Sunteți pe pagina 1din 19

Roinita - (Melissae folium) Roinia (Melissa officinalis L.) este o plant peren din genul Melissa L.

,
familia Labiatae (Lamiaceae). Roinia este melifer, aromatic i are proprieti curative.

Roinita - frunzele recoltate in timpul infloririi. Ele sunt petiolate, ovoide. cu varful
obtuz, usor cordiforme, la baza, dintate pe margini, lungi de 5-8 cm, late de 4-5 cm,
cu nervatiunea reticulat proeminenta pe suprafata inferioara.
Frunzele de roinita sunt de culoare verde mai inchisa pe suprafata superioara,
acoperite cu peri albi si scurti si mai deschis la culoare pe suprafata inferioara.
Au miros si gust aromat, placut, de lamaie.
La cerere sau pentru obtinerea uleiului volatil se poate utiliza din roinita ca materie
prima si partea aeriana recoltata la inceputul infloririi: Herba Melissae, cu aspectul
descris la caracterele de recunoastere ale plantei.
Contine 0,05-0,30% ulei volatil format din citral, citronelol, citronelal, geraniol,
linalol, tanin, acid cafeic - un principiu amar cristalizat, acid ursolic si oleanolic,
stachioza etc.
Utilizari terapeutice: Datorita componentelor din uleiul volatil roinita are actiune
antispastica si sedativa. Datorita principiul amar si acidului cafeic are actiune
coleretica, carminativa, stomahica.
Se utilizeaza in tulburari digestive postprandiale in special la copii, in spasme, colici
si nevroze intestinale si stomacale, in dischinezii biliare si in colite cronice.

Roinita
Mii de farmacii, intr-o singura planta: Roinita
E o planta inalta de aproape un metru, cu flori albe-liliachii si cu frunzele de un verde
deschis. Dar ceea ce o distinge printre suratele ei din natura e mireasma pe care o
raspandeste si care seamana cu lamaia. La ce este buna aceasta planta medicinala?
Grea intrebare! Nu ne-ar ajunge paginile acestei reviste pentru a raspunde la ea!
Roinita (Melissa officinalis) este una din cele mai folosite plante medicinale din lume
(germanii au un cult pentru ea). Zeci de studii facute pe tot mapamondul pun in
evidenta extraordinara ei valoare terapeutica, cu efecte multiple, atat ca remediu
simplu cat si combinat.
Raspandirea
Cunoscuta in popor si sub numele de melisa, mataciune sau iarba de alamai, roinita

creste mai ales in sudul si in vestul tarii, unde prefera coastele pietroase si insorite
din padurile de stejar, de salcam sau din rariturile de fag. Infloreste acum, la sfarsit
de mai - inceput de iunie, si poate fi gasita cu precadere in vestul tarii - Arad,
Timisoara, Caras Severin, in Bihor, dar si in zonele sudice ale Olteniei si Munteniei.
Recoltarea
De la roinita se culege partea aeriana (tulpina, frunze, flori), prin taierea cu grija,
pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp
frumos, insorit, in zile fara vant (vantul favorizeaza evaporarea uleiurilor volatile din
planta, care sunt un principiu activ foarte important). Imediat dupa culegere,
tulpinile de roinita se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de
umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata, rezulta aproximativ o
suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, frunzele de roinita pot fi folosite
ca adaos in salatele de cruditati, carora le dau o aroma si o savoare deosebite.
Sapte retete de preparare a roinitei
1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a tulpinilor
uscate de roinita. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla
inchise ermetic, tinute in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua
saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se
administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de roinita, peste care
se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide
borcanul ermetic si se lasa la macerat, vreme de doua saptamani, dupa care se
filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se
administreaza cate 50-100 de picaturi diluate in putina apa, de patru ori pe zi.
3. Vinul de roinita
Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de roinita si se
lasa la macerat vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3
linguri, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de roinita
stimuleaza digestia, combate dispepsia, previne aparitia spasmelor tubului digestiv.
4. Mixtura de roinita
Era foarte mult folosita de catre calugarii benedictini, care o considerau un panaceu
pentru memorie si pentru reintinerire. Iata reteta sa de preparare: se combina doua
galbenusuri de ou cu doua linguri de miere si cu 2-3 lingurite de tinctura de roinita, la
care se adauga jumatate de lingurita de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obtinut
se consuma pe stomacul gol, dimineata, ca reintineritor si revigorant.
5. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de roinita maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme
de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta
ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci

minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele


doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste
intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.
6. Uleiul de roinita
Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga
jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat
vreme de doua saptamani, intr-un recipient inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar
preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. Remediul se poate folosi
atat intern, ca ulei alimentar pus in salate (are efect digestiv, reintineritor), cat si
extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
7. Cataplasma cu roinita
O mana de frunze maruntite de roinita se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa
calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un
tifon, si se lasa vreme de o ora.
Utilizarile terapeutice
Roinita si sistemul nervos
Probabil cea mai importanta categorie de efecte a roinitei este cea asupra
sistemului nervos. In doze mici si luata ocazional, roinita este un excelent calmant
nervos, fiind recomandata contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres si de
suprasolicitare, contra insomniei, contra tulburarilor digestive care apar pe fond
nervos. In toate aceste afectiuni, se administreaza cate o lingurita de tinctura
diluata intr-un pahar de apa, in doza unica, atunci cand este nevoie. Roinita este si
un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitatie
si imbunatateste memoria), contra tulburarilor de memorie post-traumatice, precum
si contra tulburarilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. In
aceste afectiuni se administreaza cate o lingurita de tinctura de roinita de 4 ori pe zi,
in cure de minimum 4 luni.
Roinita si psihicul
Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roinitei in tratarea unor tulburari
cum ar fi depresia, anorexia psihica (cu reversul sau - bulimia), angoasele de tot felul
au fost mai mult decat incurajatoare. Administrarea unor doze medii de roinita, 6
lingurite de tinctura pe zi sau 4 lingurite de pulbere pe zi, are efecte invioratoare
asupra psihicului, antidepresive, favorizand gandirea optimista, amplificand tonusul
psihic si mental. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratamentul cu aceasta
planta contra tulburarilor emotionale mentionate au resimtit o ameliorare clara a
starii lor psihice. Un rezultat foarte bun, daca este sa ne gandim la faptul ca roinita
este un remediu practic nenociv si care poate fi luat in cure de lunga durata, fara a
da dependenta. Exista insa si un... "daca": pentru a obtine rezultate notabile, prin
tratamentul cu melisa, este necesar sa "simpatizati" sau, cu alte cuvinte, sa vi se
potriveasca aceasta planta. Oricum, merita sa incercati.

Roinita si glanda tiroida


Studii facute la un important institut american de endocrinologie au aratat ca
extractele din roinita pur si simplu inhiba puternic actiunea in organism a
hormonului tiroidian (Tsh). Este o descoperire extraordinara, care va duce in curand
la aparitia pe piata a primului medicament natural, cu adevarat eficient impotriva
hipertiroidiei. Deocamdata, puteti folosi contra afectiunilor tiroidei, infuzia
combinata de roinita, din care se bea cate un litru pe zi, in 3-4 reprize, in cure de
doua luni, cu doua saptamani de pauza. Acest remediu este valabil si in cancerul de
tiroida, pentru ca aceasta planta are si efecte antitumorale dovedite.
Roinita si tulburarile hormonale la femei
Cercetari clinice facute in Germania au aratat caadministrarea tincturii de roinita
are efecte de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor
probleme cum ar fi starile de nervozitate si de disconfort de dinaintea menstruatiei,
menstrele neregulate insotite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Va
recomandam o combinatie in proportii egale de tinctura de roinita si tinctura de
cretisoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau cate 6 lingurite pe zi, in cure de
patru saptamani.
Roinita si reumatismul
Un litru de infuzie combinata de roinita consumata zilnic ajuta la combaterea
majoritatii formelor de reumatism, avand o actiune antiinflamatoare articulara,
antialgica, incetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern, se ung
articulatiile afectate cu ulei de roinita, la care se adauga un pic de ulei volatil de
menta (il gasim in Plafaruri) - 3 picaturi de ulei volatil de menta la o lingurita de ulei
de roinita.
Roinita si bolile gastro-intestinale

In colita de fermentatie, roinita este unul din cele mai puternice remedii vegetale,
avand darul de a inhiba dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, de
a combate spasmele, de a diminua inflamatia. Se administreaza sub forma pe care
pacientul o simte cea mai eficienta, in cazul sau: pulbere (4-6 lingurite pe zi) sau
infuzie combinata (1 litru pe zi). Acelasi tratament este valabil contra colonului
iritabil si a colonului spastic, precum si contra enteritei.
Vinul de roinita luat inainte de masa este un remediu excelent impotriva indigestiei,
a dispepsiei si a atoniei digestive.
Roinita si afectiunile hepatobiliare
Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara (fiere
lenesa), pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare

arata o actiune favorabila a extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca


aceasta planta este un adevarat inamic al virusurilor, asa cum vom vedea in
continuare:
Roinita si herpesul
Virusurile care produc herpesul de tip I si de tip Ii sunt distruse de un complex de
substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6 lingurite
pe zi) sau infuzie combinata de roinita (1 litru pe zi). Extern, se pun vreme de doua
ore pe zi comprese cu infuzie combinata sau, mai eficient, cataplasme cu roinita, pe
locurile afectate de herpes. La cinci minute dupa incheierea aplicatiei, se pune
tinctura de propolis pe leziunea herpetica, pentru a grabi vindecarea.
Roinita si... tineretea fara batranete
Anterior, vorbeam despre efectul favorabil al roinitei impotriva unei boli a varstei a
treia, greu de combatut la ora actuala, si anume Alzheimerul. Efectele acestei plante
nu se opresc insa aici: pe langa faptul ca melisa imbunatateste considerabil
memoria si intreaga activitate a sistemului nervos, ea are un puternic efect
antioxidant. Cu alte cuvinte, ea ajuta la mentinerea tineretii tuturor celulelor din
organism, anihiland radicalii liberi (molecule din sange care sunt responsabile de
imbatranirea tesuturilor).
Precautii
In cazul persoanelor care utilizeaza sedative si calmante de sinteza, se recomanda
evitarea utilizarii in paralel a roinitei.
Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra, mai ales pe termen lung si in doze medii sau
mari, in cazul pacientilor care sufera de hipotiroidie.
P.S. Acest articol nu epuizeaza nici pe departe aplicatiile terapeutice ale roinitei, o
planta intens cercetata in laboratoarele lumii. Vom reveni, asadar, cu noi informatii
despre aceasta planta, inca foarte putin cunoscuta la noi in tara.

