TEMA XII

Incompatibilităţi materno-fetale. Maladia trofoblastică.

1. Factorul Rh este prezent la aproximativ:
a. 50% dintre indivizi
b. 60% dintre indivizi
c. 75% dintre indivizi
d. 85% dintre indivizi
e. 90% dintre indivizi

2. Conflictele imunologice sanguine în sistemul Rh sunt responsabile de ce procent din totalul

incompatibilităţilor sanguine?
a. 30% dintre incompatibilităţi
b. 50% dintre incompatibilităţi
c. 65% dintre incompatibilităţi
d. 80% dintre incompatibilităţi
e. 90% dintre incompatibilităţi

3. Antigenul Rh este format din:

a. 3 factori: A, C, D
b. 4 factori: A, B, C, D
c. 6 factori: Cc, Dd, Ee
d. 6 factori: Aa, Cc, Dd
e. 8 factori: Aa, Cc, Dd, Ee

4. Tatăl Rh negativ monozigot transmite:

a. antigenul d
b. antigenul D
c. antigenul d 50% şi antigenul D 50%
d. antigenul d 25% şi antigenul D 75%
e. antigenul d 75% şi antigenul D 25%

5. La cuplurile homozigote (mama Rh negativ şi tatăl Rh pozitiv), imunizarea mamei apare într-un
procent de:
a. 6-7%
b. 10-12%
c. 16-18%
d. 20-25%
e. 50%

6. Hematiile cu antigenul D pot ajunge în circulaţia maternă:

a. din momentul concepţiei
b. din primul trimestru de sarcină
c. din cel de al doilea trimestru de sarcină
d. din cel de al treilea trimestru de sarcină
e. în momentul naşterii

1
7. Stimularea primară reprezintă:
a. prima etapă a izoimunizării materne, fără producerea de anticorpi
b. prima etapă a izoimunizării materne, cu producerea de anticorpi
c. prima etapă a izoimunizării materne, cu producerea de antigene
d. prima etapă a izoimunizării materne, fără producerea de antigene
e. prima etapă a izoimunizării materne, cu declanşarea icterului matern

8. În timpul stimulării secundare se formează:

a. anticorpi IgG
b. anticorpi IgM
c. anticorpi IgG şi IgM
d. anticorpi IgE, IgG şi IgM
e. antigene specifice D

9. Titrul anticorpilor anti-Rh poate varia între:

a. ½ şi 1/8
b. ½ şi 1/120
c. ½ şi 1/600
d. ½ şi 1/1200
e. ½ şi 1/2400

10. După evacuarea sarcinii, anticorpi se mai formează încă timp de:
a. 2 săptămâni
b. 3 săptămâni
c. 4 săptămâni
d. 6 săptămâni
e. 8 săptămâni

11. Conflictul anticorp-antigen globular determină la făt următoarele, cu excepţia:

a. liza hematiilor fetale
b. creşterea bilirubinei
c. eritropoieză şi eritroblastoză compensatorie
d. situs inversus
e. hepato-splenomegalie

12. Boala hemolitică a nou născutului se manifestă prin următoarele, cu excepţia:

a. anemie
b. sindrom icteric
c. sindrom dispeptic
d. sindrom edematos
e. sindrom hemoragic

13. Diagnosticul antenatal al incompatibilităţii în sistemul Rh trebuie să cuprindă:

a. determinarea Rh-ului matern
b. determinarea Rh-ului patern
c. determinarea Rh-ului la cei doi parteneri

2
d. determinarea Rh-ului la cei doi parteneri şi a zigotismului patern
e. determinarea Rh-ului şi a zigotismului la cei doi parteneri

14. La cea de a doua sarcină, dacă anticorpii sunt absenţi, atunci:

a. nu există imunizare şi femeia poate naşte fără probleme
b. nu există imunizare în antecedente, dar anticorpii trebuie dozaţi în fiecare lună
c. nu există imunizare în antecedente, iar anticorpii vor fi repetaţi în trimestrul III de sarcină
d. nu există imunizare în antecedente, iar anticorpii vor fi dozaţi în primele 24 de ore după naştere
e. nu suntem siguri că nu a existat imunizare în antecedente

