a investi (adic
volumul investiiilor ca parte a venitului) va crete pn la E2, iar venitul naional va spori i el pn la Y2.

Intrebarea 107. Echilibrul IS LM. Influena politicilor macroeconomice n modelul IS LM.

Curbele IS i LM, avnd aceleai variabile, pot fi reprezentate mpreun pe aceleai coordonate. Piaa
produselor i serviciilor se poate afla n stare de echilibru n orice punct de pe curba IS. La fel, piaa
monetar poate atinge o situaie de echilibru n orice punct de pe curba LM. ns numai n punctul n care
cele dou curbe se intersecteaz se va stabili un echilibru ntre sectorul real al economiei i cel monetar.
Punctul de intersecie dintre curba IS i curba LM reprezint valorile pe care trebuie s le aib rata
dobnzii (r1) i mrimea venitului naional (Y) pentru ca s se stabileasc un echilibru ntre sectorul real i
sectorul monetar al economiei. Punctul E este considerat punctul echilibrului general.
n acest punct se realizeaz concomitent echilibrul ntre economii i investiii, precum i echilibrul ntre
cererea i oferta de bani. n punctul E, rata dobnzii stabilit n urma confruntrii cererii i ofertei de bani va
corespunde ratei dobnzii stabilite prin raportul dintre investiii i economii.
Modelul IS-LM este pe larg utilizat n economia real. El servete ca instrument eficient al politicii
fiscale i politicii monetare promovate de statele lumii n scopul modificrii nivelului venitului naional.
Dac statul dorete s mreasc venitul naional, el poate, de exemplu, majora oferta de bani. Creterea
ofertei de bani va duce la reducerea ratei dobnzii. Reducerea ratei dobnzii va motiva", la rndul su,
creterea nivelului investiiilor, fapt ce va avea drept consecin, prin efectele multiplicatorului, creterea
mrimii venitului naional.
ns statul poate mri venitul naional i pe alt cale, de exemplu, prin creterea volumului investiiilor
publice. Aceast cretere a investiiilor, prin efectul multiplicatorului, va avea ca rezultat sporirea volumului
venitului naional.
Intrebarea 108. Formarea, trsturile, structura economiei mondiale. Tendinele economice mondiale
actuale.
Economia mondial - un sistem complex, dinamic, care ncorporeaz ansamblul economiilor
naionale dar i relaiile, interdependenele economice dintre ele, generate i dezvoltate pe baza diviziunii
internaionale a muncii, precum i de mecanismele, normele juridice i instituiile naionale i mondiale
conform crora se realizeaz aceste legturi.
Economia mondial constituie totalitatea economiilor naionale aflate n relaii de interdependen n
baza diviziunii interna a muncii i participrii la circuitul economic mondial
Economia mondial, ca un ansamblu de interdependene ntre economiile naionale, este un fenomen
relativ nou, aprut ceva mai bine le un secol n urm.
Etapele economiei mondiale:
I) etapa crerii premiselor economiei mondiale (sf.sec. XVI nc.sec. XVII) - trecerea de la feudalism la
capitalism, descoperirile mari geografice i cuceririle coloniale, crearea economiilor i pieelor naionale;
II) etapa formrii economiei mondiale (sec.XVIII-XIX) - ntrirea economiilor i pieelor naionale, statele
devin subiectele de baz ale relaiilor interna, comerul se realizeaz principale diviziunii interna a muncii;
III) etapa dezvoltrii economiei mondiale (sfritul sec. XIX - nceputul sec. XX) - aprofundarea relaiilor
economice internaionale, piaa mondial include deja i pieele muncii, capitalurilor, hrtiilor de valoare.
Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include un ir de
momente importante:
1) dezvoltarea econ.de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni ale globului;
2) dezvoltarea manufacturilor, revoluia industrial i formarea marii industrii mainizate;
3) formarea pieelor naionale i a economiilor naionale;
73

4) formarea diviziunii internaionale a muncii (ca ansamblu de specializri pentru export i al dezvoltrii
relaiilor economice);
5) contientizarea importanei existenei economiei mondiale ca rezultat al confruntrilor contradictorii n
perioada primului rzboi mondial i al crizei economice mondiale 1929-1933;
6) existena unii dependene reciproce dintre naiuni i necesitatea conjugrii eforturilor (ca rezultat al unui
ir de evenimente cum ar fi destrmarea sistemelor coloniale, dezvoltarea furtunoas a comerului
internaional, criza energetic internaional, apariia unor probleme globale ale omenirii).
Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane:
1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca rezultat al
evoluiei contradictorii i al destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul colonialist, sistemul
socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc);
2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale, internaionale (pe
baza unor uniuni integraioniste sau a unor societi transnaionale);
3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor economiilor
naionale, internaionale, regionale i mondiale.
Unitatea economic mondial este un complex economic eterogen i dinamic, trsturile cruia, pe de o
parte, decurg din marile deosebiri n nivelul de dezvoltare, n potenialul economic, n structurile economicosociale ale rilor, pe de alt parte, sunt determinate de multitudinea de factori care influeneaz asupra
economiei mondiale.
Deosebirile n nivelul de dezvoltare se observ n decalajele economice dintre rile dezvoltate i cele
subdezvoltate. De exemplu, PIB pe locuitor n perioada 1991 -1997 era de la 44350 dolari n Elveia i de 170
dolari n Uganda (se poate observa decalajul i prin compararea ritmurilor de cretere a PIB).
Factorii comuni care au influenat asupra economiei mondiale:
a) scderea considerabil a preurilor la produsele de baz i a paritilor schimburilor comerciale;
b) pierderile suferite drept consecin a acestui factor i agravarea crizei datoriilor externe, majorarea
dobnzilor, ceea ce a redus ritmurile creterii economice n rile n curs de dezvoltare;
c) schimbarea raportului dintre creterea economic i consumul de resurse;
d) multipolaritatea economic ca urmare a reducerii ponderii SUA i a creterii ponderii Europei
Occidentale i a Japoniei;
e) confruntarea cu problemele globale ale omenirii i necesitatea msurilor concrete n soluionarea lor la
scar naional i internaional.
Unicitatea economiei mondiale, ce se manifest n interdependena fenomenelor i proceselor, care se
desfoar pe piaa mondial (ca interes comun, pe de o parte, i deosebiri ale economiilor naionale, pe de alt
parte).
Deosebirile se refer la:
- nivelul de dezvoltare a forelor de producie; potenialul economic, financiar, tehnico-tiinific;
- relaiile de producie predominante;
- gradul de participare la diviziunea internaional a muncii;
- tipurile de ri (dezvoltate, mediu dezvoltate, n curs de dezvoltare, slab dezvoltate, industriale, industrialagrare, agrar-industriale);
- tipurile de reproducie (intensiv, extensiv, de subzisten (supravieuire) .a.)
Prin urmare, economia mondial contemporan reprezint un sistem global mondial, unitar prin
interrelaiile dintre subsistemele componente i structura eterogen contradictorie.
Legitile dezvoltrii economiei mondiale:
- dezvoltarea rapid a comerului mondial, a exportului de capital i al realizrilor progres tehnico-tiin;
- ritmurile nalte de dezvoltare a diviziunii internaionale a muncii n ramurile ce determin progresul
tehnico-tiinific - microelectronica, construcia de maini, radiotehnica;
- nivelul nalt al internaionalizrii produciei;
- concentrarea forelor de producie dezvoltate ntr-un numr limitat de ri puternic dezvoltate;
- dezvoltarea inegal a forelor de producie n rile lumii;
- decalajul profund dintre nivelul dezvoltrii economice a rilor industrializate i a rilor slab dezvoltate.
Componentele de baz ale economiei mondiale snt:

74

a) Economiile naionale (peste 200 la numr), ca verigi de baz ale economiei mondiale, eterogene dup
ornduirea politic i social, precum i dup nzestrarea cu factori de producie, dup nivelul de dezvoltare
economic, dup mrimea PIB-ului etc.
b) Organizaiile economice internaionale: Banca Mondial, Fondul Monetar Internaional, Organizaia
Mondial a Comerului etc, rolul crora este mereu n cretere.
c) Societile transnaionale (STN), din care fac parte acele ntreprinderi care snt naionale dup
proveniena capitalului, dar internaionale dup sfera activitii lor. Ele snt formate dintr-o societate
principal firma-mam, aflat n una din rile dezvoltate, i o mulime de filiale dependente, plasate n mai
multe ri. Ca exemple de STN putem numi General Motors, Coca-Cola, Philipps, Ford, General Electric,
Mitshubishi, Panasonic, McDonald's;
d) Gruprile integraioniste regionale, numite adeseori organizaii economice interstatale", cum ar fi
Uniunea European, CSI, NAFTA.
e) Fluxurile economice internaionale: de mrfuri i servicii, de capitaluri, de for de munc, monetare
i financiare.
Primele 4 tipuri de instituii constituie subiecii econ. mondiale, cel de al 5 este un element derivat de
conexiuni ntre subieci.
Clasificarea rilor lumii dup diferite criterii
Harta lumii se reface mereu, mai cu seam n privina numrului statelor suverane. Astfel, n anul 1850, n
lume erau numai 44 de state independente, iar n anul 1938 60, dup cel de-al doilea rzboi mondial, ritmul
de apariie a noilor state a sporit substanial. n jumtate de secol numrul statelor lumii s-a mrit de aproape
patru ori, atingnd n anul 2005 cifra de 220. Dup criteriul nivelului de dezvoltare i al caracterului
sistemului economic din care fac parte, rile lumii snt divizate n trei mari categorii:
1. ri dezvoltate cu economie de pia, numite de obicei ri industriale";
2. ri n tranziie;
3. ri n curs de dezvoltare.
n rapoartele sale anuale, Banca Mondial mparte rile lumii doar n doua grupuri: ri dezvoltate i ri
n curs de dezvoltare. Conform acestei divizri, rile n tranziie se pomenesc ntr-o categorie sau n alta, n
funcie de mrimea PNB-ului per locuitor. rile n care PNB-ul este de peste 5000 de dolari fac parte din
prima categorie, celelalte - din a doua.
n prezent, cea mai numeroas i mai eterogen este categoria rilor n curs de dezvoltare, din care fac
parte: 1) rile exportatoare de petrol (Arabia Saudit, Emiratele Arabe Unite, Kuwaitul, Egiptul, Omanul,
Iranul, Irakul);
2) aa-numitele noile state industriale" sau rile recent industrializate":
- ale primului val (Singapore, Coreea de Sud, Tai-wan, Hong Kong, Argentina, Mexic i Brazilia),
- ale celui de al doilea val (Malaysia, India, Chile, Thailanda),
- ale celui de al treilea val (Cipru, Turcia, Tunis, Indonezia);
3) precum i cele mai srace state de pe glob, situate, n principal, n Africa i Asia.
TENDINTE
Economia mondial contemporan este rezultatul unui proces istoric ndelungat, ce include un ir de
momente importante:
dezvoltarea economiei de schimb, lrgirea relaiilor economice dintre diferite popoare i regiuni ale
globului;
dezvoltarea manufacturilor, revoluia industrial i formarea marii industrii mainizate;
formarea pieelor naionale i a economiilor naionale;
formarea diviziunii internaionale a muncii (ca ansamblu de specilizri pentru export i al dezvoltrii
relaiilor economice);
contientizarea importanei existenei economiei mondiale ca rezutat al confruntrilor contradictorii n
perioada primului rzboi mondial i al crizei economice mondiale 1929-1933;
existena unii dependene reciproce dintre naiuni i necesitatea conjugrii eforturilor (ca rezultat al unui
ir de evenimente cum ar fi destrmarea sistemelor coloniale, dezvoltarea furtunoas a comerului
internaional, criza energetic internaional, apariia unor probleme globale ale omenirii).
Trsturile de baz ale economiei mondiale contemporane:

75

1) creterea furtunoas a numrului de state suverane i afirmarea economiilor naionale ca rezultat al

evoluiei contradictorii i al destrmrii unor sisteme, spaii economice (sistemul colonialist, sistemul
socialist, sistemul U.R.S.S., al Iugoslaviei etc);
2) tendinele de reconstruire i dezvoltare ale unor noi spatii economice zonale, regionale, internaionale (pe
baza unor uniuni integraioniste sau a unor societi transnaionale);
3) unitatea economiei mondiale asigurat prin accentuarea i diversificarea interdependenelor economiilor
naionale, internaionale, regionale i mondiale.
n economia contemporan, mondializarea a devenit un fenomen evident. Faptul c un produs purtnd
aceeai marc este fabricat n mai multe ri sau c n consiliile de administraie ale multora dintre cele mai
mari firme pot fi gsii membri de naionaliti diferite nu mai constituie o excepie. Nu mai este o excepie
nici faptul c o grev la o ntreprindere a lui General Motors din Brazilia declaneaz o micare de
solidarizare n uzinele aceleiai firme situate n puncte cardinale opuse, n Australia sau n Anglia.
Acest univers multidimensional, aceast lume cosmopolit sunt, n mare parte, produsul activitilor tot mai
ample ale societilor transnaionale. Aceti ageni economici ocup, astzi, o poziie de prim ordin n
economia mondial, avnd o for economic mai mare chiar i dect a unor ri dezvoltate.
n capitalismul liberei concurene, comerul exterior reprezenta principala cale de desfurare a relaiilor
economice internaionale.
n economia mondial contemporan, valoarea bunurilor i serviciilor care rezult din investiiile externe
depesc considerabil valoarea exporturilor propriu-zise de mrfuri pe plan mondial. Aceasta nseamn c
investiiile externe sunt principalul instrument de dezvoltare a relaiilor economice internaionale. Ele se afl
la baza apariiei STN1.
Intrebarea 109. Diviziunea mondial a muncii i circuitul economic mondial.
tiina economic demonstreaz c la temelia schimburilor economice internaionale se afl
procesul de aprofundare continu a diviziunii internaionale a muncii.
Diviziunea internaional a muncii este un proces de specializare a rilor lumii n producerea i
comercializarea pe piaa mondial a bunurilor la fabricarea crora posed un anumit avantaj, comparativ sau
competitiv.
Diviziunea internaional a muncii exprim legturile dintre economiile naionale referitoare la repartizarea
ntre ele a tipurilor i formelor de specializare n activitatea economic i care determin locul fiecrei ri i
al grupurilor de ri n economia mondial.
Factorii diviziunii internaionale a muncii:
nzestrarea diferit a rilor cu resurse naturale;
progresul tehnic i nivelul de dezvoltare;
dimensiunea teritoriului i numrul populaiei, care determin mrimea pieelor interne;
gradul de dezvoltare i diversitatea aparatului de producie;
condiiile naturale (clima);
factori extraeconomici, care in de opiuni politice, tradiii social-culturale etc.
Diviziunea internaional a muncii este un termen pur tiinific. n vocabularul cotidian se vorbete,
de obicei, despre specializarea rilor lumii. n privina necesitii i a avantajelor ce decurg din specializarea
rilor au fost lansate, pe parcursul secolelor, mai multe teorii.
Potrivit teoriei intitulate teoria avantajelor absolute, lansat de clasicul englez Adam Smith, o ar
urmeaz s se specializeze n confecionarea acelor bunuri la producerea crora posed anumite avantaje
absolute, adic le produce cu costurile cele mai mici fa de alte ri. Dei este corect, teoria are neajunsul
de a exclude din schimburile internaionale rile care nu au nici un avantaj absolut. innd cont de aceast
mprejurare, D. Ricardo formuleaz o alt teorie, intitulat teoria avantajelor relative potrivit creia rile
lumii snt nemijlocit interesate s se specializeze n domeniile n care dezavantajul lor ar fi mai mic. Prin
calcule simple, savantul demonstreaz c specializarea n sectoarele n care rile au anumite prioriti
relative este benefic pentru toat lumea.
ns i teoria lui Ricardo are anumite deficiene. De exemplu, dac o ara se specializeaz doar n
producerea a dou-trei mrfuri agricole pentru obinerea crora are condiii mai bune dect celelalte ri, ea
devine dependent de exterior i i limiteaz posibilitile dezvoltrii, ntruct doar industria stimuleaz
76

