Aleodor mparat

A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea
plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se
luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele
la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne
aducea povesti;
De cnd se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odata un mparat. El ajunsese la caruntete, si nu se nvrednicise a avea
si el macar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul mparat, sa aiba si el, ca toti
oamenii, macar o strpitura de fecior, dara n desert.
Cnd, tocmai, la vreme de batrnete, iata ca se ndura norocul si cu dnsul si
dobndi un drag de copilas, de sa-l vezi si s a nu-l mai uiti. mparatul i puse numele
Aleodor. Cnd fu a-l boteza, mparatul aduna Rasarit si Apus, Miazazi si Miazanoapte,
ca sa se veseleasca de veselia lui. Trei zile si trei nopti tinura petrecerile si se
chefuira s i se bucurara, de o tinura minte ct traira.
Baiatul de ce crestea, d-aia se facea mai iste t si mai iscusit. Nu mai trecu mult
si iata ca mparatul ajunse la marginea groapei. Cnd fu la ceasul mortii, el lua
copilul pe genunchi si-i zise:
- Dragul tatei, iat a ca Dumnezeu ma cheama. Sunt n clipa de a-mi da
obstescul sfrsit. Eu vaz ca tu ai sa ajungi om mare. Si chiar mort, oasele mele se
vor bucura n mormnt de ispravile tale. Asupra crmuirei mparat iei n-am nimic s ati zic, fiindca tu, cu iscusinta ta, stiu ca ai s-o duci bine. Un lucru numai am sa-ti
spui: Vezi tu muntele acela de colo, sa nu te duca pacatele s a vnezi p-acolo, ca este
nevoie de cap. Acel munte este mosia lui Jumatate-de-om -calare-pe-jumatate-deiepure-schiop: si cine calca pe mosia lui, nu scapa nepedepsit.
Acestea zicnd, casc a gura de trei ori si-si dete sufletul. Se duse si el ca toata
suflarea de pe pamnt, de pare ca n-a fost de cnd lumea si pamntul.
l jelira ai sai, l jelira boierii, l jelira si poporul; n cele de pe urma trebuira sal
ngroape.
Aleodor, dupa ce se urca n scaunul tatne-sau, desi copilandru, puse tara la
cale ca si un om matur. Toata lumea era multumita de domnirea sa, si oamenii se
faleau ca le-a fost dat de sus ca sa traiasca n zilele lui.
Adesea iesea Aleodor la vnatoare ca sa-si petreaca ceasurile ce -i prisosea de
la trebile mparat iei. El tinea minte ce -i spusese tatne-sau si se silea sa-i pazeasc a
cuvintele cu sfintenie.
ntr-o zi, nu stiu cum facu, dus fiind pe gnduri, si aluneca de calca pe
pamntul pocitului de om. N-apuca sa faca zece, douazeci de pasi, si iata case
pomeni cu dnsul dinaintea lui.
Acum nu-i era lui pentru ca trecuse pe pamntul omului celui slut si scrbos, ci
i era ciuda cum de sa calce vorba tatalui sau ce-i spusese cu grai de moarte.
Pocitania pamntului i zise:
- Toti nelegiuitii ce-mi calca hotarul cad n robia mea.
- Mai nti trebuie sa stii, i raspunse Aleodor, ca din nebagare de seama si fara
de voia mea am calcat pe coprinsul tau, si n-am nici un gnd rau asupra-ti.
- Eu te socoteam mai altfel; dara vaz ca ai de gnd sa-ti ceri iertaciune de la
mine ca to ti fricosii.