TEIUL - arborele care vindeca sufletul


Daca este adevarat ca bolile trupesti sunt provocate de boli sufletesti,
reciproca este la fel de valabila: remediile naturii care vindeca sufletul
vindeca, absolut sigur, si trupul.

Ca este adevarat o dovedeste planta magica celebrata la inceputul lui iunie: teiul.
Acest arbore ne este atat de aproape de suflet noua, romanilor, incat ajunge sa-i
simtim mireasma si deja putem sa-i decodificam singuri calitatile sale de
medicament. Mireasma florilor de tei ne aduce pacea in suflet, ne face meditativi, ne
imblanzeste inima, pregatind-o pentru marile impliniri ale verii. Totusi, autorul
acestui articol a pasit dincolo de domeniul inspiratiei, pe care cu certitudine teiul o
induce, si a cautat in limbajul sec al enciclopediilor si al studiilor de specialitate
descrierea calitatilor terapeutice concrete ale acestui copac. In ceea ce ma
priveste, in cele ce urmeaza, voi vorbi despre tei ca remediu, un remediu de care veti vedea - avem multa nevoie.
Unde gasim si cum culegem florile de tei
La noi in tara exista trei feluri de tei: teiul cu frunza in forma de inima (Tilia cordata),
care infloreste acum, la inceputul lui iunie, si care are pe dosul frunzelor niste
perisori galbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care infloreste ceva mai
tarziu si are, asa cum o arata si denumirea, frunzele mai mari decat celalalte specii
inrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care infloreste abia in iulie, avand frunze si
flori alburii. Dar, indiferent de tipul lor, toti teii au aceleasi intrebuintari medicinale. Ii
gasim in asociatii dense, adevarate paduri, mai ales in Dobrogea si in sudul
Munteniei. Insa teiul creste si in toate celelalte zone ale tarii, unde il gasim de la
campie si pana spre zona montana.
Culegerea florilor de tei se face prin simpla lor rupere de pe ramuri, insa este o
operatiune destul de delicata, din cauza inaltimii mari a arborilor si a fragilitatii
extreme a ramurilor, care nu o data s-au rupt, provocandu-le culegatorilor imprudenti
accidente extrem de grave. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie facuta de pe o
scara bine asigurata, asa incat sa fie evitate situatiile periculoase. Obligatoriu,
culesul se face pe timp frumos, la minimum 24 de ore dupa ce a plouat, pe timp
uscat, florile de tei avand maximum de principii active. De pe ramuri se desprind
florile cu tot cu frunzulita (bractee) si se pun in saculeti de panza. Uscarea se face la
umbra, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite, intr-un strat cu o grosime
maxima de sapte centimetri. Dintr-un kilogram de flori proaspete se obtine ceva mai
mult de un sfert de kilogram de planta uscata, care va fi depozitata in locuri fara
umiditate si racoroase.
Cum se prepara si cum se administreaza florile de tei
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata
eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere
(aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se
inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele
maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2
grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre

10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi
doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.
Infuzia fierbinte
Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea
racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii
organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o
cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza.
Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.
Infuzia combinata

Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la
conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei
maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana
dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se
opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute,
dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul
se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.
Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu
alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea
alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt
zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.
Baile terapeutice
Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta,
vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut
se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10
minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa
fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer
destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.
Tratamente interne
* Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a
pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de
anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica,
distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare
doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca
administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de

hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia


contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame,
de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care
se administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un
tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar
pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom
premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).
* Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un
alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc
starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului
alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de
sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hipervigilenta, care alunga prompt somnul.
* Menopauza - anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase,
insomnia, mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune,
pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt
saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de
tinctura de tei pe zi.
* Dureri de cap, migrena - se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol.
Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In
migrenele biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv - un element care va
poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va
debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena.
* Adjuvant in hipertensiune arteriala - se administreaza pulberea de tei, din care se
ia cate o lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de
pauza. Teiul actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul
sistemului nervos central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din
organism.
* Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie
intensa, ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele
de febra asociate infectiilor acute.
* Raceli (viroze respiratorii), gripa - organismul guvernamental de control al plantelor
medicinale din Germania a aprobat inca din anii '80 folosirea florilor de tei contra
acestor afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la
reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de
secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate
acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru
pe zi, pana la vindecare.
* Tuse iritativa, tuse productiva - in florile de tei exista niste substante emoliente
(mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare
calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea
productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii.
Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.
efecte
secretiilor
in
exces
diminuand
de
pe
caile
intensitatea
respiratorii
acceselor
si
combate
de
tuse,
accesele
ajuta
de
la
febra.
eliminarea
concentrata
(50
retentia
grame
la
lichide
un
litru
-alte
se
de
face
apa),
o
care
infuzie
se
administreaza
combinata
de
tei,
cu
lingura,
mai
pe
parcursul
surplusului
a
de
1-2
lichide
zile.
Infuzia
prin
transpiratie.
combinata
de
Suplimentar,
tei
amplifica
se
diureza,
fac
si
bai
stimuleaza
generale
cu
eliminarea
flori
de
tei,
nefritei.
care
au
un
efect
diuretic
si
calmant,
fiind
utile
si
ca
adjuvant
contra
cistitei
si
a
infuzie
Voma
combinata
nervoasa,
deranjamente
(dupa
reteta
prezentata
digestive
si
la
diaree
inceputul
pe
fond
articolului)
de
stres
din
-ceva
se
tei,
face
menta
o
si
musetel
calmante
in
generale,
proportii
antispastice,
egale.
Se
consuma
diminueaza
pe
zi
un
durerea
litru
din
si
inhiba
aceasta
reflexul
infuzie.
vomitiv.
Are
efecte
De
asemenea,
Gastrita
-cu
regleaza
durerile
tranzitul
tip
arsura,
intestinal
specifice
dereglat
acestei
de
afectiuni,
catre
starile
sunt
de
alinate
stres.
si
vindecate
psihica,
iar
pe
pulbere
de
alta
de
parte,
tei,
pe
protejeaza
de
oori
parte
si
cicatrizeaza
ea
reduce
nivelul
mucoasa
de
stres
gastrica.
si
tensiunea
Se
ia
cate
o
puternica,
lingurita
de
cu
pulbere
dureri
intense,
de
trei-patru
nu
se
mananca
pe
zi,
inainte
nimic,
vreme
masa.
de
In
minimum
perioadele
24
de
de
ore.
criza
Se
consuma
eficienta,
mari
se
pune
cantitati
la
macerat,
de
infuzie
impreuna
combinata
cu
teiul,
de
tei,
si
o
neindulcita.
cantitate
egala
Pentru
de
oradacina
mai
mare
de
*
lemn-dulce.
Adjuvant
in
hepatita
de
tip
B
si
C
-din
un
studiu
japonez
facut
sub
conducerea
dr.
H.
Matsuda
Efectul
de
arata
protejare
ca
principiile
al
celulei
active
hepatice,
teiul
combinat
argintiu
cu
au
efectul
efecte
de
hepatoprotectoare.
stabilizarea
si
de
calmare
posibila
evolutie
psihica
al
spre
teiului,
ciroza
recomanda
(evolutie
mult
aceasta
accelerata
planta
in
de
tratarea
stresul
psihic
hepatitelor
intens).
cu
Se
cure
recomanda,
decalmante,
4
saptamani,
ca
atare,
urmate
administrarea
de
a
patru
2-3
cani
saptamani
de
infuzie
de
pauza.
combinata
de
tei
pe
zi,
in

* Dureri articulare in artrita - un studiu de medicinaexperimentala, realizat in Mexic,


in anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei
combinate de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar
datora, potrivit cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu
o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata
de tei, cu un sfert de ora inainte de masa.
* Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune
antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se
recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de
inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza)
acestora. "De vina" pentru aceste efecte este - se pare - o substanta (scopoletina)
continuta de florile acestei specii de tei.
Tratamente externe
* Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani,
francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu
plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub
influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea
dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte
interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de
intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea "zane-flori" a
caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu
flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le
linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
* Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se
foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina
populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin
care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
* Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite
la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest
preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant,
antiinflamator si antiseptic rapid.
* Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie
combinata de flori de tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se
adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In
cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la
concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei
Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate
in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia.
Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta
vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a
celor insarcinate.
Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.

Lavandula L. este un gen de plante din familia Lamiaceae, native


din regiunea mediteranean pn n Africa tropical i pn n regiunile sudestice ale Indiei. Genul include circa 25-30 specii de plante anuale, plante
ierboase, arbuti. Zonele native se ntind de la Insulele
Canare, norduli estul Africii, sudul Europei i Mediterana, Arabia i India. Deoarece
formele cultivate sunt plantate n grdini din toat lumea, sunt uneori gsite i n
slbticie, departe de mediul natural. Denumirea de lavand este folosit uneori
pentru a desemna parfumul extras din levnic.
Levn ica sau lavanda (Lavandula angustifolia Mill.,[1] sinonime: Lavandula
officinalis Chaix, Lavandula spica L., Lavandula vera DC.) este o specie de plante din
genul Lavandula, familia Lamiaceae. Este o plant aromatic i medicinal, cu tulpini
ramificate n tuf, nalt de 3050 cm, frunze mici, nguste i flori albastre parfumate.
Originar fiind din regiunile calcaroase i muntoase mediteraneene, la noi n ar
crete cultivat i nflorete toat vara.
n scopuri medicinale se recolteaz numai florile deta ate de pe axul inflorescen ei,
sau toat inflorescena, cnd corola nu este complet deschis ( Flores Lavandulaes).
Dup recoltare se usuc la umbr, n strat subire far a fi presate.

