RELAIA DINTRE ELEMENTELE COMPONENTE ALE PROCESULUI DE

TERAPIE OCUPAIONAL

Indiferent de locul unde se exercita, procesul de terapie ocupaionala (TO)

presupune, in desfurarea sa, formarea unei relaii dinamice intre patru factori:
1. subiectul
2. terapeutul
3. activitatea
4. mediul ei de desfurare
1) Subiectul este cel asupra cruia se orienteaz procesul de terapie
ocupaionala, in scopul rezolvrii problemelor sale de viata. Aciunea de
recuperare planificata de terapie vizeaz refacerea deprinderilor i
capacitailor sale pentru asigurarea adaptrii optime la mediul in care traieste.
Pentru aceasta este absolute necesar ca terapeutul sa inteleaga foarte bine
problemele specifice ale individului.
Factorii importanti in cadrul procesului de terapie ocupationala sunt:
deprinderile, capacitatile, aptitudinile senzoriale, motrice, cognitive, afective,
sociale, culturale; predispozitiile genetice, trasaturile de temperament si caracter;
autonomia personala, relatiile interpersonale, reactiile subiectului, toate acestea
avand efecte asupra performantelor si dezvoltarii sale.
Stresul este o caracteristica a timpurilor moderne care se datoreaza
schimburilor rapide ale societatii la care omul este solicitat sa depuna eforturi.
El este prezent atat la persoanele normale cat si la handicapati. Stresul se
difereniaz in funcie de tipul handicapului, el fiind cu att mai intens cu cat
individul contientizeaz mai profund problemele sale personale de adaptare. La
handicapaii de intelect, in funcie de profunzimea handicapului, stresul poate
atinge nivele sczute, deoarece nu contientizeaz in suficienta msura,
dificultile de integrare social pe care le ntmpina. Situaia este complet

diferita la handicapaii fizici i senzoriali, care au capacitatea de a contientiza in

profunzime cauzele dificultilor cu care se confrunta, in mod curent, in
activitatea cotidiana. Cunoaterea principalelor caracteristici ale acestui sindrom
ii va permite sa-i orienteze aciunile, nu numai asupra unor activitati cu efecte
benefice asupra unei fiine limitate, ci i asupra recuperrii personalitii, in
ansamblul sau, prin restabilirea unui echilibru interior optim. Aceasta se poate
realiza prin combinarea tehnicilor de psihoterapie cu cele din domeniul terapiei
ocupaionale.
Un alt aspect de care trebuie sa tina seama terapeutul, este acela ca, in
general orice schimbare apruta in existenta unui individ reprezint un factor
stresant, adeseori necontientizat i nerecunoscut de acesta.
De aceea se recomanda ca, in introducerea unor noi activitati in procesul de
recuperare, sa se aib permanent in vedere i acest lucru. nlturarea stresului de
schimbare se poate face prin introducerea treptata, graduala activitilor
planificate. Stimularea motivaiei pentru activitate reprezint un element esenial
pentru obinerea de rezultate profitabile in procesul de terapie ocupaionala.
Rolul terapeutului ocupaional consta in a trezi i modela trebuinele unei
persoane in vederea asigurrii participrii sale contiente la activitile de
recuperare, prin desfurarea unui comportament ocupaional adecvat. In
general, comportamentul indivizilor este stimulat prin satisfacerea trebuinelor
imediate, de trezirea curiozitii i de caracteristicile factorilor de mediu.
FACTORII DE MEDIU la rndul lor, se pot divide in factori fizici i
sociali. Din rndul factorilor fizici o influenta activatoare asupra motivaiei unui
individ prezint noutatea i complexitatea mediului sub aspectul condiiilor
materiale oferite, cldirile, ncperile special amenajate, mobilierul i aparatura
din dotare.
FACTORII SOCIALI se refera la relaiile interpersonale create in cadrul
grupurilor de lucru, care pot fi, in principal, de cooperare sau de competiie.

