Sunteți pe pagina 1din 3

1.

ROLUL SI IMPORTANTA STOCURILOR


Problematica stocurilor a aprut pe fondul unor intense frmntri de creare si dezvoltare a marii industrii
care a generat multiplicarea punctelor de producie si de consum, dispersarea pe teritorii ntinse a acestora,
cresterea continu si nemaintlnite a circulaiei mrfurilor. S-a manifestat mai nti ca practic, iar mai apoi
ca teorie stiinific, fcndu-se astfel trecerea de la forma involuntar la forma constient, deliberat,
cuprinznd domenii si activiti tot mai diverse. Ca urmare, s-a dezvoltat o bogat literatur privind
gestiunea stiinific a stocurilor, au fost create modele matematice proprii proceselor de stocare.
O prim form de determinare stiinific a stocurilor este identificat de
profesorii G.Hadley si T.M. Whitin, n anul 1915. Ulterior modelul a fost preluat si dezvoltat de R.H.
Wilson, motiv pentru care n literatura economic este cunoscut sub denumirea de formula lui Wilson.
Pe plan mondial, conceptul de stocare s-a conturat n jurul anilor30, prin elaborarea unui sistem distinct de
gestiune a stocurilor. Acesta s-a constituit treptat ntr-un instrument principal de conducere economic,
favoriznd luarea deciziilor, nu numai n derularea procesului de aprovizionare tehnico-material, ci a
ntregii activiti.
Prima lucrare de amploare care a promovat studiul problemelor de stoc aparine economistului american
F.E. Raymond Quantity and Economy in Manufacture, aprut la New York, n anul 1931.
Astzi, gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluznd att probleme de dimensionare, de
optimizare a amplasrii n teritoriu, de reducere a cheltuielilor de stocare, ct si probleme de depozitare, de
structura sortimental, conservare, redistribuire, mod de utilizare etc.
Analiza procesului de stocare, a legitilor si aciuni factorilor care guverneaz acest proces au permis
determinarea cilor, mijloacelor si formelor de constituire, utilizare, dimensionare si funcionare a stocurilor
care au devenit astfel, un instrument important n conducerea stiinific a activitii economice, n cresterea
eficienei acesteia.
Asadar, gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersecia unor zone de interinfluene si de
aciuni comune, determinnd modelri si optimizri pariale si iterative, n vederea realizrii obiectivului
primordial al gestiunii financiare a unitii patrimoniale, acela de a-si maximiza valoarea cu un minim efort.
2. POLITICA STOCURILOR DE MRFURI
Politica de stocuri reprezint un mijloc important prin care comerul realizeaz rolul su de intermediar ntre
producie si consum, problematica
stocajului de mrfuri n comer avnd o deosebit importan.
Formularea politicii referitoare la stocuri presupune nelegerea rolului stocurilor n cadrul firmei.
Cunoasterea tipurilor de costuri asociate stocurilor este, de asemenea, o condiie esenial pentru echilibrul
sistemului logistic.
2.1. Principalele categorii de stocuri de mrfuri
Exist posibilitatea adoptrii unui sistem de clasificare a stocurilor de mrfuri n funcie de o serie de
criterii, precum locul stocrii, perioada n care sunt identificate stocurile, caracterul si destinaia acestora, de
nivelul atins de ele n procesul de rennoiere, dar si de alte asemenea criterii.
a) Astfel dup participarea stocurilor la procesul de circulaie a mrfurilor, acestea pot fi grupate n stocuri
active si stocuri pasive.
Stocul activ reprezint cantitatea de mrfuri atras, consumat n procesul de vnzare si care asigur
continuitatea desfacerilor. n literatura de specialitate, aceast categorie de stocuri este cunoscut si sub
denumirea de stocuri curente.
Stocul pasiv este reprezentat de cantitatea rmas dup vnzare, fiind de fapt echivalentul stocului de
siguran. Desigur, stocul se rennoieste n permanen, natura pasiv fiind formal, reprezentnd doar o

