CURS

GNDIREA I TULBURRILE EI
DEFINIIE: gndirea reprezint procesul central al vieii psihice, o activitate cognitiva
complex, mijlocit i generalizat, prin care se distinge esenialul de fenomenal, n ordinea
lucrurilor i ideilor, pe baza experienei i a prelucrrii informaiilor.
OPERAIILE GNDIRII
n desfurarea sa, acest proces de construcie ideativ procedeaz prin aa-numitele
operaii ale gndirii:
1. Analiza: operaia de desfacere, de separare mental a obiectelor i fenomenelor n prile
lor componente, de difereniere a nsuirilor lor
2. Sinteza: operaia opus analizei, care realizeaz reuniunea mental ntr-un ansamblu unitar
a nsuirilor eseniale i particulare ale obiectelor i fenomenelor lumii nconjurtoare.
3. Comparaia: operaia prin care se disting asemnrile i deosebirile dintre obiectele i
fenomenele analizate. St la baza operaiilor de analiz i sintez, operaii care se realizeaz
pe baza evalurii dup un anumit criteriu a asemnrii i deosebirii obiectelor i fenomenelor
4. Abstractizarea: operaia gndirii care const n abstragerea, desprinderea unei anumite
laturi sau nsuiri a obiectelor sau fenomenelor, n timp ce n momentul respectiv se ignora, se
face abstracie de celelalte.
5. Concretizarea: urmeaz calea invers de la abstract la concret, fiind operaia care concepe
obiectele sau fenomenele n toat varietatea trsturilor lor caracteristice. Concretizarea se
apropie de experiena senzorial i ne furnizeaz exemple pentru ilustrarea generalului (ex.
mar, ananas etc.).
6. Generalizarea: operaia opus concretizrii, de ridicare de la reflectarea unui obiect sau
fenomen la o categorie de obiecte sau fenomene, pe baza unor elemente comune i esentiale.
Generalizarea se efectueaz la diferite nivele, ea putnd cuprinde grupe mai mari sau mai mici
de obiecte i fenomene ce au o trstur comun (ex. fructe).
Operaiile gndirii n desfurarea lor ideativ beneficiaz de aportul cuvntului cu rol
cognitiv (de achiziie i depozitare a informaiei), precum i un rol reglator (de vehiculare a
informaiei) n cadrul desfurrii aciunii mentale.
TULBURRI DE GNDIRE
I.
Tulburri cantitative de gndire: tulburri de ritm i coeren n gndire
II.

Tulburri calitative de gndire: tulburri n coninutul gndirii

III.

Tulburri ale expresiei verbale i grafice a gndirii

TULBURRI CANTITATIVE DE GNDIRE

A.Tulburri de ritm n gndire
1

1. Accelerarea ritmului ideativ (fuga de idei) se caracterizeaz prin faptul c asociaiile

ntre idei se fac la ntmplare, dup aspecte superficiale, dup asonan, dup rim, dup
contraste facile, dup localizare n timp i spaiu. Adesea pacienii vorbesc mult (logoree) i
repede (tahifemie), cu voce tare, uneori pn rguesc. n perioadele de exacerbare extrem a
fugii de idei, asociaiile pierd aproape total legturile logice formale, ajungndu-se la
incoerena gndirii.
n practic, accelerarea ritmului ideativ nu se ntlnete izolat, ci asociaz excitaie
psiho-motorie, creterea forei reprezentative i imaginative, a mobilitii prosexice, a
tonusului afectiv, toate exprimate prin logoree accelerarea debitului verbal. Aceast
accelerare cvasiglobal a vieii psihice poart denumirea de tahipsihie.
Accelerarea ritmului ideativ apare n sindroame maniacale, stri de excitaie psihomotorie din schizofrenie sau paralizie general progresiv la debut, beii acute voluntare, stri
nevrotice, n strile de oboseal marcat i de surmenaj.
Forma particular de accelerare a rimului ideativ:
Mentismul (descris de Chaslin) este o form particular de accelerare a ritmului
ideativ, caracterizat prin depanarea rapid, incoercibil, automat a reprezentrilor (motiv
pentru care poate fi considerat i o tulburare de memorie) i ideilor, fa de care bolnavii au
adesea o atitudine critic, fac efort s-i stpneasc gndurile, ns de obicei nu reuesc.
Tulburarea devine att de parazitar i de jenant, nct provoac anxietate, mpiedic
pacienii s se odihneasc sau s desfoare activiti conforme cu rigorile voliionale, acetia
rmnnd spectatori ai propriilor idei.
Mentismul se ntlnete n stri de oboseal accentuat, n stri de mare tensiune
nervoas, n intoxicaii uoare cu tutun, cafein, alcool, cu medicamente psihotone i
psihodisleptice, n cadrul sindromului de automatism mental din schizofrenie (cnd pacientul
are convingerea delirant c acest fenomen patologic este impus din afar, este provocat de
cineva).
2. ncetinirea ritmului ideativ (lentoare ideativ) - clinic se observ c pacientul vorbete rar
(bradifemie), articularea cuvintelor este lent (bradilalie), ofer rspunsuri cu ntrziere (cu
perioad de laten mare), vocea are intensitate sczut. Pentru obinerea rspunsurilor de
multe ori este necesar repetarea ntrebrii. Discursul acestor pacieni este nu numai lent, dar
i cu ntreruperi, iar uneori incoerent.
Lentoarea ideativ asociaz slbirea forei reprezentative i imaginative, dificulti de
evocare a amintirilor, dificulti prosexice, inhibiie motorie. Aceast scdere cvasiglobal a

