Sfnta Liturghie, srbtorire

cuprinztoare
Iubii frai i iubii credincioi, n legtur cu cele spuse ieri diminea despre Liturghia n
Ortodoxie sau Ortodoxie i Liturghie, am spus c Sfnta Liturghie este eticheta Bisericii
Ortodoxe n nelesul c n ea se rezum toat Ortodoxia. Astzi voi spune ceva despre
Sfnta Liturghie ca srbtorire cuprinztoare, pentru c dac Sfnta Liturghie este un
rezumat al Ortodoxiei, trebuie s fie un rezumat i al tririi ortodoxe.
Noi am gsit Sfnta Liturghie aa cum ne-a dat-o Biserica i dac ne-am gndit mai
ndeaproape am putut s ne dm seama c n cuprinsul Sfintei Liturghii se triesc
evenimentele care au dus la mntuirea noastr: ntruparea Fiului lui Dumnezeu Naterea Mntuitorului nostru Iisus Hristos -, Cina cea de Tain, Jertfa de pe Cruce,
nvierea cea de a treia zi, nlarea la cer, ce-a de-a doua iari venire, Rusaliile, chiar i
srbtorile Maicii Domnului n nelesul c n Sfnta Liturghie e pomenit i Maica
Domnului, ne artm cinstitori ai Maicii Domnului, srbtorile sfinilor n nelesul c la
Sfnta Liturghie i pomenim pe toi sfinii, suntem ndemnai s-i pomenim pe toi sfinii,
aa nct Sfnta Liturghie este un rezumat al ntregului an bisericesc.
Cei mai muli dintre credincioii notri tiu c la Sfnta Liturghie se pomenete Cina cea
de Tain pentru c se spun cuvintele "Luai, mncai, acesta este Trupul Meu, care se
frnge pentru voi spre iertarea pcatelor" i "Bei dintru acesta toi, acesta este Sngele
Meu, al Legii celei noi, care pentru voi i pentru muli se vars, spre iertarea pcatelor".
Este ceea ce s-a spus la Cina cea de Tain adic ceea ce a spus Domnul Hristos cnd a
prezentat Trupul i Sngele Su pentru mprtirea Sfinilor Apostoli. Deci oricum
Sfnta Liturghie srbtorete Cina cea de Tain, dar nu numai Cina cea de Tain. Sunt
mai puini credincioii care tiu c i alte srbtori sunt cuprinse n Sfnta Liturghie, i
alte srbtoriri fac cuprinsul Sfintei Liturghii.
i anume, mai nti de toate pentru c la Sfnta Liturghie Cinstitele Daruri ce sunt puse
nainte se sfinesc i devin Trupul i Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos, putem
considera pe bun dreptate c Sfnta Liturghie este o srbtorire a ntruprii
Mntuitorului Hristos, a ntruprii Fiului lui Dumnezeu, i anume cuprinde ca ntrupare
Buna Vestire i Naterea cea dup trup a Mntuitorului deci Buna Vestire i Crciunul.
Buna Vestire noi o srbtorim peste an n 25 martie iar Crciunul n 25 decembrie. La
Sfnta Liturghie, pentru c se ntrupeaz Fiul lui Dumnezeu n Cinstitele Daruri care
devin Trupul i Sngele Lui i devin de fapt Mntuitorul nsui cu Care se mprtesc
credincioii, Sfnta Liturghie este srbtorirea celor dou srbtori care sunt n legtur
cu ntruparea Fiului lui Dumnezeu: Buna Vestire i Naterea dup trup a Mntuitorului
nostru Iisus Hristos.
Sigur c ntruparea aceasta se face pentru continuarea ntruprii Mntuitorului n
credincioi prin mprtirea credincioilor. Nu e vorba aici de o alt ntrupare dect
ntruparea cea trebuincioas pentru ntruparea cea din oameni, adic Domnul Hristos a
gsit chipul n care El poate s fie cuprins n fiina credincioilor, chipul n care
credincioii se pot uni cu El n cea mai adnc unire, pn acolo c El, dup cum
spunem noi la o rugciune dup mprtirea cu Sfintele Taine, intr n alctuirea
mdularelor noastre. Chiar zicem noi: "intr n alctuirea mdularelor mele, n rrunchi

i-n inim". Ca s se poat realiza lucrul acesta, se realizeaz mai nti ntruparea cea
n Cinstitele Daruri, ca credincioii s se poat mprti.
Dup aceea, la Sfnta Liturghie pomenim i alte evenimente care privesc mntuirea
ntre care de pild intrarea n Ierusalim, n nelesul c la intrarea n Ierusalim credincioii
Mntuitorului au zis: "Osana ntru cei de sus!" (Matei 21, 9). i noi la Sfnta Liturghie
zicem "Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot, plin este cerul i pmntul de mrirea Ta.
Osana ntru cei de sus. Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele Domnului. Osana
ntru cei de sus", cuvinte pe care le-au spus n parte ngerii. Deci, "Sfnt, Sfnt, Sfnt,
Domnul Savaot, plin este cerul i pmntul de mrirea Ta", sunt cuvinte ngereti, iar
cuvintele: "Osana ntru cei de sus. Bine este cuvntat Cel ce vine ntru numele
Domnului! Osana ntru cei de sus!", sunt cuvinte omeneti.
Apoi, Cina cea de Tain, reprezentat n cuvintele: "Luai, mncai, acesta este Trupul
Meu, care se frnge pentru voi spre iertarea pcatelor" i "Bei dintru acesta toi, acesta
este Sngele Meu al Legii celei noi, care pentru voi i pentru muli se vars, spre
iertarea pcatelor". Dar ndat dup ce se spun cuvintele acestea, nu cu glas tare ci n
gnd preotul zice: "Aducndu-ne aminte de aceast porunc mntuitoare". Despre ce
este vorba? Este vorba c Domnul Hristos, dup mrturia Sfntului Evanghelist Luca, lea spus ucenicilor dup ce a zis "Luai, mncai, acesta este Trupul Meu" i "Bei dintru
acesta toi, acesta este Sngele Meu", a zis "Aceasta s facei ntru pomenirea Mea".
Deci Domnul Hristos a statornicit la Cina cea de Tain s I se pomeneasc jertfa. De ce
jertfa? Pentru c se pomenete Trupul Domnului Hristos i Sngele Domnului Hristos
separat, nu Trupul i Sngele deodat aa cum triete sngele n trup i trupul n
snge, ci separat, ca s se arate jertfa. Sngele Domnului Hristos s-a vrsat pe Cruce,
deci Domnul Hristos a rnduit s I se pomeneasc jertfa: Trupul i Sngele. i a zis:
"Aceasta s facei ntru pomenirea Mea". Orice Sfnt Liturghie este o repetare n acest
neles a Cinei celei de Tain i este mplinirea unei porunci a Mntuitorului nostru Iisus
Hristos: "Aceasta s facei ntru pomenirea Mea". i atunci preotul zice: "Aducndu-ne
aminte de aceast porunc mntuitoare i de toate cele ce s-au fcut pentru noi: - i
pomenete cele ce s-au fcut pentru noi i anume zice - de cruce, - deci de jertfa
Mntuitorului de pe Cruce - de groap - de nmormntarea Mntuitorului, de mormntul
cel purttor de via al Mntuitorului - de nvierea cea de a treia zi - deci de Sfintele Pati
- de suirea la cer i ederea de-a dreapta Tatlui - deci de nlare - i de ce-a de-a doua
slvit iari venire", prin urmare o srbtorire a unui eveniment pe care nu l-am trit i
nu-l trim nc, a doua venire a Mntuitorului nostru Iisus Hristos care urmeaz dup
nlare. i apoi zice cu glas tare: "Ale Tale dintru ale Tale, ie aducem de toate i pentru
toate".
Asta nseamn c la Sfnta Liturghie, pe lng ntruparea Mntuitorului, pe lng
intrarea n Ierusalim, pe lng Cina cea de Tain, pomenim Vinerea cea Mare cu jertfa i
moartea Mntuitorului, Smbta cea Mare cnd Domnul Hristos a fost n mormnt, deci
nmormntarea Mntuitorului, pomenim nvierea Mntuitorului, Sfintele Pati, aa nct
fiecare Sfnt Liturghie, fie c e n zi de Duminic fie c e ntr-o zi de lucru, este o
srbtorire de Pati. i pentru c e o zi de Pati, dup ce se mprtesc preoii, clericii
adic: episcopii, preoii i diaconii, n altar se spun cuvintele aductoare aminte de Jertfa
Mntuitorului i de nvierea Mntuitorului: "nvierea lui Hristos vznd, s ne nchinm
Sfntului Domnului Iisus, Unuia Celui fr de pcat. Crucii Tale ne nchinm, Hristoase,
i Sfnt nvierea Ta o ludm i o mrim; c Tu eti Dumnezeul nostru, afar de Tine
pe altul nu tim, numele Tu numim. Venii toi credincioii s ne nchinm Sfintei nvierii

