Sunteți pe pagina 1din 9

Cultura si civilizatie

britanica
Introducere

Marea Britanie este cea mai mare dintre Insulele Britanice, care mai cuprind
Irlanda, insula Man, Jersey, Guernsey, arhipelagurile Shetland i Orkney. Se
mai folosete denumirea de Marea Britanie pentru desemnarea celor trei ri
componente ale Regatului Unit care se afl pe aceast insul: Anglia, ara
Galilor i Scoia. Anglia este cea mai mare i cea mai populata diviziune a
insulei Marea Britanie, situata in partea de sud i de est. ara Galilor este n
partea de vest i Scoia este la nord. Capitala Mari Britanii este oraul
Londra, situat n sud-estul Angliei. n ciuda dimensiunii relativ mici, Marea
Britanie este foarte populata, cu o valoare estimat la 58 mil locuitori. Este
foarte dezvoltata din punct de vedere economic, n arte i tiine, n
tehnologie sofisticat. Populatia britanica este una din cele mai bogate din
Europa i se bucur de un nalt nivel de trai fa de restul lumii. Multe ri din
ntreaga lume au fost influenate de Marea Britanie in istorie i cultur.
Marea Britanie a fost un pionier n materie economic. Prima revoluie
industrial a avut loc n Marea Britanie, intre secolele al XVIII-lea si al XIX-lea
i a dus la dezvoltarea, n lume, a primei societati dominate de o clas de
mijloc. Marea Britanie a fost prima naiune in care jumatate din populatie a
trait in zonele urbane. Rapida dezvoltare a economiei i comerului la nivel
mondial a fcut din Marea Britanie una dintre cele mai bogate natiuni din
lume in timpul Reginei Victoria, n secolul al XIX-lea. Pentru o lung perioad
de timp, nainte i dup Revoluia Industrial, Londra a fost centrul lumii
capitaliste, i astzi este una dintre cele mai importante centre de afaceri i
finante. Marea Britanie a jucat un rol important n arta modern. Jocuri,
romane, povestiri i, recent, screenplays din Marea Britanie au fost admirate
n ntreaga lume. Cu toate acestea, Marea Britanie se poate lauda si in

prezent cu numerosi artisti cum ar fi pictorul David Hockney i compozitorul


Sir Edward Elgar.

Viata economica ,sociala si culturala

Secolele XV - XVII

85% din populatie locuia in mediul rural si se ocupa aproape exclusiv cu


muncile agricole. Numarul acestora din urma era in crestere , dar pana in cea
de-a doua jumatate a secolului al XVI-lea nu s-a inregistrat o sporire sensibila
a taranilor liberi. Cu timpul a crescut numarul seniorilor care si-au parcelat o
parte din domeniu si au instrainat-o in schimbul unei arende si asa au aparut
fermele si fermierii. Numarul fermierilor a crescut in paralel cu scaderea nr.
serbilor, care au devenit fie fermieri, fie muncitori agricoli.
In Evul Mediu s-au facut progrese mai putin notabile in agricultura. Viata in
mediul rural nu era deloc usoara mai ales primavara cand, nemaivand ce
manca se apucau de braconaj cu tot riscul pedeselor severe. Orasele erau
complet diferite, din punct de vedere urbanistic si arhitectonic, de cele din
perioada romana. Anglo-saxonii au folosit cea mai importanta si utila
mostenire lasata de romani-drumurile . La randul lor au legat principalele
orase si targuri cu drumuri comerciale strabatute de doua carute cu doua si
patru roti spitate din care nu s-a pastrat nici un fragment. Monedele anglosaxone au aparut de-abia la sfarsitul secolului al VII. La inceputul secolului al
VIII-lea s-a adoptat moneda de argint. Armata a cunoscut in timp o evolutie

cantitativa si calitativa. A existat din totdeauna si corpul de oaste al nobililor


care erau razboinici de profesie. Armele defensive erau: coiful, camasa de
zale, ambele folosite de razboinici de profesie, nu si de arcasi, si scutul
rotund din lemn acoperit de piele. Scutul si lancea erau armele de baza ale
gloatei.

