Sunteți pe pagina 1din 6

[Type the document subtitle]

INTRODUCERE
Numerosi cercetatori au demonstrat in ultimele trei decenii legatura stransa care exista
intre alterari metabolice, ca diabetul zaharat, dislipidemii, obezitate si bolile cardiovasculare
(Error: Reference source not found,Error: Reference source not found). Incepand din 1988,
aceasta agregare de factori metabolici a fost incadrata in diverse metodologii, din care
amintim: sindrom Reaven, sindrom X metabolic, sindromul rezistentei la insulina, sindrom
dismetabolic, sindrom metabolic (Error: Reference source not found). In prezent, se admite ca
sindromul metabolic (SM) reprezinta o conditie clinica prediabetica ce reuneste alterari
metabolice independente cu risc cardiovascular crescut prin initierea si perpetuarea procesului
aterosclerotic si degenerativ inflamator, in care insulinorezistenta si hiperinsulinemia
compensatorie reprezenta elementul patogenic central (Error: Reference source not found).
Cele mai utilizate definitii pentru sindromul metabolic sunt definitiile Adult Treatment Panel
III (ATP III) si International Diabetes Federation (IDF), definitii care sunt focusate pe
masurarea perimetrului abdominal ca element al obezitatii de tip central (Error: Reference
source not found,Error: Reference source not found).
La nivel mondial, SM reprezinta o importanta problema de sanatate publica, reunind
asocierea dintre obezitate abdominala si factori de risc majori cardiovasculari (hiperglicemia,
dislipidemia, hipertensiunea arteriala). Se estimeaza ca sindromul metabolic afecteaza peste
25% din populatia generala, iar aproximativ doua treimi din pacientii cu sindrom metabolic
sunt predispusi la un eveniment cardiovascular major(Error: Reference source not
found,Error: Reference source not found). Ultimele decenii sunt caracterizate prin cresterea
alarmanta a populatiei obeze, asociata sau nu cu sindromul metabolic(Error: Reference source
not found).
In prezent, se actioneaza pe doua cai pentru controlul factorilor de risc cardiometabolici
inclusi in SM: managementul stilului de viata (scaderea greutatii corporale prin combaterea
sedentarismului si adoptarea unei diete antiaterogene si hipocalorice) si administrarea terapiei
medicamentoase. Desi terapia medicamentoasa vizeaza controlul factorilor de risc
cardiometabolici conform ghidurilor medicale adoptate, atingerea tintelor terapeutice este
greu de realizat (Error: Reference source not found). In aceste conditii, introducerea unor noi
metode diagnostice si teraputice bazate, bazate pe etiopatogenia SM ar putea imbunatati
calitatea vietii bolnavilor su SM si ar conduce , pe termen lung, la cresterea sperantei medii de
viata.
In contextul studiului SM, receptorii nucleari activati de inductorii proliferarii
peroxizomilor-alpha (PPAR), atrag atentia datorita rolului important detinut in reglarea
oxidarii acizilor grasi, metabolismul lipidelor si lipoproteinelor, inflamatie cronica si
aterogeneza.
Iniierea i progresia aterosclerozei n SM se realizeaz prin activarea mecanismelor
inflamatorii care determin disfuncia endotelial, considerat a fi centrul "teoriei
unificatoare" i explic dependena ntre adipozitate, insulinorezisten, diabet zaharat i
ateroscleroz(8). Ateroscleroza, privit ca o complicaie metabolic, ndreapt atenia ctre
PPAR, factori de transcripie implicai in metabolismul lipidic, inflamaie si ateromatoz.
Activarea PPAR determin scderea nivelului seric al trigliceridelor i cresterea HDL-col,
1