funciilor psihice (implicit prin diminuarea funciei tonico-energetice afective) poart, n

psihopatologie, denumirea de bradipsihie.
Lentoarea ideativ se ntlnete n stri de epuizare fizic i psihic, n perioada de
convalescen a unor boli somatice, toxice, infecioase, n afeciuni neurologice cu interesare
extrapiramidal, ca boala Parkinson, parkinsonism postencefalitic, intoxicaia cu monoxid de
carbon, n stri de obnubilare a contiinei, oligofrenii, schizofrenie, depresie, melancolie.
Forme particulare de scdere a ritmului ideativ:
2.a. Vscozitatea mental const n scderea fluiditii mentale (adezivitate), care se traduce
prin scderea fluiditii verbale. Se ntlnete n epilepsie.
2.b. Fading mental (Guiraud si Deschamps) const n accentuarea progresiv a lentorii
ideative pn la oprirea fluxului ideativ. Se ntlnete mai ales n schizofrenie.
2.c. Baraj ideativ (Sperrung) ritmul ideativ nceteaz intempestiv pentru cteva secunde,
dup care cursul gndirii poate fi reluat. Aceast oprire brusc a exteriorizrilor verbale se
ntlnete n schizofrenie i poate fi explicat prin apariia unei halucinaii, prin intervenia
unei fore xenopatice ori poate rmne incomprehensibil.
2.d. Srcirea ideativ scderea productivitii ideilor (Hemmung). Ideile sunt tot mai
concentrice, cu un sistem de referin tot mai redus, cu un coninut tot mai restrns, deseori
monotematice. Se ntlnete n stri de surmenaj, tulburri ale contiinei, stri depresive,
schizofrenie.
3. Dispariia fluxului ideativ (anideatia) dei este descris n idioie i demene (sub forma
deambulaiei anideice) sau n epilepsie (sub forma automatismului anideic), nu este sigur
dect n strile comatoase, pentru c n celelalte se presupune c exist totui idei care rmn
necunoscute celor din jur. Trebuie difereniat de barajul ideativ, n care exist un coninut
ideativ, dar care rmne necunoscut celor din jur.
B.Tulburri de coeren n gndire
Incoerena gndirii reprezint pierderea legturilor logice dintre idei. Exprimarea verbal a
ideilor devine lipsit de coninut i ininteligibil.
Forme de incoeren a gndirii:
a.Salata de cuvinte pacientul exprim o serie de cuvinte sub forma unui amestec total lipsit
de coninut logic i inteligibilitate.
b.Jargonofazia pacientul nu mai este neles de nimeni, pare a vorbi o limb proprie.
c.Verbigeratie const n repetarea stereotip a acelorai propoziii, fraze sau cuvinte,
frecvent lipsite de orice neles. Uneori se observ o oarecare tendin la rim (ex. acas,
mn, vac, atom, gsc, moac).
3

Incoerena sub diversele ei forme apare n schizofrenie, demene avansate, tulburri de

contiin, n special cele calitative.
TULBURRI CALITATIVE DE GNDIRIE (TULBURRI DE CONINUT ALE
GNDIRII)
1.Ideea dominant
2.Ideea obsedant (obsesiv/anankast)
3.Ideea prevalent
4.Ideea delirant
1. Ideea dominant este o idee care se impune la un moment dat n gndirea individului,
coninutul su ncadrndu-se n sfera normalului. Este declanat de stimuli cu valene
semnificative pentru subiect i este reversibil. Ideea dominant este n concordan cu
personalitatea individului i cu dezideratele lui (egosintonic).
2. Ideea obsedant (obsesiv/anankast) este o idee parazitar care irumpe i asediaz
gndirea pacientului, se impune contiinei, dei este n dezacord cu aceasta. Este n
discordan cu realitatea i cu personalitatea individului (egodistonic), care i recunoate
caracterul parazitar, patologic, lupt pentru a o nltura, dar de cele mai multe ori nu izbutete.
Astfel c ideea obsesiv este nsoit de un mare grad de anxietate. Spre deosebire de ideea
delirant, cea obsesiv este apreciat critic de pacient, acesta recunoscnd c fenomenul
eman din propria via psihic, i nu este impus din exterior ca n automatismul mental i
fenomenele de influen exterioar.
Din punct de vedere clinic, obsesiile mbrac urmtoarele forme:
a. idei (obsesii ideative) corespund definiiei de mai sus, realiznd o intoxicaie prin
idee. Principalele teme obsesive sunt:
- contaminarea cu microbi (misofobie);
- dubitaia (de ce?, poate , dac ; se refer la nesigurana aciunilor proprii,
bolnavul devine preocupat, nelinitit, nesigur, se ntreab dac a efectuat o serie de
acte obinuite, semiautomate ca: nchiderea uii, a aragazului, de multe ori se ntoarce
din drum pentru a verifica; unii autori denumesc aceste obsesii mania verificrilor;
-