Arhitectura. Materialul de construtii era piatra, uneori caramida(preluate


uneori de la minele unor constructii romane din vecinatate) si lemnul
disparuse. Pictura si miniaturile, singurele reprezentari culturale au aparut in
manuscrisele miniate, cel mai vechi manuscris miniat care s-a pastrat fiind
Evangheliarul de la Durow , despre care s-a crezut initial ca este de origine
olandeza.
Industria. Industria textila a continuat sa domine piata muncii in special in
nordul si vestul Angliei unde mana de munca era un surplus, deci era mai
ieftina si costul de fabricatie era mai redus. Mai tarziu s-a dezvolatat
industria metalurgica (fier, plumb si cupru). Aici s-a produs prima data otel
cu ajutorul unor mesteri germani. Intre 1540-1640 productia de carbune a
crescut de 8 ori. Sarea continua sa se extraga din mare prin evaporare .

Comertul si descoperirile geografice. Principala marfa de export


continua sa fie postavul , la care s-au adaugat catre sfarsitul secolului
textilele fine.
Limba vorbita si scrisa, incepand de la c.1500 pana in zilele noastre,
apartine ultimei perioade de dezvoltare, asa numita engleza moderna. Cea
mai importanta schimbare in fonetica a fost marea mutatie vocala inceputa
in secolul al XV-lea si care s-a terminat in secolul al XVII-lea. Toate vocalele
lungi accentuate s-au inchis progresiv. In gramatica nu s-au produs modificari
spectaculoase.

Secolul XVII

La inceputul secolului al XVII-lea, populatia totala a insulei era de


aproximativ 6 mil., dintre care 2/3 locuiau in Anglia, iar restul in Scotia,
Irlanda si Tara Galilor; la sfarsitul aceluiasi secol ea se ridica la circa 7,5 mil. .
Agricultura. Continua sa fie principala indeletnicire a majoritatii populatiei.
Culturile cerealiere erau in continuare cele traditionale :
-graul (in sud-estul Angliei);
-orzul (coasta rasariteana si centrul Angliei) - care era in acelasi timp si
materia prima pt fabricarea bauturii universale, berea;
- ovazul (in nordul Angliei si Scotia) pentru hrana animalelor.
Cresterea productiei cerealiere transforma Anglia, pe la 1670-1680, dintr-o
tara importatoare de grane intr-o tara exportatoare. Cresterea se datora nu
atat practicarii unei griculturi extensive (marirea suprafetelor arabile), cat
mai ales uneia intensive, prin unele imbunatatiri funciare si asolamente. Se
foloseau ca ingrasaminte natuarale (balegarul) si varul. Se fabricau si se
exportau si textile: inul in Irlanda si Scotia, matasea la Londra, bumbacul. In
industria extractiva se mai exploatau inca vechile zacaminte de minereuri de
fier din Sussex dar, cum incalzirea cuptoarelor de topit se facea tot cu
mangal, iar fondul lemnos al padurilor din Weald se imputinase de-a lungul
secolelor, centrul mineritului s-a mutat in padurea Dean, bogata si in
zacaminte de carbune, ca si in Shropshire. Dupa 1615, carbunele incepe sa
fie folosit in cuptoarele de fabricat sticle, ceea ce a dus la aparitia sticlei
termostabile. Sarea se extragea in continuare, ca si in evul mediu, prin
evaporarea apei de mare. Se dezvolta si alte ramuri industrial: constructiile
de nave (mai ales la Londra), industria sticlei, a hartiei, a pielariei, ca si a
unor articole de lux cu mare cautare in capital: bijuterii, aurarie, argintarie,
stambe. Tot in acest secol apar primele manufacturi de prelucrare a
tutunului.

Comertul. Intern si extern se baza, pe produsele naturale si industriale


devenite traditionale: fier, carbune, articole de lux. Aceste marfuri se
exportau mai ales in Franta, in Peninsula Italica si in Peninsula Iberica. Cu
exceptia unor comercianti particulari, comertul era monopolul companiilor cu
patenta regala. Astfel, Compania Indiilor Orientale, importa produse exotice ,
ca ceaiul, articole de portelan, matasuri si salpetru (pentru praf de pusca).