Intern

puternic aromatizant cu aciune antiseptic local i u or antispastic


datorit componentelor din uleiul volatil

calmant al sistemului nervos central

diuretic i colagog

florile au aciune carminativ

Extern
calmant i analgetic

Indicaii
Intern

n migrene, cefalee, afeciuni cardiace cu substrat nervos, boli de rinichi i de


ficat, tulburri digestive, balonri abdominale, reumatism, stri de anxietate.
ca aromant i corectiv

Extern

masaj cu oetul obinul din florile de levnic n caz de rceal, grip i stri
febrile.

n categoria plantelor aromatice, cu efecte curative remarcabile, un


loc de seam l ocup levnica. Cu toate c este puin cultivat i
valorificat terapeutic, s-a constatat c uleiurile eseniale obinute
din inflorescenele plantei sunt mult mai valoroase dect multe
medicamente de sintez.

Lavanda este folosit ca plant medicinal din vremuri ndeprtate, iar


proprietile terapeutice ale uleiului eteric extras din flori au fost
descoperite la nceputul secolului al XX-lea.

Dei este folosit intens n industria cosmetic, levnica este


apreciat i ca plant medicinal, iar n aplicaiile terapeutice se
folosesc mai ales florile . Planta are proprieti sedative,
antispastice, antiseptice, hipotensoare, carminative, diuretice,
sudorifice, antiinflamatoare i cicatrizante, de ajutor ntr-o varietate
de boli", precizeaz Eugen Giurgiu, doctor n biochimie, cu competene n
fitoterapie i nutriie.

Mii de tone de lavand se folosesc pentru extragerea uleiului eteric prin


distilare sau se usuc n camere bine aerisite. n compoziia plantei au fost
identificate peste 40 de componente care nu pot fi obinute pe cale de
sintez n laborator. Printre substanele active ale lavandei se regsesc
substanele amare, acidul acetic, taninul i cineolul, substanele minerale,
care atribuie lavandei virtui vindectoare pentru mai bine de 100 de boli.

Pulberea, eficient pentru sistemul nervos

Terapiile cu preparate din lavand au proprieti calmante i sunt indicate


n stri de neurastenie i de isterie, n afeciuni cauzate de situaii
tensionate, dar i de stresul psihic, de melancolie sau de anxietate. n
astfel de cazuri, lavanda se folosete sub form de pulbere uscat, prin
mcinarea plantei cu rnia de cafea. Praful obinut se pstreaz ntr-un
borcan nchis ermetic. Se administreaz cte o linguri de trei-patru ori
pe zi, cu 15 minute nainte de fiecare mas, dup care se bea puin ceai,
iar cura dureaz 21 de zile.

Induce un somn odihnitor

n terapia care combate agitaia nervoas i strile de insomnie se


recomand infuziile, preparate din dou lingurie de flori uscate de
lavand, care se infuzeaz vreme de zece minute n 250 ml de ap
clocotit. Se beau zilnic cte dou-trei ceaiuri ndulcite cu puin miere.

Tinctura, leac pentru insomnia cronic

Insomnia cronic se trateaz cu succes cu tinctura de lavand. Leacul se


poate prepara i n cas din 100 g de flori uscate care se macereaz n 500
ml de alcool de secar, vreme de 14 zile. Apoi, tinctura obinut se toarn
n sticlue care se nchid ermetic i se depoziteaz ntr-un loc ntunecos. n
acest caz se administreaz cte 4 lingurie pe zi (o linguri se dilueaz n
100 ml de ap fiart i rcit) sau se folosete sub form de comprese,
aplicate pe tmple n cazul persoanelor deprimate sau stresate.

De mare ajutor pentru ficat


n decursul timpului, infuzia de levnic i-a dovedit o eficien
remarcabil n funcionarea normal a ficatului i a vezicii biliare.

Se administreaz cte dou cni de infuzie pe zi, iar licoarea ajut la


eliminarea bilei. n acelai timp, se folosesc i compresele. n acest caz,
se prepar un amestec din dou pri de ulei de lavand i o parte de
alcool cu care se stropete o pnz i se aplic pe ficat un interval de 20
de zile pe lun. Totodat, aceste comprese sunt eficiente i pentru
calmarea colicilor abdominale i a balonrilor.
Calmant pentru afeciunile cardiace

Datorit proprietilor sedative, n afeciunile cardiace este recomandat


uleiul de lavand. Se administreaz seara, nainte de culcare, cte trei
picturi puse pe un cub de zahr. n acelai timp, uleiul de lavand se
folosete pentru masajul toracelui i braului stng, pe toat lungimea
acestuia.. Tratamentul normalizeaz funciile inimii i nivelul hipertensiunii
arteriale i trebuie urmat 12 zile pe lun.