- Ba sa ma fereasca Dumnezeu! Eu ti-am spus curatul adevar, si daca vrei

lupta, alege-ti: n sabii sa ne taiem, n buzdugane sa ne lovim, ori n lupta sa ne
luptam.
- Nici una, nici alta. Ci, ca sa scapi de pedeapsa alt chip nu e, dect sa te duci
sa-mi aduci pe fata lui Verdes mparat.
Aleodor voi sa se codeasca oarecum, ba ca trebuile mparat iei nu-l iarta sa fac a
o calatorie asa de lunga, ba ca n-are calauz, ba ca una, ba ca alta; dara asi! unde
vrea sa stie pocitul de toate astea! El o tinea una, sa-i aduca pe fata lui Verdes
mparat, daca vrea sa scape de ponosul de tlhar, de calcator de drepturile altuia, si
sa ramie cu sufletul n oase.
Aleodor se stia vinovat. Desi fara voia lui, dara stia ca a facut un pacat de a
calcat pe mosia slutului. Mai stia iara ca de omul dracului, sa dai si s a scapi. Sa n-ai
nici n clin, nici n mneca cu dnsul. Fagadui n cele din urma sa-i faca slujba cu
care-l nsarcina.
Jumatate-de-om -calare-pe-jumatate-de-iepure-schiop
stia
ca,
deoarece
Aleodor i-a fagaduit, apoi are sa-si tie cuvntul, ca unul ce era om de omenie, si-i
zise:
- Pasa cu Dumnezeu, si sa-ti ajute sa vii cu izbnda buna.
Aleodor pleca. Si cum mergea el gndindu-se si razg ndindu-se cum sa-si
mplineasca sarcina mai bine, caci si daduse cuvntul, se pomeni pe marginea unui
elesteu si o stiuca se zbatea de moarte pe uscat.
Cum o vazu, el se duse s a o ia sa-si aline foamea cu dnsa.
Stiuca i zise:
- Nu ma omor, Fat-Frumos; ci mai bine da-mi drumul n apa, ca mult bine tioi
prinde cnd cu gndul n-ai gndi.
Aleodor o asculta s i o dete n apa. Atunci stiuca i mai zise:
- Tine acest solzisor, si cnd vei gndi la mine, eu voi fi la tine.
Flacaul pleca mai nainte si se tot mira de o astfel de ntmplare.
Cnd, iaca se ntlneste cu un corb ce avea o aripa rupta.
Si voind sa vneze corbul, el i zise:
- Fat-Frumos, Fat-Frumos, dect sa-ti ncarci sufletul cu mine, mai bine ai face
sa-mi legi aripa, ca mult bine ti-oi prinde.
Aleodor l asculta, caci era baiat viteaz si de treaba, si i lega aripa. Cnd era
sa plece, corbul i zise:
- Tine penita asta, voinicule, si cnd vei gndi la mine, eu voi fi la tine.
Lua penita Aleodor, si-si cata de drum. Dara nu facu ca la o suta de pasi si iata
ca dete peste un taune. Cnd se gatea a -l strivi cu piciorul, taunele zise:
- Cruta-mi viata, Aleodor mparat, si eu te voi mntui pe tine de la moarte.
Tine acest pufulet din aripioara mea, si cnd vei gndi la mine, eu voi fi la tine.
Auzind Aleodor unele ca acestea, si ca i zise si pre nume, odata ridica piciorul
si lasa pe taune sa se duca n voia lui.
Si mergnd nainte, cale de nu stiu cte zile, dete de palaturile lui Verdes
mparat. Cum ajunse aci, se puse la poarta si a stepta ca doar de va veni cineva s a-l
ntrebe ce cauta.
Stete o zi, stete doua; si ca s a vie cineva sa-l ntrebe ce voieste, ba. Cnd fu n
ziua d-a treia, Verdes mparat chema slujitorii si le dete o gura de or pomeni-o.
- Cum se poate, le zise el, sa stea omul trei zile la poarta mea si sa nu mearga
nimeni sa-l cerceteze? Pentru asta va platesc eu simbrie? Pentru asta va am eu la
mine pe procopseala?
Slujitorii dadeau din colt n colt si nu stiau ce sa raspunza. n cele de pe urma,

chema pe Aleodor si-l duse naintea mparatului.