Lui Hristos, c iat a venit prin Cruce bucurie la toat lumea. Totdeauna binecuvntnd
pe Domnul, ludm nvierea Lui, c rstignire rbdnd pentru noi, cu moartea pe moarte
a clcat". Sunt cuvinte n care se pomenete deodat nvierea i Patimile, ptimirile
Mntuitorului, rstignirea pe Cruce. i dup aceea spunem cuvintele: "Lumineaz-te,
lumineaz-te, noule Ierusalime, c mrirea Domnului peste tine a strlucit. Salt acum i
te bucur, Sioane, iar tu, Curat, Nsctoare de Dumnezeu, veselete-te ntru nvierea
Celui nscut al tu", cuvinte care se spun la Pati i apoi chiar cuvinte n care sunt
pomenite Patile, cci zicem: "O, Patile cele mari i preasfinite Hristoase; O,
nelepciunea i Cuvntul lui Dumnezeu i Puterea. D-ne nou mai adevrat a ne
mprti cu Tine n ziua cea nenserat a mpriei Tale".
Spunnd aceste cuvinte pomenim Patile i-L pomenim pe Mntuitorul nostru Iisus
Hristos ca Patile noastre pentru c cuvntul pati n romnete nseamn trecere, iar la
Pati se spune: "Ziua nvierii popoare s ne luminm, Patile Domnului, Patile. C din
moarte la via i de pe pmnt la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi cei ce-I
cntm cntare de biruin". Cuvintele acestea arat trecerea de la moarte la via i de
pe pmnt la cer. Credincioii trebuie s triasc aici pe pmnt o via asemntoare
cu cea din cer, s depeasc lumea aceasta, s depeasc pmntul, pentru c "din
moarte la via" - deci nu suntem n moarte ci n via - i "de pe pmnt la cer" Hristos
Dumnezeu ne-a trecut pe noi, El care este "Patile noastre".
i atunci adresndu-ne Domnului Hristos zicem: "O Patile cele mari i preasfinite
Hristoase" i-L numim pe Domnul Hristos "nelepciunea i Cuvntul lui Dumnezeu i
Puterea" i cerem de la El ceva, dup ce ne-am mprtit la msurile, la puterile
noastre i zicem "D-ne nou mai adevrat s ne mprtim - cu alte cuvinte ne-am
mprtit cum am putut dar vrem s ne mprtim ct mai adevrat i mai adevrat
dect acum - cu Tine n ziua cea nenserat - n ziua care nu are sfrit - a mpriei
Tale".
Prin urmare srbtorim Jertfa Mntuitorului, moartea Mntuitorului, nmormntarea,
nvierea cea de a treia zi - Sfintele Pati - i dup aceea pomenim i suirea la cer,
nlarea la cer a Mntuitorului nostru Iisus Hristos care s-a ntmplat dup patruzeci de
zile de la nvierea Sa i pe care o srbtorim peste an chiar la patruzeci de zile dup
srbtoarea nvierii Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Deci srbtorim nlarea
Mntuitorului i cu ea o dat i ederea de-a dreapta Tatlui. Poate c tii c Sfntul
Arhidiacon tefan, cnd era dus s fie omort cu pietre, nainte de a se arunca asupra lui
cu pietre, el a zis: "Vd cerurile deschise i pe Fiul Omului stnd de-a dreapta lui
Dumnezeu" (Fapte 7, 56). Aceasta nseamn c a sta de-a dreapta lui Dumnezeu este a
fi n cinstire la Dumnezeu. Mntuitorul nostru Iisus Hristos a avut totdeauna cinstire dup
firea dumnezeiasc la Tatl, dar a avut cinstire i dup firea omeneasc prin aceea c
firea omeneasc s-a nlat la cer. De fapt nlarea la cer a Domnului Hristos asta i
nseamn: ridicarea firii omeneti cu care a trit Domnul Hristos aici pe pmnt, n snul
Prea Sfintei Treimi, mai presus de lume. S tii c noi nu nelegem lucrul acesta, e o
tain pentru noi, ns "taina nu sufer ispitire". Noi tainele le primim ca taine, le primim
prin credin, nu le nelegem dar le cinstim i le avem n vedere ca taine i prin aceasta
naintm n credin, pentru c dac am putea nelege totul, atunci n-ar mai fi trebuin
de credin, ci ar fi doar trebuin de nelegere. Ori noi nu putem cuprinde tainele lui
Dumnezeu pentru c Dumnezeu e mai presus de noi i ceea ce e mai presus de noi nu
poate fi cuprins de noi, i atunci nici tainele lui Dumnezeu, nici faptul c Trupul i sufletul
Mntuitorului nostru Iisus Hristos sunt undeva n cer, undeva, tiu eu, n universul

acesta, mai presus de lumea aceasta; Dumnezeu tie unde este cu Trupul i cu sufletul
Su Mntuitorul, i de-a dreapta Tatlui, adic firea omeneasc este cinstit n persoana
Fiului lui Dumnezeu ntrupat, este cinstit de ctre Dumnezeu Tatl i ridicat mai
presus de lumea aceasta. i aceasta o srbtorim la nlarea Domnului dar o
srbtorim i la Sfnta Liturghie.
Iar dup ce mrturisim n Simbolul credinei c Fiul lui Dumnezeu S-a nlat la cer i
ade de-a dreapta Tatlui, mrturisim c "iari va s vin cu mrire s judece viii i
morii" i acest eveniment l srbtorim la Sfnta Liturghie pentru c pomenim nu numai
suirea la cer i ederea de-a dreapta, ci i ce-a de-a doua slvit iari venire.
S tii c sunt grupri de cretini care pun foarte mult accent pe a doua venire a
Domnului Hristos. Biserica Ortodox mrturisete a doua venire a Domnului Hristos i o
srbtorete i la Sfnta Liturghie, i poate chiar de aceea nu struim foarte mult asupra
celei de-a doua veniri a Domnului Hristos pentru c noi, ntr-un fel, o trim cu nainte
srbtorire, o srbtorim cu nainte srbtorire la fiecare Sfnt Liturghie. ntr-un fel, la
fiecare Sfnt Liturghie Domnul Hristos vine ntre noi. Cnd se svrete Sfnta
Liturghie cu mai muli slujitori, cu preoi mai muli, se spun cuvintele: "Hristos n mijlocul
nostru", "Este i va fi", "Totdeauna, acum i pururea i n vecii vecilor", "Amin". E un
adevr pe care noi l trim ca preoi i ca credincioi, ca membri ai Bisericii Ortodoxe, la
fiecare Sfnt Liturghie, n nelesul acesta c noi credem c Hristos este n mijlocul
nostru, i de fapt Hristos chiar poate s fie n mijlocul nostru i chiar este n mijlocul
nostru, pentru c cu firea dumnezeiasc Mntuitorul nostru Iisus Hristos este
pretutindeni.
Mai srbtorim la Sfnta Liturghie i srbtoarea Pogorrii Duhului Sfnt, Rusaliile. Nu
se poate Liturghie fr pogorrea Duhului Sfnt. Pogorrea Duhului Sfnt cea din
istorie, care s-a ntmplat la zece zile dup nlarea la cer a Mntuitorului nostru Iisus
Hristos n Ierusalim cnd, dup mrturia Sfntului Evanghelist Luca din cartea Faptelor
Sfinilor Apostoli, s-a auzit "un vuiet ca de vijelie care vine repede" i cnd s-au mprit,
asupra fiecrui dintre cei care erau de fa, ca nite limbi de foc, "nite limbi ca de foc",
Duhul Sfnt S-a pogort peste ucenici i a rmas lucrtor n Biseric pentru c nu ni se
spune c S-a retras ci ni se spune doar c S-a pogort. i pentru c S-a pogort,
ucenicii au nceput s vorbeasc n limbi necunoscute pn atunci de ei, dar cunoscute
de cei care i auzeau, spunnd mririle lui Dumnezeu (Fapte 2, 2-11).
Duhul Sfnt deci este lucrtor n Biseric i este lucrtor la fiecare Sfnt Liturghie, Se
pogoar cu ocazia oricrei Liturghii atunci cnd se spun cu cntare cuvintele: "Pe Tine
Te ludm, pe Tine bine Te cuvntm, ie i mulumim, Doamne, i ne rugm ie,
Dumnezeului nostru". Mai departe, dup ce se spun de trei ori cuvintele acestea:
"Doamne, Cel ce pe Preasfntul Duh, n ceasul al treilea, L-ai trimis Apostolilor Ti, pe
Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci l nnoiete ntru noi, cei ce ne rugm ie", preotul
se roag lui Dumnezeu spunnd: "nc aducem ie aceast slujb duhovniceasc i
fr de snge, i cerem i ne rugm i ne cucerim: Trimite Duhul Tu cel Sfnt - ne
adresm Tatlui ceresc - peste noi i peste aceste Daruri, ce sunt puse nainte. i f,
adic, pinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tu. Iar ceea ce este n potirul acesta adic vinul amestecat cu ap - Cinstit Sngele Hristosului Tu, prefcndu-le cu Duhul
Tu cel Sfnt". i atunci cnd ne rugm, noi credem c Dumnezeu ne primete
rugciunea i mplinete lucrul acesta ca s se poat preface Cinstitele Daruri care sunt
nchipuitoare ale Trupului i Sngelui Domnului Hristos. Deci pinea i vinul care sunt

pregtite anume i binecuvntate n timpul slujbei, i pentru care ne rugm de fapt cnd
zicem: "Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse nainte, Domnului s ne rugm", acestea
nchipuiesc Trupul i Sngele Mntuitorului. La Litughia Sfntului Vasile cel Mare
spunem c am adus nainte cele ce nchipuiesc Trupul i Sngele lui Hristos i dup
aceea cele care au nchipuit Trupul i Sngele lui Hristos devin Trupul i Sngele lui
Hristos.
nc o dat v spun, e o tain, e o tain a credinei, e ceva ce nu se poate explica, ceva
ce nu se poate demonstra, e ceva ce ine de credina noastr. i credem c ele se
prefac n Trupul i Sngele Mntuitorului nostru Iisus Hristos prin venirea Duhului Sfnt,
deci la Sfnta Liturghie avem i Rusaliile aa c se poate vorbi despre Rusaliile Sfintei
Liturghii. i aici a putea s aduc nainte i un alt gnd, i anume c ceea ce s-a
ntmplat la ntruparea Mntuitorului, la ntruparea Fiului lui Dumnezeu n Preasfnta
Fecioar Maria - adic Duhul Sfnt a venit peste Preasfnta Fecioar i puterea Celui
Preanalt, adic puterea lui Dumnezeu, a umbrit-o i Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat n
ea - aceea se ntmpl la Sfnta Liturghie. E aceeai Treime de la Buna Vestire, aceeai
Sfnt Treime e i la Sfnta Liturghie n sensul c Dumnezeu Tatl trimite pe Duhul
Sfnt ca s prefac Cinstitele Daruri n Trupul i Sngele Mntuitorului nostru Iisus
Hristos, deci avem exact ceea ce s-a petrecut la Buna Vestire, prin bunvoina Tatlui,
prin lucrarea Sfntului Duh i bineneles prin alegerea i a Mntuitorului nsui care a
vrut s Se ntrupeze din Preasfnta Fecioar Maria. Aa nct, iat, la fiecare Sfnt
Liturghie avem prezent Sfnta Treime aa cum a fost la Buna Vestire cnd S-a ntrupat
Fiul lui Dumnezeu prin Maica Domnului, cnd Preasfnta Fecioar Maria a zis "Iat
roaba Domnului, fie mie dup cuvntul Tu" (Luca 1, 38).
Astfel privit, Sfnta Liturghie este o srbtorire cuprinztoare n nelesul c n ea se
rezum, se cuprinde ntr-un timp scurt, ceea ce s-a ntmplat n timpi mai ndelungai,
ceea ce s-a ntmplat n istoria Bisericii i ceea ce srbtorim noi. Nu trebuie s
ateptm Patile, pn cnd mai vin o dat Patile, pentru c fiecare Sfnt Liturghie e
i Sfintele Pati. Nu trebuie s ateptm pn va veni Vinerea cea Mare n legtur cu
Patile, pentru c fiecare Sfnt Liturghie este Jertfa Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
Nu trebuie s ateptm Cina cea de Tain pn n Joia Mare de anul viitor de pild,
pentru c Sfnta Liturghie este i Cina cea de Tain. Nu trebuie s ateptm nlarea
Domnului pn la vremea cnd se va srbtori dup Pati, pentru c fiecare Sfnt
Liturghie este i nlarea Domnului. Nu trebuie s ateptm cea de-a doua venire, cnd
va fi ea - Dumnezeu tie cnd va veni din nou Domnul Hristos cu mrire s judece viii i
morii - pentru c la fiecare Sfnt Liturghie e i a doua venire a Domnului Hristos.
Apoi, pentru c Domnul Hristos nu este niciodat singur, ci este totdeauna mpreun cu
Tatl i cu Duhul Sfnt, la Sfnta Liturghie avem i srbtoarea Sfintei Treimi cea de
dup Rusalii, din lunea de dup Rusalii, Sfnta Liturghie fiind prilej de a fi prezent
Sfnta Treime: Tatl, Fiul i Sfntul Duh la Sfnta Liturghie.
i Duhul Sfnt care a lucrat n apostoli aducerea de mrire lui Dumnezeu, a rnduit ca
Sfnta Liturghie s fie i un prilej pentru a-L preamri pe Dumnezeu preoii i
credincioii, i n acest neles i la Sfnta Liturghie este vuietul Duhului cel de la
Pogorrea Duhului Sfnt. n acest neles c la Sfnta Liturghie noi aducem mrire lui
Dumnezeu: "C Tu eti Dumnezeul nostru i ie mrire nlm", "C Tu eti sfinirea
noastr i ie mrire nlm", "C Sfnt eti Dumnezeul nostru i ie mrire nlm".

