Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand...". Comicul de
situatie este ilustrativ in scena numararii steagurilor pe care ar fi trebuit sa le
cumpere pentru a pavoaza orasul in cinstea apropiatelor alegeri (actul I, scena 1).
Pristanda primise bani pentru patruzeci si patru de steaguri, insa el cumparase
numai "vreo paispce... cinspce". Ca sa se disculpe de aluzia lui Tipatescu despre
cum "a tras frumusel condeiul", Pristanda numara steagurile arborate de cate doua
ori si aduna gresit, numai ca sa-i iasa la socoteala "patruzeci si patru, in cap...":
"Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf.
Niculae, treizeci".
Incultura, lipsa de instructie sunt evidentiate pregnant prin comicul de limbaj:
deformeaza neologismele -"bampir", "famelie", "catrindala", "scrofulos",
"renumeratie"-, are ticuri verbale ("curat") care frizeaza prostia. De exemplu,
alaturarea cuvantului "curat" altor cuvinte, evidentiaza un nestapanit servilism,
facandu-l penibil si ridicol: "curat misel", "curat murdar", "curat condei", "curat ca
un caine", "curat violare de domiciliu", "curat constitutional".
Comicul de nume al personajului Ghita Pristanda sugereaza principalele sale
trasaturi de caracter -servil si umil fata de sefi, lipsit de personalitate-, deoarece
pristandaua este un joc popular, asemanator cu braul, ce se danseaza dupa reguli
prestabilite, intr-o parte si alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator
de joc.
Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului,
foarte variate si sugestive, in conturarea trasaturilor remarcandu-se comicul de
situatie, de caracter , de limbaj si de nume. Dialogul si monologul constituie
modalitati de caracterizare indirecta, ca si vorbele, faptele si gandurile personajului,
caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte personaje sau de catre
dramaturg.
Prin didascalii (parantezele autorului privind starile personajului) si indicatii scenice
(sugestii regizorale), care sunt adevarate fise de caracterizare directa/indirecta,
autorul isi "misca" personajele, le da viata. La Pristanda, de exemplu, dramaturgul
mentioneaza "(naiv)", "(schimband deodata tonul, umilit si naiv)", de unde reies
principalele trasaturi ale personajului, prosatia si servilismul.
In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia
cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul eel mai mare prin care se
poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea nare alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si
credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".