[Type the document subtitle]

protejeaz fa de un profil lipidic aterogenic, prin modularea status-ului proinflamator si


diminuarea insulinorezistenei (9,10). Studii experimentale efectuate au artat c rolul PPAR
in ateroscleroz deriv din implicarea acestor receptori in limitarea inflamaiei (11,12,13).
Plecnd de la acest fundament, ne-am propus evidentierea receptorilor nucleari activai de
inductorii proliferii peroxizomilor (PPAR ) prin citometrie de flux in celulele
mononucleare din sangele periferic , alaturi de evaluarea metodei flowcitometrice de
determinare a PPAR ca test diagnostic precoce al SM .
n evoluia plcii de aterom, primul stadiu l reprezint disfuncia celulelor endoteliale,
indus de particulele LDL- colesterol oxidate. CD-36, glicoproteina celular de suprafa, este
prezent la nivelul monocitelor/macrofagelor, celulelor endoteliale i celulelor musculare
netede, avnd funcie de receptor pentru particulele de LDL-col oxidate si acizii grai liberi.
Creterea expresiei genei CD-36 determina cresterea raspunsului proinflamator, fiind asociat
cu dislipidemiile, ateroscleroza si diabetul zaharat (14, 15) .
Avand in vedere efectele receptorilor amintiti in insulinorezistenta si aterogeneza, am
considerat necesara evaluarea prezentei receptorului nuclear PPAR , n paralel cu studiul
receptorului scavenger CD-36, prin metoda citometriei in flux. De asemenea , ne-am
indreptat atentia spre stabilirea unor asocieri intre componentele clinice si biochimice ale
Analiza statistic
Analiza statistica a datelor obtinute a fost efectuata utilizand aplicatiile SPSS Versiunea 10
si Microsoft Excel 97-2003. Am retinut diferenele dintre cele dou loturi de pacieni evaluai
pe baza criteriilor de includere n studiu i a rezultatelor obinute pentru diferite variabile luate
n calcul.. Variabilele continue au fost comparate folosind T-test. Variabile categoriale au fost
comparate cu ajutorul testului Chi-square. Coeficientul de correlatie r Pearson a fost utilizat
pentru compararea celor doua loturi si stabilirea corelatilor statistic semnificative dintre
acestea. Valorile p<0.05 au fost considerate semnificative statistic.

tatistical analysis
The statistical analysis correlation noted the differences between those two clusters of
patients assessed by the criteria of adding in the study and of the obtained results for the
different variables taken into account. Using the TTest were compared the continue
variables. Chi-square test was used to compare the nominal variables. Pearson test was used
to identify the statistical significance value when comparing the measured parameters of the
two studied groups (16, 17, 18). A p-value of <0.05 was considered statistically significant
REZULTATE
n acest studiu au fost evaluai 57 de pacieni, din care 45,61% (n=26) au prezentat
SM (Lot SM), iar 54,39% (n=31) nu au prezentat acest sindrom, constituind lotul normal
(Non-Ms Lot). n cadrul lotului SM pacienii au fost diagnosticai conform criteriilor IDF.

[Type the document subtitle]

Analiza statistic descriptiv a evideniat de o cretere semnificativ statistic a PA