stare.
b) n funcie de locul stocrii, se disting:
stocuri aflate n depozitele ntreprinderii (productoare, cu ridicata, cu
amnuntul);
stocuri aflate pe drum (n curs de aprovizionare sau sosite si nerecepionate);
stocuri sosite fr factur;
stocuri livrate dar nefacturate;
stocuri facturate dar nelivrate;
stocuri aflate la teri.
O asemenea clasificare scoate n eviden drumul pe care l parcurg
mrfurile n procesul distribuiei lor.
c) n activitatea de planificare a stocurilor se utilizeaz drept criteriu de clasificare perioada n care acestea
sunt identificate. n acest sens, stocurile pot fi iniiale si finale, respectiv stocuri la nceputul si la sfrsitul
perioadei analizate. Cele dou categorii de stocuri au ns caracter relativ, n condiiile n care acelasi stocuri
trec dintr-o categorie la alta. Exemplul cel mai concludent n reprezint operaiunea de inventariere a
stocurilor, cnd stocul inventariat n ultima zi a lunii (trimestrului, semestrului, anului sau oricnd se face
inventarierea), denumit stoc final, devine stoc iniial n urmtoarea zi, cnd ncepe de fapt o nou perioad.
d) n funcie de caracterul si destinaia stocurilor, acestea pot mbrca urmtoarele forme:
stocurile sezoniere, se refer la mrfurile care se constituie n stoc n vederea vnzrii lor ntr-o perioad
viitoare, avnd n vedere, pe de o parte, sezonalitatea produciei iar, pe de alta, a consumului anumitor
mrfuri. De regul, stocurile sezoniere se constituie n cadrul depozitelor comerului cu ridicata;
Aceste stocuri se creeaz n scopul alimentrii continue a consumului si pe perioada de ntrerupere a
exploatrii si/sau transportului unor mrfuri, ca urmare a condiiilor naturale si de clim. Acumularea n
stocurile sezoniere a mrfurilor se realizeaz nc din perioada de presezon n cantitile stabilite prin livrri
n avans, iar consumul se face treptat, conform ritmului normal al produciei (fig. nr. 1); la sfrsitul
perioadei cnd factorii nu mai acioneaz, iar furnizrii si pot relua producia (importurile) si livrrile n
mod curent, ciclul de aprovizionare al beneficiarilor reintr n cadena normal prevzut n graficele de
livrare ale contractelor economice, situaie care nu mai justific meninerea unor asemenea stocuri.
a-b = a doua lun de consum a stocului sezonier
b-c = a treia lun de consum a stocului sezonier
N1, N2, N3 = nivelul stocului sezonier n diferite perioade
I-B = linia consumului din stoc n perioada respectiv
O-A = perioada de constituire a stocului sezonier
i1, i2, i3, I = etape si nivele de constituire a stocului sezonier
stocurile cu destinaie special, se constituie pentru scopuri deosebite, ca de exemplu stocurile constituite
pentru zonele n care, n anumite perioade, drumurile de acces devin impracticabile;
stocurile curente reprezint cea mai obisnuit form de stoc existent n reeaua comercial. Ele sunt
destinate satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principal fiind aceea c se rennoiesc
continuu, pe msura epuizrilor. Stocul curent reprezint o mrime dinamic ce nregistraz, pe parcursul
existenei si miscrii lui, niveluri cantitative diferite n funcie de evoluia procesului de vnzare si de ritmul
livrrilor de la furnizori. Nivelurile reprezentative care se stabilesc (avndu-se n vedere derularea uniform,
constant n timp a proceselor de stocare si de consum) sunt urmtoarele (fig. nr. 2).
I1,I2,I3 = nivelul maxim al stocului curent;
I1I2, I2I3 = intervalul (n zile) ntre dou livrri succesive.
un nivel maxim care se nregistreaz la data cnd se primeste un lot de livrare de la furnizori cu scopul

rentregirii stocului curent pn la limita maxim stabilit;


un nivel mediu care se nregistreaz pe parcursul intervalului dintre dou livrri consecutive ca urmare a
vnzrii unei cantiti din mrfurile aprovizionate si se determin prin calcularea mediei ntre stocul maxim
si stocul minim (stocul mediu = stocul maxim + stocul minim).