progresul ntregii societi. Treptat, conceptul ricardian este i el strmtorat de o nou teorie, de sorginte
neoclasic, denumit teoria dotrii cu factori de producie sau teoria H O S elaborat de doi economiti
suedezi Hecksher i Ohlin i de americanul Samuelson.
Potrivit acestei teorii, fiecare ar trebuie s se specializeze n domeniile n care dotarea sa cu factori de
producie este mai buna, importnd mrfurile produse cu factorii pe care i posed n cea mai mic cantitate.
Schimbul internaional, scria Ohlin, reprezint schimbul factorilor abundeni pe factori rari: rile export
mrfuri a cror producrre necesit consumul factorilor pe care ele i posed din abunden."
Printre teoriile contemporane despre specializarea internaional se cere remarcat, n primul rnd,
teoria decalajului tehnologic, formulat de economistul american M. Posner. Potrivit acestei teorii,
specializarea internaional depinde de viteza de inovare a primei ri i de viteza de imitare a acestor
invenii de ctre alte ri. Avantajul comparativ al unei ri are drept temelie avantajele tehnologice ale unei
sau mai multor firme din ara respectiv. Acest avantaj dureaz pn n momentul n care inveniile
respective vor fi preluate de firmele din alte ri. Astfel, primele ri care aplic realizrile progresului tehnic
i anumite invenii n producie se specializeaz n producerea i exportarea bunurilor intensive cu tehnologii
noi. n acelai timp, celelalte ri nu pot exporta dect produse simple.
Aceast teorie explic, de asemenea, caracterul specializrii Nordului (adic a rilor dezvoltate)
comparativ cu specializarea Sudului (a rilor mai puin dezvoltate). Avantajul comparativ n acest caz
rmne mai mult sau mai puin stabil, deoarece rile din Nord creeaz mereu noi produse, care dup un timp
oarecare snt confecionate i de rile din Sud. rile sudice posed i ele un avantaj, care const n
salarizarea mai joas, de aceea, pentru a menine nivelul atins al veniturilor, rile nordice snt nevoite s
inoveze fr ncetare, s lanseze noi i noi produse.
Mai recent, n anii '80 ai secolului XX, capt o larga rspndire teoria avantajelor competitive, ce aparine
economistului american Michael Porter, a crui lucrare Avantajele competitive ale naiunilor este tradus n
toate limbile de circulaie internaional, inclusiv n romn i rusa.
Dup cum am vzut deja, avantajele relative ale rilor despre care vorbea D. Ricardo se datoreaz
existenei unor factori de baz, cum ar fi resursele naturale, clima, poziia geografic a rii. Aceti factori, pe
care i posed n proporii diferite toate rile, nu pot asigura unei ri avantaje pe termen lung. Mai mult, un
avantaj comparativ pe care l are o ar oarecare poate deveni un obstacol n calea dezvoltrii acesteia, cum
ar fi, de exemplu, RM, care a mizat prea mult pe pmnturile sale fertile. Din contra, avantajele competitive
ale unei ri pot fi mai stabile dac ara reuete sa investeasc n permanen n factorii de vrf, care, n
opinia lui M. Porter, snt: infrastructura, mna de lucru calificat, existena unor centre universitare i de
cercetare bine dotate cu echipament performant.
Autorul american subliniaz faptul c pentru a obine i a menine un avantaj competitiv firma
respectiv este nevoit s reinvesteasc n producie cea mai mare parte a profiturilor obinute i s-i
perfecioneze fr ncetare structurile de producie. Pentru a-i menine avantajul competitiv, firma trebuie sa
introduc noi modificri fr ncetare. Inovaia devine o necesitate. ntr-un anumit fel, am putea spune c
avantajele relative snt create de natur, pe cnd avantajele competitive de ctre oameni. Republica Moldova
posed puine avantaje relative, de aceea temelia specializrii ei internaionale urmeaz a fi crearea unor
avantaje competitive.
Specializarea internaional este determinat de mai muli factori, printre care se pot enumera:
1) realizarea bunurilor i serviciilor diferite presupune folosirea de resurse diferite, n proporii diferite;
2) resursele nu sunt repartizate n mod uniform pe glob, de aceea accesul la resurse este diferit de la o ar
la alta, de la un agent economic la altul;
3) mobilitatea resurselor este destul de limitat la nivel internaional, astfel nct nu se realizeaz o
egalizare instantanee ntre zonele cu exces de resurse i cele cu deficit de resurse.
Specializarea internaional a cunoscut o evoluie constant, pe msura dezvoltrii activitii la nivel
internaional.
Specializarea internaional este explicat de cteva teorii ale comerului internaional, printre
care cele mai importante pot fi considerate urmtoarele:
Teoria avantajului absolut, dezvoltat de Adam Smith, consider c este benefic specializarea n
realizarea acelor produse n care o naiune deine un avantaj absolut.
Teoria avantajului relativ, dezvoltat de David Ricardo, vine i mbuntete teoria avantajului absolut,
demonstrnd c i n cazul n care o ar nu deine nici un avantaj absolut, se poate specializa n producia
77

acelui bun pe care l realizeaz cu cele mai mici eforturi i poate participa la comerul internaional n mod
benefic.
Michael Porter a ajuns la concluzia c succesul unei specializri internaionale depinde de patru
atribute naionale, ce definesc mediul economic n care firmele acioneaz i care influeneaz capacitatea de
a concura la nivel internaional:
1. condiiile factorilor de producie, care se refer n special la fora de munc nalt calificat i
nivelul de dezvoltare al infrastructurii,
2. condiiile cererii, respectiv mrimea pieei interne, nivelul de exigen al consumatorilor autohtoni,
3. situaia industriilor din amonte i aval, pentru c nivelul de competitivitate al acestora va influena
nivelul de competitivitate al firmei (industriei) n cauz,
4. structura, strategia i rivalitatea companiei, care este pivotul central al competitivitii.
Economia mondial cunoate grade diferite de specializare internaional. rile dezvoltate se regsesc pe
cea mai nalt treapt a specializrii, asimilnd permanent progresul tehnic i reuind s se specializeze n
produse cu valoare adugat mare. rile n dezvoltare cunosc n mare msur o specializare primar, care
nu permite obinerea de beneficii i care face dificil acumularea de bogi
Formele specializrii internaionale
Cutnd avantaje i prioriti mai mult intuitiv dect tiinific, cele mai avansate ri din lume s-au
specializat i respecializat fr ncetare timp de secole n ir, trecnd treptat de la forme mai simple de
specializare internaional la forme mai noi mai sofisticate, aductoare de venituri mai mari. Aceste trepte
ale succesului i ale profiturilor, tot mai mari i mai mari, snt urmtoarele:
a) specializarea intersectorial;
d) spec. organologic;
b) specializarea interramural;
e) specializarea intrafirm;
c) specializarea intraramural;
f) specializarea tehnologic.
Specializarea intersectorial (sau vertical) sau specializarea industrie-agricultur, ce s-a nfptuit n
timpul revoluiei industriale din Anglia, a divizat rile lumii n dou mari categorii: ri industriale i ri
agrare. In prima jumtate a secolului XX, rile agrare au devenit i ri furnizoare de materie prim, iar
rile industriale s-au reprofilat n ri prelucrtoare, specializndu-se n transformarea materiei prime
importate, de regul, din rile slab dezvoltate. Acest tip de specializare a mprit lumea n centru" i
periferie" i a dominat pn n prima jumtate a secolului XX.
Urmtoarea treapt a complicatului proces de diviziune internaional a muncii l constituie aa-numita
specializare interramural, care presupune specializarea rilor n anumite ramuri ale industriei, cum ar fi
industria chimic, industria productoare de maini, industria uoar, industria textil etc, n acest caz,
schimbul dintre ri se produce n felul urmtor: echipamente - produse chimice, echipamente - bunuri
industriale de consum, produse textile - radiotehnic etc.
Specializarea intraramural se efectueaz la nivelul subramurilor, adic n cadrul aceleiai ramuri. De
exemplu, dou ri se specializeaz n producia chimic, dar, n timp ce una confecioneaz, n principal,
bunuri farmaceutice i parfumuri, alta prelucreaz produsele petroliere. n cadrul acestui tip de specializare,
schimburile dintre ri se nfptuiesc dup schema: echipamente - echipamente, produse chimice - produse
chimice.
Specializarea organologic presupune specializarea rilor nu n producerea unui bun finit, ci doar a unor
pri componente ale acestuia, a unor detalii. Volumul comerului internaional cu produse finite scade, n
schimb sporesc substanial schimburile cu produse semifabricate, detalii, pri componente, agregate. De
exemplu, detaliile pentru un televizor produs n SUA snt confecionate n Coreea de Sud i Singa-pore, iar
un automobil asamblat n Germania reunete detaliile din mai multe ri.
Specializarea intrafirm ia amploare o dat cu creterea numrului i dimensiunilor societilor
transnaionale. Schimburile dintre filialele aceleiai firme dislocate n diferite ri au la temelie anume
exploatarea avantajelor relative ale unei sau ale altei ri, dar deja n cadrul unei singure ntreprinderi, fie ca
ea aparine unui proprietar individual sau colectiv. Specializarea intrafirm contribuie nu numai la
internaionalizarea procesului de producie propriu-zis, ci i la specializarea unor funcii importante, cum ar
fi contabilitatea, managementul resurselor umane, cercetarea-dezvoltarea etc. Astfel, firmele transnaionale
au posibilitatea s valorifice din plin avantajele relative ale diferitelor regiuni i chiar naiuni, pornind de la

