Sunteți pe pagina 1din 7

Etica in transplantul de organe si tesuturi

Descoperirile stiintifice medicale din ultimii ani, precum si


dezvoltarea tehnologic din acest domeniu, au dus la realizri
inimaginabile care, ns, pot afecta profund modul de viat si
gndire din societatea uman.Epoca transplantarilor
experimentale de organe a fost deschisa de catre Carell, Ullman,
Florescu(1902) care fac primele transplantari de rinichi, ulterior
urmata si de transplantarea altor organe.Epoca clinica incepe cu
Muray si Merill in 1964, cand se face prima transplantare de
rinichi la om, continuand spectaculos prin transplantarea cardiaca
din Capetown in 1967. Este lesne de inteles ca aceste
evenimente medicale nu au trecut neobservate de opinia publica;
dimpotriva acestea au generat o serie de discutii si controverse
pe plan mondial. Au aparut puncte de vedere diferite, atat pe plan
medical cat si pe plan moral, filozofic-religios etc. Transplantul de
organe este o activitate medical complex prin care
sunt nlocuite, n scop terapeutic, organe, tesuturi sau celule, din
organismul uman,compromise din punct de vedere functional, cu
structuri similare sntoase.Fiind o metod exceptional de
tratament, transplantul este justificat dup ce s-au epuizat toate
celelalte forme si modalitti de tratament. Transplantul de organe,
tesuturi sau celule presupune prelevarea acestora de la un
donator si implantarea lor la un primitor.Prelevarea este
recoltarea de organe, tesuturi sau celule umane sntoase
morfologic si functional, n vederea realizrii unui transplant.
Prelevarea organelor, tesuturilor si celulelor de origine uman se
pot face att de ladonatori vii sau da la
donatori decedati.Transplantul este implantarea organului,
tesutului sau celulelor, n scop terapeutic, n organismul unui om
bolnav.

Organe prelevate de la indivizi in viata


Prelevarea de la donatorii vii se face de la persoane majore,
cu capacitate de discernmnt, dup obtinerea prealabil a
consimtmntului in format scris, liber si expres al acestora, dup
informarea lor de ctre medic,asistentul social sau alte persoane
cu pregtire de specialitate, asupra eventualelor riscuri si
consecinte pe plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultate
din actul prelevrii, donatorul putnd reveni asupra
consimtmntului dat pn n momentul prelevrii.
Donarea se face in scop umanitar, are caracter altruist si nu
constituie obiectul unor acte si fapte juridice sau urmarea unei
constrngeri de natur fizic sau moral.Este interzis prelevarea
de organe, tesuturi si celule de la minori, cu exceptia prelevrii de
celule stem hematopoietice, cu consimtmntul minorului si cu
acordul scris al ocrotitorului legal. Refuzul scris sau verbal al
minorului mpiedic orice prelevare.Din punct de vedere
deontologic este absolut obligator ca indicatia de transplant sa fie
stabilita cu precizie stiintifica, adica sa reprezinte ultima sansa de
supravietuire a primitorului, dupa epuizarea tuturor celorlalte
mijloace terapeutice. Simplul interes stiintific nu va putea in niciun
caz sa justifice o astfel de interventie. Medicul este obligat sa
cantareasca, sa compare riscurile pentru donator cu sansele de
success ale viitoarei grefe,astfel ca sacrificiul sa nu ramana
fara rezultat.
Organe prelevate de la cadavru
Prelevarea de la donatorii decedati se face numai cu
consimtmntul scris a cel putin unuia dintre membrii majori ai
familiei sau al rudelor, n urmtoarea ordine: sot, printe, copil,
frate, sor sau persoana autorizat n mod legal.Prelevarea se
poate face fr consimtmntul membrilor familiei, dac, n timpul
vietii, persoana decedat si-a exprimat optiunea n favoarea
donrii,printr-un act notarial de consimtmnt pentru prelevare.
Prelevarea nu se poate face sub nicio form, dac, n timpul vietii,
persoana decedat si-a exprimat deja optiunea mpotriva donrii,