Toate cuvintele acestea de fapt sunt cuvinte care ne oblig la aducerea de mrire, iar
aducerea de mrire este vuietul Duhului. tii c n Sfnta Evanghelie, de la Ioan de
pild, n capitolul 16, Domnul Hristos vorbind despre Duhul Sfnt spune: "El pe Mine M
va preamri" (Ioan 16, 14). Unde e preamrirea lui Dumnezeu acolo este lucrarea
Duhului Sfnt. Totui, trebuie s recunoatem c noi suntem prea puin angajai direct i,
fr s se creeze o atmosfer anume pentru asta, suntem prea puin angajai ntru
preamrirea lui Dumnezeu. Asta nseamn c suntem sraci de lucrarea Duhului Sfnt
pentru c lucrarea Duhului Sfnt ar trebui s fie ntru noi mai ales ntru revrsarea
sufletului nostru n preamrirea lui Dumnezeu. Lucrarea noastr cea mai obinuit este
o lucrare de curire a sufletului. Zicem "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiete-m pe mine pctosul" n dorina acesta de a ne curi, i pe msura curirii
sufletului apoi sufletul s se reverse n preamrirea lui Dumnezeu n cuvinte ca acestea:
"Mrire ie Doamne, mrire ie" sau "Mare Eti Doamne i minunate sunt lucrurile Tale
i nici un cuvnt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale".
i pentru c Domnul Hristos nu este numai n Sfnta Treime mpreun cu Tatl i cu
Duhul Sfnt, ci este i mpreun cu oamenii i mai ales cu oamenii lui Dumnezeu, noi la
Sfnta Liturghie pomenim i pe Maica Domnului. Am spus asear cum anume, o
modalitate v-am prezentat asear, c suntem ndemnai s o pomenim pe Maica
Domnului i cum s o pomenim pe Maica Domnului. Sigur c mai sunt i alte modaliti,
de exemplu n ectenii zicem: "Pe Preasfnta, curata, preabinecuvntata, mrita Stpna
noastr, de Dumnezeu Nsctoarea i pururea Fecioara Maria, cu toi sfinii s o
pomenim". Sunt tot cuvinte pe care le spunem i n cadrul Sfintei Liturghii, dar nu numai
n cadrul Sfintei Liturghii ci i n liturghia cea mai larg, cum v-am spus c pentru noi
liturghia nseamn numai Liturghie, dar pentru alii, care au cuvntul mai lrgit, liturghie
nseamn i celelalte slujbe ale Bisericii noastre. Deci, toat vremea de slujire a lui
Dumnezeu este o liturghie i toat vremea de a-I sluji lui Dumnezeu, n orice latur a
vieii, trebuie s fie o prelungire a Sfintei Liturghii.
Toat vremea vieii credinciosului trebuie s fie o liturghie, o liturghie pentru care se
pregtete prin slujbele Bisericii i prin ceea ce face el pentru mbuntirea sufletului lui
prin puterea lui Dumnezeu. i toat viaa cretinului trebuie s fie o liturghie i dup
Liturghia cea din biseric, o slujb liturgic, adic o slujb de sfinire a fiinei personale,
a fiinei noastre umane, i de sfinire a naturii, de sfinire a ntregii existene umane. Pe
ceea ce ne punem pecetea, s fie o pecetluire adus din partea lui Dumnezeu.
i apoi, pentru c Domnul Hristos este mpreun cu cetele de sfini, pomenim la Sfnta
Liturghie nu numai pe Maica Domnului, cuprindem nu numai srbtorile Maicii Domnului,
chiar dac nu le srbtorim pe fiecare dup rostul pe care l are, ci o srbtorim pe
Maica Domnului n general, nseamn c avem la Sfnta Liturghie i srbtorile Maicii
Domnului, i avem i srbtorile sfinilor, tot n nelesul acesta c pomenindu-i pe sfini,
fiind noi nine cinstitori de sfini, nseamn c i Sfnta Liturghie este un prilej de
cinstire a sfinilor, deci i de srbtorire a sfinilor.
Aa c, n felul acesta gndit, Sfnta Liturghie este o srbtorire cuprinztoare.
Srbtorim evenimente legate de mntuirea noastr, evenimente care au dus la
mntuirea obiectiv, la mntuirea n general a credincioilor i totodat Sfnta Liturghie
este i un prilej de srbtorire a oamenilor lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfinilor,
aa nct anul bisericesc, n cele din urm, se rezum n fiecare Sfnt Liturghie cu tot
ce are el ca srbtori anume de peste an. De cte ori lum parte la Sfnta Liturghie,

lum parte la toate srbtorile pe care le avem n cursul unui an bisericesc iar aceasta n
timp scurt i cu participarea ct o avem noi la aceste evenimente i la aceste srbtori.
Dumnezeu s ne ajute!
22 august 1995

HOME

Ortho

Logia

Pr. Florin Botezan

Sfnta Liturghie Taina Tainelor

Crestinismul este viata
Crestinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu sa
aderam, ci viata, viata cea adevarata n comuniune cu izvorul vietii, Dumnezeu,
pe care omul a pierdut-o datorita pacatului originar. Prin ntruparea, moartea,
nvierea si naltarea Sa la cer Mntuitorul Iisus Hristos a restaurat firea umana si
ne-a eliberat de sub stapnirea pacatului si a mortii daruindu-ne viata vesnica a
mparatiei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest dar al vietii vesnice n
botezul nostru cnd "ne-am ngropat cu El, n moarte, prin botez, pentru ca,
precum Hristos a nviat din morti prin slava Tatalui asa sa umblam si noi ntru
nnoirea vietii"(Rom. 6, 4).
Slujbele Bisericii reprezinta mpartasirea concreta de viata cea noua n Hristos
Biserica este mparatia lui Dumnezeu pe pamnt iar slujbele reprezinta intrarea
noastra n aceasta mparatie, trairea si mpartasirea concreta de viata cea noua
n Hristos, de dreptatea, pacea si bucuria n Duhul Sfnt ce caracterizeaza
mparatia lui Dumnezeu (Rom. 14, 17).Cultul Bisericii ne poarta n lumea
prezentei directe a lui Dumnezeu facndu-ne partasi bucuriei nvierii.
Crestinismul este, pentru aceasta, o religie liturgica, o religie n care pe primul
plan este cultul, trairea liturgica a vietii celei noi n comuniune cu Dumnezeu.
Biserica este, n primul rnd, o comunitate rugatoare, slavitoare. ntelegem astfel
de ce Biserica noastra se numeste ortodoxa: este Biserica ce aduce dreapta
slavire (orthos doxa) lui Dumnezeu si, ca urmare, are credinta dreapta fiind
Biserica cea adevarata.

Sfnta Liturghie - unirea tuturor n Biserica si intrarea Bisericii n mparatia lui

Dumnezeu
Centrul cultului ortodox este Sfnta Liturghie, slujba n care se realizeaza, prin
excelenta, intrarea noastra n mparatie, mai precis unirea tuturor n Biserica si
intrarea Bisericii n mparatia lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o
pregatire pentru Liturghie si si gasesc mplinirea n ea. Sfntul Dionisie
Areopagitul numeste Sfnta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea ncununeaza
tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe si uneste cel mai deplin pe fiecare
credincios si pe toti n Dumnezeul cel Unul si infinit n iubire desavrsind
comuniunea cu Dumnezeu.
Taina mntuirii si Tainele Bisericii
Astazi vorbind despre Taina avem tendinta de a ne gndi numai la cele sapte
Taine sau sacramente ale Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania,
Cununia, Hirotonia, Maslul). Dar pna n secolul al XIII-lea Biserica Ortodoxa nu
a fixat precis numarul Tainelor, Parintii prefernd sa se refere la Taina mntuirii n
sens general si la aspectele acesteia, la Taina unica a Bisericii n care
Dumnezeu si mpartaseste viata Sa dumnezeiasca omenirii, rascumparnd omul
din pacat si din moarte si revarsnd asupra omului slava nemuririi. Aceasta Taina
se concretizeaza n lucrarile specifice ale Bisericii n care Hristos nsusi se ofera
si se mpartaseste printr-un ritual de sfintire savrsit de slujitorii bisericesti n si
prin puterea Duhului Sfnt.
Sfnta Liturghie este Taina Tainelor
Punctul culminant al acestor lucrari este Sfnta Liturghie, Taina Tainelor, Taina
actualizarii lucrarii mntuitoare a lui Hristos si a unirii depline cu El, Taina
mplinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos si a intrarii ei n mparatia lui Dumnezeu.
La Sfnta Liturghie Duhul Sfnt introduce realitatea eshatologica a mparatiei n
istorie schimbnd istoricitatea liniara n prezenta. Trecutul si viitorul sunt astfel
unite ntr-o realitate unica si indivizibila realizndu-se o sinteza a istoricului si
eshatologicului.
Sfnta Liturghie - Taina lui Hristos
Sfnta Liturghie este o anamneza, o pomenire a faptelor mntuitoare ale lui
Dumnezeu ncepnd de la creatie si, n primul rnd, a lucrarii mntuitoare a lui
Hristos. Dar aceasta pomenire nu este o simpla comemorare ci o actualizare a
evenimentelor. n Liturghie are loc o epifanie si dezvaluire crescnda a prezentei
lui Hristos Cel ntrupat, Rastignit, nviat si naltat dar si ca Cel va sa vina.
Liturghia este "Evanghelia mereu actualizata".
Sfnta Liturghie - Taina Bisericii

n Liturghie Hristos e prezent n mijlocul Bisericii Sale, a adunarii credinciosilor.

