Oltul

Mult iscusita vremii slov

Nu spune clipa milostiv
Ce ne-a-nfrit pe veci necazul
i veselia deopotriv...
Mrit fie dimineaa
Ce-a svrit a noastr nunt,
Btrne Olt! - cu buza ars
i srutm unda crunt.
n cetuia ta de ap
Dorm cntecele noastre toate
i fierbe tinuita jale
A visurilor sfrmate.
Tu mpleteti n curcubeie
Comoara lacrimilor noastre,
i cel mai scump nisip tu-l duci
n vadul Dunrii albastre.
La snul tu vin, n amurguri,
Sfioase, fetele fecioare,
i dimineaa vin neveste
Cu orul prins n cingtoare i vin pstori cu gluga alb,
Din fluier povestindu-i dorul i cte cntece i lacrimi
Nu duce valul, cltorul...
Drume, btut de gnduri multe,
Ne lai att de greu pe noi,
mbrindu-ne cmpia,
Te uii adesea napoi.
Aa domol te poart firea,
Cci duce unda-i gnditoare:
Durerea unui neam ce-ateapt
De mult o dreapt srbtoare.
Demult, n vremi mai mari la suflet,
Erai i tu haiduc, monege,
Cnd domni vicleni jurau pe spad
S sfarme sfnta noastr lege;
Tu, frate plnsetelor noastre
i rzvrtirii noastre frate,

Urlai triilor amarul

Mniei tale-nfricoate.
Cum tresreau ncremenite,
n jocurile lor buiestre,
Otiri cu coifuri de aram
i roibi cu aur pe cpestre
Cnd la strigarea ta de tat
Grbeau din codri la poiene,
Strngnd scuri a subioar,
Feciorii mndrei Cosnzene.
Zdrobit-n praf, murea arama,
i codrul chiotea, viteazul;
Iar tu, frine, mare meter,
Biruitor frngeai zgazul
i,-mbujorndu-te la fa,
Treceai prin vile afunde,
ncovoindu-i ndrtnic
Mreul tu grumaz de unde.
Slvite frmituri a vremii,
De mult v-am ngropat vleatul...
Neputincios pari i tu astzi Te-a-ncins cu lanuri mpratul.
Ca unda ta strivit, gemem
i noi, tovarii ti buni,
Dar de ne-om prpdi cu toii,
Tu, Oltule, s ne rzbuni!
S veri pgn potop de ap
Pe esul holdelor de aur;
S piar glia care poart
nstrinatul nost' tezaur;
rna trupurilor noastre
S-o scurmi de unde ne-ngropar
i s-i aduni apele toate S ne mutm n alt ar!