- Ce vrei, flacaule, i zise mparatul, si ce astepti la poarta cur tilor mele?
- Ce sa voi, marite mparate, i raspunse el, iat a sunt trimis sa-ti cer fata.
- Bine, baiete. Dara mai nti trebuie sa facem legatura, caci asa este obiceiul
la curtea mea. Ai voie sa te ascunzi unde vei voi, n trei zile d-a rndul. Daca fie-mea
te va gasi, capul ti se va taia si se va pune n parul ce a mai ramas, din o suta, fara
cap. Iara de nu te va gasi, atunci cu cinste mparateasca o vei lua de la mine.
- Am nadejde la Dumnezeu, marite mparate, ca nu ma va lasa sa piei. Parului
i vom putea da si altceva, nu tot cap de om. Sa facem legatura.
- Asa?
- Asa.
Se pusera si facura leg atura; scriser a carte si o ntarira.
Viind fata de fata , se nvoira ca a douazi el s a se ascunza cum va sti mai bine.
Iara daca se nvoira, el ramase ntr-un neastmpar ce-l chinuia mai cumplit dect
moartea. El se gndea si se razg ndea cum sa se ascunza mai bine. Vezi ca era
vorba de capul lui, iara nu de altceva. Si tot mergnd pe gnduri si tot planuind, iata
ca-si aduse aminte de stiuca. Scoase solzul, se uita si gndi la stapna lui; cnd iata,
mare, ca s tiuca si venise si-i zise:
- Ce poftesti de la mine, Fat-Frumos?
- Ce sa poftesc? Iaca, iac a, ce mi s -a ntmplat. Nu stii tu ceva sa ma nve ti ce
sa fac?
- Ia nu te mai ngrija. Lasa pe mine.
Si ndata, lovind din coad a, facu pe Aleodor un1 cosacel si l ascunse pe fundul
marii, printre ceilalti cosacei.
Cnd se scula fata si lua ocheanul si se uita cu el n toate partile. Nu-l vazu.
De unde ceilalti cari venise sa o ceara n casatorie se ascundeau prin pivniti, pre
dupa case, pre dupa cte o sira de paie, sau prin vreo cula parasita, Aleodor se
ascunse astfel, nct fata intr a la grije ca a sa fie biruita. Ce-i veni ei, se uita cu
ocheanul si n mare, si l zari pe fundul marii, printre cosacei. Pasamite, ocheanul ei
era nazdravan.
- Iesi d-acolo, hotomanule, i zise ea rznd. Ce mi te-ai posmagit asa? Din
coscogeamite omul te-ai facut un cosac si mi te-ai ascuns n fundul marii.
N-avu ncotro si trebui sa ias a.
Ea si zise mparatului:
- Mi se pare, tata, ca flacaul asta mi-a venit de hac. Si mult e nurliu si
dragalas. Chiar de l-oi afla pna la a treia oara, sa-l ierti, tat a, ca nu e prost ca
ceilalti. Boiul lui l arata a fi ceva mai deosebit.
- Vom vedea, i raspunse mparatul.
A doua zi, ce-i veni lui, se gndi la corb. Acesta fu numaidect naintea lui, si-i
zise:
- Ce mai vrei, stapne?
- Ia uita-te, neiculita , ce mi s -a ntmplat; nu stii tu ceva sa ma nve ti?
- Sa cercam.
Si lovindu-l cu aripa, l facu un pui de corb si l vr ntr-un stol de corbi ce se
urcase pna la vntul turbat.
Cum se scula fata, si lua ocheanul si iaras i l cata prin toate locurile. Nu e.
Cauta-l pe pamnt, nu e. Cauta-l prin ape si prin mari, nu e. Se lua de gnduri fata.
Cnd, catre namiezi, ce-i veni ei, se uita si n sus. Si zatindu-l n slava cerului printre
stolul de corbi, ncepu a-i face cu degetul, si-i zise:
- Ghidi, ghidi, tlharule ce esti! Da-te jos d-acolo, omule, ce mi te-ai facut asa

pitcoace de pasare? Nici n rai nu scapi de mine!