este frecvent ntlnit la medici (dac au pus parafa, dac au scris posologia corect);
violenta fizic asupra propriei persoane sau asupra celorlali (de ex. mi voi ucide
copilul, dar pacienta evit s rmn singur cu copilul, caut asigurri, ascunde

cuitele, pungile de plastic etc.);

preocupri religioase (ndoieli cu privire la religie, blasfemii);

preocupri sexuale (pentru organe sexuale sau acte sexuale inacceptabile; de ex. voi
comite un viol, dar pacientul evit s stea singur cu o femeie i ncearc s-i abat

gndul de la problemele sexuale);

obsesia unui comportament inacceptabil (idei obsesive de contrast au un coninut
inacceptabil, suprtor, n profund discodan cu convingerile obinuite, etice ale
bolnavului; de ex. idei obscene obsesive n timpul rugciunii la o persoan foarte
decent, dar pacientul ncearc s-i pstreze autocontrolul, evit situaiile sociale, i
ntreab pe ceilali dac comportamentul su a fost acceptabil ntr-o anumit situaie;
sau alt ex., o soie credincioas are teama de a nu-i nela soul, dar nu trece niciodat

la fapte, dei triete penibil acest chin);

- ordinea (lucrurile s fie la locul lor, aciunile s se desfoare ntr-o anumit ordine).
Obsesiile ideative apar cel mai frecvent n tulburarea obsesiv-compulsiv, dar se pot
ntlni i n alte entiti psihiatrice precum depresia, patologia de involuie sau debutul
schizofreniei.
b. amintiri si reprezentri obsesive amintirile obsesive se exprim clinic prin
perseverarea rememorrii unor evenimente neplcute, jenante. n cazul reprezentrilor
obsesive este vorba despre idei care contrazic relitatea i care determin reprezentarea
figurativ ntr-o manier senzorial-plastic. Uneori reprezentrile contrastante exprim
prejudiciu, defimare, aversiune sau ur fa de persoane pentru care pacientul are
sentimente de dragoste, stim, respect, prietenie.
c. fobii (obsesii fobice) reprezint teama fa de anumite lucruri, fiine, situaii sau
aciuni, teama nejustificat, apreciat critic de pacient, dar pe care nu o poate alunga n
ciuda faptului ca evit situaia respectiv. Fobiile genereaz o stare de tensiune
intrapsihic nsoit de disconfort fizic sau o senzaie de malez, nu m pot mica,
nu pot demara i de un cortegiu de manifestri neuro-vegetative: transpiraii,
tahicardie, sialoree. Prin dezvoltare n intensitate ele pot fi declanate i de simpla
reprezentare a lor. Ele se pot extinde de la o tema la alta, din vecintate n vecintate.
Exemplificm prin:
- Hipsofobia: teama de nlimi, balcoane, lift
- Agoraphobia: teama de spaii deschise, poate apare pe stadioane, n piee
- Claustrophobia: teama de spaii nchise, locuri nguste
- Talasofobia: teama de mare
- Acusticofobia: teama de sunete, zgomote, explozii, tunete
- Hidrofobia: teama de ap

Bazofobia: teama de a nu cdea n timpul mersului, ntlnit frecvent la femei,

pentru siguran merg pe lng ziduri, garduri, cutnd un punct de sprijin n

eventual cdere
Heliofobia: teama de soare
Aichmofobia: teama de obiecte ascuite
Belenofobia: teama de ace
Nichtofobia: teama de ntuneric, apare la femei, acestea dorm cu lumina

aprins
Antropofobia: teama de oameni, de mulime
Arahnofobia: teama de pianjeni, mai frecvent la femei
Cancerofobia: teama de cancer
Chinofobia: teama de cini
Fagofobia/sitiofobia: teama de a mnca
Logofobia: teama de a nu pronuna greit un cuvnt
Misofobia: teama de contaminare microbian
Nozofobia: teama de mbolnvire
Fobofobia: teama de fobii, bolnavul st paralizat, nu face nimic