(p<0.001), IMC (p<0.001), TG (p<0.001), HDL-col (p<0.01), glicemiei (p<0.01), TAs
(p<0.001) i TAd (p<0.01) la pacienii din lotul SM comparativ cu cei din lotul de control.
Nivelul de expresie al PPAR si CD36 a fost analizat in cele doua grupuri aflate in
studiu pentru a putea descrie noi parametri implicati in masinaria moleculara metabolica.
Pentru cuantificarea acestor parametri am utilizat valorile intensitatii medii de fluorescenta
determinate prin citometrie de flux.
Comparand subiectii cu sindrom metabolic cu cei din lotul martor, am observat o scadere
cu 16% a intensitatii medii de fluorescenta pentru receptorii PPAR in eozinofile, scadere
semnificativ din punct de vedere statistic (p<0.05; fig.2A) .(figura 2A)
Cand am comparat subiectii cu sindrom metabolic cu cei din lotul normal, am notat o
crestere cu 10 % a intensitatii de fluorescenta pentru expresia receptorului CD-36( p=
0.0729; Fig. 2B). Se inregistreaza astfel o tendinta de crestere a expresiei CD-36 in sindromul
metabolic, in concordanta cu literatura de specialitate in care este bine definit rolul CD-36 de
receptor pentru ox-LDL, implicat in inflamatia la nivel endotelial si deci, in ateroscleroza.
In acelasi timp, intensitatea medie de fluorescenta pentru PPAR in eozinofile este
invers corelata cu expresia CD36 in monocite pentru lotul MS ( r = - 0.461), dar si pentru
lotul normal (r = - 0.494) , sugerand rolul antiinflamator si antiaterosclerotic al receptorilor
PPAR (Fig. 2C).
Analizand MFI ale PPAR in populatiile de monocite, limfocite si granulocite nu am
identificat diferente intre nivelurile de expresie al PPAR in Mo, respective PMN in cele
doua loturi. Totusi, nivelul de expresie celulara a PPAR in monocite, limfocite si granulocite
sunt corelate puternic pozitiv intre ele, sugerand faptul ca exista o comanda unica pentru
aceste celule in raspunsul inflamator al organismului (r > 0,5 ; Fig.3, Supll. Tabel 1S.
De asemenea, analizand corelatiile PPAR intre populatiile celulare studiate , la pacientii
cu sindrom metabolic am gasit o corelatie pozitiva, slab semnificativ statistic intre nivelul de
expresie al PPAR in eozinofile versus monocite (r = 0,473, p = 0.015), corelatie inexistenta
in cazul lotului normal(r = 0,283, p = 0,123; Tabel 1S).
Analiza statistica a relevat faptul ca perimetrul abdominal (PA) este invers corelat cu
nivelul de expresie al receptorilor PPAR in monocite in lotul normal (r = - 0.474, p = 0.007)
, dar si in lotul cu sindrom metabolic ( r = - 0.399 p= 0.044). De asemenea, valorile
perimetrului abdominal apar corelat negativ cu nivelul de expresie al PPAR in neutrofilele
subiectilor normal (r = - 0,404, p = 0.024), dar si cu nivelul de expresie al PPAR in limfocite
(r = - 0.495, p = 0.005), corelatii absente in cazul lotului MS (Tabel 1S).
In acelasi timp, in lotul normal am evidentiat corelatii pozitive moderate, dar
semnificative statistic intre perimetrul abdominal si tensiunea arteriala sistolica si diastolica ,
precum si intre perimetrul abdominal si glicemia subiectilor normali. Explicand corelatiile,
putem spune ca marirea perimetrului abdominal este insotita de cresterea tensiunii arteriale
sistolice (p < 0.001), tensiunii arteriale diastolice (p=0.004) si glicemiei (p = 0.003). Niciuna
3

[Type the document subtitle]