printr-un act de refuz al donrii,avizat de medicul de


familie.Sondajele recente de opinii efectuate in unele tari au
aratat ca imensa majoritate a oamenilor nu se opun prelevarilor
de organe de la un cadavru. Totusi aceasta prelevare este
interzisa cand se poate compromite o autopsie medico-legala,
cand defunctul a decedat in urma unui accident de munca, sau
cand se stie in mod precis ca decedatul si familia s-ar fi opus
prelevarii daca ar fi fost consultati. Transplantul de organe pare
a fi o tehnica tot mai accesibila si utila in rezolvarea unor maladii
aparent incurabile sau in remedierea unor maladii
genetice. Lipsa donatorilor insa ramane una dintre cele mai
importante probleme. Compatibilitatea si necesitatea unei trieri
riguroase a pacientilor dupa criterii etice si sociale impuse de
conditiile socio-economice dar si de datoria morala fata de
pacient si fata de societate sunt alte norme care se
autoimpun. Tehnica transplantului de organe se bucura de o buna
reglementare in taranoastra. Anonimatul, compatibilitatea si fazele
terminale ale bolilor par a guverna cerintele efectuarii
transplantului de organe.Numarul mic al organelor disponibile
pentru acest tip de interventii face imposibila satisfacerea tuturor
cererilor. De aceea, se impune o triere riguroasa si prioritara
a beneficiarilor dupa criterii socio-economice si etice.Criteriile
stabilite de comisiile de bioetica nu tin cont de obiceiurile
habituale ale pacientului (consum de droguri sau alcool) sau de
transplantul de organe de la populatii vulnerabile, de genul
detinutilor ce au comis crime impotriva umanitatii.Se observa
diferente legislative importante in ceea ce priveste acordul
prezumat. In Austria, orice persoana ajunsa in moarte cerebrala
devine donator de organe indiferent de acceptul familiei sau de
nationalitate. In aceasta tara se pune un foarte mare accent pe
acordul prezumat. Spre deosebire de Austria, in Romania legea
transplantului de organe prevede ca necesar acordul informat
pentru prelevarea de organe de la rude in cazul pacientului aflat
in moarte cerebrala.

Poziia Bisericii Ortodoxe fa de transpantul de organe este


pozitiv n cazul n care se respect toate normele morale i
drepturile celui ce doneaz organe. n primul rnd este vorba
de acordul benevol al celui ce doneaz organul, care trebuie s
fie o expresie a iubirii jertfelnice fa de cel suferind.n urma
edinelor Sinodului episcopal jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse
de la Moscova din 13-16 august 2002 s-a conchis c ntr-adevr:
Transplantologia contemporan face posibil ajutorarea efectiv
a multor bolnavi care odinioar erau sortii morii timpurii sau unor
grave invaliditi.Dar n acelai timp, o dat cu creterea nevoii de
organe, dezvoltarea acestui domeniu al medicinii d natere unor
probleme de natur etic i poate constitui o ameninare pentru
societate. Astfel, propaganda fr scrupule a donrii i
comercializarea transplanturilor creeaz toate condiiile unui
comer cu pri ale trupului omenesc, ameninnd viaa i
sntatea oamenilor.
Biserica socotete c organele omului nu pot fi privite drept
obiecte de vnzare cumprare. Transplanturile de organe de
la donatorii vii se poate ntemeia numai pe sacrificiul de bunvoie
al cuiva de dragul salvrii vieii altuia. n acest caz, acordul este o
manifestare a iubirii i compasiunii. Potenialul donator trebuie s
fie ns pe deplin informat despre consecinele posibile ale
explantului organelor sale pentru propria lui sntate. Practica
cea mai comun este cea a prelevrii de organe de la oameni
imediat dup moartea acestora. n aceste cazuri, trebuie exclus
orice incertitudine cu privire la determinarea momentului morii.
Este inacceptabil scurtarea vieii unui om prin refuzul procedurii
de resuscitare (renviere, reanimare) n scopul prelungirii vieii
altcuiva.n slujba nmormntrii cretine, Biserica i exprim
cinstirea cuvenit trupului omului decedat. Donarea postum de
organe i esuturi poate fi ns o manifestare a unei iubiri care se
ntinde i dincolo de moarte. O astfel de donare sau dorin nu
poate fi considerat o obligaie a omului.De aceea, condiia
legalitii i admisibilitii etice a explantului este acordul de