d. tendine impulsive (obsesii impulsive) impulsuri care ndeamn bolnavul la acte

particulare, iraionale i inacceptabile ori ridicole. Pentru c urmarea acestor impulsuri
conduce la consecine negative, bolnavul li se opune, ns se ncarc emoional cu team
i panic. Aceasta este de obicei legat de anumite idei obsesive contrastante, idei care
contrazic flagrant convingerile individului. De ex. pacieni cu un comportament
ireproabil i cu un nivel elevat de cultur sunt parazitai de ideea de a lovi peste fa
diveri trectori de pe strad, de a huli sau injuria persoane din colectiviti sau institutii
fa de care au un respect deosebit. De obicei teama de a nu comite actul impulsiv se
menine atta timp ct bolnavul se afl n situaia de a-l comite.
e. Compulsii/aciuni obsesive (ritualuri, ceremonialuri obsesive) sunt comportamente
repetitive - compulsiuni cu caracter deschis (de ex splatul minilor - ablutomania,
punere n ordine, verificri) sau acte mintale compulsiuni mascate (de ex. rugciuni,
numrat - aritmomania, repetarea n gnd a unor cuvinte) pe care persoana se simte
nevoit s le efectueze ca rspuns la o obsesie sau n conformitate cu reguli care trebuie
aplicate rigid. Comportamentele sau actele mintale urmresc s prentmpine un anumit
eveniment sau situaie temut. Totui, comportamentele sau actele mintale fie c nu sunt
legate n mod realist de ceea ce sunt menite s neutralizeze sau s previn, fie sunt
evident excesive.

1. Ideea prevalent este o idee care ocup un loc dominant n psihismul individului,
este n concordan cu sistemul ideativ al individului, cu personalitatea sa (prin urmare
nu-i recunoate caracterul patologic), dar n neconcordan cu realitatea. Spre
deosebire de ideile dominante i obsesive pe care evenimentele ambianei tind s le
estompeze, s le anihileze, n cazul ideilor prevalente, ntmplrile i persoanele din
realitate sunt luate drept argumente i puncte de sprijin, fiind nglobate n sistemul
ideativ aberant al persoanei. n plus celelate idei adiacente i concomitente n loc s i
se opun, s o contrazic, graviteaz n jurul ei, argumentnd i dezvoltnd ideile
prevalente. Fiind n concordan cu personalitatea, dar n discordan cu realitatea,
ideea prevalent are potenialitate psihopatologic delirant, putnd fi anticamera
ideii delirante. Se ntlnesc n stri reactive de intensitate psihotic, stri postonirice,
epilepsie, alcoolism, tulburare bipolar, toate strile predelirante. Ideile obsesive sau
prevalente se pot orienta asupra strii de funcionare a organismului, individul
considerndu-se afectat de diverse boli. n acest caz este vorba despre hipocondrie, n
esen de natur ideatorie, dar antrennd elemente afective, voliionale i n special
perceptive (percepia unor tulburri organice, cu o oarecare contiin a irealitii lor).
n funcie de amplitudinea sa, ideea hipocondriac se poate prezenta ca o simpl
preocupare asupra strii de funcionare a organismului, poate avea intensitatea i
forma unei obsesii, n care preocuparea este nsoit de team, dominnd psihismul
individului, poate subordona celelalte idei i activitatea insului devenind idee
prevalent sau, prin interpretare i prelucrare, poate duce la ndeprtarea de
realitate, devenind idee delirant.
2. Ideea delirant (delusion la autorii anglo-saxoni sau Wahn la cei germani) se
exprim de obicei limpede, pe fond de claritate a contiinei. Brusc sau insiduos, ideile
delirante pun stpnire pe contiina bolnavului, fiind definite ca judeci sau
raionamente care reflect n mod eronat realitatea i modific n sens patologic
concepia despre lume i comportamentul bolnavului. Jaspers (1913) descrie
urmtoarele caracteristici ale ideii delirante:
a. Convingerea delirant (certitudinea) este o judecat eronat care pune
stpnire pe contiina bolnavului
b. Incorigibilitatea (neinfluenabilitatea) impenetrabil la contraargumente i
inabordabil prin confruntare, n ciuda contradiciilor evidente cu realitatea
7