Ulei esenial cu miere, leac pentru migrene

Este un lucru dovedit c uleiul esenial de levnic este unul dintre cele
mai eficiente remedii la ndemn pentru combaterea migrenelor.
Specialitii recomand ca la apariia primelor simptome, persoanle care
sunt chinuite de migrene s amestece dou picturi de ulei esenial de
levnic cu o linguri de miere. n cazul n care migrenele sunt frecvente
i nsoesc starea de depresie este indicat o linguri de pulbere de
levnic pe care bolnvul trebuie s-o in sub limb cinci minute, apoi s-o
nghit cu ceai cldu. Terapia se repet de trei ori pe zi.

Reetele sptmnii

Preparate din lavand

Cum se prepar, cum se administreaz

Infuzia: Se pune la infuzat ntr-o can cu ap fierbinte o linguri de flori de


lavand. Se las 10-15 minute, dup care infuzia se bea ndulcit cu puin
miere i amestecat cu patru-cinci picturi de suc de lmie. Licoarea
induce starea de calm i de linite, mai ales cnd este consumat seara,
nainte de culcare. Totodat, infuzia este la fel de eficient n tratamentul
afeciunilor renale, deoarece mrete diureza. n acest caz, se recomand
cte dou cni de ceai pe zi.
Infuzie, dintr-un amestec de plante

Infuziile preparate dintr-un amestec de plante: flori de lavand, de tei, de


sulfin i de captalan (cte o linguri din fiecare) sunt indicate
persoanelor depresive, care trebuie s consume cte dou cni de ceai pe
zi. Aceast infuzie este un remediu i pentru afeciunile hepatobiliare,
contribuind la eliminarea bilei.
Tinctura, preparat n cas

Exist mai multe reete de preparare a ticturii. Iat o reet la ndemn:


ntr-o sticl de 500 ml, se pun patru linguri de plant, peste care se toarn
alcool, pn la umplerea sticlei. Ingredientele se las la macerat vreme de
14 zile; dup aceea, lichidul obinut se filtreaz. Se administreaz cte 20
de picturi de trei ori pe zi, n cazul tulburrilor abdominale (n cum ar fi
gastrita).

Lichior din flori de levnic

Ingrediente: Flori de levnic, 250 ml alcool alb, 600 g miere natural, 700
ml de ap plat, o jumtate de linguri de cuioare.

Preparare: Florile care se recolteaz cnd sunt nflorite n proporie de 75


% se taie mrunt i se pun ntr-o sticl de un litru peste care se toarn
alcoolul; apoi sticla se nchide ermetic i se nfoar ntr-o coal de
culoare nchis. Planta se macereaz n spirt 18 zile, timp n care se agit
de dou ori pe zi. Dup acest interval, extractul se strecoar. Separat, se
prepar siropul din apa nclzit la 38 de grade i mierea de albine i se
toarn peste extractul de lavand . Lichiorul de lavand este un remediu
foarte eficient n tratamentul migrenelor, reumatismului, cefaleei i n stri
de anxietate. Se administreaz cte 3 linguri de sirop pe zi.

Riscuri si efecte secundare:

Uleiul de levantica poate provoca alergii.


In cazul bailor cu levantica, se recomanda atentie persoanelor cu afectiuni circulatorii. In acest caz baia nu poate depasi 15
minute si trebuie urmata de repaus.

Deoarece nu exista suficiente studii referitoare la efectul bailor de lavanda, acestea nu sunt indicate femeilor insarcinate.

Indicatii
UZ INTERN: iritabilitate, spasme, insomnii, febre eruptive, boli infectioase, melancolie, neurastenie, afectiuni ale
cailor respiratorii (astm, tuse convulsiva, gripa, bronsita, tuberculoza), oligurii, debilitate infantila, migrene, ameteli,
isterie, sechele ale paraliziei, hipertensiune, afectiuni pulmonare, boli psihice

UZ EXTERN: plagi de orice natura (simple, atone, ulceratii ale gambelor, cangrenoase, sifilitice, sancre, fistule
anale), eczeme cronice perineaie, perineale, leucoree, arsuri, afectiuni pulmonare, acnee, cuperoza, intepaturi de
insecte, pediculoza, raie, caderea parului

Proprietati terapeutice
Proprietatile terapeutice ale uleiului de lavanda sunt: antidepresiv, antiseptic general, antiseptic pulmonar,
antimigrenos, anireumatic, antispasmodic, analgezic, anticonvulsiv, bactericid, antireumatic, decongestiv, calmant
al iritabilitatii cerebro-spinale, carminativ, diureic, emenagog, hipotensor, mareste secretia gastrica si peristaltismul
intestinal, sudorific, tonic, tonic cardiac, vermifug, calmant (unul dintre cele mai eficiente, valabil si in cazul
nevrozelor, psihozelor, depresiilor, etc), hipnotic usor, insecticid, paraziticid, fluidifiant al secretiilor bronhice,
reglator nervos.