Nu l ntlnim ca insi singuratici ci ca madulare ale trupului Sau adunate laolalta
sporind nencetat comuniunea cu El si ntre noi printr-un urcus spiritual continuu
al nostru spre trepte tot mai nalte de comuniune duhovniceasca cu Hristos si, n
Hristos, cu Sfnta Treime. n Liturghie Biserica primeste darul unitatii "de sus", n
Hristos, mplinindu-se ca Trup al lui Hristos. Fiecare comunitate locala realizeaza
astfel si reveleaza Biserica ntreaga, evenimentul noului mod de viata care
constituie mntuirea, participarea omului la viata vesnica. n acelasi timp
Liturghia este slujita n comuniune cu ntreaga Biserica universala si n numele
ntregii Biserici pomenindu-se att cei aflati departe ct si cei adormiti ca
madulare ale aceluiasi Trup al lui Hristos, realizndu-se astfel o unitate n timp si
spatiu.
Fiecare credincios trebuie sa nteleaga Sfnta Liturghie
Viata crestina autentica nu poate fi conceputa n afara Sfintei Liturghii care ocupa
locul central n Biserica si n viata oricarui crestin care si ia n serios demnitatea
de madular al Trupului lui Hristos. Dar pentru a putea participa deplin la Liturghie
si nu numai a asista este foarte important ca fiecare credincios sa nteleaga
semnificatia ei. Ca urmare, n cadrul acestei rubrici va vom oferi o explicare
sistematica a acestei slujbe esentiale a Bisericii care este Sfnta Liturghie.

Despre rugaciune si Sfanta Liturghie

50. Parinte Cleopa, ce intelegem prin fapta buna si cum putem sti ca faptele noastre sunt
bune sau rele inaintea lui Dumnezeu ?
Fapta cea buna este " roada dreptatii " ( Filipeni 1, 11; Matei 5, 16; Iacob 3, 18 ) . Fapta
buna se mai zice si " roada vrednica de pocainta " ( Matei 3, 8; Luca 3, 8; Fapte 26, 20 ) .
Iisus Hristos a fost intru toate pilda de adevarata fapta buna ( Ioan 10, 32; Fapte 10, 38 ) .
Faptele numai atunci se socotesc bune cand vor fi unite cu dreapta credinta si se vor face
spre slava lui Dumnezeu ( Matei 6, 1-4; Efeseni 5, 9-10; Coloseni 1, 10; 2, 23 ) . Nimeni
nu se poate mantui numai cu faptele sale cele bune, daca nu va completa mila lui
Dumnezeu neajungerile si datoriile sale cele sufletesti ( Efeseni 2, 8-9; II Timotei 1, 9; Tit
3, 4-5 ) . Fiecare din noi trebuie sa stie ca toate faptele bune se infaptuiesc de Dumnezeu
in cei credinciosi, deoarece " Dumnezeu este cel ce lucreaza " intru noi, atat ca sa voim,
precum sa si savarsim faptele cele bune dupa a Lui bunavointa ( Filipeni 2, 13-15; II
Corinteni 3, 5; 9, 8; Evrei 13, 20-21 ) .
51. Care este cea dintai virtute, considerata cea mai mare inaintea lui Dumnezeu ?
Cea dintai si cea mai mare virtute este dragostea de Dumnezeu ( Matei 22, 37-38; Marcu

12, 30-31 ) . Aceasta prea mare virtute se formeaza in inima omului prin lucrarea harului
Prea Sfantului Duh ( Romani 5, 5; Galateni 5, 22; II Tesaloniceni 3, 5 ) . A doua virtute,
asemenea celei dintai, este a iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine ( Matei 22, 39 ) .
52. Se poate mantui omul numai prin unele fapte bune, pentru ca nimeni nu poate implini
toate faptele bune ?
Mantuitorul nostru Iisus Hristos a poruncit " sa pazim toate Lui " ( Matei 28, 20 ) .
Sfantul Apostol Iacob arata ca " de vom calca o singura porunca, ne-am facut calcatori ai
tuturor poruncilor lui Dumnezeu " ( Iacob 2, 10 ) . Asadar, din aceste marturii ale Sfintei
Scripturi, intelegem clar ca suntem datori a pazi toate poruncile pentru a ne mantui. Dar,
pentru ca Mantuitorul nu a venit sa cheme pe cei drepti ci pe cei pacatosi la pocainta
( Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5, 32 ) , " cine face fapte vrednice de pocainta " ( Matei
3, 8; Luca 3, 8; Fapte 26, 20 ) , unul ca acela completeaza prin pocainta lipsa faptelor
bune care trebuie sa le faca si prin adevarata pocainta se mantuieste. Acest lucru il arata
Sfantul Isaac Sirul, zicand : " A te mahni in minte si a te cai covarseste pe toata osteneala
trupului " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 34 ) . Iar cum ca ajunge si un singur suspin din
adancul inimii spre mantuire arata dumnezeiasca Scriptura, zicand : " Cand te vei
intoarce si vei suspina, atunci te vei mantui " ( Isaia 61, 3; II Corinteni 7,10 ) .
Alta mare si cuprinzatoare fapta buna spre mantuire este smerenia. Acest lucru il spune
mai intai proorocul David, zicand : " Smeritu-m-am si m-am mantuit ! " ( Psalm 114, 6 ) .
Il spune si Mantuitorul in fericirea cea dintai " Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora
este imparatia cerurilor " ( Matei 5, 3 ) . Iar Sfantul Ioan Scararul, in Cuvantul 25 - Pentru
smerita cugetare - zice : " N-am postit, n-am privegheat, nu m-am culcat pe jos, ci m-am
smerit si degraba si in scurt Domnul m-a mantuit pe mine " ( Filocalia, vol. IX ) . Tot
acolo arata el ca " smerenia este poarta imparatiei cerurilor " . Si Sfantul Isaac Sirul spune
acelasi lucru : " Smerenia fara fapte bune poate multe pacate sa ierte, iar faptele cele bune
fara de smerenie sunt ca niste nefolositoare " ( Scolia 39 din Scara, la Cuvantul 25,
Pentru smerita cugetare ) . La fel, in Psalmul 50 zilnic citim ca " Inima franta si smerita
Dumnezeu nu o va urgisi ( Psalm 50, 17-18; Isaia 57, 15; 66, 2 ) . Iar dumnezeiescul
parinte Efrem Sirul adauga si el : " Daca vei suspina, cela ce ai pacatuit, impreuna cu
suspinul si greutatea balaurului a iesit si usurandu-ti-se mintea, pe norul nestiintei il
izgoneste si se face intru alinare ochiul sufletului tau si indata pacea intra si il povatuieste
pe el spre mantuire " ( Tomul III, Cuvant pentru pocainta ) . Dupa a noastra slaba putere
sa ne silim, deci, a ne impartasi noi din toate faptele bune, completand cu smerenia si cu
mila Domnului toate lipsurile noastre.
53. Ce este rugaciunea si care sunt treptele rugaciunii, dupa Sfintii Parinti ?
" Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu. Rugaciunea este vlastarul blandetii si al
lipsei de manie. Rugaciunea este rodul bucuriei si al multumirii. Rugaciunea este
alungarea intristarii si a descurajarii " , spune Evagrie Ponticul ( Filocalia, vol. I, pag. 7477 ) . Si iarasi : " Rugaciunea este unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, este
intarirea lumii, impacare cu Dumnezeu, maica lacrimilor si fiica a lor ( Filocalia, vol. IX,
Cuvantul 28, Despre fericita rugaciune, sfintitoare maica a tuturor virtutilor... ) . "

Rugaciunea este cheia imparatiei cerurilor " , zice Ilie Ecdicul ( Filocalia, vol. IV ) , iar
Sfantul Teofan Zavoratul ( sec. XIX ) spune ca " rugaciunea este suirea mintii si a
gandurilor la Dumnezeu " . Rugaciunea are trei trepte : treapta intaia este rugaciunea
orala, citita, adica rugaciunea trupului; treapta a doua este rugaciunea cugetarii, adica a
mintii; iar treapta a treia este rugaciunea simtirii, adica a inimii.
54. In cate feluri se imparte rugaciunea dupa lucrare ?
Dupa lucrare, rugaciunea se imparte in trei feluri si anume : rugaciunea de lauda, adica de
preamarire; rugaciunea de multumire si rugaciunea de cerere.
55. Cand cunoaste cineva ca s-a rugat cu adevarat lui Dumnezeu ?
Simtirea lui Dumnezeu in noi este rugaciune, chiar daca cineva nu rosteste nimic prin
cuvinte. De aceea, cand cineva va duce cuvintele sale pana la simtirea inimii, unul ca
acela va cunoaste cu incredintare ca s-a rugat lui Dumnezeu.
56. Cunoaste credinciosul cand trece de la o treapta a rugaciunii la alta ?
Trecerea rugatorului de la rugaciunea de cantitate la cea de calitate, ca si cresterea lui in
cea duhovniceasca, adica urcarea lui pe cele trei trepte ale urcusutui duhovnicesc, dupa
mai multi Sfinti Parinti nu este cunoscuta de cel ce se roaga. Cresterea, adica sporirea in
rugaciune se aseamana cu o planta ce creste fara sa stie si fara sa inteleaga clipa, sau
momentul cresterii sale. Este asemenea unui copil ce creste, trecand de la o varsta la alta,
fara sa stie timpul exact cand a sporit cresterea sa. Aceasta crestere si sporire a crestinului
in rugaciune, ca si cresterea lui in cele duhovnicesti, nu este un rod numai al ostenelilor
lui, ci mai mult al darului si al milei lui Dumnezeu. Adesea este ascunsa aceasta crestere
si sporire a sa, fie in rugaciune, fie in cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc, cu
iconomie dumnezeiasca, ca sa nu cada omul in parerea si inchipuirea de sine. ( A se vedea
Sbornicul, vol. I, Editura Manastirii Valaam ) . " Suirea catre desavarsire este
necunoscuta in ravnitor " , zice un mare rugator. Totusi dumnezeiescul Parinte Isaac Sirul
arata unele semne prin care cineva poate sa priceapa in ce masura se afla, adica in care
treapta sta. Iata ce zice el : " Omul cand se afla in lenevire, se infricoseaza de ceasul
mortii; iar cand se va apropia de Dumnezeu, se teme de intampinarea judecatii. Iar cand
cu totul va veni inainte intru dragoste, acestea doua se inghit, adica se mistuiesc de
dumnezeiasca dragoste " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 38 ) .
57. In general, credinciosii nostri se roaga putin, dar cu multa smerenie. Pot avea ei
nadejde de mantuire cu rugaciune putina ? Dar cei bolnavi si care nu pot citi, cum trebuie
sa se roage ?
Mantuitorul nostru Iisus Hristos a zis : " Cand va rugati, nu spuneti multe ca paganii,
carora li se pare ca in multa lor vorbire vor fi ascultati. Deci, nu va asemanati lor, ca stie
Tatal vostru de ce aveti trebuinta, mai inainte de a cere voi de la El " ( Matei 6, 7-8 ) .
Deci, i-a invatat sa se roage cu rugaciunea Tatal nostru. Asadar, insusi Mantuitorul nostru
Iisus Hristos ne-a invatat pe noi rugaciunea scurta. Oricine va zice rugaciuni scurte, dar