c. Lipsa motivaiei convingerilor delirante i a atitudinii critice fa de ele

(imposibilitatea coninutului) nu corespunde realitii cu care se afl n
cert contradicie i pe care o reflect deformat
d. Comportamentul delirant modific n sens patologic comportamentul.
Fenomenologic se delimiteaz 2 tipuri de idei delirante:
1. Idei delirante care se deduc din fenomene afective sau alte experiene inclusiv cele
halucinatorii sau prin tulburri ale contiinei legate de complexe traumatizante avnd
un caracter de inteligibilitate
2. Idei delirante care nu se pot deduce din ceva i care constituie din punct de vedere
psihologic fenomene primare.
Wernicke clasific ideile delirante n:
1. Delir primar se refer la ideile autohtone, produse de procesul morbid. Acesta
corespunde cu ideea delirant care nu se poate deduce inteligibil.
2. Delir secundar (de motivaie) - ideea care apare ca o reacie a bolnavului la
mbolnvire sau este determinat de situaii conflictuale, traumatizante survenite n
timpul desfurrii procesului morbid primar.
n ordine cronologic, primul fenomen care configureaz delirul primar este tulburarea de
gndire fr halucinaii.
1. n prima faz, bolnavul triete aa numita dispoziie delirant - este o stare difuz,
vag, fr un coninut ideativ precis. Mattusek definete aceast senzaie ca o
tensiune delirant, bolnavul simte c plutete ceva, c se ntmpl ceva i care se
caracterizeaz prin trirea unei schimbri imperceptibile. Bolnavul are senzaia c se
ntmpl ceva amenintor, ceva care plutete n aer.
2. n a doua faz apare percepia delirant sau interpretarea delirant (a nu se confunda
cu tulburarea de percepie): dup Jaspers i Ghrule vorbim de interpretare delirant
atunci cnd unor percepii reale li se acord n mod nemotivat o semnificaie
anormal, de obicei n sensul unei relaii cu persoana proprie. Percepia delirant nu e
o tulburare de percepie, ci o interpretare anormal n gndirea bolnavului bazat pe
percepii reale i banale. K. Schneider descrie percepia delirant ca un fenomen cu 2
verigi: prima verig este o percepie care n sine nu a suferit nici o modificare, a doua
verig const ntr-o semnificaie particular pe care o primete aceast percepie. n
percepia delirant avem elementul intenie: de ex. un obiect a fost pus ntr-un loc cu
o anumit intenie, cu un scop i atunci interpreteaz c acel obiect este altceva dect
8

este de fapt (o cret aezat pe mas este un microfon care l nregistreaz pe bolnav
fr s tie, este pus intenionat acolo ca s asculte ce spune el).
3. A treia faz se constituie n intuiia delirant caracterizat prin reprezentri sau idei
care apar brusc, ncrcate cu o semnificaie nemotivat i care se refer la propria
persoan. Aceast intuiie delirant se mai numete i inspiraie delirant i apare n
cadrul unei dezvoltri anormale a personalitii, la psihopai, la fanatici.
Ideile i temele delirante par a depinde de mediul n care s-a dezvoltat i triete
individul, de preocuprile lui individuale i sociale din perioada respectiv, de nivelul su
socio-cultural, de electivitile i stadiul de dezvoltare a psihismului propriu.
Dup coninut, delirul poate fi verosimil sau neverosimil, abstract, confabulator,
inteligibil sau neinteligibil, contradictoriu (PGP, psihoze organice). Dup form poate fi
persistent sau mobil, deschis sau ncapsulat, sistematizat sau nesistematizat, nsoit sau nu de
halucinaii, congruent sau nu cu dispoziia.
Cnd ideile delirante se nlnuie, se articuleaz ntr-o form coerent, mai mult sau mai
puin stringent i uneori chiar aparent logic, vorbim de un sistem delirant, care i asigur
amplitudinea i durata prin suportul dinamico-energetic oferit de polarizarea majoritii
forelor afectiv-voliionale, dar i a imaginaiei, a forei mnezice i n general a tuturor fortelor
psihice. Astfel c bolnavul cu acest tip de delir caut, prin orice mijloace i permanent, s
impun ideile sale realitii, pentru c le triete cu o nestrmutat convingere (paranoia de
lupt - Kampf Paranoia, dup Kretschmer). Pentru c unii delirani, n special paranoici, au
un potenial cognitiv deasupra mediei, datorit aspectului aparent logic al alctuirii
raionamentelor, a plauzabilitatii lor partiale, cat si participarii afective cu care-si expun ideile,
acestea, desi delirante, pot parea celor din jur plauzibile, mai ales cand acestia sunt atasati
afectiv de bolnav si au o oarecare insuficienta cognitiva si o mare sugestibilitate, ei putand
adopta ideile delirante, realizand delirul indus (de catre delirantul veritabil, care poarta
numele de inductor). Acesta forma de contaminare mentala este reversibila, delirantul indus
mentinandu-si ideile delirante doar cat timp se afla sub influenta inductorului (folie deux
descrisa de Falret si Baillarger).
Pe masura ce evolueaza, delirul se structureaza, devine stabil, iar intrebarile, suspiciunile
din perioada de inceput a smulgerii de realitate, isi gasesc raspuns odata cu detasarea de
aceasta. Astfel ca si nelinistile generate de situatia inedita in care se afla la inceput, dispar pe
masura ce bolnavul si le elucideaza. In cele din urma, persiflat sau ignorat, delirantul nu-si
mai impartaseste ideile oricui, deoarece nu oricine este demn de incredere sau capabil sa
inteleaga. Delirul se inchisteaza, se incapsuleaza.
De cele mai multe ori, insa, delirul este nesistematizat, ideile delirante fiind slab legate
sau nelegate intre ele, neputandu-se inchega intr-un sistem organizat. In lipsa suportului
9