Compania Africii facea comert cu scalvii intre Africa de Vest si Indiile de Vest;
Compania Golfului se ocupa de comertul cu balnuri din America de Nord.
Toatea aveau antrepozite si comptoare peste mari.

Transportul. Transportul maritim era mai ieftin, mai sigur si mai comod
decat cel rutier. Londra era astfel aprovizionata cu produse alimentare, dar si
cu carbune adus pe raul Tyne si apoi pe mare din regiunea carbonifera
Newcastle. Desigur, acest tip de transport era dependent de conditiile
atmosferice (mare calma, vant favorabil etc.). Transportul fluvial depindea de
senalul navigabil al cursurilor de apa, mai larg in aval si mai ingust in
amonte. Transportul rutier era anevoios din pricina starii proaste a
drumurilor, nepietruite si acoperite de colb in sezonul uscat, si de clisa in
anotimpul ploios. Calatoria cu caruta, careta si cu putinele trasuri era lenta,
nesigura si nu putea avea loc decat in anotimpul uscat.

Orasele. S-au dezvoltat demografic si urbanistic, ca urmare a sporului de


populatie. La inceputul secolului, Londra, cu o populatie de cca. 220 mii loc.
(de peste 3 ori cat avea la inceputul secolului al XVI lea), dintre care 85% in
City, a depasit prima oara in istoria sa Parisul si Milano (200 mii), Venetia
(150 mii) si Amsterdam (100 mii). Pe locul al doilea s-a situat, pentru prima
data, Edinburgh (35 mii) urmat de Norwich (20 mii) si York (20 mii), ultimul
oras decazand de pe locul intai si de pe locul al doilea tocmai pe locul patru.
La sfarsitul aceluiasi secol, populatia Londrei a crescut spectaculos la cca.
575 mii, depasind Parisul si Tokyo (500 mii).

Arhitectura. Spre deosebire de arhitectura secolului precedent, destul de


omogena, arhitectura secolului al XVII-lea a fost mai degraba eterogena. In
scopuri didactice, s-au putut distinge trei perioade: iacobina, clasica si
baroca.

Pictura si gravura. Miniatura engleza a continuat si in secolul al XVII-lea nu


numai cu Hilliard, ci mai ales cu epigonii sai. Un ucenic al maestrului a fost
Issac Oliver care isi reclama o origine franceza. Spre deosebire de Hilliard
care teoretizase umbrele in miniatura, Oliver a procedat invers. Samuel
Cooper a fost considerat de David Piper unul dintre cei mai mari portretisti

englezi. S-au remarcat la el ample si viguroase trasaturi de penel, improprii


picturi miniaturiste, dar caracteristice picturii de sevalet si mai ales picturii
monumentale.

Secolul XVIII

Agricultura. Dinamica agriculturii si dinamica demografica s-au aflat intr-o


relatie cauzala. Atunci cand sporul populatiei era zero sau mic, produsele
agricole in exces luau calea exportului; cand cresterea demografica era
mare, agricultura (de abia) ajungea sa satisfaca nevoile interne, iar exportul
tindea spre zero. Desigur, conditiile climatice favorizau sau defavorizau
nivelul productiei agricole.

Industria. S-a spus adesea ca secolul al XVIII-lea a fost secolul revolutiei


industriale care, dupa unii istorici, ar fi avut loc intre 1760-1830. Termenul
de revolutie industriala avea sens numai daca era raportat la secolele
precedente. Chiar si la sfarsitul secolului al XVII-lea economia engleza era
predominant agrara, cca. doua treimi din populatie traind in sate. De abia in
1830 numarul celor ce lucrau in industrie a ajuns aproximativ egal cu
numarul celor care practicau agricultura. A aparut si s-au dezvoltat progresiv
manufacturile si atelierele manufacturiale, care foloseau munca salariala.

Comertul. Comertul exterior al Marii Britanii s-a dezvoltat ca urmare a


extinderii imperiului colonial in lume. Comertul interior a crescut si el datorita
dezvoltarii infrastructurii transportului intern (drumuri rutiere, canale
navigabile si cale ferata).

