Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sida Si Infectia Cu HIV
Sida Si Infectia Cu HIV
speculaii, cauznd daune grave. Pentru prevenirea rspndirii acestui uciga este necesara o
informare corecta.
In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au nceput sa observe o cretere
treptata a numrului de pacieni ce sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor
afectate de aceasta boala nu mai puteau lupta mpotriva germenilor. Prin urmare, acetia mureau
datorita unor diverse boli infecioase, cum ar fi pneumonia.
Pacienii nu avuseser aceasta boala la natere, ci se prea ca o contactaser intr-un anume fel.
Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu prezenta caracteristicile unei singure
afeciuni, ci o serie ntreaga de simptome si infecii. Se prea ca principalul efect al bolii era slbirea
sau distrugerea sistemului imunitar.
In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afeciuni ce tind sa acioneze mpreuna
poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA, adic Sindromul
Imunodeficienei Dobndite.
Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981. dup modul
de rspndire si ali factori, medicii au dedus ca boala nou-apruta era cauzata de un germen
minuscul, un tip de virus.
Prin 1983, oamenii de tiina din SUA si Frana au descoperit, independent, virui despre care
se credea ca provoac SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al
Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor limfatice din organism la gat, sub
brae si in zona stinghiei.
Cercettorii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman
III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. Dup mai multe
controverse privind numirea viruilor si care echipa de cercettori ii identificase prima data, viruii
s-au dovedit a fi aproape identici. In final, acetia au fost denumii HIV, adic Virusul
Imunodeficienei Umane.
Viruii si HIV
Viruii sunt cele mai simple forme de viata. Milioane de virui se pot afla pe vrful unui ac.
Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, rcelile si gripa, sunt provocate de virui. Un virus tipic
prezint o poriune centrala, sau miez construita din ADN acid dezoxiribonucleic. Acesta stabilete
genele unui virus codurile chimice necesare construirii mai multor virui identici cu el. Miezul de
ADN este acoperit de un nveli asemntor cu un mozaic, format din diverse molecule de proteine.
Cu toate acestea, un virus nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o
celula din corp, care sa-i fie gazda. Virusul ptrunde in celula gazda, adaug genele sale genelor
gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute de mii de copii ale sale. Apoi, aceti
virui ies din celula-gazda, omornd-o,si sunt pregtii sa infecteze si alte celule.
HIV este un virus neobinuit, aparinnd unui grup de virui denumii retrovirusi. Acetia nu
conin ADN. In schimb prezint ARN (acid ribonucleic). In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este
mai intai transformat in ADN, iar apoi acest ADN este folosit drept cod pentru nmulirea viruilor.
In comparaie cu ali virui, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate supravieui in afara
organismului, departe de cldura si lichide, si prin urmare nu se gsete in aer. Aceasta nseamn ca
oamenii nu se pot infecta inspirndu-l. in condiii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse,
strnuturi, insecte, ca mute si tantari, sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacmurilor, sau a
altor obiecte.
HIV in organism
Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac parte din sistemul imunitar. Pe
msura ce sistemul imunitar ncepe sa slbeasc, globulele albe devin incapabile sa opun rezistenta
mpotriva bolilor si de a lupta mpotriva germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid
neutralizai, raman in organism si se nmulesc. SIDA nu este cauzata de virusul HIV nsui, ca in
cazul unei boli virale obinuite, ci se datoreaz incapacitii sistemului imunitar de a lupta mpotriva
infeciilor.
Virusul HIV este neobinuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se simt o perioada de
timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani dup ce a ptruns in organism. Cnd o persoana este infectata
cu HIV, virusul se multiplica rapid. El poate fi detectat in snge si in lichidul din jurul creierului si
irei spinrii. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza, sau poate avea unele
simptome asemntoare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea nasului si febra, erupie pe piele,
umflarea glandelor de la subsuoara sau dureri de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea
atribuite unei rceli sau unei epidemii.
Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar de obicei dup
cteva saptamani, cnd persoana infectata se simte bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv.
Persoana respectiva poate transmite incontient virusul si altora. Pana la urma, probabil dup muli
ani, HIV se reactiveaz si ncepe sa se multiplice din nou. Acum este momentul cnd apare SIDA.
Afte bucale si leucoplazia proasa apar adesea pe limba bolnavului de SIDA. Aftele bucale apar sub
forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta in nite bube albe de-a lungul limbii.
De obicei, cnd un anumit tip de germen ptrunde in organism, sistemul imunitar creaza
molecule speciale mpotriva acestuia, numite anticorpi. Anticorpii plutesc in snge si in lichidele
corpului si se lipesc de germeni sau ii distrug intr-un fel, facandu-i inofensivi.