afectivo-volitional, ideile isi pierd nu numai coerenta, cat si stabilitatea, forta si durabilitatea.
Prin urmare, delirul nesistematizat este polimorf, slab structurat, instabil, vaiabil ca tematica
si fara tendinta de a se inpune realitatii, fata de care bolnavul manifesta neutralitate si
indiferenta.
In functie de continutul lor tematic si de fondul afectiv pe care apar, ideile delirante se
pot clasifica in:
1. idei delirante expansive (macromanice) apar pe fondul unei incarcaturi
afective pozitive (euforice). Se descriu:
a) idei delirante de grandoare: de forta, putere, talent, inteligenta, frumusete,
bogatie, rang social etc. Pot fi exprimate vag, intermitent, pe un fundal de
satisfactie si optimism, fara nevoia de a-i convinge pe ceilalti, sau pot fi
exprimate ferm, detaliate, sistematizate, bolnavul, in acest caz, fiind centrat pe
ideea recunoasterii (de catre ceilalti), a sacrificiului si a luptei pentru impunerea
ideilor sale (frecvent in paranoia).
b) Idei delirante de inventie: elaborarea unor planuri sau incercari de realizare a
unor dispozitive sau aparate de interes major si care preocupa in general oamenii
de stiinta din perioada respectiva. Insa pentru delirant mai importanta este
recunoasterea paternitatii, a prioritatii indiscutabile si a monopolului absolut al
inventiei lor, decat secretul calculelor si mecanismelor.
c) Idei delirante de reforma: elaborarea unor planuri filantropice, de pace universala
si vesnica, a unor sisteme filozofice sau politice.
d) Idei delirante de filiatie: convingerea bolnavului de a fi descendentul unei familii
renuite sau mostenitor al unor persoane cu situatie socio-economica sau culturala
inalta.
e) Idei delirante erotomane: convingerea deliranta de a fi iubit de o persoana de
obicei cu un nivel socio-cultural superior lui si careia ii atribuie in mod deliberat
sentimente de dragoste fata de el, interpretand in acest sens orice act sau
manifestare intamplatoare a acesteia. Ideile erotomane se insotesc de o stare de
exaltare psihica si polarizare pasionala, care-i comanda si calauzeste conduita (ii
scrie scrisori, se imbraca cum ii place persoanei iubite). Izvorul acestor idei
delirante este constituit in special din intuitii, iluzii, false demonstratii si
interpretari, iar uneori de coversatii indirecte de natura halucinatorie, inscriind
ideea deliranta erotomana in sfera mai larga a sindromului de influenta si de
automatism mental. Comportamentul erotomanului poate ramane pasiv, dar
uneori, dupa un timp, ideile delirante erotomane pot impinge pe cel in cauza sa
dea curs, sa realizeze practic legatura lor ideo-afectiva. Daca obiectul iubirii
10

reactioneaza vadit negativ sau ostil, se poate ajunge la faza rupturii si razbunarii
si la reactii agresive.
f) Idei delirante mistice (religioase): pot fi deseori consecinta unor preocupari
religioase sau a unor vise cu aspect de eidetism. Bolnavul se crede purtatorul unei
misiuni de ordin spiritual, religios, al unui mesaj transcendental prin care este
menit sa instaureze pacea in lume, sa propovaduiasca credinta in forta divina, sa
imparta dreptatea, sa instaureze armonia universala etc.
g) Idei delirante altruiste: bolnavii devin foarte darnici, generoi oferind tot ceea ce
are inclusiv propria via n folosul celor din jur, pentru folosul societii, al
omenirii.
2. idei delirante depresive (micromanice) apar pe fondul timic depresiv. Se
descriu:
a) Idei delirante de persecutie convingerea bolnavilor ca sunt observati, urmariti,
filati, se comploteaza impotriva lor, are dusmani care il hartuiesc, il spioneaza, il impiedica sa
se realizeze pe plan socio-profesional sau familial, se intentioneaza suprimarea lor. Initial
bolnavii se pot comporta ca niste resemnati, de teama se ascund, ies numai noaptea, isi
schimba domiciliul, evita lumea, pentru ca mai tarziu sa recurga la plangeri, acuzatii,
revendicari, reclamatii, violente si conduite antisociale (se realizeaza conversia din persecutat
in persecutor. Apare in schizophrenia paranoida si in deliruri halucinatorii sistematizate.
b)Idei delirante de revendicare convingerea bolnavului ca a fost victima unei
nedreptati (materiale sau morale), motiv pentru care isi canalizeaza intreaga activitate spre
recunoasterea drepturilor lor, astfel ca intenteaza numeroase procese care nu fac decat sa le
intretina starea de alerta si sentimentele de ura, amplificate de interpretarile delirante, in final
putandu-se ajunge la violenta si crima, din exasperarea bolnavului pus in situatia de a-si face
singur dreptate.
c)Idei delirante de gelozie clinic se manifesta prin suspectarea gesturilor, expresiei
mimice, tinutei vestimentare, intonatia si timbrul vocii, cat si a schimbarilor de dispozitie ale
partenerului. Toate aceste aspect sunt luate drept probe de adulter. Delirul de gelozie este
diferit de gelozia vulgaris care apare si trece in orice cuplu, prin amplitudinea, caracterul sau
obsedant si tenace si aspectul incredibil al acuzatiilor. Gelosii incep sa organizeaze adunarea
unor elemente probatorii pentru demonstrarea infidelitatii partenerului. Incep sa urmareasca,
pun detectivi, cronometreaza timpul de la serviciu pana acasa. In general gelozia patologica
este alimentata de false recunoasteri, iluzii de perceptie si memorie, interpretari delirante. Cel
mai frecvent delirul de gelozie se intalneste in cadrul dependentei de alcool, fiind amplificat
atat de experientele onirice, confuzionale, de scenele de cosmar, cat si de scaderea libidoului.
11