Ovaz
Factorul curativ: fulgi, germeni
Afectiuni pentru care se recomanda: hipotiroidie, sterilitate si impotenta, nisip
(microlitiaza) la vezica biliara si rinichi, sensibilitate la raceli la persoanele
meteosensibile
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Ovaz (lat. Avena sativa).
Scurta descriere:
Face parte din Familia Gramineae, alaturi de grau, orz, orez, secara, porumb, etc.
Spiculetele biflore sunt grupate in panicule laxe si mari.
Intr-o scriere antica se arata ca dacii si germanii erau printre singurele popoare care
foloseau aceasta cereala ca aliment de baza. Mai tarziu, in Evul Mediu, populatiile
nordice din Europa au adoptat si ele ovazul, care este un excelent energizant in
perioadele cu vreme rece si umeda. In prezent, el este larg folosit sub forma de fulgi,
care sunt mai digerabili si mai gustosi decat cei de orz.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
- ovazul este un excelent stimulent al functiei tiroidiene si nu numai.

Recomandari:
- fulgi de ovaz pentru consum, in: hipotiroidie, sterilitate si impotenta, nisip
(microlitiaza) la vezica biliara si rinichi, sensibilitate la raceli la persoanele
meteosensibile; adjuvant in sterilitate si impotenta
Studii recente arata ca la popoarele care consuma cantitati mari din aceasta
cereala, varsta medie la barbatii care ajung la andropauza este mult mai ridicata, iar
fertilitatea se mentine pana la varste impresionante.
Sensibilitate la raceli la persoanele meteosensibile - consumul regulat de fulgi de
ovaz mareste rezistenta la variatiile bruste de clima, mai ales la racire, intarind
sistemul imunitar si conferind un tonus psihic foarte bun.
- macerat din fulgi impotriva nisipului (microlitiaza) la vezica biliara si rinichi; util si
in diabet, guta si hepatita, ca adjuvant.
- ceai din fulgi impotriva starilelor de astenie, surmenaj si somnolenta, pentru
tratarea pietrelor la rinichi, a gripei si a unor disfunctii sexuale la barbati.
Fulgii de ovaz vor fi introdusi pe termen lung in dieta persoanelor suferinde de aceste
afectiuni. Suplimentar, se bea pe parcursul unei zile un "ceai" de fulgi de ovaz - fulgi
fierti in apa, se bea lichidul obtinut. Acest preparat are efecte stimulente foarte
puternice.
Preparare
Macerat
- 4 linguri rase de fulgi de ovaz se fierb la foc mic intr-un litru de apa vreme de 20 de
minute, dupa care se filtreaza. Se consuma acest decoct pe parcursul unei zile, o
cura durand 14 zile.
Ceai
Obtinut din 7 linguri de boabe fierte vreme de jumatate de ora intr-un litru de apa
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Nu exista.

Ovazul, beneficii si retete sanatoase

Generalitati
Ovazul a inceput sa castige din ce in ce mai mult teren in alimentatia persoanelor
care isi doresc sa siba grija de sanatatea lor, sa slabeasca si sa previna sau sa
trateze
anumite
afectiuni.
Din punct de vedere nutritional, ovazul este unul dintre cele mai complexe alimente,
deoarece
contine carbohidrati cu
absorbtie
lenta
din
fibre,
proteine,
substante minerale si vitamine.
Cuprins articol
1.
2.
3.
4.

Generalitati
Aport nutritional ovaz
Beneficiile ovazului pentru sanatate
Retete sanatoase cu ovaz

Aport nutritional ovaz


Sus
Ovazul este o cereala integrala care se gaseste in aproape orice magazin cu produse
alimentare, insa persoanele care vor sa consume ovaz trebuie sa fie atente la ceea
ce scrie pe eticheta produsului. Intrucat cererea de tarate si fulgi de ovaz este in
continua crestere, unii producatori comercializeaza cereale care trec printr-un
proces de rafinare si sunt imbogatite cu zahar. Intotdeauna este bine sa alegeti doar
ovazul care nu contine aport suplimentar de zahar si care este rafinat cat mai putin,
intrucat acesta isi pastreaza mai bine proprietatile.
O ceasca de tarate de ovaz furnizeaza organismului in jur de 160 de calorii, un numar
destul de mic, avand in vedere cat de generoasa este cantitatea de substante
nutritive. Aceeasi ceasca de tarate de ovaz contine 4 g de fibre, adica 14% din doza
zilnica recomandata. La acestea se adauga 6 g de proteine, inclusiv cantitati
moderate din 18 tipuri de aminoacizi.
Intr-o ceasca de ovaz se gasesc 3,6 g de grasimi mononesaturate si polinesaturate,
dar 0 g de colesterol. Dintre vitamine, in ovaz se gaseste o cantitate importanta de
vitamina E, dar si de vitamine din complexul B. Magneziul, fierul, cuprul, calciul,
manganul si zincul sunt mineralele care se afla in taratele de ovaz.
Beneficiile ovazului pentru sanatate
Sus
Grabeste slabirea