din corelatiile mentionate nu a fost observata in studiul parametrilor identici din MS. De
asemenea, numai la pacientii cu sindrom metabolic s-a observat o corelatie moderat pozitiva
intre perimetrul abdominal al pacientilor si valoarea serica a trigliceridelor ( p = 0.042)
(Table 1S).
In schimb, la pacientii cu sindrom metabolic am notat o corelatie moderata negativa, dar
statistic semnificativa intre valoarea intensitatii medii de fluorescenta (MFI) pentru PPAR in
monocite si valorile trigliceridelor serice, corelatie negativa observata si pentru valorile
PPAR in limfocite (p=0.027, descriind corelatia dintre MFI- PPAR in monocite si TG si
p=0.031 pentru corelatia dintre MFI-PPAR in limfocite si valorile trigliceridelor).
Aceasta corelatie ar putea avea importanta clinica, deoarece atunci cand notam corelatia
pozitiva (pe care o asteptam) dintre valorile trigliceridelor si tensiunea arteriala diastolica la
pacientii cu sindrom metabolic (p = 0.002). Totusi, cand am analizat prezenta corelatiilor intre
MFI-PPAR in monocite si valorile tensiunii arteriale diastolice, nu am gasit nici o relatie de
dependenta. De asemenea, nu a fost gasita nici o corelatie comparand distributia valorilor
tensiunii arteriale diastolice versus MFI-PPAR in eozinofile (Tabel 1S).
DISCUII
Receptorii activati de inductorii proliferarii peroxizomilor-alpha (PPAR) sunt
receptori nucleari activati de liganzi naturali ca acizii grasi liberi sau sintetici (fibrati) utilizati
in mod curent pentru tratamentul dislipidemiei. Actionand ca un factor de transcriptie, PPAR
regleaza expresia unor gene implicate in metabolismul lipidic si inflamatia cronica(23).
Expresia celulara a acestui receptor se afla, de asemenea, sub influenta unui mecanism
complex de control(9).
In cadrul acestui studiu, am masurat expresia relativa a PPAR in leucocitele pacientilor
cu sindrom metabolic si a subiectilor normali utilizand o metoda optimizata de citometrie in
flux. Daca importanta monocitelor si limfocitelor in inflamatia sistemica si insulinorezistenta
este bine cunoscuta (Error: Reference source not found,Error: Reference source not found),
rolul eozinofilelor in patologia cardiometabolica nu este inca clarificat(9).
Comparand rezultatele obtinute, am obtinut o diferenta semnificativ din punct de vedere
statistic intre nivelul de expresie a PPAR pentru Eo (fig.2) la pacientii din lotul cu sindrom
metabolic comparativ cu lotul martor, sugerand ipoteza au fost receptorii PPAR sunt
implicati in medierea rolului eozinofilelor in obezitate si insulinorezistenta
Studiile efectuate pe modele animale au furnizat informatii consistente privind
implicarea eozinofilelor in sindromul metabolic. Utilizand modele animale s-a dovedit ca
scaderea eozinofilelor prin mutatii genetice induse la soareci determina cresterea greutatii
corporale si insulinorezistenta, in timp ce cresterea numarului de eozinofile datorita
infectiilor parazitare si stimulare sub actiunea IL5 este insotita de scaderea greutatii corporale
si ameliorarea insulinorezistentei (25).
Daca ne referim la spatiul extravascular, pe modele animale s-a demonstrat ce numarul
de eozinofile in tesutul adipos este corelat negativ cu constituirea depozitelor de lipide,
4

[Type the document subtitle]

sugerand ca Eo sunt implicate in patogenia sindromului metabolic (6, 27). Receptorii PPAR
sunt prezenti in eozinofile si pot regla eozinofilia in vivo (capacitate demonstrata pe un model
experimental de astm).
Studiul nostru este primul care arata ca nivelul de expresie al proteinei PPAR in
eozinofilele periferice , masurat prin citometrie in flux, este semnificativ mai redus in grupul
pacientilor cu sindrom metabolic comparativ cu subiectii normali (grupul de control). Mai
mult, credem ca metoda flowcitometrica simpla poate fi utilizata pentru evaluarea nivelului
de expresie al receptorilor PPAR in diferite tipuri de celule circulante. Celulele din sangele
periferic sunt usor de obtinut comparativ cu materialele bioptice , celulele endoteliale sau
hepatocitele. Daca in aceste celule, reglarea PPAR se afla sub influenta unor mecanisme de
control identice, studiul expresiei PPAR in celulele circulante periferice ar putea aduce
informatii importante cu privire la mecanismele moleculare de reglare a metabolismului si in
alte celule ale organismului.
Veridicitatea studiului este sustinuta de corelatiile pozitive, puternic semnificativ
statistic dintre PA si IMC, TA si glicemie, elemente constitutive ale sindromului metabolic
(cresterea PA asociaza cresterea IMC, TA si glicemiei).
Rezultatele obtinute la pacientii cu sindrom metabolic sugereaza existenta in
eozinofile unui mecanism distict de control care regleaza cantitatea de proteina PPAR in
eozinofile versus alte tipuri de leucocite si acest lucru este in concordanta cu cercetarile care
descriu expresia PPAR mRNA in leucocite sau alte tipuri celulare (celule epiteliale bronsice,
keratinocite)(29, 30).
Proteina chemoatractanta a monocitelor (MCP-1 or CCL2) este implicata in
patogeneza afectiunilor caracterizate prin infiltrate monocitare. Nivelul circulant al MCP-1
este semnificativ mai crescut la subiectii ocu obezitate, comparative cu subiectii sanatosi, iar
nivelul MCP-1 este legat deparametri legati de obezitate ca perimetrul abdominal, indicele de
masa corporala, proteina C reactiva (31). Activatorii PPAR prezinta un efect antiinflamator
la nivelul celulei endoteliale prin blocarea inductiei MCP-1 sub influenta proteinei C reactive
si glucozei (32, 33). Mai mult, deoarece CCL2 poate fi eliberat de catre adipocite (34), atat
endoteliul vascular cat si tesutul adipos pot orchestra recrutarea monocitelor in aceste spatii,
sugerand ca reducerea expresiei PPAR este implicate in determinismul obezitatii de tip
central. In concordanta cu aceste date mentionam ca studiul experimental efectuat pe soareci,
in care administrarea de oleylethanolamide (OEA) determina satietate si reducerea greutatii
corporale prin activarea PPAR, efecte care nu sunt prezente la soarecii cu absenta genei
PPARA(35)
Activarea PPAR este asociata cu modularea metabolismului lipidic, iar agonistii
PPAR sunt utilizati in mod curent pentru tratamentul dislipidemiei (22). De asemenea ,
prezenta unor mutatii ale genei PPAR este asociata cu cresterea nivelului trigliceridelor
serice, scaderea HDL-colesterolului , precum si de cresterea ponderei pacientilor cu sindrom
metabolic (36) si deci, de cresterea riscului cardiovascular in populatia afectata.
In studiul nostru, la pacientii cu sindrom metabolic, cresterea trigliceridelor serice este
asociata cu cresterea tensiunii arteriale diastolice (r= 0.583, p=0.002; table 1S). In
5