bunvoie al donatorului nc din timpul vieii sale. n cazul n care


medicii nu cunosc manifestarea dorinei unui potenial donator, ei
trebuie s afle voina unui om muribund sau mort adresndu-se
neaprat rudelor lui.Aa-zisul acord prezumtiv (nchipuit sau
probabil) al unui donator potenial la prelevarea organelor i a
esuturilor trupului su, n vigoare n legislaia unor ri este
considerat de ctre Biseric drept o nclcare inadmisibil a
libertii omului.Organele i esuturile donatorului sunt asimilate
de omul (receptorul) care le primete i intr n sfera unitii sale
sufletesc-trupeti personale. De aceea,transplantul care amenin
identitatea primitorului, afectndu-i unicitatea ca persoan i
reprezetant al speciei, nu poate fi justificat moral n nici
o mprejurare. Este deosebit de important ca, n rezolvarea
problemelor pe carele implic transplantul de esuturi i organe
vii, s nu fie uitat aceast condiie.Biserica consider absolut
inadmisibil folosirea aa-numitelor metode de terapie la baza
creia st prelevarea i valorificarea de esuturi i organe aleunor
oameni sntoi avortai n diferite faze ale dezvoltrii lor ca fetui
pentru ncercri de a trata diverse maladii i a ntineri
organismul.Condamnnd avortul ca pcat de moarte, Biserica
nu-i poate gsi o justificare nici mcar n cazul n care de pe urma
suprimrii unei viei umane concepute cineva ar avea un folos
pentru sntate.
Biserica condamn transplantul pentru c acesta poate ncuraja
avorturile prin care sunt prelevate i valorificate esuturi i organe
ale unor oameni sntoi avortai n diferite faze ale dezvoltrii lor
ca fetui pentru ncercri dea trata diverse maladii i a
ntineri organismul.Contribuind n mod inevitabil la o mai larg
rspndire i comercializare a avortului, aceast practic (chiar
dac eficiena sa nc ipotetic ar putea fi demonstrat tiinific)
ofer un exemplu de imoralitate revolttoare i poart un caracter
criminal.Practica prelevrii de organe omeneti necesare pentru
transplant i dezvoltarea reanimrii i terapiei intensive ridic
problema constatrii exactea momentului morii. Odinioar,

criteriul era ncetarea ireversibil a respiraiei i a circulaiei


sanguine. Datorit perfecionrii tehnologiilor de reanimare,aceste
funcii vitale por fi ns ntreinute artificial mult vreme. Actul
morii se trasform astfel ntr-un proces terminal dependent de
decizia medicului, fapt care impune o responsabilitate calitativ
nou medicinii contemporane.
Controverse etice in transplantul de organe
si tesuturi umane
Numarul persoanelor aflate pe listele de asteptare este cu mult
mai mare decat numarul posibililor donatori. De exemplu, conform
United Network forOrgan Sharing (UNOS), la sfarsitul lunii
octombrie 2004, peste 87.000 de persoane erau pe listele de
asteptare pentru un transplant, in timp ce sub16.000 de operatii
de transplant fusesera efectuate incepand cu luna ianuariea
aceluiasi an.Numarul redus al organelor disponibile pentru
transplant ridica numeroase probleme de natura morala si etica
cu privire la procurarea si distribuirea acestora:
- Ar trebui cei care au o sansa de supravietuire mai buna sa
aiba prioritate fata de ceilalti pacienti care asteapta un transplant?
- Ar trebui parintii care au copii mici sa aiba prioritate?
- Ar trebui cei al caror mod de viata (fumat, alcool, droguri,
obezitate)dauneaza sanatatii organelor sa aiba sansa la un nou
organ?
- Ar trebui sa fie oferite stimulente materiale sau nemateriale
pentru a incuraja donatia de organe?
- Ar trebui cei care accepta donarea organelor persoanelor
apropiate lor sa primeasca compensare financiara?
- Ar trebui ca orice persoana care accepta sau nu donarea de
organe sa afiseze acest mesaj pe carnetul de conducere auto sau
in documentele pentru impozitul pe venit?
- Ar trebui sa fie folosita tehnica de creare a organelor pornind de
la celulele stem?

- Ar trebui considerat ca orice persoana isi da acordul pentru


donarea deorgane, cu exceptia cazului in care specifica strict ca
nu este de acord cu aceasta tehnica?
- Este acceptabil ca cineva care a primit deja un transplant
de organe sa mai primeasca unul?
- Merita dezvoltarea tehnicilor de transplant costuri atat de
ridicate?
- Este normal ca doar persoanele cu bani sa primeasca
transplanturi, tinand cont de faptul ca sunt extrem de scumpe?
- Ar trebui ca politicile spitalelor sa permit recoltarea organelor
de la pacientiiale caror inimi inceteaza sa bata (non-heart-beating
donors ? NHBD)?- Familia este stapana in deplinul sens al
cuvantului asupra organelor persoanelor apropiate?
- Ar trebui ca persoanele care au avut in trecut tentative de
sinucidere sa primeasca organe pentru transplant?
- Ar trebui ca prizonierii condamnati sa primeasca organe
pentru transplant?