Persoanele care isi doresc sa slabeasca rapid ar trebui sa consume zilnic ovaz, in
diferite tipuri de preparate. Ovazul contine fibre solubile, care, odata ajunse in
stomac, isi maresc de cateva ori volumul in contact cu apa. Astfel, actioneaza ca un
burete, absorbind in drumul lor toxinele si grasimile nesanatoase.
Gratie fibrelor solubile, ovazul confera rapid senzatia de satietate, senzatie care
dureaza mult timp. De asemenea, dupa consumul de ovaz dispar poftele alimentare.
Scade nivelul de colesterol
Ovazul este recunoscut pentru capacitatea lui de a scadea nivelul de colesterol si de
a preveni asimilarea altor grasimi nesanatoase in organism. Odata cu scaderea
nivelului de colesterol scade si tensiunea arteriala, iar infundarea arterelor este
impiedicata. Astfel, persoanele care consuma in mod regulat ovaz au sanse mari sa
previna aparitiabolilor cardiovasculare.
Scade riscul de diabet zaharat de tip II
Un consum regulat de ovaz contribuie la scaderea riscului de diabet de tip II,
deoarece fibrele solubile au o absorbtie lenta in sange si regleaza glicemia.
Scade riscul de cancer
Ovazul este un aliment ideal pentru persoanele care au un tranzit intestinal lent si o
digestie inceata, deoarece imbunatateste ambele procese. De asemenea, ovazul
scade riscul de cancer de colon, gratie fibrelor care in drumul lor absorb toxinele si
substantele care ar putea produce tumori.
Alte beneficii ale ovazului

contribuie
la
absorbtia
substantelor
nutritive
in
grabeste
eliminarea
enzimelor
mentin
energia
organismului
la
- contribuie la tratarea sindromului de colon iritabil

intestinul
subtire
previne constipatia
pancreatice
cote
optime

S descoperim cteva motive pentru care ar trebui s incluzi ovzul n meniul tu


zilnic:
Reduce nivelul de colesterol datorit prezenei beta-glucanului, o categorie
special de fibre solubile.

ntrete sistemul imunitar tot datorit fibrelor din ovz pot fi prevenite infeciile
bacteriene i virozele respiratorii.
Protejeaz inima antioxidanii din ovz lupt mpotriva aciunii radicalilor liberi,
protejnd vasele de snge mpotriva depunerilor de colesterol, responsabile de
apariia bolilor de inim.
Regleaz nivelul de zahr din snge fibrele confer senzaia de saietate i ajut
la ndeprtarea poftei de dulce, prevenind astfel fluctuaiile glicemiei.
Reduce riscul de diabet de tip 2 datorit coninutului ridicat de magneziu din
ovz se va reduce rezistena la insulin, principalul factor de risc n apariia
diabetului zaharat. n combinaie cu produsele lactate, ovzul poate reduce cu pn
la 50% riscul de diabet, att n cazul femeilor, ct i al brbailor.
Previne instalarea cancerului de sn n special la menopauz, femeile au nevoie
de fibre din cereale integrale pentru a reduce riscul de cancer mamar. Studiile indic
faptul c femeile care consum ovz nainte de instalarea menopauzei au cu 41%
mai puine riscuri s se mbolnvesc de cancer de sn. Riscul poate fi i mai mult
redus, respectiv cu 30 de procente, dac, pe lng ovz, includei n meniu fructe
proaspete care sunt excelente surse de fibre.
Copiii sunt ferii de pericolul astmului dac mnnc nc de la vrste fragede
ovz la micul dejun.
Reduce apetitul ovzul deine proprieti de control asupra hormonilor foamei,
astfel c te vei simi mult mai stul dup ce mnnci un bol de ovz cu lapte,
prevenind astfel acumularea kilogramelor.
Te scap de corvoada laxativelor coninutul bogat de fibre promoveaz un tranzit
intestinal sntos, astfel c nu vei mai avea nevoie de laxative, medicamente care
pot avea efecte adverse grave precum slbirea excesiv i malnutriie, n special n
rndul persoanelor vrstnice.
Regleaz nivelul tensiunii arteriale prin aciunea benefic a fibrelor asupra
circulaiei sangvine pot fi prevenite bolile cardiovasculare, ucigaul numrul 1 la
nivel mondial.
Reduce stresul oxidativ prin aciunea antioxidanilor care lupt mpotriva aciunii
nocive a radicalilor liberi. Astfel, poate fi ntrit sistemul imunitar i se reduce n
mod natural stresul oxidativ, vinovat de creterea transaminazelor, factor de risc
major al apariiei ficatului gras.
Ajut la controlul greutii corporale fibrele din ovz absorb cantiti mari de
ap astfel c te vei simi mai stul pe o perioad mai mulg de timp i vei mnca mai
puin, aspect care se va rsfnge n mod pozitv i asupra siluetei.