cu smerenie, cu umilinta si simtirea inimii, se va mantui. Sa ne aducem aminte de acel

batran care, timp de patruzeci de ani, zicea aceasta scurta rugaciune : " Doamne eu ca un
om am gresit, iar Tu ca un Dumnezeu ma iarta " ( Pateric, ed. 1930 ) . La fel sa faca si
bolnavii. Sa se roage lui Dumnezeu cu rugaciuni scurte si sa multumeasca pentru boala.
58. Care este cel mai sfant loc si timp pentru rugaciune ?
Oricare loc si orice timp este potrivit pentru rugaciune, dupa marturia care zice : " Bine
voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea " ( Psalm 33, 1 ) .
Si iarasi : " In tot locul stapanirii Lui, binecuvanteaza suflete al meu pe Domnul " ( Psalm
102, 22 ) . Dar, de cauti cel mai sfant loc de rugaciune, gandeste-te la inima omului, caci
inima omului este altarul cel intelegator al lui Dumnezeu, de pe care trebuie a se aduce
jertfa cea de rugaciune ( Sfantul Isaac Sirul, Filocalia, vol. X, Cuvantul 32 ) . Iar timpul
de rugaciune, cum am zis mai sus, este cel de totdeauna.
59. Care rugaciune este mai puternica ? Cea orala, psalmul, acatistul, Tatal nostru sau
rugaciunea lui Iisus ?
Rugaciunea cea mai puternica este rugaciunea scurta, care se face din adancul inimii, cu
suspine si lacrimi, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice : " Dintru adancuri am strigat
catre Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu " ( Psalm 129, 1 ) . Cu aceasta rugaciune
smerita s-au rugat talharul pe cruce ( Luca 23, 42 ) ; femeia canaaneanca ( Matei 15,
22 ) ; apostolii, in vremea furtunii pe marea Galileii ( Matei 8, 25 ) ; orbii din Ierihon
( Matei 20, 30-33 ) ; leprosul ( Marcu 1, 40-41 ) , etc. Deci, cea mai puternica rugaciune
este rugaciunea scurta cu suspinul inimii, dupa marturia ce zice : " Racnit-am din
suspinarea inimii mele... " ( Psalm 37, 8 ) . Este buna si rugaciunea cea lunga, citirea
Psaltirii, Ceaslovului etc., dar aceasta se potriveste mai ates celor sporiti in cele
duhovnicesti, iar nu celor incepatori.
60. Ce fel de rugaciune recomandati credinciosilor ? Dar calugarilor si preotilor ?
Credinciosilor mireni, de obicei le dau sfaturi sa nu le ramana rugaciunile de dimineata,
de seara si din timpul mesei, iar in timpul zilei si la lucru le dau sa zica in taina
rugaciunea lui Iisus si alte rugaciuni scurte. Apoi, le recomand mergerea cat mai des la
Sfanta Biserica, rugaciunea Tatal nostru, Crezul, Psalmul 50, pe care sunt datori sa le stie
pe de rost. Apoi, citirea Sfintei Scripturi si a altor carti sfinte. Celor mai ravnitori le dau
sa citeasca Psaltirea, acatiste si alte rugaciuni din Ceaslov. Calugarilor din manastiri, care
au ascultari grele, le recomand mai ales, paza mintii si rugaciunea lui Iisus, caci acestea
au legatura intre ele ca trupul cu sufletul. Apoi, le recomand mergerea regulata la biserica,
mai ales la Utrenie si Sfanta Liturghie. Celor ce nu pot veni la biserica din cauza
ascultarilor, le randuiesc sa faca ascultare cu dragoste si sa citeasca cele sapte laude. Iar
de nu pot sa le citeasca, sa aiba cat mai des pomenirea lui Iisus in mintea lor, sa faca toate
cu bucurie si fara impotrivire, sa nu le ramana rugaciunile de dimineata si de seara, sa
citeasca la Psaltire dupa putere, sa citeasca din invataturile Sfintilor Parinti, si mai ales
Regulile mari ale vieti monahale de Sfantul Vasile cel Mare, precum si Cuvintele
Sfantului Teodor Studitul. Acesti Sfinti Parinti ne invata ca " cine face ascultare cu

dragoste si fara cartire in manastire, liturghie si mucenicie savarseste si intocmai ca

mucenicii se va incununa " ( Sfantul Teodor Studitul, Cuvantul 8 ) .
61. Rugaciunea cu lacrimi a saracului sau a vaduvei, facuta din inima, poate fi
considerata rugaciune puternica ca si rugaciunea lui Iisus ?
Atat rugaciunea saracului si a vaduvei, cat si a monahului, daca se face cu umilinta, cu
lacrimi si cu statornicie este puternica si roditoare de pocainta adevarata. Plansul " este
bold de aur al sufletului " , spune Sfantul Ioan Scararul ( Cuvantul 7 ) , si " cela ce se
roaga cu lacrimi de cainta pentru pacatele sale si cu durere in inima ca a intristat pe
Dumnezeu, unul ca acela se curateste de toata intinaciunea cea simtita si cea gandita, prin
aceasta rugaciune, de va fi statornica " ( Scara, Cuvantul 7 ) . Iar cei ce nu au darul
lacrimilor de la Dumnezeu, dar se roaga cu intristarea mintii si a inimii, cu osandire de
sine, cu mahnire si parere de rau pentru pacatele savarsite in viata, ajung la aceeasi
masura de curatie, de luminare si de fericire duhovniceasca ( Ibidem ) .
62. Ce importanta au lacrimile in rugaciune si cum putem dobandi darul lacrimilor ?
Dupa invatatura Sfintilor Parinti, lacrimile de dupa Sfantul Botez au mai mare putere
decat Botezul. Caci Botezul curata pacatele cele facute de noi mai inainte, iar izvorul
lacrimilor curata si pacatele de dupa Botez ( Scara, Cuvantul 7, Pentru plans ) . La fel si
Sfantul Isaac Sirul zice : Lacrimile intru rugaciune sunt semn al milei lui Dumnezeu de
care s-a invrednicit sufletul intru pocainta sa " ( Cuvantul 33; Filocalia, vol. X ) . Inca
trebuie sa stim ca lacrimile cele bune, unele se nasc din frica lui Dumnezeu, altele se nasc
din dragostea de Dumnezeu, altele din pomenirea mortilor, altele din frica muncilor
iadului si a judecatii de apoi, ( Ibidem ) . Mai sunt si altfel de lacrimi numite mijlocii,
adica firesti si altele rele si patimase, anume cele din patima, din ura, din manie, din
razbunare etc.
63. De cate feluri este plansul dupa Sfintii Parinti si care este plansul cel mai folositor ?
Dupa invatatura Sfintilor Parinti, plansul este de doua feluri. Intai, plansul cu lacrimi de
pocainta, care este si cel mai bun. Al doilea plans este intristarea mintii dupa Dumnezeu,
cu mahnire si suspine de cainta pentru cele gresite de om inaintea lui Dumnezeu ( Scara
Cuvantul 7 ) .
64. Care este deosebirea intre plans si intristarea inimii si cum ajunge omul la cainta si
mustrarea de sine ?
Deosebirea intre ele numai atata este ca plansul cel dintai este cu lacrimi, iar cel de-al
doilea, adica mustrarea inimii, este fara lacrimi. Pentru a ajunge omul la cainta si la
mustrarea de sine, mai intai trebuie a se sili cu mare cercare a constiitei sa ajunga a-si
cunoaste neputinta, nimicnicia si greutatea pacatelor sale, si mai ales, robia patimilor
sufletesti care-l stapanesc, cum ar fi : iubirea de sine, nesimtirea, trufia, ura, rautatea,
tinerea minte de rau, fatarnicia si altele de acest fel care sunt greu de cunoscut de om din
cauza subtiratatii lor. Daca omul va ajunge la adevarata cunostinta de sine, a ajuns la

adevarata fericire, dupa marturia care zice : " Fericit este omul care-si cunoaste neputinta
sa, ca cunostinta aceasta i se face lui temelie si radacina si incepatura de toata bunatatea "
( Filocalia, vol. X, Cuvantul 25 ) .
65. Cum poate cineva sa sporeasca in rugaciunea cea duhovniceasca ?
La aceasta raspundem ca fiecare crestin si monah poate sa ajunga pe cele mai inalte trepte
ale rugaciunii daca se va sili in toata vremea a se ruga, caci dascalul cel mai mare care
invata si ajuta pe om sa sporeasca in rugaciune este insasi osteneala rugaciunii. Acest
adevar il arata Sfantul Macarie cel Mare care zice : " Vrei sa dobandesti rugaciunea.
Osteneste-te in rugaciune, ca Dumnezeu, vazand cu cata osteneala o cauti, iti va darui-o
tie " ( Sbornicul, vol. I ) .
66. Ce este rugaciunea mintii si ce este rugaciunea inimii ?
Rugaciunea mintii este rugaciunea cugetarii, cand mintea s-a deprins sa se reculeaga in
ceasul rugaciunii, pe care o rosteste in intregimea ei fara risipire. In vremea acestei
rugaciuni, mintea se topeste, se uneste laolalta cu cuvintele scrise si le rosteste ca si cum
le-ar fi cugetat ea insasi.
Rugaciunea inimii este rugaciunea simtirii, cand prin luarea aminte inima se incalzeste si,
ceea ce in rugaciunea mintii era gand, acum de la gand ajunge la simtire. Insa aici
simtirea este ca nevoie si cerinta duhovniceasca. Cine a ajuns la simtire, acela se roaga
fara cuvinte, pentru ca Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. De aceea, abia de aici
incepe hotarul sporirii in rugaciune. Pe aceasta treapta citirea poate sa inceteze, precum si
staruinta gandului, dar sa se pastreze petrecerea in aceasta simtire cu semnele proprii ale
rugaciunii. Asadar, din cele spuse pana aici, trebuie sa tinem minte ca " intelegerea si
simtirea sunt puterile rugaciunii " dupa Sfantul Teofan Zavoratul.
67. Prin ce se deosebesc aceste doua rugaciuni una de alta si care este semnul ca a
dobandit cineva rugaciunea cea curata a inimii ?
Deosebirea rugaciunii mintii de a inimii consta in aceasta, ca cel ce se roaga cu mintea
petrece in cap, iar cel ce se roaga cu inima petrece in inima, adica se pogoara cu mintea in
inima. Caci numai atunci cand mintea se va uni cu inima ne putem astepta la o sporire in
aducerea aminte de Dumnezeu si la simtirea lui Dumnezeu, dupa acelasi Sfant Teofan
Zavoratul.
68. In ce consta unirea mintii cu a inimii ?
Unirea mintii cu a inimii consta in unirea gandurilor celor duhovnicesti ale mintii cu
simtirile duhovnicesti ale inimii ( Ibidem ) .
69. Care sunt roadele rugaciunii lui Iisus ?
Primul rod al rugaciunii lui Iisus este instrainarea gandurilor mintii de la lucrurile cele