78

premisa c englezii snt cei mai puternici n ingineria financiar, nemii - n tiina produciei, ruii - n tiine
fundamentale, francezii i italienii - n design.
Specializarea tehnologic, aprut doar cu un deceniu-dou n urm, este cea mai nou i mai sofisticat
form de diviziune internaional a muncii. Noua specializare, denumit adeseori redesfurarea industriei
pe glob", const n deplasarea treptat a capacitilor industriei tradiionale (metalurgic, textil, chimic i
chiar constructoare de maini) din rile occidentale n rile n curs de dezvoltare. Aceast respecializare,
oarecum neateptat, se explic, n primul rnd, prin scderea simitoare a rentabilitii n industrie
comparativ cu alte domenii de activitate. n asemenea condiii, cutnd profituri tot mai mari, rile
dezvoltate cedeaz generos" industria tradiional rilor mai srace, specializndu-se rapid n producerea"
de cunotine tiinifice i tehnologii noi. Firete, noua form de diviziune internaional a muncii, n urma
creia rile dezvoltate monopolizeaz din nou cele mai rentabile domenii de activitate economic va avea
drept rezultat aprofundarea n continuare a decalajului economic general dintre rile srace i cele bogate.
S ne imaginm c ntr-o perioad de timp scurt, n asemenea ri ca SUA, Frana sau Japonia ar
putea s dispar cu totul salopeta de muncitor, aceasta fiind nlocuit cu halatele albe, purtate nu numai de
medici, ci i de lucrtorii unor centre tiinifice. Treptat, dispar uzinele i fabricile, populaia rilor
respective confecionnd doar produse ale muncii intelectuale: invenii, patente, descoperiri, noi tehnologii,
pe care le schimb pe mbrcminte, produse alimentare, echipamente pentru cercetare.
Oricum, cele mai mari succese economice, n perioada postbelic, le-au obinut rile care au reuit s
se ncadreze cel mai activ n diviziunea internaional a muncii. n acest caz, este vorba nu numai de Japonia
i Germania, ci i de rile recent industrializate, cum ar fi Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan,
parial Turcia i China.
Din contra, economiile care au conservat forme de specializare mai simple au nregistrat cele mai
modeste performane. Aceasta se refer i la fostele state socialiste, inclusiv la RM.
n ultimele decenii, sub influena liberalizrii schimburilor economice internaionale, n primul rnd a
liberalizrii pieelor de capital, s-a schimbat mecanismul specializrii unei sau altei ri. ntreprinderile
transnaionale i delocalizeaz capacitile de producie n alte ri, n primul rnd pentru a fabrica mrfuri
solicitate pe piaa de origine a acestora. Astfel, cunoscuta ntreprindere transnaional german Volkswagen
produce automobile n Cehia n primul rnd pentru piaa intern a Germaniei. La fel se ntmpl cu unele
ntreprinderi de confecii din Italia, care produc n Moldova pentru consumatorul italian.
Anume aceast schimbare n comportamentul ntreprinderii moderne modific radical posibilitile,
precum i domeniile de respecializare a rilor lumii. Astfel, rile n dezvoltare se specializeaz acum nu att
n funcie de avantajele relative pe care le posed, ci n mare msur n conformitate cu interesele strategice
ale capitalului strin. Or, n ultimii ani, principalul argument n luarea deciziei de a investi ntr-o ar sau alta
a fost calitatea i preul forei de munc. Iat de ce problema re-specializrii internaionale a economiei
moldoveneti trebuie s fie analizat n strns legtur cu tendinele n micarea fluxurilor mondiale ale
investiiilor directe.
(Pe scurt)
Formele diviziunii internaionale a muncii i etapele dezvoltrii:
1) specializare intersectorial (sau vertical) a produciei i a exportului (ntre ri industriale i ri
agrare, ntre ri cu industrie prelucrtoaredezvoltat i ri productoare de materii prime i resurse
energetice);
2) specializare interramural (ntre ramurile corespunztoare din diferite ri);
3) specializare intraramural - subramuri economice (diferite ri produc i schimb ntre ele diverse tipuri
de produse care aparin acestor ramuri, subramuri);
4) specializare organologic (obiectul specializrii - subansambluri, detalii, pri componente ale unor
produse complexe etc);
5) specializarea tehnologic (obiectul specializrii dezvoltarea prioritar a tiinei i tehnicii,
concretizarea rezultatelor acestora). Aceast specializare este monopolizat de rile dezvoltate
exportatoare de licene (Japonia, SUA, Germania, Frana, Anglia).
CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL
Una din trsturile importante ale pieei mondiale este diversificarea formelor relaiilor economice
intemaionale i, pe aceast baz, a componentelor pieei mondiale care cuprinde;
79

1. comertul internaional = totalitatea operaiunilor cu mrfuri

2. fluxul intemaional al serviciilor.
3. piaa intemaional a capitalurilor - cuprinde operaiile legate de plasarea n/din strintate a
capitalurilor sub diverse forme (investiii directe, mprumuturi i cumprri de titluri de valoare)
4. piaa tehnologiilor si a altor rezultate ale cercetrii tiinifice.
5. piaa intemaional a forei de munc.
Toate acestea sunt n strns legtur unele cu altele i cunosc o dezvoltare continu
Circuitul economic mondial = totalitatea fluxurilor economice internaionale de produse, servicii,
capitaluri, fort de munc, cunotine tehnico-tiinifice care iau natere ntre agenii economici din
diferite ri.
Circuitul economic mondial
- are caracter istoric, pentru ca s-a dezvoltat pe msura dezvoltrii fluxurilor economice intemationale.
- are caracter dinamic, pentru ca formele si continutul s-au perfectat continuu
are caracter obiectiv - fiecare economie national este obligat s participe la circuitul economic
mondial
Circuitul economic mondial - 2 tendinte:
1) Tendina de mondializare a sistemului economic mondial - rezult din dezvoltarea i apropierea
accentuat dintre pieele de mrfuri i financiare i prin creterea accelerat a schimbului mondial
2) organizarea economiei mondiale n zone din ce n ce mai integrate (Europa Occidentala, America de
Nord, Asia)
Componentele circuitului economic mondial pot fi structurate pe 2 criterii:
a) d.p.d.v. al naturii fizice:
- fluxuri comercile internaionale
- fluxuri financiare valutare intemaionale
- fluxuri de cooperare economic intemaionala
b) d.p.d.v. al orientrii geografice:
o fluxuri ntre ri dezvoltate (fluxuri Nord-Nord )
- fluxuri ntre ri dezvoltate i ri n curs de dezvoltare (Nord-Sud )
- fluxuri ntre ri dezvoltate i rile Europei de Est ( Est-Vest)
- fluxuri ntre rile Europei de Est i ri n curs de dezvoltare (Est-Sud )
- fluxuri ntre ri n curs de dezvoltare ( Sud-Sud )
- fluxuri ntre ri apartinnd aceleiai grupe, comuniti economice sau zone geografice
Intrebarea 110. Cadrul normativ i instituional de funcionare a economiei mondiale.
Cadrul normativ si institutional fr de care funcionarea economiei mondiale nu este posibil,
cunoscut i sub denumirea de Ordine Economic Mondial, include normele juridico-legislative i sistemul
instituional bilateral care reglementeaz raporturile fiecrui stat cu alt stat suveran, precum i dreptul
internaional i instituiile subregionale, regionale i mondiale care normeaz i monitorizeaz dezvoltarea
relaiilor economice mondiale. Impactul Ordinii Economice Mondiale asupra relaiilor economice mondiale
este considerabil, chiar decisiv n anumite mprejurri, ceea ce explic preocuprile de perfecionare a
funcionrii sale.
Astfel n cadrul institutional al economiei mondiale rolul principal l au asa organizaii ca Banca
Mondial, FMI, Organizaia internaionala a comerului etc., i al caror rol este mereu in crestere.
Intrebarea 111. Piaa mondial i structura ei.
Piaa mondial reprezint totalitaeta relaiilor care se stabilesc ntre productorii i consumatorii din
diferite ri, ntre economiile naionale n procesul schimbului de activiti, care iniial s-a constituit ca i
pia mondial capitalist. Un sistem de relaii marf-bani, economice comerciale i credit-financiare.
Piaa mondial reflect, n general, structurile i trsturile definitorii ale economiei mondiale.
Piaa mondial presupune existena unui sistem de relaii bani-marf consolidate pe plan interstatal
ntre rile participante la diviziunea internaional a muncii. Piaa mondial cuprinde toate direciile de baz
ale diviziunii internaionale a muncii. Parametrii dezvoltrii acesteia ilustreaz nivelul de dezvoltare a
procesului de internaionalizare a produciei de menire public.
80

Piaa mondial este produsul pieelor interne. Totodat aceasta exercit o activ influen invers asupra
echilibrului macroeconomic al sistemelor economice separate.
Distingem mai multe tipuri ale pieei mondiale:
- Piaa mondial de mrfuri 80% din volumul comerului exterior se atribuie comerului cu mrfuri;
- Piaa mondial a capitalurilor amplasarea n alte ri a capitalului n form de investiii directe, credite,
hrtii de valoare;
- Piaa mondial a forei de munc reprezint relaiile economice legate de migraiunea forei de munc;
- Piaa realizrilot tehnio-tiinifice aparate microelectronice i radiotehnice,,tehnologii avansate;
- Piaa mondial invizibil proiecte tehnice, licene, brevete etc.
Cauzele apariiei pieei mondiale
Principalele cauze care au dus la apariia pieei mondiale au fost:
Adncirea diviziunii internaionale a muncii;
Internaionalizarea produciei i caitalului;
Dezvoltarea relaiilor economice i politice internaionale;
Dezvoltarea sistemelor de transport i a sistemelor de legtur;
Determinarea nivelului de dezvoltare a foralor de prodcie;
Revoluia tehnico-tiinific .a.
Piaa mondial este o parte integrant a eonomiei mondiale evoluia creia este supus legilor
economice obiective ale schimburilor internaionale i mai este cunoscut, n practic sub denumirea de pia
internaional sau pia extern. Acestea ns au un coninut mai restrns.