[Type the document subtitle]

concordanta cu aceasta observatie, putem spune ca tratamentul hipertrigliceridemiei cu


agonisti ai receptorilor PPAR (fibrati) are ca efect si scaderea TAD, lucru regasit si in
literatura de specialitate (37).
La pacientii cu sindrom metabolic, exista un exces de acizi grasi care vor fi convertiti
in trigliceride (38) si un status inflamator cronic, care ne indreapta atentia spre o dereglare a
receptorului PPAR, cu rol in beta-oxidarea acizilor grasi si inflamatie.
Efectul de scadere a valorilor tensionale sub tratamentul cu fibrati este datorat
imbunatatirii insulinorezistentei (39), cresterii HDL-col (40) si diminuarii unor mediatori ai
inflamatiei( IL-6, ICAM, VCAM-1), cu rol in disfunctia endoteliala si aterogeneza ( 7,23, 41)
. Corelatia dintre nivelul trigliceridelor la pacientii cu SM si cresterea tensiunii arteriale
diastolice (corelatie absenta in lotul normal), aratand ca in SM exista o diminuare a activitatii
receptorilor PPAR, insotita de o alterare a endoteliului vascular.
Expresia receptorului CD36 s-a dovedit a avea o tendinta de cresterea la pacientii cu
sindrom metabolic, comparativ cu subiectii normali, confirmand importanta sa in patogenia
aterosclerozei.
Bazandu-ne pe aceste date, am aratat ca nivelul de expresie al PPAR, CD36 sunt
implicate in patogenia sindromului metabolic si joaca un rol deosebit de important in
patogenia aterosclerozei. Studierea in continuare a acestor molecule deschid calea spre
intelegerea bolilor cronice, heterogene din punct de vedere fizioatologic..
CONCLUSIONS
Evalurea nivelului relativ de expresie al PPAR in eozinofilele circulante, precum si in
alte tipuri de leucocite aduce noi perspective de evaluare in obezitate si sindromul metabolic.
Metoda flowcitometrica deschide calea spre descifrarea mecanismelor moleculare exprimate
la nivelul celulelor implicate in patologia cardiometabolica.
Acknowledgements
The authors would like to thank the employees of The Laboratory of Molecular
Biology of IRO for their support during this study. We also appreciate the donation of antiFITC antibody by Elena Butoi (Institute of Cellular Biology and Pathology Bucharest) .
Statement on the potential conflict of interest:
All authors declare no conflict of interest.
Abrevieri