frumoase ale lumii, dupa Sfantul Diadoh care zice : " Cela ce intra de-a pururi in inima
sa, se instraineaza de toate cele frumoase ale viietii " ( Filocalia, vol. I, pag. 36l ) . Al
doilea rod al rugaciunii lui Iisus este " vedera grozaviei celei ticaloase a sufletului cu care
s-a intinat prin simtiri si prin ganduri rele " . Prin aceasta vedere castiga omul smerenie,
plans, lacrimi, dupa marturia Sfantului Grigorie Palama.
Al treilea rod al rugaciunii celei gandite a inimii este ca prin intoarcerea mintii in inima,
atat mintea cat si inima omului se fac ca o oglinda curata in care nevoitorul isi cunoaste
miscarile cele viclene ale gandurilor sale, si asa cheama pe Iisus spre ajutor ( Filocalia,
vol. IX, Cuvantul 28 ) . Al patrulea rod al rugaciunii celei ganditoare a inimii este
curatirea firii, precum si lucrarea pentru curatirea firii, data mai presus de fire de
dumnezeiescul dar al Prea Sfantului Duh.
Al cincilea rod al rugaciunii inimii este ca, intrand mintea in inima ca sa vorbeasca acolo
cu Cuvantul cel inauntru asezat, nu ramane fara de mare bucurie si veselie
duhovniceasca, dupa cum despre aceasta arata Iosif Vrinie si Nichita Monahul cel din
singuratate. Al saselea rod al rugaciunii celei duhovnicesti este ca prin aceasta rugaciune
se afla darul lui Dumnezeu cel ascuns in inima. Al saptelea rod al rugaciunii lui Iisus este
ca prin pomenirea cea necurmata a numelui lui Iisus, se naste in suflet dragostea cea catre
Hristos ( A se vedea Paza celor cinci simtri, de Sfantul Nicodim Aghioritul ) .
Alte roade ale rugaciunii celei gandite sunt si acestea : adunarea cugetelor, evlavia,
smerenia, luarea aminte de sine, umilinta, frica de Dumnezeu, pomenirea mortii, linistea
inimii despre ganduri, concentrarea atentiei in inima si caldura cea duhovniceasca ( A se
vedea pe larg in Sbornicul vol. I ) .
70. Care este deosebirea intre rugaciunea mintii si lucrarea mintii ?
Rugaciunea mintii se face atunci cand cineva, intarindu-se cu atentia in inima, inalta de
acolo rugaciune catre Dumnezeu. Iar lucrarea mintii este atunci cand, cineva stand cu
luare aminte si cu pomenirea lui Dumnezeu in inima, taie orice alt gand care incearca sa
patrunda in inima ( Ibidem ) .
71. Este si o alta rugaciune catre Dumnezeu care se indeplineste prin lucrarea faptelor
bune ?
Da, este. Acest lucru ni-l arata Sfantul Pavel cand zice : " Orice savarsiti cu cuvantul sau
cu lucrul, pe toate intru numele Domnului Iisus Hristos sa le faceti " ( Coloseni 3, 17 ) .
Deci, cine face orice lucru bun spre slava lui Dumnezeu, sau vorbeste cele spre folosul
altora pentru Dumnezeu si spre slava Lui, unul ca acela are rugaciune prin fapte. De
aceea si Sfantul Teodor Studitul, sfatuind pe ucenicii sai, le spunea ca " cel ce face fapte
bune si ascultare cu smerenie si fara de cartire, liturghie si preotie savarseste " ( Cuvantul
4, Despre dragostea in Hristos si despre sarguinta la cantarile si slujbele bisericesti, ed.
1940, pag. 59-65 ) .
72. Dar rugaciunea care se face cu gura, are vreun temei in Sfanta Scriptura ?

Atat rugaciunea pe care o facem cu buzele si cu limba, cat si aceea care o zicem cu glas
tare, au destule marturii in Sfanta Scriptura. Astfel Sfantul Apostol Pavel zice : " Aduceti
Domnului roada buzelor voastre " ( Efeseni 6, 18 ) . David proorocul, iarasi spune : "
Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta " ( Psalm 50, 16 ) . In alt
loc tot el spune : " Si L-am inaltat pe El cu limba mea " ( Psalm 65, 16 ) . Sau " Auzi
Dumnezeule rugaciunea mea si strigarea mea la Tine sa vina " ( Psalm 101, 1 ) . In alt
loc, iarasi zice : " Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul
m-am rugat " ( Psalm 141, 1 ) . In toate acestea, despre rugaciunea gurii si a glasului se
vorbeste.
73. Ce putere duhovniceasca are rugaciunea vorbita, orala, pe care o fac, in general,
credinciosii ?
Nu mare putere are rugaciunea facuta numai cu limba si cu glasul, deoarece Dumnezeu
cere omului in vremea rugaciunii mai mult inima sa decat cuvintele gurii si ale limbii. Ca,
auzi ce zice : " Da-mi, fiule, inima ta " ( Pilde 23, 26 ) . Dumnezeu cere de la noi nu
numai glasul si rugaciunea facuta cu gura, tare sau incet, ci mai ales suspinul si graiurile
inimii noastre le cere Dumnezeu. Auzi ce zice : " Tie a grait inima mea " ( Psalm 26,
13 ) . Si iarasi : " Racnit-am din suspinarea inimii mele " ( Psalm 37, 8 ) . Iar marele
prooroc Isaia, avand in vedere ca poporul lui Israel se ruga lui Dumnezeu numai cu gura,
iar nu si cu inima, zicea : " Aproape esti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor
" ( Isaia 29, 13; Matei 15, 8 ) .
Sfantul Grigorie de Nyssa zice " ca rugaciunea gurii si a limbii este granita cea mai
departata a rugaciunii " ( Comentariu la viata lui Moise ) . Alti Sfinti Parinti numesc
rugaciunea gurii treapta cea mai de jos din scara rugaciunii celei duhovnicesti. Acestea
avandu-le in vedere noi, sa ne rugam Prea Bunului Dumnezeu sa ne ajute a ne ridica mai
sus de treapta rugaciunii verbale ca sa-L laudam si " sa cantam in inimile noastre
Domnului " .
74. Cum pot crestinii de astazi sa indeplineasca porunca Sfantului Apostol Pavel care zice
: " Neincetat sa va rugati " ? ( I Tesaloniceni 8, 17 ) .
Poate oricine a se ruga neincetat daca va umbla pururea inaintea lui Dumnezeu cu mintea
si inima sa. Cu mainile poate sa lucreze, iar cu mintea si cu inima sa sa fie gandindu-se la
Dumnezeu. Atat doar mai adaug, ca rugaciunea duhovniceasca, cea mai de capetenie
aceasta este : sa fim noi nedespartiti cu mintea si cu inima de Dumnezeu, ori in ce vreme
si ori in ce loc vom fi. Principalul in aceasta este sa avem noi intotdeauna simtirea, adica
prezenta lui Dumnezeu. " Acest lucru inlocuieste toate randuielile de rugaciune si se
socoteste o rugaciune neincetata " , cum spune Sfantul Teofan Zavoratul ( Sbornicul, vol.
I, ms ) . Aceasta simtire si privire duhovniceasca cu mintea la Dumnezeu o avea fericitul
prooroc David cand a zis : " Pururea vedeam pe Dumnezeu inaintea mea ca sa nu ma
clatesc... " ( Psalm 15, 8 ) . Asadar, trebuie sa intelegem ca viata omului credincios este o
rugaciune neintrerupta, daca este el neincetat cu mintea la Dumnezeu.

75. Mai este vreo treapta a rugaciunii, dupa rugaciunea inimii ?

Este rugaciunea cea duhovniceasea, contemplativa, in extaz, care se zice si vedere
duhovniceasca si care se face mai presus de hotarul rugaciunii. Cel ce a ajuns la aceasta
treapta nu se roaga cu rugaciunea, ci cu simtirea; sufletul lui simte lucrurile cele
duhovnicesti. De aceasta vedere si rugaciune duhovniceasca de-abia unul din neam in
neam se invredniceste, cu darul lui Dumnezeu ( Filocalia, vol. X, Sfantul Isaac Sirul,
Cuvantul 85 ) .
76. Numai rugaciunea propriu-zisa se poate socoti rugaciune sau si alte lucrari
dubovnicesti ale mintii ?
Am aratat mai sus ca viata crestinului poate fi o rugaciune necontenita, prin lucrarea
faptelor bune. Iar daca intrebi de lucrarile cele duhovnicesti ale mintii, care intra in
hotarele sfintei rugaciuni si care se pot zice rugaciune, la aceasta voi raspunde nu cu
cuvintele mele, ci cu ale Sfantului Isaac Sirul care zice : " Orice vorbire duhovniceasca ce
se face in ascuns in mintea sau inima omului, toatagrija mintii cea buna dupa Dumnezeu
si toata cugetarea celor duhovnicesti, rugaciune se hotaraste. Ori felurimea citirilor, ori
cuvinte ale gurii spre lauda lui Dumnezeu, ori grija cea cu mahnire intru Domnul, ori
inchinari ale trupului, ori cantarea de psalmi prin rostire de stihuri, rugaciune este si
rugaciune se socoteste " ( Ibidem, Cuvantul 35 ) .
77. Cum trebuie sa stea credinciosii la sfintele slujbe, si ce datorii au cei care merg la
biserica ?
Crestinii trebuie sa stea la sfintele slujbe ale Bisericii cu credinta, cu frica de Dumnezeu
si cu luare aminte. Ei sunt datori, dupa putere, a se ruga fara raspandirea mintii si eu
simtirea inimii. Datoriile crestinilor celor ce merg la Sfanta Biserica sunt acestea :
- Sa mearga la biserica regulat. Cine lipseste mai mult este oprit de la Sfintele Taine, afara
de cel bolnav;
- Sa fie impacati cu toti oamenii si sa ceara iertare de la toti;
- Sa tina curatenie trupeasca cel putin doua zile mai inainte de a merge la biserica si o zi
cel putin, dupa ce vin de la biserica;
- Sa mearga la slujba mai de dimineata spre a avea timp sa se inchine in liniste si sa
asculte slujba Utreniei;
- Fiecare crestin sa duca dupa a sa putere un dar cat de mic Domnului, ca jertfa din
osteneala mainilor sale;
- Sa dea pomelnicul din timp si sa ceara preotului sa i se scoata particele pentru cei vii si
morti ai familiei;
- In biserica crestinii sa stea cu buna-cuviinta, barbatii in partea dreapta, iar femeile in
partea stanga;
- Credinciosii sa fie imbracati curat si cat mai cuviincios, iar femeile sa aiba capul
acoperit si chipul smerit;
- In timpul slujbei este pacat a se vorbi in Sfanta Biserica, afara de mare nevoie;
- Dupa ce s-a dat binecuvantare de Sfanta Liturghie credinciosii sunt datori sa stea fiecare

la locul sau si sa nu se mai inchine pe la sfintele icoane;