Intrebarea 112. Fluxurile economice internaionale.

Fluxurile economice internationale constituie forme concrete de ntreinere a relatiilor economice
ntre tarile lumii. Ele reprezinta miscarea unor valor materiale, financiare sau spirituale dintr-o tara in alta.
Fluxurile economice internationale, privite in ansamblu si n interdependenta lor, formeaza ciscuitul
economic international.
Fluxurile economice internationale le putem clasifica dupa doua criterii:
a) d.p.d.v. al naturii fizice:
- fluxuri comercile internaionale
- fluxuri financiare valutare intemaionale
- fluxuri de cooperare economic intemaionala
b) d.p.d.v. al orientrii geografice:
- fluxuri ntre ri dezvoltate (fluxuri Nord-Nord )
- fluxuri ntre ri dezvoltate i ri n curs de dezvoltare (Nord-Sud )
- fluxuri ntre ri dezvoltate i rile Europei de Est ( Est-Vest)
- fluxuri ntre rile Europei de Est i ri n curs de dezvoltare (Est-Sud )
- fluxuri ntre ri n curs de dezvoltare ( Sud-Sud )
- fluxuri ntre ri apartinnd aceleiai grupe, comuniti economice sau zone geografice
Intrebarea 113. Comerul exterior. Eficiena comerului exterior.
Comertul exterior constituie exporturile i importurile unei tari. El vizeaza deci fluxurile de marfuri
i servicii ale unei economii cu strainatatea.
81

Comertul exterior cuprinde doua tipuri de fluxuri comerciale:

a)comerul cu marfuri corporale, care pot fi produse de baza(materie prima combustibil etc.) cit si produse
prelucrate ca echpament, mobila, imbracaminte, etc.
b)comertul invizibil,care include transporturile, telecomunicatiile, turismul international, comertul cu brevete
de inventie, cu know-howetc. n ultimul deceniu comertul cu bunuri materiale a constituit circa 70% iar cel
invizibil circa 30% din volumul total al comertului mondial.
Ca parte a eficienei economice n general, eficiena economic a comerului exterior este oglindit de
raportul dintre efectele obinute de pe urma schimburilor de pe pieele externe i eforturile fcute n acest
domeniu.
n condiiile unor efecte numeroase i eficiena economic a comerului exterior se oglindete prin
intermediul mai multor indicatori :
-volumul fizic i valoric al exporturilor i importurilor, exprimat n preturi curente i preturi constane.
-structura pe grupuri de marfuri a importurilor i exporturilor
-structura geografica a exporturilor si a importurilor
Intrebarea 114. Modelul economiei mici deschise.
Economie deschis este considerat o economie naional n care nu exist restricii n efectuarea
schimburilor cu strintatea, n care mrfurile i capitalul au posibilitatea s intre i s ias liber din ar. In
acelai timp, economia deschis este i un concept teoretic, care studiaz influena factorului extern asupra
economiilor naionale.
In teoria economic, economiile deschise se mpart n dou categorii: a) economii deschise de dimensiuni
mari i b) economii deschise de dimensiuni mici
Economia deschis de dimensiuni mici nu este n stare s influeneze dezvoltarea altor ri. Din contra, ea
este nevoit s accepte modificrile venite din exterior. Nu numai economia Moldovei este de dimensiuni
mici. Din punctul de vedere al ratei dobnzii, al crei nivel este determinat de economia SUA, chiar i
economiile unor ri ca Elveia sau Rusia snt de dimensiuni mici". n cazul economiilor deschise de
dimensiuni mici, internaionalul" comand, iar naionalul" ndeplinete, n acest fel, pentru aceast
categorie de ri, factorul extern a devenit decisiv, ele fiind obligate s se adapteze la modificrile survenite
pe piaa mondial, modificri generate de dezvoltarea economiilor de dimensiuni mari".

Intrebarea 115. Balana de pli i structura sa. Echilibrul balanei de pli.

Balana de pli este un document statistic de sintez macroeconomic ce reflect n mod sistematizat
toate tranzaciile economice ale unei ri cu restul lumii pentru o perioad de timp. Balana de pli reflect
tranzaciile efectuate ntre rezideni i nerezideni si este intocmita de catre Banca Centrala.
Structural, balana de pli este alctuit din dou componente mari:
-contul curent include: balana comerului cu bunuri i servicii, balana veniturilor, balana
transferurilor curente.;
-contul de capital i fi nanciar const din: transferuri de capital, investiii directe, investiii de
portofoliu, derivate financiare, alte investiii, active de rezerv. La majoritatea articolelor contului fi
nanciar al balanei de pli nregistrrile sunt efectuate n valoare net.
La baza ntocmirii balanei de pli st principiul dublei nregistrri. Fiecare tranzacie este reprezentat prin
dou nregistrri egale ca valoare absolut, dar opuse ca semn. Una din aceste nregistrri se efectueaz pe
credit cu semnul plus, iar cealalt pe debit cu semnul minus. n aa mod, suma tuturor nscrierilor pe credit
este egal cu suma tuturor nscrierilor pe debit, iar soldul net al nregistrrilor din BP trebuie s fi e zero. De
exemplu, n cazul efecturii unei operaiuni de export n BP valoarea tranzaciei va fi refl ectat pe credit la
articolul Export i pe debit la articolul Active - valut i depozite.
A. Operaiunile ce genereaz intrri / ncasri se nregistreaz dup cum urmeaz:
pe credit:
exportul de bunuri i servicii, obinerea venitului din munc i a venitului aferent factorilor
82

de producie deinui de rezideni i utilizai de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia

rezidenilor, emise de nerezideni;
investiiile strine n Moldova, retragerea investiiilor moldoveneti de peste hotare,
mprumuturile acordate de nerezideni rezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de
rezideni nerezidenilor, vnzarea titlurilor de valoare moldoveneti nerezidenilor i vnzarea de
ctre rezideni a titlurilor de valoare strine nerezidenilor;
pe debit:
ncasrile primite drept compensare la operaiunile indicate mai sus la credit (majorarea
creanelor sau diminuarea angajamentelor vizavi de nerezideni).
B. Operaiunile ce genereaz ieiri / pli se nregistreaz dup cum urmeaz:
pe debit:
importul de bunuri i servicii, plata venitului din munc i a venitului provenit din utilizarea
de ctre rezideni a factorilor de producie deinui de nerezideni sau la titluri de valoare n posesia
nerezidenilor, emise de rezideni;
investiiile moldoveneti n strintate, retragerea investiiilor strine din Moldova,
mprumuturile acordate de rezideni nerezidenilor, rambursarea mprumuturilor acordate de
nerezideni rezidenilor, cumprarea titlurilor de valoare strine de ctre rezideni i rscumprarea
de ctre rezideni a titlurilor de valoare moldoveneti n posesia nerezidenilor;
pe credit:
plile efectuate drept compensare la operaiunile indicate mai sus la debit (diminuarea
creanelor sau majorarea angajamentelor vizavi de nerezideni).
C. Transferuri curente
Spre deosebire de operaiunile descrise la literele A i B, care presupun angajamente reciproce,
la articolul transferurile curente se efectueaz nregistrarea compensatorie a bunurilor i serviciilor
primite sau furnizate gratuit, precum i a ajutoarelor bneti i a altor operaiuni de transfer
unilateral, cum ar fi asistena tehnic acordat rii, contribuia tarii n organismele internaionale
sau transferurile angajailor.
D. Erori i omisiuni
Modalitatea de nregistrare n balana de pli, bazat pe contabilizarea n partid dubl,
implic o egalitate a totalului de nscrieri pe credit i pe debit. n practic, ns, nu se ntmpl
aa, deoarece datele pentru diferite articole sunt furnizate din diverse surse, ca rezultat se obine
un sold net debitor sau net creditor, care este nregistrat cu semn opus la un articol special numit
Erori i omisiuni. Astfel, dac balana componentelor reprezint un sold net creditor / debitor,
se va efectua o nscriere compensatorie la debitul / creditul acestui articol. Erori i omisiuni pot
aprea i n urma variaiei ratelor de schimb, din suprapunerea perioadelor de raportare, precum
i din alte motive.
ECHILIBRUL BALANTEI DE PLATI
n linii generale, pe termen lung, suma iesirilor trebuie sa fie egala cu cea a intrarilor. n realitate nsa, o
asemenea egalitate se ntilneste foarte rar. Diferenta dintre iesirile de valuta si intrarile de valuta reprezinta
soldul balantei da plati. Acesta poate fi pozitiv, atunci cnd intrarile de valuta sint mai mari decit iesirile, si
negative, in cazul unei situatii inverse.
Intrebarea 116. Politici de echilibrare a balanei de pli.
n privina echilibrului balanei de pli externe exist n literatura de specialitate dou accepiuni
diferite: echilibrul balanei de pli este indus automat de echilibrul economic general sau echilibrul poate fi
obinut prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea unor tehnici de echilibrare
specifice. n primul caz nu este nevoie de intervenia statului pentru echilibrarea balanei de pli,
considerndu-se c aceasta se va echilibra n condiiile echilibrului economic general.
Politici de echilibrare a BPE
Statul are la dispoziie mai multe politici pe care le poate utiliza n vederea ajustrii deficitelor din balana de
pli externe:

83

Politici monetare: ratele de dobnd, operaiuni pe piaa liber efectuate de Banca Central,
rezervele bancare obligatorii, emisiunea sau retragerea de moned de pe pia, limitarea creditului.
Aceste politici pot avea o influen direct asupra fluxurilor de capital n sensul atragerii lor printr-o
cretere a ratelor de dobnd. Politicile monetare pot avea un efect benefic asupra balanei de pli
externe i prin stabilitatea n materie de preuri pe piaa local. Inflaia i dobnda sunt factori
suficient de puternici n a echilibra balana de pli externe. Politica banilor ieftini care const n
scderea ratei dobnzei i respectiv a deficitului costului curent se explic prin faptul c n urma
acestei politici vor scdea i ratele de schimb, care conduc la creterea exportului i la reducerea
importului. Un dezavantaj al acestei politici este faptul c politica banilor ieftini poate conduce la
apariia proceselor inflaioniste.
Politicile bugetare: politici care vizeaz creterea veniturilor din impozite i taxe (se poate realiza
printr-o fiscalitate sporit sau printr-o mai bun colectare a fondurilor datorate statului) i reducerea
cheltuielilor bugetare. n general sunt vizate acele impozite i taxe care pot afecta puternic fluxurile
financiare i reale nregistrate de balana de pli externe. Aceste politici au rolul de a limita
dimensiunea deficitului bugetar intern care de multe ori este finanat extern prin fonduri mprumutate
(mai ales n cazul rilor n curs de dezvoltare). n plus, aceste deficite sunt adesea finanate
inflaionist prin emisiune de moned, fapt ce poate fi duntor exporturilor, agravnd i mai mult
deficitul contului curent.
Devalorizarea cursului de schimb: parte integrant a politicii monetare are ca efect direct
ncurajarea exporturilor i descurajarea importurilor (care devin mai scumpe n moned naional).
Condiia de baz este ca deprecierea s fie mai mare dect creterea preurilor interne. Din pcate,
deprecierea nu este cea mai inspirat modalitate de echilibrare a balanei n cazul unei ri dependente
de comerul exterior. Mai mult, deprecierea inhib importurile de tehnologie i reduce astfel
procesele de retehnologizare ale companiilor care doresc s exporte mai mult, s fie mai eficiente i
mai competitive pe pieele internaionale. Orice companie, pentru a rezista pe pieele internaionale
trebuie s utilizeze ultimele soluii tehnologice n domeniu i dac nu are posibilitatea susinerii
financiare a unei activiti serioase de cercetare - dezvoltare n domeniu va fi nevoit s importe
aceast tehnologie, ori deprecierea blocheaz tocmai acest lucru.
Instituirea de bariere tarifare i netarifare n calea importului cu rol n limitarea cantitativ a
importurilor. Barierele tarifare constituie n prezent una din piedicile majore n calea fluxurilor
comerciale internaionale, existnd n prezent o mare varietate de astfel de bariere, unele dintre ele
greu de identificat i contracarat. Introducerea taxelor de protecie i anume taxe pe bunuri i servicii
de import i exportpentru a favoriza productorii i prestatorii de servicii locale. Dezavantajele
acestei metode sunt: rile respective pot lua msuri similare cu privire la bunurile i serviciile
exportate; de ara care introduce ceea ce va duce la scderea exporturilor; se pierd avantajele
specializrii comerului internaional.
Stimularea i promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenii de export, credite de export
subvenionate, faciliti fiscale, asigurarea i garantarea creditelor de export etc.) conduce la
reechilibrarea balanei comerciale. Promovarea exporturilor include: susinerea financiar sau
logistic a participrii la trguri i expoziii internaionale pentru companiile locale, ncheierea de
tratate comerciale, acorduri de navigaie sau comer, crearea de zone de liber schimb sau uniuni
vamale, crearea de centre de informare n ar menite s sprijine activitatea de export sau
intensificarea reprezentrii comerciale n strintate.
Finanarea deficitelor din BPE se refer la posibilitatea acoperiri unui deficit comercial printr-un
credit extern acordat din diferite surse (FMI prin mecanismul de finanare lrgit sau emisiune de
obligaiuni guvernamentale pe piaa internaional). Avantajul acestei politici este unul pe termen
scurt, pe termen lung creditele nu fac altceva dect s amne rezolvarea cauzelor reale ce au dus la
acest deficit comercial. n plus, nu trebuie neglijat faptul prin nregistrarea remunerrii acestor credite
(dobnzi pltite) n debitul contului de venituri (contul curent) deficitul este reportat pentru o
perioad viitoare.
Atragerea de investiii strine directe i de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanei de pli
prin capitalul strin injectat n economie care poate reduce din presiunile asupra cursului de schimb
generat de o balan comercial deficitar. Atragerea investitorilor strini se poate face prin acordarea
84

de faciliti (concesionarea de terenuri, spaii comerciale, cldiri, utiliti) sau stimulente fiscale pe de
o parte (reduceri la impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele indirecte) dar i prin
promovarea imaginii n strintate pe de alt parte. Evident c oricte faciliti s-ar oferi investitorilor
strini i orict eforturi s-ar ntreprinde pentru a face cunoscut ara gazd, lipsa unui cadru adecvat
de dezvoltare propice a afacerilor va ine la distan investitorii strini.
n concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase prghii i mecanisme pentru a reechilibra
balana de pli externe. Raiunea pentru a interveni n sensul echilibrrii BPE este dat de absena ajustrii
automate i de efectele pe care le poate avea dezechilibrul BPE asupra echilibrului economic general.
Balana de pli rmne principalul mijloc de msurare a valorii i a competitivitii externe a unei economii,
fiind n acelai timp un instrument deosebit de util pentru configurarea principalelor politici
macroeconomice. n abordarea macroeconomic a nevoii de finanare a unei economii, balana de pli
externe reprezint cel mai important instrument de analiz
Intrebarea 117. Piaa valutar i componentele ei.
Fiecare ar i are propria sa moned naional, n care se efectueaz toate plile i tranzaciile n
cadrul rii respective. Utilizat n operaiunile de schimb internaional, moneda naional capt denumirea
de valut". n acest sens, snt valute nu numai dolarul i euro, ci i leul moldovenesc i rubla ruseasc.
Deoarece, n mod oficial, pe teritoriul unei ri, vnzrile-cumprrile se fac numai n moned naional, n
relaiile economice internaionale valuta unei ri urmeaz a fi schimbat n valuta alteia. Astfel, un agent
economic din Moldova nu poate importa gaze ruseti sau parfumuri franuzeti pltind n lei moldoveneti,
nainte de a efectua tranzaciile respective, el trebuie s schimbe leii moldoveneti m euro sau n ruble
ruseti. Schimbul de valute naionale se realizeaz pe o pia special, numit piaa valutar" sau piaa
schimburilor valutare".
Piaa valutar este o pia pe care are loc vmzarea-cum-prarea de valut strin i de diferite tipuri de
credit (acreditive, cecuri, cambii etc).
Piaa valutar este o pia specific, care funcioneaz, practic, fr ntrerupere, 24 de ore din 24. n
fiecare ar, piaa valutar este supus controlului din partea Bncii Centrale.
Pe piaa valutar se vnd i se cumpr (contra valutei naionale) valutele altor ri, n special valutele
liber convertibile. Pe aceast pia se confrunt cererea de valut cu oferta de valut.
Cererea de valut strin este generat de urmtorii factori:
a) de operaiunile de import, adic de agenii economici specializai n importul de bunuri materiale i
servicii;
b) de necesitatea extinderii activitii economice i procurarea, n asemenea caz, a utilajului i a materiei
prime de peste hotare;
c) de persoanele care pleac n scopuri turistice sau de afaceri peste hotare;
d) de msurile de aprare mpotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al valutei naionale.
n cele mai multe cazuri, economiile snt pstrate n valut liber convertibil, n general n dolari i euro;
e) de operaiuni speculative;
f) de ieiri ale capital.na. n scopul de investire peste hotare sau de pstrare a avuiei n bncile strine.
Oferta de valut este alimentat" de:
a) banii obinui n urma exportului de bunuri materiale i servicii;
b) transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare;
c) investiiile strine care intr n ar;
d) mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu ag.ec. publici i
privai de peste hotare;
e) depozite bancare i bani ai agenilor economici n valut liber convertibil.
Convertibilitatea este proprietatea unei monede naionale de a se schimba, n diferite proporii, cu
monedele altor ri.
Valutele naionale pot fi:
liber convertibile, cum este cazul dolarului american, al euro-ului, lirei sterline i yenului japonez;