Gelosii patologici supun la sadisme, maltratari partenerii pentru a marturisi, acestia de teama
recunoscand, pentru ca mai apoi sa intervina crime grave (crime pasionale). Delirul de gelozie
apare si la barbatii cu disfunctii endocrine si in patologia de involutie care incepe cu
andropauza.
d) Idei delirante de relatie (de referinta) - bolnavii au convingerea ca persone din
anturaj exercita o influenta negativa asupra lor si ca prin cuvinte, gesturi sau actiuni, fac
aprecieri defavorabile asupra calitatilor morale, intelectuale fizice sau sexuale. Exista si delir
senzitiv de relatie descries de Kretschmer: handicapatii senzoriali (bolnavi hipoacuzici care nu
inteleg ce se vorbeste si interpreteaza delirant). Delirul de relatie se intalneste frecvent in
debuturi de schizofrenie sau de depresie periodica.
e)Idei delirante de autoacuzare si vinovatie - au tendinta centrifuga si caracter
progresiv, mergand de la culpabilitate, prin dizgrate, la nedemnitate. Bolnavii se considera
vinovati de situatia in care se afla, de nereusita copiilor in viata, de necazul partenerilor, de
nenorocirea altora. Aceasta tulburare de gandire e foarte grava pentru ca sta la baza nu numai
a suicidului, ci si a omorului altruist. Frecvent apare in melancolia de involutie
(comportamentul delirant al bolnavului se manifesta fie prin refuzul ingrijirii atentiei familiei,
refuzul hranei, automutilare, suicid).
f)Idei delirante hipocondriace bolnavii au convingerea deliranta ca sunt afectati sau
ameninati de o boala grea, incurabila, ceea ce ii face sa interpreteze si sa amplifice nemasurat
tulburari efemere si minore ale functiei diverselor aparate si sisteme. Ei se autoanalizeaza si se
documenteaza incontinuu in legatura cu presupusa afectiune. In stadii avansate, mai ales la
bolnavi in varsta, aceste idei pot fi insotite de halucinatii cu caracter fantastic, absurd (de ex.
eventualele garguimente, reale, sunt determinate de vietati, ca broaste, serpi, pe care le poarta
in stomac sau in intestin). Alteori afirma ca locul sau structura unor organe s-a modificat.
g)Idei delirante de transformare si posesiune - bolnavii sunt convinsi ca au suferit o
metamorfoza corporala, care poate fi partiala sau generala. Cele mai frecvente sunt
transformarile in animale (delir metabolic sau zoontropic). In delirul dermatozoic, bolnavii
sustin ca au paraziti cutanati, ei se straduiesc sa ii inlature si fac apel in acest scop la diferite
metode de tratament foarte originale (ca de exemplu sa ii scoate prin cavitatea bucala).
Aceste idei de transformare sunt absurd si fantastice. Delirul de transformare este intalnit in
schizofrenie paranoida, demente senile, PGP (stadiul final).
h)Idei delirante de negatie bolnavul nu recunoaste realitati evidente, ajungand sa
nege insasi realitatea functiilor vitale, existenta unor organe, a unui proces psihic, a unor
12