- Sa asculte Sfanta Liturghie cu mare evlavie, silindu-se fiecare a urmari rugaciunile si
cantarile la strana;
- Sa asculte cu luare aminte citirea Apostolului, a Sfintei Evanghelii, precum si cuvantul
de invatatura - predica;
- Sa nu iasa afara din Sfanta Biserica mai inainte de terminarea Sfintei Liturghii, afara de
mare nevoie;
- Credinciosii spovediti si pregatiti pentru Sfanta Impartasanie sa citeasca din timp
rugaciunile necesare si sa-si ceara iertare de la toti cand se apropie de cele sfinte;
- Dupa Sfanta Impartasanie, credinciosii sunt datori sa asculte cu bucurie duhovniceasca
rugaciunile de multumire, petrecand in acea zi cu bucurie duhovniceasca si pazindu-se de
orice ispita;
- Parintii sunt datori sa-si duca si copiii la Sfanta Biserica si sa-i impartaseasca cu Trupul
si Sangele lui Hristos;
- Dupa terminarea sfintelor slujbe, crestinii sa se intoarca cu evlavie la casele lor,
petrecand restul zilei in cugetarea si citirea celor sfinte si in cercetarea bolnavilor;
- Credinciosii sunt datori sa spuna si celorlalti de acasa ce au auzit si au invatat la Sfanta
Biserica din cantarile, din citirile si predica rostita.
Acestea sunt cele mai importante datorii ale credincinsilor care merg in duminici si
sarbatori la Sfanta Biserica.
78. Care este intelesul tainic, mistic si dogmatic al Sfintei Liturghii ?
Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, in intelesul ei mistic ne pune noua inainte " intreaga
comoara dogmatica si morala a Bisericii Ortodoxe " . Primul si cel mai insemnat caracter
al Sfintei Liturghii este acela ca jertfa liturgica este cu totul identica cu jertfa de pe
Golgota, cu singura deosebire ca jertfa lui Hristos a fost sangeroasa, iar jertfa liturgica
este nesangeroasa. Apoi, jertfa de pe Golgota s-a savarsit o singura data si a avut destula
putere sa ispaseasca toate pacatele lumii, in timp ce jertfa liturgica se savarseste
necontenit pana la sfarsitul veacurilor, scopul ei principal fiind de a da fiecarui crestin in
parte mantuirea intreaga castigata de Domnul nostru Iisus Hristos prin jertfa Sa
sangeroasa. Sfanta Liturghie are caracter de jertfa si de cina. In cadrul Sfintei Liturghii,
painea si vinul se prefac prin harul Duhului Sfant in Trupul si Sangele Domnului, care
apoi se impart in dar celor vrednici. De aceea Sfanta Impartasanie se mai numeste
Euharistie, Cina Domnului, Paharul Binetuvantarii, ospatul Dragostei, Sfanta
Cuminecatura etc. ( A se vedea pe larg Explicarea Sfintei Liturghii de N. Cabasila;
Invatatura de Credinta Ortodoxa, ed. 1952; Marturisirea Ortodoxa etc. ) .
79. Sfanta Liturghie se aduce numai pentru iertarea celor pomeniti, vii si morti, sau si
pentru iertarea si mantuirea tuturor oamenilor ?
Sfanta Liturghie se aduce ca jertfa numai pentru cei dreptcredinciosi. In prima parte a
Sfintei Liturghii pot sa stea la biserica si cei nebotezati, adica catehumenii. In cadrul
Sfintei Liturghii se fac rugaciuni de obste pentru mantuirea tuturor oamenilor " cum ne
invata Sfantul Apostol Pavel. Nominal insa, la Sfanta Liturghie se pomenesc numai cei

dreptcredinciosi si cei carora le ingaduie Sfintele Canoane, care nu au oprire canonica de

a li se scoate miride ( Invatatura de Credinta Ortodoxa, ed. 1952, cap. 278; Pavila
Bisericeasca a lui Nicodim Sachelarie ) .
80. Ce ne invata Sfintii Parinti despre efectele si importanta Sfintei Liturghii ?
Nu este ceva mai de folos noua si mai iubit de Dumnezeu ca jertfa Sfintei Liturghii,
pentru ca ea este lucrarea Mantuitorului si invierea oamenilor si partasania Lui cu noi.
Sfanta Liturghie este mai presus decat toata rugaciunea si lauda si se cade a ne griji de
lucrarea aceasta, dumnezeiasca, caci pentru ea este toata rugaciunea ce se face in Biserica
si aceasta este slujba care se face de cele mai multe ori in zilele viietii noastre. ( Dupa
Sfantul Simeon al Tesalonicului ) .
Sfanta Liturghie " este miezul, incoronarea si desavarsirea celorlalte slujbe prin care
aducem lauda si multumim lui Dumnezeu. Ea este totodata si singura slujba crestina
intemeiata si savarsita de insusi Mantuitorul " , numita si cununa celor sapte laude ale
Bisericii. In timpul Sfintei Liturghii se prefac sfintele daruri in Trupul si Sangele lui
Hristos. Prin jertfa Sfintei Liturghii ne facem partasi de Dumnezeiestile Taine, pe care le
primim ori de cate ori suntem vrednici. De jertfa aceasta se fac partasi si cei raposati in
dreapta credinta " care se impartasesc in chip nevazut " de Hristos, prin pomenirea la
Sfantul Altar, spre iertarea pacatelor. Multe si mari sunt foloasele Sfintei Liturghii, pentru
cei care participa cu credinta la biserica. Impreuna cu noi, insusi Hristos cu sfintii ingeri
si toti sfintii sunt de fata.
81. Cine poate fi pomenit la Sfanta Liturghie si cine nu poate fi pomenit dintre vii si
morti ?
La Sfanta Liturghie pot fi pomeniti toti binecredinciosii crestini care nu au anumite
piedici canonice. Dintre cei vii nu se pot pomeni la Sfanta Liturghie paganii,
necredinciosii, apostatii, ereticii, cei nebotezati, cei ce au pacate impotriva Duhului Sfant,
adica hulitorii de Dumnezeu si cei care se impotrivesc Adevarului cu stiinta si vointa. Nu
pot fi pomeniti la Biserica cei ce au murit in necredinta, in eres, in secta, sinucigasii si
copiii morti inaintea botezului ca si cei avortati ( A se vedea Pidalionul si Pravila
Bisericeasca de Arhim. Nicodim Sachelarie, ed. 1940 ) .
82. Ce fapte bune ajuta sfanta rugaciune si ce fapte bune se nasc din sfanta rugaciune ?
Pe rugaciune o ajuta mult milostenia, deoarece " milostenia este aripa a rugaciunii "
( Scara, Cuvantul 28 ) . Iarasi, pe rugaciune o ajuta linistea si infranarea, dupa cuvantul ce
zice : " Din samanta sudorii postului creste spicul intregii intelepciuni si linistea este varf
al desavarsirii celor ce se roaga " . Si iarasi : " cela ce de frumusetea rugaciunii s-a atins,
va fugi de multime ca un asin salbatic " ( Ibidem ) . Pe rugaciune o ajuta smerenia,
deoarece, dupa Sfintii Parinti, " cela ce nu se socoteste pe sine ca este un pacatos,
rugaciunea lui nu este primita la Dumnezeu " , zice Sfantul Isaac Sirul. Si iarasi pe
rugaciune o ajuta umilinta, dupa acelasi sfant parinte care zice ca " lacrimile intru
rugaciune sunt semn al milei lui Dumnezeu " ( Filocalia, vol. X, Cuvantul 33 ) . Sunt inca

multe alte fapte bune care ajuta sfanta rugaciune, dar acestea sunt cele mai importante.
Iar faptele bune care se nasc si sporesc prin rugaciune sunt de asemeni multe, precum :
credinta, nadejdea, mila, rabdarea, infranarea etc. Cea mai mare virtute care odrasleste
din sfanta rugaciune este insa dumnezeiasca dragoste, dupa cum spun cei mai multi Sfinti
Parinti.
83. Ce este postul si de cate feluri este ?
Postul este infranarea totala sau partiala a gandurilor rele si a simturilor trupului de
placeri si de hrana buna si imbelsugata si mai ales de hrana cea de provenienta animala.
Postul este o jertfa trupeasca care se cere a fi unita cu milostenia si cu darurile ce se aduc
la Sfantul Altar. Postul impreuna cu milostenia, cu darurile aduse la Biserica, cu
inchinarile si metaniile facute de credincios, toate laolalta alcatuiesc inchinarea datorata
de trup, ca jertfa Domnului. Postul este randuit " pentru a smeri sufletul " . Postul este
infranare de toate mancarurile sau la caz de boala, numai de unele : infranarea de bauturi,
de toate desfatarile lumesti si de toate poftele cele rele, trupesti. Postul este numit de
Sfintii Parinti " aripa rugaciunii " , care impreuna cu milostenia ridica pe om la tronul lui
Dumnezeu. Postul ajuta pe crestin sa faca rugaciunea mai cu usurinta, impaca pe om cu
Dumnezeu si ajuta mult la despatimirea sufletului, omorand poftele trupesti si mijlocind
dobandirea harului Duhului Sfant. Dupa asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri :
post desavarsit ( total, negru ) , post de o zi, post de mancaruri de dulce, si post "
imparatesc " , adica mancare zilnica cu infranare, odata pe zi, nu pana la saturare.
84. Cei ce postesc de nevoie au vreo plata ? Dar cei care nu pot posti din cauza bolii, a
muncilor grele sau a lipsei, ce trebuie sa faca ?
Cei care postesc de nevoie, daca vor multumi lui Dumnezeu pentru aceasta si nu vor carti
inaintea Lui, vor avea plata pentru rabdarea lor, intrucat este scris : " In lupta aceasta grea
aveti nevoie de multa rabdare " ( I Timotei 6, 11 ) . Si iarasi : " intru rabdarea voastra veti
dobandi sufletele voastre " si " cine va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui " ( Matei
10, 22; 24, 13; Marcu 13, 13 ) . Cei care nu pot posti din cauza bolii sunt dezlegati de
Sfintele Canoane sa manance unele mancaruri de dulce de care au nevoie. ( Canoanele 8
si 10 ale Sfantului Timotei al Alexandriei; canonul 69 Apostolic, etc. ) . Pentru cei care nu
pot posti din cauza muncilor grele, nu am gasit in canoane dezlegarea postului pentru ei,
doar de vor fi ostasi sau detinuti. Acestia, prin cainta si alte fapte bune, vor completa
datoria postului trupesc. Despre aceasta dezlegare, cel mai bine se cuvine a intreba pe
episcopul locului si pe preotul respectiv care, de la caz la caz, pot randui alte fapte bune
in locul postului.
85. Care este cel mai mare si mai placut post inaintea lui Dumnezeu ?
Nu orice post este post religios si placut lui Dumnezeu. Numai acela este post placut si
bineprimit care se face intru numele Domnului si dupa legea lui Dumnezeu, asa cum a
primit-o Adam, cum au invatat-o proorocii si cum au practicat-o toti sfintii ( Facere 2, 1617; 3, 26; Levitic 19, 29-31; Isaia 48, 1-6; Ioil 2, 12-15; Exod 14, 18; Matei 4, 2 etc. ) .