Se dete jos, ca n-avea ce face. mparatul ncepu a se minuna si el de istetimea
lui Aleodor si-si pleca urechea la rugaciunea fiicei sale.
nsa, fiindca leg atura era ca s a se ascunza pna de trei ori, mparatul zise:
- D-a minune, ia sa vedem unde are sa se mai ascunz a?!
A treia zi, dis-de-dimineata , se gndi la taune. Acesta veni ntr-un suflet. Dupa
ce i spuse ce voieste, taunele zise:
- Lasa pe mine, si de te-oi gasi, eu aici sunt.
l facu o lindina s i-l ascunse chiar n coada fetei, fara sa simta ea.
Sculndu-se fata si lund ocheanul, l cauta toata ziua, si, ca sa dea de dnsul,
nici ct. Ea se da de ceasul mortii, caci l simtea, i se arata ei a fi p-aci prin preajma,
dara de vazut nu-l vedea. Cata cu ocheanul prin mare, pre pamnt, prin vazduh,
dara nu-l vazu nicairi. Catre seara, obosita de atta cautare, striga:
- Ci ia arata-te odata. Te simt ca esti p-aci pe-aproape, dara nu te vaz. Tu mai biruit, a ta sa fiu.
Daca auzi el ca este biruita, se dete binisor jos din coada ei si se arata.
mparatul n-avu nici el ce mai zice, si i dete fata. Cnd plecara, i petrecu cu mare
cinste si alai, pna afara din mparat ia lui.
Pe drum, ei statura sa faca popas. Si dupa ce mbucara cte ceva, el puse
capul n poala ei si adormi. Fata de mparat, tot uitndu-se la el, i se scurgea ochii
dupa frumusetea si dupa boiul lui. Inima i dete brnci si ea nu se putu opri, ci l
saruta. Aleodor, cum se destepta, i trase o palma de auzi cinii n Giurgiu. Ea plnse
si i zise:
- I! Aleodor draga, dar a grea palma mai ai!
- Te-am p almuit pentru fapta ce ai facut; caci eu nu te-am luat pentru mine, ci
pentru cela ce m-a tramis pe mine.
- Apoi bine, fratioare, de ce nu mi -ai spus asa de acasa; caci atunci stiam si eu
ce sa fac; dara lasa, nici acum nu e timpul trecut.
Pornind si de aici, ajunsera cu s anatate la Jumatate-de-om -calare-pejumatate-de-iepure -schiop.
- Iata, m-am nchinat cu slujba, zise Aleodor, si voi s a plece.
Fata, cnd vazu pe acea iazma, se cutremura de sc rba si nu voia sa ramie la
dnsul o data cu capul.
Slutul se dete pe lnga fat a si ncepu s-o linguseasca cu vorbe mierloitoare si
sa se ia cu binele pe lnga dnsa.
Dara fata i zise:
- Piei de dinaintea mea, satano, ca te trimit la muma-ta, Iadul, care te-a
varsat pe fa ta pamntului.
Slutenia de neom se topea de dragostea fetei, se lungea cu burta pe pamnt si
umbla cu sosele, cu momele sa nduplece pre fata a-l lua de barbat.
Dara, asi! feritu-l-a sntuletul s a se apropie de dnsa! Caci l tinea tintuit n loc
cu ochii ct de colo. Din satana, din iazma, si din spurcaciune nu-l mai scotea.
- Piei, necuratule, de pe fa ta pamntului, sa scape lumea de o ciuma si de o
holera ca tine.
Mai starui ce mai st arui, si daca se v azu nfruntat pna ntr-att, iazma plesni
de necaz, cum de sa fie el ocart att de mult de o cutra de muiere.
Atunci Aleodor ntinse coprinsul sau si peste mosia lui Jumatate-de-om -calarepe-jumatate-de-iepure-schiop, lua de sotie pe fata lui Verdes mparat si se ntoarse
la mparat ia lui.
Cnd l vazura alde gloatele venind teafar, alaturi cu o sotioara de-i rdea si

stelele de frumoasa, l priimira cu mare bucurie; si, urcndu-se din nou n

scaunul mparat iei, domni si tr ai n fericire, pna se istovira.
Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.