85

 parial convertibile sau cu o convertibilitate limitat intern. Astfel, leul moldovenesc se schimb pe
piaa intern pe mai multe valute strine;
neconvertibile.
Exist o pia valutar internaional i o pia valutar n cadrul fiecrei ri.
Principalele burse valutare internaionale se afl la New York, Boston, Chicago, Paris, Tokio, Francfurt,
Roma, Ziirich. Toate aceste centre snt legate ntre ele ntr-o reea unic, printr-un sistem complicat de
mijloace de comunicare dintre cele mai moderne, care permit ncheierea contractelor de vnzare-cumprare
ntr-un timp ce se msoar, de regul, n secunde. Deci piaa valutar nu poate fi localizat ntr-o ar sau
ntr-un ora oarecare unde s-ar fi confruntat vnztorii i cumprtorii de valut.
Marea majoritate a tranzaciilor valutare pe pieele naionale snt efectuate de ctre bncile comerciale la
comanda clienilor lor. Doar o parte nensemnat de moned este schimbat la casele de schimb valutar.
Zilnic, bncile, iar dup ele i casele de schimb valutar afieaz, de cele mai multe ori chiar n strad,
cursurile de cumprare i vnzare a principalelor valute liber convertibile: dolarul, euro, lira sterlin.
Componentele pieii valutare sunt:
# bursa valutar
# casele de schimb(cumpr sau vnd valut nelimitat de la bnci pentru clini);
# bancile autorizate de Banca Naional (BN)
Intrebarea 118. Cursul de schimb valutar. Factorii de influen a cursului de schimb valutar.
Curs valutar sau curs de schimb este preul la care o moned naional se schimb pe moneda alte
ri.
Cursul valutar poate fi:
oficial (stabilit de ctre stat),
de pia (stabilit liber n urma confruntrii dintre cererea i oferta de valut).
Snt cunoscute trei tipuri de cursuri de schimb, care s-au perindat consecutiv pe parcursul ultimului secol:
cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-moned;
cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-devize;
cursul de schimb flotant, a crui mrime se stabilete n raport cu cererea i oferta de pe piaa
valutar.
1) Cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-moned a aprut n mod spontan n Marea Britanie, la
nceputul secolului al XlX-lea i a fost apoi preluat de celelalte ri industrial dezvoltate. Acest sistem se
caracterizeaz prin cursurile de schimb fixe, fiecare moned fiind definit prin-tr-o anumit cantitate de aur
pe care o reprezint. ntruct aurul circula liber ntre ri, iar bncile erau obligate s schimbe n aur, dup un
curs fix, orice cantitate de moned naional, acest sistem asigura, n mod automat, stabilitatea ratelor de
schimb. Acest sistem a funcionat pn la primul rzboi mondial.
2) Cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-devize a fost instituit n anul 1944 la Conferina Mondial
de la Bretton Woods (SUA). n centrul noului sistem a fost pus ideea convertibilitii n aur a dolarului.
Rolul de etalon valutar era realizat att de aur, ct i de dolarul american i lira sterlin, considerate valute de
rezerv. Numai valutele de rezerv, dolarul n primul rnd, erau convertibile n aur dup un curs fix. Celelalte
monede naionale se schimbau ntre ele, dup un curs fix, n funcie de cursul lor n raport cu dolarul
american. Astfel, se instituia o dubl convertibilitate: a) a dolarului n aur, b) a valutelor naionale n dolari.
Acest sistem presupunea intervenia autoritilor monetare naionale, obligate s aib anumite rezerve de
dolari i s intervin de fiecare dat cnd cursul de schimb depea marja de fluctuaie de 1%.
Sistemul etalon aur-devize" s-a prbuit n anul 1971, cnd SUA a ncetat s mai schimbe dolarii n aur
dup cursul stabilit.
n anul 1976, la Conferina Mondial de la Kingstone (Jamaica) este instituit un nou sistem monetar
internaional, denumit sistemul devize", care prevedea trecerea la cursul de schimb flotant.
n RM exist un regim flotant al monedei naionale. BNM intervine pe piaa valutar atunci cnd exist
necesitatea atenurii fluctuaiilor excesive ale cursului valutar, n primul rnd prin cumprarea sau vnzarea
direct de valut strin.
Factorii care influeneaz modificarea cursului de schimb

86

n economiile moderne, cursul de schimb se modific n permanen sub influena unui numr nsemnat
de factori, cei mai importani fiind:
cererea i oferta de valut,
dinamica PIB-ului,
evoluia paritii puterii de cumprare,
a ratei dobnzii i a balanei comerciale,
nivelul inflaiei.
a) Cererea i oferta de valut
Acesta rmne a fi, pe termen scurt, factorul principal care determin proporiile schimbului ntre diferite
valute. De exemplu, n timpul verii, cnd n RM se ntoarce un numr nsemnat de persoane care lucreaz
peste hotare, aducnd cu ele sume mari de bani n valute strine, cerere de lei moldoveneti crete. Evident,
cursul de schimb valutar se modific. Dac primvara un dolar se schimba pe 14 lei, atunci n toiul verii un
dolar se va vinde deja cu 13,5 sau chiar cu 13 lei.Din contra, n timpul iernii, cnd sporete consumul de gaze
naturale i alte resurse energetice importate care snt cumprate pe dolari, crete cererea de dolari, iar leii
moldoveneti se vor ieftini.
b) Evoluia balanei comerciale
Atunci cnd volumul exporturilor este mai mare dect cel al importurilor i deci balana comercial este
pozitiv sau excedentar, pe piaa intern se va nregistra o oferta mai mare de valut strin, iar valuta
naional se va ntri", adic se va nregistra o tendin de apreciere a monedei naionale. n schimb, se va
reduce nivelul de competitivitate al produselor autohtone, deoarece ele vor deveni mai scumpe. n condiiile
unei balane comerciale deficitare, cnd importurile depesc exporturile, va crete cererea de valut strin,
cursul valutei naionale se va deprecia i mrfurile autohtone vor fi mai ieftine, adic mai competitive.
c) Paritatea puterii de cumprare
Pe termen lung, cursul valutar oscileaz n jurul paritii puterii de cumprare a monedelor care se
schimb. Dac se schimb, de exemplu, 100 de euro contra 1700 de lei moldoveneti, aceasta nseamn c
cu 100 de euro n Frana sau Germania ai putea cumpra aceeai cantitate de bunuri i servicii pe care n
Moldova le-ai procura cu 1700 LM.
Paritatea nu este o mrime fix, ea se schimb n funcie de nivelul productivitii muncii n ara dat, de
structura economiei, de ritmurile i calitatea creterii economice, iar-o dat cu aceasta se modific i cursul
valutei respective.
Factori de influen asupra cursului valutar
-

factori interni (economici, financiar-monetari, psihologici, politici, militari)

factori externi (cererea i oferta de valut)

factori economici: volumul i structura produciei, calitatea bunurilor i serviciilor produse n cadrul unei
economii, tehnologiile folosite, evoluia productivitii muncii, nivelul i dinamica preurilor.
Orice factor economic i transmite influena asupra cursului valutar prin pre. Dac indicele general
al preurilor i tarifelor scade, aceasta nseamn o cretere a puterii de cumprare a monedei naionale, ceea
ce se reflect n creterea raportului de schimb al monedei naionale fa de o alt moned cu care se
compar, respectiv o influen favorabil asupra cursului de schimb.
n caz contrar, creterea indicelui general al preurilor i tarifelor va avea o influen nefavorabil
asupra raportului de schimb, moneda naional pierznd din puterea de cumprare.
Nivelul preurilor este corelat cu nivelul produsului intern brut - care genereaz oferta de bunuri i
servicii ntr-o economie i cu inflaia. Dac ntr-o economie ritmul anual de cretere a preurilor este de 23%, urmarea este stimularea activitii economice, ceea ce se va reflecta ntr-o apreciere a monedei
naionale.
factori financiar-monetari: nivelul ratei dobnzii, nivelul creditelor, masa monetar n circulaie, situaia
finanelor publice, situaia balanei comerciale.