15. Diagnosticul postnatal al bolii hemolitice a nou-născutului cuprinde următoarele, cu excepţia:

a. determinarea Rh şi a grupului sanguin al nou-născutului
b. dozarea transaminazelor
c. dozarea anticorpilor anti-Rh în sângele din cordonul ombilical
d. dozarea hemoglobinei în sângele din cordonul ombilical
e. dozarea bilirubinei în sângele din cordonul ombilical

16. Profilaxia bolii hemolitice a nou-născutului se realizează:

a. cu ocazia consultaţiei pregravidice
b. cu ocazia luării în evidenţă a gravidei
c. din luna a treia de sarcină
d. din cel de al doilea trimestru de sarcină
e. înaintea naşterii

17. Prevenirea sensibilizării materne (la mamele Rh negativ cu feţi Rh pozitiv) se realizează prin:
a. evacuarea de urgenţă a sarcinii
b. administrarea de gama-globulină anti-D la ambii parteneri cu o săptămână înainte de naştere
c. administrarea de gama-globulină anti-D la mamă în primele 72 de ore după evacuarea sarcinii
d. administrarea de gama-globulină anti-D la taţii Rh-pozitiv cu 72 de ore înainte de momentul
concepţiei
e. administrarea de gama-globulină anti-D la mamă în primele 120 de ore după evacuarea sarcinii

18. Tratamentul bolii hemolitice la nou-născut cuprinde următoarele, cu excepţia:

a. exsanghinotransfuzia
b. corticoterapie
c. transfuzii mici repetate
d. fototerapie
e. administrarea de acid folic

19. Incompatibilitatea în sistemul AB0 se manifestă:

a. adeseori prin forme clinice inaparente
b. adeseori prin icter intens şi hepatomegalie
c. adeseori prin icter, tahicardie, stări comatoase
d. arareori prin forme clinice uşoare
e. arareori la rasa albă

3
20. Maladia trofoblastică reuneşte următoarele entităţi fiziopatologice, cu excepţia:
a. mola hidatiformă benignă
b. mola destruens
c. corioepiteliomul benign
d. corioepiteliomul
e. tumora trofoblastică a patului placentar

21. Etiologia maladiei trofoblastice, deşi insuficient cunoscută, include următorii factori de risc, cu
excepţia:
a. vârsta
b. cosanghinitatea
c. sexul embrionului
d. infecţiile virale
e. grupa sanguină AII

22. Simptomatologia în mola hidatiformă benignă tipică include următoarele, cu excepţia:

a. hemoragia precoce
b. durere continuă
c. exagerarea manifestărilor generale ale sarcinii (greţuri, vărsături, tulburări vegetative)
d. bradicardie fetală
e. adesea apariţia preeclampsiei în trimestrul II de sarcină

23. Examenul vaginal digital în mola hidatiformă benignă arată următoarele, cu excepţia:
a. uter mai mare decât durata amenoreei
b. consistenţă moale
c. formaţiuni parauterine care ţin de ovar (chişti luteinici)
d. lipsa balotării abdominale şi vaginale în trimestrul II de sarcină
e. col uterin scurtat, permeabil la deget

24. Imaginea ecografică tipică în mola hidatiformă benignă este de:

a. „ flori de păpădie”
b. „fulgi de zăpadă”
c. „ cavitate în cavitate”
d. „ gaură neagră”
e. „balon de săpun”

25. Nivelul gonadotrofinelor în mola hidatiformă benignă variază între:

a. 20 000 U.I. şi 50 000 U.I.
b. 20 000 U.I. şi 100 000 U.I.
c. 100 000 U.I. şi 500 000 U.I.
d. 100 000 U.I. şi 800 000 U.I.
e. 200 000 U.I. şi 1 000 000 U.I.