aspecte din realitate etc. De ex. bolnavii spun ca nu au urinat de 5 ani si nu au respirat de 10
ani, organele li s-au atrofiat, au putrezit. In depresiile de involutie bolnavii traiesc un puternic
sentiment de culpabilitate, afirmand ca sunt condamnati sa traiasca vesnic pentru a se chinui
vesnic. Aceste idei delirante de negatie, enormitate si imortalitate fac parte din sindromul
Cotard. Delirul de negatie apare in stari dementiale profunde (mai ales de natura luetica), in
melancolia deliranta de involutie si mai rar in stari confuzionale (mai ales de origine
infectioasa).
i) Idei delirante de otravire - bolnavul este atent si controleaza dupa un sistem propriu
toate alimentele si lichidele avand convingerea ca dusmanii il vor extermina punandu-i otrava
in mancare sau bautura.
j) Idei delirante catatimice - apar si se dezvolta pe o putermica stare afectival
tensionala care poate duce la scaderea campului constiintei si care determina reactii
paroxistice, catastrofice, antisociale prin mechanism de scurt-circuit (bolnavul se incarca
afectiv negative, incarcaturi stocate in timp, care la un moment dat ajung la paroxisme facand
un act necugetat).
3. idei delirante mixte (combinate) pot fi intalnite pe fondul unei tonalitati
afective ambigue. Se descriu:
a)Idei delirante de interpretare mecanismul delirant este interpretarea, bolnavii
supunand tot ceea ce percep, rigorilor rationamentului inductiv, completat si potentat intuitiv
si imaginativ. Interpretarea este orientata atat asupra evenimentelor exogene (analizeaza
excesiv datele oferite de propriile simturi, pe criterii strict egocentrice, ajungand la
convingerea ca gesturile, actiunile sau afirmatiile persoanelor din jur poarta o semnificatie
speciala, cu referire la sine), cat si asupra celor endogene (materialul interpretarilor este oferit
de lumea sa interioara, propriile productii ideative, visele si senzatiile corporale, bolnavul
realizand prin intuitie imediata o inferenta de la o perceptie exacta la o conceptie deliranta).
Clrambault afirma ca, spre deosebire de ideile delirante pasionale de gelozie sau
erotomane, care se dezvolta in lant, pornind de la o veriga princeps si realizand un sector
delirant al vietii psihice, ideile delirante de interpretare se dezvolta in retea (perceptiile
iluzorii, aluziile, supozitiile, psudorationamentele realizeaza, prin interpretari succesive, o
retea difuza, care cuprinde in ochiurile ei noi aspecte ale realitatii).
b) Ideile delirante de influenta sunt variante ale delirului de interpretare, care
exprima convingerea bolnavului de a se afla sub imperiul unor forte xenopatice, care ii
influenteaza gandurile, sentimentele, actiunile, inhibandu-le, amplificandu-le sau perturbandule. Influenta exterioara care se realizeaza asupra bolnavului, poarta deseori amprenta socio13

culturala si stiintifica a epocii, acesta fiind convins de implicarea diavolului, a unor forte
oculte (descantece, farmece), a sugestiei, hipnozei, undelor electromagnetice, rezelor cosmice,
radiatiilor atomice etc.
c) Ideile delirante metafizice (cosmogonice) bolnavii au pretentia de a elucida
originea vietii, lumii, sufletului, a reincarnarii (metempsihoza).
Se vorbeste in psihopatologie si de delir rezidual cand ideea deliranta ramane ca moosimptom
dupa ce au trecut toate celelalte aspecte psihotice (halucinatiile, agitatia psihomotorie,
tulburarile de constiinta). In acest stadiu bolnavul redobandeste critica asupra conditiei
psihice, insa continua sa sustina o parte din ideile sale delirante. De obicei delirul rezidual are
o durata scurta (cateva zile).
O forma particulara este autismul interiorizarea patologica a gandirii. Gandirea autista este
rupta de realitate, este o deplasare a ideilor spre lumea abstracta, simbolica, imaginara sau
legendara, in care se pierde delimitarea spatiului si timpului trait. Este un semn major de
schizofrenie descris de Bleuler. Autismul apare ca o scufundare intr-o lume impenetrabila si
haotica care, dupa Bleuer, constitue o veritabila lume inversa. De obicei clinic se observa
aceste trairi dereistice cand bolnavul sta imobil detasat de realitate, de timp si spatiu,
scufundat in imaginar. Autismul este de obicei saracit in continutul sau delirant, aparand mai
tarziu in evolutia psihozei schizofrenice.
Mecanismele ideilor delirante pot fi unice sau multiple, in legatura cu fenomene
perceptuale, ca iluziile sau halucinatiile, sau cu fenomene ideative (intuitii, situatii imaginate
si interpretari).
Modalitatile de aparitie si formare a ideilor delirante nu sunt elucidate. Ca si in cazul
halucinatiilor, modelele experimentale produse mai ales cu psihedelice, demonstreaza ca
patologia deliranta nu poate fi limitata la mecanisme strict corticale, dereglarile care le
determina extinzandu-se si la regiunile subcorticale. Scoala pavlovista sustine ca in scoarta
cerebrala a bolnavilor cu idei delirante, pe fondul inhibitiei (in faza ultraparadoxala) se
inverseaza sensul relatiilor inhibitorii, astfel ca ceea ce trebuie sa fie inhibat se dezinhiba si
devine dominant, din care cauza, in loc sa apara ideea normala, care exprima corect realitatea,
apare opusul ei.

14