Transportul. Transportul rutier nu s-a imbunatatit semnificativ in acest


secol. Toti calatorii autohtoni sau straini care au scris jurnale de calatorie s-

au plans de starea proasta a drumurilor, in special in anotimpul umed. Nici


introducerea taxelor de drum nu a rezolvat aceasta problema, devenita
cronica, creand in schimb nemultumirea transportatorilor si a calatorilor, care
trebuiau sa plateasca aceste taxe fara sa aiba certitudinea ca sumele
colocate erau folosite in acel scop de autoritatile locale. Totusi, situatia s-a
imbunatatit prin inovatiile aduse in sistemul de drenare, ca si in calitatea
carosabilului, care impreuna au marit viteza de desfasurare a traficului rutier.
Acest secol a fost si secolul construirii de canale, lucru favorizat de reteaua
hidrografica densa a Marii Britanii. Avantajele construirii de canale au fost
evidente: reducand substantial timpul de deplasare a marfurilo, ele reduceau
implicit costul transportului. Transportul feroviar a fost o mare realizare a
secolului al XVIII-lea.

Secolele XX-XXI

Orase. In prezent, din intreaga populatie, 90% traieste in orase, iar 30% locuieste
in orase mari, sau in suburbiile acestora: Londra (6809000), Birmingham (2632000),
Manchester (2600000) etc. Capitala Scotiei este Edinburgh (440000), a Tarii Galilor,
Cardiff (279000).

Mineritul si Industria energetica. Cu toate ca exploatarea miniera este in


regres, totusi productia anuala de carbune depaseste 42 milioane de
tone.Din totalul de energie consumata, numai 8,5% este acoperita de
carbune, 76% se obtine din titei si din gaze naturale, iar 15,5% din
energia nucleara. Hidrocentralele au un rol important in asigurarea
necesarului de energie electrica a Scotiei si a Tarii Galilor.
Agricultura. In agricultura lucreaza mai putin de 2% din forta de munca
existenta. Pamanturi arabile se gasesc in East Midlands (partea de set a
Angliei centrale), East Anglia (partea aflata la nord de Londra a Angliei
de sud) si pe campia Fen. In tinuturile joase si umede, in zonele cu clima
blanda din vestul tarii, se cultiva grau, orz, cartofi si sfecla de zahar.
Cresterea oilor si a vitelor pentru productia de carne se desfasoara in
zonele deluroase.
Pescuitul si padurile. Din cauza pescuitului intensiv si a concurentei
extreme, pescuitul inregistreaza un regres, dar inca este de importanta
vitala in activitatea unor porturi ca Aberdeen, Peterhead, Grimsby,
Newlyn si Fleetwood. Jumatate din paduri, care acopera 10% din
suprafata tarii, se afla in proprietatea satului.
Industria. Marea Britanie este o tara puternic industrializata, industria
prelucratoare cuprinzand 34% din forta de munca. Jumatate din aceasta
lucreaza in industria metalurgica si in productia de vehicule: masini si
utilaje. Din industria prelucratoare rezulta 24% din PIB. Sunt in plina
dezvoltare ramurile utilizatoare ale tehnicii de varf, dar regreaza
ramurile industriale mai vechi, traditionale, ca productia de oteluri si
industria textila. Tot mai multi isi gasesc de lucru in sectorul de servicii.
Un loc important il ocupa si constructiile.
Transporturile. Din transporturile de persoane, 90% se desfasoara pe
drumurile publice, iar din transporturile de marfuri, 82% (luand in calcul
si transportul de combustibil). Lungimea totala a drumurilor cu invelis
rigid este de 362.357km (din care 3147 km autostrazi). Lungimea cailor
ferate este de 37740 km.Tunelul de sub Canalul Manecii are o lungime
de 49.94 km, s-a inaugurat in mai 1994 si face legatura in FolkestoneAnglia si Calais- Franta. Se inregistreaza o crestere in transportul aerian
intern si international. In 1993 peste 89 milioane calatori au utilizat
aeroporturile britanice, iar transportul de marfuri a depasit 2 milioane
de tone.