4
26. Patognomonic în mola hidatiformă benignă este valoarea raportului HCS/HCG de:
a. sub 1
b. peste 1
c. peste 2
d. peste 2,5
e. peste 5

27. Diagnosticul de certitudine în mola hidatiformă este dat de:

a. examenul vaginal digital
b. examenul ecografic
c. examenul RMN
d. frotiul citodiagnostic
e. examenul anatomo-patologic al conţinutului uterin

28. Conduita în mola hidatiformă impune, pe lângă internarea în servicii specializate şi:
a. administrarea de Dexametazonă
b. administrarea de antibiotice
c. evacuarea sarcinii
d. radioterapie
e. histerectomia de rutină

29. Simptomatologia molei destruens include următoarele, cu excepţia:

a. metroragie cu caracter anarhic în primele 7 luni după un avort obişnuit sau un avort molar diagnosticat
b. cloasmă gravidică
c. dureri difuze pelvine
d. stare generală alterată, cu scădere în greutate
e. în unele cazuri se poate constata prezenţa metastazelor pulmonare şi cerebrale

30. În diagnosticul molei destruens, de utilitate considerabilă este următoarea investigaţie:

a. ecografia
b. colposcopia
c. cistoscopia
d. histeroscopia
e. laparoscopia

31. Una dintre complicaţiile grave ale molei destruens este reprezentată de:
a. icterul nuclear fetal
b. ruptura uterină
c. embolie pulmonară cu celule trofoblastice
d. necroza uterină
e. cecitate maternă

32. Terapia molei destruens include, pe lângă evacuarea sarcinii, şi:

a. chimioterapie
b. radioterapie
c. radioterapie urmată de chimioterapie

5
d. chimioterapie urmată de radioterapie
e. histerectomie lărgită cu evidare ganglionară

33. Următorul chimioterapic constituie medicaţia de elecţie în mola destruens:

a. doxorubicină
b. 5- fluorouracil
c. thiotepa
d. melfalan
e. metotrexat

34. Frecvenţa coriocarcinomului este de:

a. 1 caz la 10 000 de sarcini la termen
b. 1 caz la 30 000 de sarcini la termen
c. 1 caz la 100 000 de sarcini la termen
d. 1 caz la 500 000 de sarcini la termen
e. 1 caz la 1 000 000 de sarcini la termen

35. Sarcina molară în antecedente creşte riscul de coriocarcinom de:

a. 10 ori
b. 50 de ori
c. 100 de ori
d. 500 de ori
e. 1000 de ori

36. Simptomatologia coriocarcinomului include următoarele, în afară de:

a. hemoragie genitală trenantă după o naştere sau avort
b. stare generală alterată, cu scădere în greutate
c. dureri pelvine difuze, ce cresc treptat în intensitate
d. ectazii venoase la nivelul abdomenului inferior
e. simptomatologie caracteristică metastazelor pulmonare, cerebrale, renale, etc.

37. Dozarea repetată a beta-HCG în urină şi sânge la femeile cu coriocarcinom va arăta:

a. scăderea treptată a valorilor
b. menţinerea valorilor la nivele înalte
c. creşterea progresivă a valorilor
d. nu este relevantă dozarea beta-HCG ci a alfa-HCG
e. nu se efectuează dozări repetate ale nivelului HCG

38. Cu un tratament corect, mortalitatea în coriocarcinom variază între:

a. 10-20%
b. 20-30%
c. 30-50%
d. 30-70%
e. 40-80%

6
39. Tratamentul coriocarcinomului include următoarele, cu excepţia:
a. chimioterapie
b. histerectomie totală cu anexectomie bilaterală
c. radioterapia metastazelor hepatice sau cerebrale
d. administrare de corticoizi în scheme îndelungate
e. imunoterapie

40. Următorii sunt factori de prognostic defavorabil în coriocarcinom, cu excepţia:

a. intervalul mare între molă şi apariţia coriocarcinomului
b. titrul scăzut al HCG
c. prezenţa metastazelor
d. femeile cu grupa sanguină AII sau ABIV
e. prezenţa maselor tumorale