Sunteți pe pagina 1din 6

SPECIALIZAREA INGINERIA SISTEMELOR

BIOTEHNICE SI ECOLOGICE

Tema
Ecosistemul unei paduri de stejar

Prof. Coord :
.l. dr. ing. Carmen Ruasnescu

Student : Ivnescu Mihaela Gabriela


An : IV
Grupa : 742

Padurile de stejar se intind in zonele cu altitudine


In zonele cu campie, aceste paduri sunt formate din stejar
In zonele de dealuri joase, acestea sunt formate din stejar in amestec
stejarul).
In zona dealurilor inalte se intalneste gorunul ce formeaza paduri
gorun, ce se numesc gorunete.

pana la 700- 800 m.


brunariu si stejar pufos.
cu cer sau garnita (rude cu
intinse, exclusiv pline cu

Funa si vegetatia padurilor de stejar


Fauna: radasca, arici, salamandra, cuc, caprioara,etc.
Vegetatia: ghiocel, porumbar, etc.
Caracteristici ale biotopului
Soluri: brune si brun-roscate de padure
Temperature medie anuala in jur de 10 C
Lumina care ajunge pana la suprafata solului, filtrata printre coroanele arborilor. De aceea
exista plante erbacee si arbusti.
Componente ale biocenozei
ARBORI: predomina stejarul (sau diferite specii inrudite; cum ar fi cerul, garnita, gorunul;
frecvent aparand in amestec carpenii, ulmii, teii, frasinii, paltinii, artarii, etc.)
ARBUSTI: macesul, paducelul, socul, lemnul cainesc, cornul, porumbarul, etc.
PLANTE ERBACEE: golomasul, paiusul, rodul-pamantului, plante cu bulbi ce infloresc
primavara,
etc.
ANIMALE
NEVERTEBRATE:
viermi,
paienjeni,
insecte,
melci,
etc.
ANIMALE VERTEBRATE: broasca- bruna, brotacelul, salamandra, soparla, sarpele,
ciocanitoarea, gogostiucul, cucul, pupaza, lupul, vulpea, caprioara, ariciul, veverita, etc. [1]

Maretul stejar cu crengile sale ramnificate creste pana la o inaltime de 40m, traieste pana
la 800 ani si ofera adapost unei sumedenii de animale si plante. Una dintre cele mai
impresionante privelisti in tinuturile impadurite temperate din nord o reprezinta stejarul comun
(sau european) (Quercus robur).
Este un arbore foios (caruia ii cad toate frunzele in fiecare an) care se gaseste in toata Europa,
din Spania in vest si sud, pana in Ucraina in est si Scotia in nord. Stejarii pot sa traiasca pana la
800 ani si cresc pana la o inaltime de aproximativ 40m. De la varful coroanei pana la capetele

radacinilor -care pot sa se extinda in adancimea solului cat ramurile de deasupra- stejarul este
locuit pe toata durata anului, la toate nivelele.
Un stejar matur poate sa aiba pana la 50.000 de ghinde, desi putine dintre acestea vor
cerste si se vor transforma in copaci noi. Majoritatea sunt mancate de pasari si de animale, fie in
copac, fie dupa ce au cazut la pamant. Chiar si cele ramase au nevoie de o sursa permanenta de
umiditate pentru a germina. Trezirea primavara: Primavara, cand stejarul adormit se prezeste din
somnul de iarna si apar primele frunze, incepe ciclul anual. Apare o abundenta de insecte in
copac, care la randul sau atrage animalele si pasarile insectivore. Exista 100 de specii de fluturi
de noapte mai mari, dintre care multi si-au primit numele dupa acest copac. Ex.(fluturele alb al
stejarului; carligul stejarului; cainele stejarului). Pasarile au zona de operare specifica: pitulicea
mica, pitigoiul albastru si pitigoiul mare, cintezoii si silviile de padure ocupa varful copacului.