87

Aceti factori trebuie privii sub dou aspecte: ca rezultat direct al activitii economico-financiare a
rii respective i ca posibilitate a bncii centrale de a modifica nivelul ratei dobnzii i pe aceast baz masa
monetar n circulaie cu efecte asupra modificrii cursului de schimb al monedei naionale.
Majorarea de ctre banca central a ratei dobnzii de refinanare determin creterea ratei dobnzii la
bncile comerciale i ca urmare scumpirea creditelor. Efectul va fi o scdere a cererii de credite i reducerea
masei monetare n circulaie.
ntr-o economie care funcioneaz normal, reducerea masei monetare n condiiile meninerii
constante a ofertei de bunuri i servicii, are ca efect scderea preurilor i implicit o cretere a puterii de
cumprare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al monedei naionale.
Pentru rile cu moned convertibil oficial, reducerea masei monetare pe piaa intern se reflect n
reducerea ofertei de moned naional, iar dac cererea pentru moneda respectiv este relativ constant,
urmarea este ca acea moned devine mai scump, avnd loc o cretere a cursului de schimb al monedei
respective.
Factorii financiari au n vedere situaia bugetului de stat deoarece n cazul n care se nregistreaz
deficit bugetar, banca central va ncerca acoperirea acestuia prin emisiune monetar. Dac aceast
operaiune nu este nsoit i de creterea corespunztoare a ofertei de bunuri i servicii, urmarea va fi
creterea preurilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al monedei naionale.
n cazul existenei unei balane comerciale deficitare, autoritatea monetar va ncerca procurarea
resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri i exporturi, urmarea fiind o cretere a cererii de
valut n condiiile creterii ofertei de moned naional, ceea ce va determina scderea cursului de schimb al
monedei naionale.
factori psihologici: influeneaz direct cursul valutar pe pieele unde funcioneaz burse valutare i cursul
se determin pe baza reportului cerere/ofert. Simple informaii sau preri cu privire la evoluia cursului pe
alte piee sau evoluii ale preurilor interne produc modificri imediate asupra cererii de valut influennd
cursul de schimb al monedei naionale.
factori politici: ncrederea n conducerea rii, n capacitatea acesteia de amenine echilibrul economic,
in(stabilitatea) politic concretizat n schimbri de guverne.
Toate aceste fenomene determin ntrirea sau erodarea monedei naionale, cu efecte favorabile sau
nefavorabile asupra cursului valutar.
factori militari: ori de cte ori ntr-o economie se produc fenomene de aceast natur (rzboaie, revoluii
etc.) activitatea economic este ndreptat ctre satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar i de
aceea ncrederea n capacitatea economiei naionale de a produce bunuri i servicii de larg consum care s
acopere masa monetar scade, ceea ce influeneaz nefavorabil cursul de schimb al monedei respective.
factori externi
Evoluia unei anumite valute pe piaa internaional va infleuna cusrul valutar al monedei naionale
deoarece prin intermediul cursului valutar se preiau la nivelul unei economii naionale influenele provenite
din economiile cu care se compar moneda rii respective.
Existena unor stri conflictuale poate determina ntreruperea pentru o anumit perioad a relaiilor
comerciale dintre economia naional i o anumit zon, ceea ce va produce dezechilibre la nivelul balanei
comerciale.
Existena unui embargou ntr-o zon nvecinat determin reorientarea activitii economice
internaionale, ceea ce va determina costuri suplimentare pentru economia naional respectiv.
Intrebarea 119. Cursul nominal i real. Paritatea capacitii de cumprare.
Curs de schimb nominal - cursul la care o persoan poate schimba moneda unei ri cu moneda
unei alte ri.
Curs de schimb real - cursul la care o persoan poate schimba bunuri i servicii produse ntr-o ar,
cu bunuri i servicii dintr-o alt ar. Cursul de schimb real msoar preul unui co de bunuri i servicii
disponibil pe piaa intern, comparativ cu preul unui co de bunuri i servicii disponibil n strintate.

88

Paritatea puterii de cumparare ( PPP) este o teorie care spune ca, doua state care schimba valuta
intre ele, sunt in echilibru atunci cand puterea de cumparare este aceeasi in ambele tari ( la acelasi nivel).
Aceasta inseamna ca schimbul de rate intre cele dou tari, trebuie sa egaleze rata nivelului pretului, intr-un
ansamblu fix de bunuri si servicii. Cand intr-o tara nivelul pretului comun creste( exemplu: o tara nivelul
inflatiei mare), schimbul de rate al acestei tari trebuie sa descreasca pentru a reveni(incadra) la paritatea
puterii de cumparare.
Cursul de schimb ce exprim paritatea puterilor de cumprare se refer la cursul de schimb nominal, care
menine cursul de schimb real constant pentru o anumit perioad, ca de altfel i nivelul competitivitii
internaionale. rile n care inflaia este mai mare dect a restului lumii vor nregistra o depreciere a
cursului de schimb, n timp ce rile cu o inflaie sczut vor nregistra o apreciere a ratei de schimb.
Aceast relaie dintre cursul de schimb i inflaie este foarte important pentru politica de redresare a
balanei de pli externe. Evident, pe termen scurt sunt posibile devieri de la paritatea puterilor de cumprare,
pe termen lung ns aceast teorie pare adevrat.
Intrebarea 120. Funcionarea economiei n condiiile ratelor de schimb fixe i flexibile.
Cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-moned a aprut n mod spontan n Marea Britanie, la
nceputul secolului al XlX-lea i a fost apoi preluat de celelalte ri industrial dezvoltate. Acest sistem se
caracterizeaz prin cursurile de schimb fixe, fiecare moned fiind definit printr-o anumit cantitate de aur
pe care o reprezint. ntruct aurul circula liber ntre ri, iar bncile erau obligate s schimbe n aur, dup un
curs fix, orice cantitate de moned naional, acest sistem asigura, n mod automat, stabilitatea ratelor de
schimb. Acest sistem a funcionat pn la primul rzboi mondial.
Cursul de schimb fix bazat pe etalonul aur-devize a fost instituit n anul 1944 la Conferina
Mondial de la Bretton Woods (SUA). n centrul noului sistem a fost pus ideea convertibilitii n aur a
dolarului. Rolul de etalon valutar era realizat att de aur, ct i de dolarul american i lira sterlin, considerate
valute de rezerv. Numai valutele de rezerv, dolarul n primul rnd, erau convertibile n aur dup un curs
fix. Celelalte monede naionale se%chimbau ntre ele, dup un curs fix, n funcie de cursul lor n raport cu
dolarul american. Astfel, se instituia o dubl convertibilitate: a) a dolarului n aur, b) a valutelor naionale n
dolari. Acest sistem presupunea intervenia autoritilor monetare naionale, obligate s aib anumite rezerve
de dolari i s intervin de fiecare dat cnd cursul de schimb depea marja de fluctuaie de 1%.
Pentru a asigura o bun funcionare a noului sistem, la conferina de la Bretton Woods s-a decis nfiinarea
Fondului Monetar Interna-ional (FMI) i a Bncii Internaionale de Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD),
numit, de obicei, Banca Mondial. Fondul Monetar Internaional exercit rolul de asigurare a stabilitii
cursurilor valutare i de garant al noii ordini monetare. El ofer statelor-membre credite pentru echilibrarea
balanelor de pli i meninerea stabilitii cursului de schimb al monedei naionale. Banca Mondial,
constituit ca societate de aciuni de ctre statele-membre, are rolul de acordare a mprumuturilor pe termen
lung, n general, rilor n curs de dezvoltare.
Sistemul etalon aur-devize" s-a prbuit n anul 1971, cnd SUA a ncetat s mai schimbe dolarii n aur dup
cursul stabilit.
Cursul de schimb flotant se caracterizeaza prin flexibilitate, in functie de cererea si oferta pentru
valuta de rezerva. De asemenea, cursul flotant permite adaptarea convertibilitatii depline. poate fi analizat,
din punct de vedere al detinerii sau nu de rezerva straina de catre banca centrala, ca un curs de schimb flotant
pur si un curs de schimb impur. Este pur, atunci cand banca centrala nu detine valuta straina, intrucat nu
intervine pentru a influenta cursul de schimb, si este impur atunci cand bancile centrale intervin pe piata,
pentru dirijarea cursului, prin vanzarea - cumpararea de valute straine. Este cazul interventiilor speculative
ale bancilor centrale pe piata valutara atunci cind exista necesitatea atenuarii fluctuatiilor excessive ale
cursului valutar.

89