Intr-o anumita msura, la fel se ntmpla si atunci cnd HIV ptrunde in organism. Sistemul
imunitar produce anticorpi mpotriva virusului. In acest stadiu, o analiza a sngelui sau a unui lichid
din corp poate demonstra daca o persoana are HIV. Testul nu detecteaz virusul propriu-zis, ci
anticorpii mpotriva acestuia. Daca anticorpii sunt prezeni, testul este pozitiv, indicnd prezenta
viruilor. Intre timp, viruii adormii se ascund si se modifica permanent in interiorul celulelor
corpului, neatini de anticorpi.
Dup un timp, virusul HIV ncepe sa se multiplice din nou, iar primele simptome fizice de
SIDA ncep sa apar. Glandele limfatice (nodurile limfei) de la gat, de la subsuoara si din zona
stinghiilor se umfla si devin dureroase. Acest stadiu din evoluia bolii este denumit LGP, adic
Limfoadenopatie Generalizata Persistenta. Aceasta indica faptul ca sistemul imunitar ncepe sa lupte,
iar numrul globulelor albe din snge ncepe sa scad.
Tratamentul
Pe msura ce medicii si pacienii au ctigat experiena legata de boala, s-au nregistrat
imbunatatiri in ngrijirea pacienilor, si tratarea bolilor si afeciunilor provocate de SIDA. De
exemplu, unele tipuri de pneumonii declanate de SIDA pot fi tratate cu medicamente antibiotice si
antivirale. Inflamaiile pielii, cauzate de sarcomul lui Kaposi, sunt remediate prin radioterapie
(radiaii sau tratament cu raze X). Dar in prezent nu se cunoate un leac mpotriva SIDA si nici un
tratament eficient pe termen lung. De asemenea, nu exista vaccin (imunizare) pentru a mpiedica
evoluia si rspndirea virusului HIV, cum exista mpotriva poliomelitei, pojarului si altor boli
similare. In ciuda eforturilor continue de cutare de medicamente si vaccinuri anti-SIDA si a
succeselor ocazionale, progresele s-au dovedit a fi lente si dificile.
Deoarece viruii triesc si se nmulesc in interiorul celulelor-gazda, acetia sunt inte greu de
atins. Exista puine medicamente antivirale eficiente, in comparaie cu multele antibiotice care
omoar bacteriile. Medicamentul zidovudina (AZT) ncetinete evoluia SIDA la unele persoane.
Insa poate avea efecte secundare neplcute sau grave: greuri, vrsturi, stri de slbiciune, iar in
unele cazuri poate deteriora mduva osoasa. Unii pacieni nu pot sau prefera sa nu ia acest
medicament.
O alta metoda tiinifica este mpiedicarea virusului HIV de a se fixa pe suprafaa celuleigazda. Punctele de ataare dintre virus si celulele corpului sunt bine percepute. Oamenii de tiina
ncearc sa creeze un medicament care sa intervin in procesul de legare dintre virus si celula, sau
sa-l blocheze, si spera totodat ca acesta va omori si virusul in acelai timp.
Prevenirea rspndirii
Multe zvonuri s-au vehiculat cnd SIDA a fost prima data recunoscuta ca boala. In prezent se
tie ca oricine poate fi infectat cu HIV. Tanar sau btrn, homosexual sau heterosexual, alb sau
negru, brbat sau femeie; virusul poate afecta pe oricine, in funcie de circumstane. Important este
daca o persoana este implicata in aa-numitele activitati cu grad ridicat de risc. Aceste activitati
includ folosirea de droguri cu ace nesterile si schimbarea frecventa a partenerilor sexuali, sau sexul
neprotejat (fara folosirea prezervativului).
Oricine poate reduce riscul de a se infecta cu HIV prin evitarea activitilor sus-menionate.
Aceasta nseamn evitarea drogurilor si sex protejat. Protecia consta in folosirea prezervativului si
limitarea numrului de parteneri sexuali. Este importanta cunoaterea detaliata a trecutului sexual al
partenerului, deoarece de la infecia cu HIV pot trece ani de zile pana la declanarea bolii SIDA. In
acest interval de timp, persoana infectata cu HIV poate prea sntoasa si poate sa nu tie ca poarta
virusul, fiind insa capabila sa-l transmit si altora. HIV se poate afla si in saliva, dar se crede ca nu
poate fi transmis prin srut.
-referatBoli aerobe
Materia: Epidemiologie
Baciu Alexandra
MD IV,Grupa 1