Pe trunchiul robust al stejarului, ticlenii, ciocanitoarele patate mici si mari.


Sub copac, la sol, se gasesc macalendrii, mierlele, pitigoii mari si cintezoii, asteptand sa cada
ceva de sus. Noaptea, un alt fel, diferit, de vietati apar sa profite de ospatul de omizi sau fluturi.
Lichenii, care se raspandesc treptat de-a lungul multor ani pe trunchiul si pe ramurile stejarului,
ascund fluturii valet si fluturii patati de covor, iar frunzele moarte de la solul padurii ascund
fluturele comun cu evantai. In partile moarte ale copacului, larvele de lemn, radastele si alti
gandaci, precum si viespele de lemn sapa tunele protectoare in care vor vor ajunge la maturitate
-doar daca scapa de ciocanitoare. Dar stejarul rezista acestor atacuri. Al doilea val: Prima
defoliere este in curand inlocuita cu o generatie ulterioara, numita frunzele lammas, care la
inceput sunt aramii si treptat se inverzesc.
La baza copacului revenirea soarelui aduce la viata primulele, anemonele si violetele. In
mai, poiana va fi o mare de campanul. Maretul stejar arata cel mai impresionant vara, cand are
frunzisul complet, dar in aceste luni calde, adesea secetoase, face un mare efort de supravietuire.
La fel ca orice planta, stejarul creste si traieste prin fotosinteza -fabricile sale (frunzele) sunt
actionate de energia soarelui. El trebuie sa adune substante nutritive (minerale) si apa din sol si
sa le transporte pe intreaga sa inaltime -si pana la cele mai indepartate crengi, ramurele si
frunze.Intr-o zi de vara, un singur copac poate sa absoarba peste 450 l apa. Vietatile si plantele
care traiesc pe stejar si langa el raman active vara. Fluturele fir de par purpuriu poate sa
colonizeze frunzisul luxuriant din varful copacului, in timp ce mai jos poate sa se gaseasca
fluturele imparat purpuriu.

Pe trunchiul copacului traiesc mustele stejarului: acestea au obiceiul de a ramane nemiscate, cu


