coala incluziv este maximal cuprinztoare n ceea ce privete diversitatea

elevilor ei, mergnd de la deficienii cu cele mai severe probleme, acceptnd fr

rezerve i indivizii cu deficiene comportamentale orict de grave, ajungnd pn
la a include n procesul instructiv-educativ, i elevii

Despre exceptionalitate sau supradotare putem vorbi nca de

timpuriu. nca din copilarie, un copil poate fi identificat si
consemnat ca supradotat, n urma unor testari temeinice.
Relatia scoala - familie trebuie sa fie una de colaborare si sustinere
reciproca. Foarte multi parinti considera un copil supradotat ca pe o
nereusita sau ca pe o vesnica problema. De ce? Pentru ca pur si
simplu nu stiu care este pozitia pe care ar trebui sa o adopte fata de
copilul lor, nu stiu cum sa se comporte.
Ideal ar fi ca fiecare elev supradotat sa aiba posibilitatea de a
se dezvolta normal n n familie si la scoala, fara a simti frustrare si
nesiguranta. Poate un curriculum diferentiat si personalizat ar fi n
masura sa satisfaca cerintele cognitive ale copilului supradotat, dar
ce facem cu latura sa afectiva?
Este foarte bine cunoscut ca elevii supradotati nu sunt lipsiti de
probleme, dar mai ales ei constituie problema. Tulburarile apar
atunci cnd ei constentizeaza faptul ca sunt altfel dect cei de vsta
lor.
De cele mai multe ori problemele apar la nivel afectiv si apoi se
reflecta si n rezultatele scolare. Daca ar fi sa amintim cteva dintre
problemele elevilor supradotati, ar trebui sa spunem ca
inadaptarea sociala este una dintre cele mai importante.
De la faptul ca acest copil nu reuseste sa se adapteze situatiei
sale, pornesc toate neplacerile ulterioare care ajung sa-l
copleseasca. Este vorba att de esec scolar, ct si de esec relational.
Copilul supradotat este de cele mai multe ori izolat, nchis n sine si
sub o presiune permanenta, care conduce la anxietate. Numai cu
ajutorul familiei si a unui specialist, copilul va reusi sa depaseasca
aceasta situatie.
Profesorii elevilor supradotati sunt persoane n masura sa-i
ajute, deoarece una dintre caracteristicile comune copiilor cu
aptitudini superioare este dificila integrare n viata scolara. Fara
ndrumare elevul se va multumi doar sa ndeplineasca sarcinile
scolare care nu-l solicita prea mult din punct de vedere intelectual.
In cazul acesta se poate vorbi chiar de o subrealizare scolara, copilul
nefiind pus n valoare, nefiind stimulat ndeajuns.

Copiii cu aptitudini intelectuale nalte sunt predispusi la riscuri

multiple datorita faptului ca societatea nu prezinta sisteme adecvate
care sa se adreseze acestei categorii. Chiar profesorii, prin cursurile
de pedagogie, sunt orientati sa se ocupe de "elevul mediu", de
prototipul elevului standard, astfel ca "talentatii trebuie nvatati sa-si
poarte povara propriului talent". Pe de alta parte, si parintii sunt
nepregatiti n fata unui copil exceptional. Lipsiti de cele mai multe ori
de sprijinul necesar, acesti copii pot traversa situatii de subrealizare
scolara, de izolare si de socializare dificila, inhibitii intelectuale, stari
depresive, dificultati ce decurg din decalajul dintre dezvoltarea
cognitiva si cea afectiva.