Din punct de vedere al nevoii de autorealizare, persoanele cu handicap se

incadreaza in grupa celor care prefera sa nu se implice in situatii de risc si care
cauta situatii de minim a competitiei. Din punct de vedere al posibilitatii
controlului, handicapatii se afla la extremitatea in care indivizii nu se percep ca
fiind responsabili sa controleze situatiile de viata si de cele mai multe ori nu se
pot conforma normelor sociale.
Dinamica motivatiei este influentata de capacitatea indivizilor de a prelucra
informatiile din exterior si de experientele anterioare, iar la handicapati
capacitatea de prelucrare a informaiilor este distorsionata ai experimentele de
viata sunt mai srace.
Anxietatea si fobiile, adeseori in cazul handicapailor, tind sa se transforme in
trasaturi permanente de personalitate, din cauza faptului ca au o aciune
persistenta in timp.
Prin stimularea ntregi game de simuri, aflate in contact cu calitile unor
obiecte cat mai diverse, o persoana capata contiina propriilor aciuni, prin
contemplarea obiectului rezultat. Creativitatea in folosirea lucrurilor in cadrul
procesului recuperator, contribuie la instalarea unui sentiment de ncredere in
forele proprii si sprijin instaurarea unor relaii interumane strnse.
Terapeutul, indiferent de tipul de instituie in care isi desfasoara activitatea, este
persoana care ajuta un individ sa-si rezolve propriile probleme legate de
adaptare. El poate fi un terapeut ocupaional calificat, profesor, educator, sau
specialist in cultura fizica medicala
Dotat cu o capacitate de cunoatere amnunita a propriilor posibilitati si
antrenat in folosirea sugestiei si empatiei, terapeutul poate ncepe construirea
relaiei sale cu subiectul. In cadrul acestei relaii interpersonale, deosebit de
complexe, are loc un schimb permanent de influenta intre cei doi membrii
principali, care o compun terapeutul si subiectul. Consolidarea relaiei dintre
terapeut si subiect se face, in special, pe baza afectivitii, prin instaurarea unor
sentimente trainice, bazate pe respect, nelegere, ataament si ncredere
reciproca.

Relaia dintre terapeut si subiect se desfasoara in practica, pe parcursul mai

multor etape, analizate pe larg de Willard si Spackman. In esena, in concepia
acestor autori, aceste etape sunt urmtoarele:
1.

faza afectiva cu o durata ndelungata de timp, in care terapeutul

stimuleaz ncrederea pacientului si demonstreaz nelegere si
optimism cu privire la ansele de ameliorare ale situaiei sale

2.

faza reunirii faptelor si informaiilor cu privire la problemele

subiectului, ce urmeaz a fi rezolvate si stabilirea soluiilor alese in
direcia respectiva

3.

faza de proiectare a planului de aciune, in care cele doua pari se

neleg asupra modului de desfurare a activitilor, si-si precizeaz
cerinele uneia fata de cealalt.

4.

faza de aplicare a planului, in care terapeutul comunica subiectului care

sunt ateptrile sale fata de el si trece la exersarea activitilor
proiectate

5.

faza finala, cnd are loc desprirea, care pune probleme specifice, in
funcie de profunzimea relaiei dintre terapeut si subiect i
performantele obinute in activitate.
In momentul despartirii, pentru evitarea manifestrii unor situaii
critice datorate dependentei fata de terapeut, accentuate si de
profunzimea relaiei afective dintre educator si copil, este utila
cultivarea independentei si autonomiei personale in activitate, inca de
timpuriu pregtindu-se in acest fel, cu succes, integrarea ulterioara in
societate.

3) Activitile, in cadrul procesului de terapie ocupaionala, au rolul de a

pregti deprinderile si capacitatile subiectului, in vederea adaptrii acestuia la
cerinele lumii nconjurtoare
Elementele de care terapeutul trebuie sa tina seama in adoptarea unei decizii
corecte, in de specificul problemelor subiectului, vrsta cronologica, nivelul

dezvoltrii deprinderilor sale, nevoile si dorinele exprimate, caracteristicile

mediului social de dezvoltare si posibilitile instituiei in care se desfasoara
recuperarea. ergoterapia permite obinerea unor rezultate eficiente in
compensarea si recuperarea deficientelor, contribuind, in acest fel, la dezvoltarea
si echilibrarea personalitii lor dizarmonice. In terapia ocupaionala moderna se
considera ca, in alegerea mediului, specialistul trebuie sa tina seama de subiect,
caracteristicile spaiului unde se desfasoara recuperarea, metodele si mijloacele
folosite, componenta echipei de intervenie, structura procedurilor de evaluare,
natura obiectivelor stabilite, caracteristicile planurilor de tratament, specificul
cerinelor fata de rapoartele si nregistrrile fixate.
Clasificare medii:
1. structurate nalt controlabile
2. nestructurate slab controlabile.