capul orientat in jos,pe scoarta copacului. Gargaritele traiesc pe ramuri. Femela depune un singur
ou din care eclozeaza o larva, care traieste din ghindele care cresc acolo. Adapost: In lumina serii
se ivesc carabusii si radaste mari, precum si masculul caprimulgului, dupa ce si-a marcat deja cu
atentie teritoriul dintr-un punct adapostit aflat la vederea perechii sale, din cuibul sau bine
camuflat in frunzele moarte aflate dedesubt.
Lumina soarelui se poate infiltra printre ramurile stejarului pana la solul padurii, unde
ierburile, ferigile si murii ofera substante nutritive pentru animalele care pasc si care se hranesc
cu plante, de le soareci de camp, chitcani si iepuri pana la caprioare. Bine camuflati de frunze se
gasesc sitarul de padure, o pasare terestra. Radacinile ramificate pot ascunde vizuina unei vulpi.
O vulpe infometata nu se fereste sa manance viermi si larve -si in jurul unui stejar acestea exista
din abundenta. Schimbarea de toamna:
Numarul anual de ghinde al stejarului variaza -pot sa fie pana la 50.000, desi putine din
cele care cad vor creste si se vor transforma in arbori maturi. Ghindele se formeaza in timpul
lunilor de vara si cad in primele saptamani ale toamnei. Acestea atrag multimi de pasari si de
animale care se hranesc cu ele pe loc, sau le transporta pentru a le stoca drept provizii de iarna.
Printre colectori se afla gaitele si veveritele care adesea isi transporta proviziile pe distante destul
de mari. Mai tarziu uita de o parte din ele -in acest fel stejarul se raspandeste. Daca este tinuta la
umezeala, ghinda va produce frunze primavara; puietul poate sa creasca 15 cm in 6 luni, dar vor
trece 100 de ani pana va fi considerat matur.[2]
O traditie straveche permitea intrarea porcilor in padure pentru a se hrani cu productia autumnala
de ghinda. Astfel, caprioarele si vitele erau impiedicate sa manance ghindele verzi necoapte, care
le-ar fi otravit. Dar porcii sunt vestiti si pentru priceperea lor in vanatoarea de trufe, iar toamna
aceata pretuita funga neagra creste adanc in pamant in jurul bazei stejarului. Trufa este
considerata o delicatesa si este foarte scumpa, astfel cautarea anuala este un moment important in
zonele impadurite. Si alte ciuperci comestibile se gasesc in abundenta in aceasta vreme, atragand
colectori (care trebuie sa cunoasca bine care sunt comestibile si care sunt otravitoare, deoarece
aspectul lor poate sa fie foarte similar). Ciuperca fleica creste pe lemnul viu al trunchiului
stejarului, formand straturi maronii asemenea unor trepte cu margini crestate. Din lemnul
ramurilor moarte ale stejarului rasar ciuperca scoica sau ciuperca mycena. Treptat, stejarul se
pregateste pentru somnul de iarna, inchizand alimentarea cu hrana si apa de la radacini formand
un dop ca de pluta in punctul in care frunza se fixeaza pe o ramura. Astfel seva se retrage si
frunzele odinioara verzi devin aurii, mor si cad.
Frunzele cazute din copaci furnizeaza provizii ramelor, acestea fiind cele mai ocupate
toamna. Transformarea acestor frunze in humus in pamant asigura provizii de nutrimente pentru
copac si pentru milioanele de microorganisme din mediul sau. In jurul sau se afla alti locuitori ai
pamantului: miriapode; paduchi de lemn; limacsi si furnici. In aceasta perioada a anului padurea

abunda de paianjeni, plasele lor ca de borangic acoperind toate straturile stejarului. Acestia nu se
consuma doar unii pe altii pentru a supravietui; ei sunt mancati la randul lor. Prezenta lor in
copac atrage o sumedenie de pasari, care se ingrasa pentru iarna sau isi aduna puterile pentru
lunga migratiune in Africa. Somnul de iarna: La venirea iernii, stejarul este bine pregatit pentru o
perioada de absti- nenta. Nici acum el nu este golas. Trunchiul sau batran si robust este acoperit
cu iedera si uneori vasc (ce se maturizeaza la Craciun), precum si cu muschi, alge, licheni sau
ferigi.
Toate frunzele copacului dispar iar sistemul de absorbtie a apei si a substantelor nutrtive
din sol este inchis. E timpul somnului. La baza, printre ramasitele frunzelor cazute, soarecele de
padure, soarecele de camp si chitcanul raman activi in cautarea hranei necesare, iar la randul lor
acestia sunt vanate de nevastuici, hermeline si vulpi.
Printre ramurile dezgolite veverita isi poate construi o vizuina din care va pleca in cautarea
hranei, deoarece ea nu hiberneaza.Adanc sub stejar -aprox. 1,5m sub pamant-bursucul
semihiberneaza in vizuina, aventurandu-se afara doar cand vremea este blanda. Femela
bursucului naste puii in februarie. Scurt timp dupa aceasta, copacul se va trezi, pregatindu-se
pentru un nou an. Stejarii cei mai cunoscuti: Gorunul sau stejarul sesil (Quercus petraea) creste
mai vertical si are trunchiul mai subtire decat stejarul european, crengile crescand la inaltime pe
trunchiul sau. Poate atinge 30m inaltime, traieste pana la 800 de ani si are o frunza lunga si
conica cu indentatii mici si un petiol lung. Ghindele sale cresc pe tulpini scurte. Gorunul creste
pe dealuri, si nu in vai.[3]

Bibliografie
[1] -www.scribd.ro
[2] -www.referat.ro
[3] -www.ecomagazin.ro