Sfantul Ioan Botezatorul a postit toata viata; Mantuitorul a aratat luminat ca sa postim si
cum trebuie sa postim ( Matei 6, 16-18; Luca 21, 24 ) ; Apostolii au postit si s-au rugat
( Fapte 13, 3; 14, 23; I Corinteni 7, 5; II Corinteni 11, 27 ) .
Asadar, cel mai mare si mai placut post este acela care se face dupa invatatura Sfintei
Scripturi, adica sa fie insotit de smerenie, de milostenie, de curatenie, de pocainta, si unit
cu postul cel duhovnicesc, infranarea simturilor si a gandurilor. Asa ne invata si Sfintii
Parinti. " Postul cel adevarat, zice Sfantul Teodor Studitul, si bineprimit lui Dumnezeu
este infranarea de rautati... " .

ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII

Trebuie sa stiti ca din toate slujbele care se fac la biserica, cea mai folositoare si mai
puternica este Sfanta Liturghie. Sfanta Liturghie este jertfa si rascumpararea lumiii
intregi. Am sa va zic istoria celor 40 de Sfinte Liturghii.
In fiecare zi pe Sfanta Masa, unde se face Liturghia, Se jertfeste Mantuitorul nostru Iisus
Hristos. Cum spune preotul slujitor : " Se jertfeste Mantuitorul lumii, Cel ce ridica
pacatele lumii ". O picatura din Sangele lui Iisus Hristos curata toate pacatele lumii. Si de
aceea cele dintai slujbe care se pun si pentru vii si pentru morti sunt Sfintele Liturghii. Al
doilea vin panacizile pentru morti, psaltirea, acatistele, vamile, ctitoriile.
Dar liturghiile nu se pot pune pentru oricine. Uite cum este ! Oamenii care injura de
lucruri sfinte, nu-i poti pune la Sfanta Liturghie. Este pacat. Oamenii care traiesc
necununati nu-i poti pune la Sfanta Liturghie ca este mare pacat. Cei ce au trecut la
sectari nu-i poti pune la Sfanta Liturghie, ca s-au lepadat de botez si de Biserica. Cei ce
au refuzat Sfintele Taine la moarte, nu-i poti pune la Sfanta Liturghie. Cei ce au murit
necununati, nu s-au cununat nici la moarte, la fel nu-i poti pune. Si aceia care au fost in
casatorie cu rudenii prea de aproape; incepand cu gradul cinci in jos. Aceia se pot pune la
slujbe, la Psaltire; iar la Liturghie nici intr-un caz.
Apoi voi vedeti ca noi scoatem particele in fiecare dimineata la Sfanta Proscomidie,
pentru toate miile de pomelnice care-s acolo. La noi in altar sunt 15 - 20 de parinti la
pomenit dimineata. Ei se duc la preotul ce face Sfanta Proscomidie si zic : " Parinte,
blagosloveste sa pomenesc viii si mortii ". Iar preotul scoate doua particele cu sfanta
copie, zicand asa : " Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru mila, viata, pacea, sanatatea,
iertarea pacatelor a robului lui Dumnezeu - arhimandritul cutare, sau preotul cutare, sau
diaconul cutare si toti care de el se vor pomeni, vii si morti ". Atunci preotul slujitor pune
o particica la vii si la morti pe Sfantul Disc, pentru fiecare preot si calugar care
pomeneste.
O particica pusa in potir este ca o raza de soare; poti sa pomenesti un milion de suflete.
Dar acele particele reprezinta fata sufletului pomenit la Sfanta Liturghie. Mare greseala
fac preotii care dau particele acasa la oameni. Mare pacat fac ! Nu-i voie. Sa vii sa-mi
aratai unde scrie sa dai particica acasa. Daca ii dai particica omului acasa, l-ai lipsit pe el
de Liturghia din ziua aceea; nu mai are parte. Particelele se scot la Sfanta Proscomidie,
din prescura a patra pentru vii si din prescura a cincea pentru morti si morti grabnic. Ele

raman pe Sfantul Disc, ca dimineata sunt numai blagoslovite, nu-s inca sfintite.
Iar la Sfanta Epicleza, la invocarea Sfantului Duh, cand preotul ridica mainile in sus si
face trei metanii pana la pamant si cheama pe Sfantul Duh, zicand : " Doamne, Cela ce pe
Preasfantul Tau Duh L-ai trimis in ceasul al treilea Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nuL lua de la noi, ci ne innoieste pe noi care ne rugam Tie ". Apoi face o metanie cu fruntea
pana la pamant si iar ridica mainile si cheama pe Preasfantul Duh, de trei ori. Si cand
termina aceasta chemare a Sfantului Duh, el arata dumnezeiescul Agnet si Sfantul Potir si
zice : " Si fa, Doamne, painea aceasta, cinstit si preacurat Trupul Hristosului tau. Amin.
Iar ce este in acest Sfant Potir, preascump Sangele Hritosului Tau. Amin ".
Si binecuvantandu-le, zice : " Prefacandu-le pe ele cu Duhul Tau cel Sfant. Amin. Amin.
Amin ! " Apoi preotul sta in genunchi si se roaga impreuna cu tot poporul, pentru toata
lumea.
Aceasta este inima Sfintei Liturghii, caci acum se coboara Duhul Sfant peste Sfintele
Daruri, care se prefac in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Iar
particelele ce se scot pentru vii si pentru morti nu se prefac in Trupul si Sangele
Domnului, ci se pun la urma in Sfantul Potir si se sfintesc cand se ating de Preacuratele
taine. Atunci preotul zice : " Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu
cinstit Sangele tau, pentru rugaciunile Sfintilor Tai. Amin ".
In clipa aceea, cand aceste miride sau particele, se adapa cu dumnezeiescul Sange, in
acea clipa noi toti, vii si adormiti, ne impartasim euharistic, ganditor cu Iisus Hristos. Si
macar de-ar fi sufletul cuiva in iad, sau in cer, de-ar fi la marginea lumii sau oriunde,
Dumnezeu este de fata si se impartasesc toti cei pomeniti la Sfanta Liturghie si sunt in
comuniune cu Iisus Hristos. Iar daca preotul iti da particica, nesfintita, dimineata, sa n-o
luati, de o mie de ori este mai bine sa iei anafora, ca anafora este sfintita in cadrul Sfintei
Liturghii, dar particelele nesfintite nu se dau acasa, Doamne fereste !
Deci in clipa in care particelele tale s-au adapat in Sfantul Potir, in clipa aceea tu teai impartasit cu Iisus Hristos si cu toata Sfanta Treime. Acesta este rolul sfintelor
particele la Sfanta Liturghie. Iata de ce trebuie sa veniti cat mai regulat la biserica. Dar va
rog, cand puneti pomelnic la Sfanta Liturghie, daca stiti ca unii traiesc necununati, dacac
s-au luat neamuri de aproape, daca, Doamne fereste, cineva este sectar, daca huleste pe
Dumnezeu sau injura, nu-l puneti la slujbe, ca-i faceti mare rau. Noi vrem sa-l unim cu
Iisus Hristos si el Il injura ? Al cui glas asculta Dumnezeu ? Ia ganditi-va !
Cand va treziti din somn, dimineata, sa faceti intai si intai sfanta rugaciune, adica fa trei
inchinaciuni si zi de trei ori " Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie !" Da cu apa pe fata
sa fuga somnul si treci in fata Sfintelor Icoane. Apoi fa de trei ori Sfanta Cruce dreapta,
unind cele trei degete, care inchipuiesc Sfanta Treime - Tatal, Fiul si Duhul Sfant -, iar
celelalte doua degete inchipuiesc dumnezeirea si omenirea lui Hristos, adica cele doua
firi. Si pune intai mana la frunte : " In numele Tatalui "; la pantece : " al Fiului "; la
umarul drept : " al Duhului Sfant " si pe umarul stang, zicand : " Amin ".
Aceasta este crucea dogmatica, dupa randuiala canonica a Bisericii si dupa canonul 92 al
Sfantului vasile cel Mare. Sa nu faceti crucea stramba sau din fuga, ca rade dracul de se
prapadeste; il bagati in spital de atata ras. Cine te-a invatat sa-ti bati joc de Sfanta Cruce ?
Cine iti leaga tie mana sa nu duci mana dogmatic ? Crucea lui Hristos a avut 13,5 metri
inaltime si 3,80 metri latime.
Drept sa faci crucea. Daca nu, nu esti ortodox ca iti bati joc de Sfanta Cruce si rade dracul

de tine cand bati cobza asa.

Fa crucea dreapta si cand treci pe langa o biserica; sa nu-ti fie rusine sa faci Sfanta Cruce
dreapta ! Acolol este de fata Truoul si Sangele Domnului, permanent pe Sfanta masa.
Acolo Hristos este viu in Sfantul Altar. In toate bisericile ortodoxe, Preacuratele taine
stau pe Sfanta Masa. Daca nu te inchini la biserica, nu te inchini la Hristos !
Sa va vad in Rai pe toti ! Doamne fereste, unul sa nu ramana la munci, toti sa va bucurati
in gradinile Raiului ! Toti. Daca as avea un sac mare, sa va pun intr-un sac si sa va pot da
drumul in gradinile raiului ! Stiti voi cat este de frumos acolo ? Auzi ce zice Sfantul
Apostol Pavel : Ceea ce ochiul nu a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu sa suit !
Aceasta a pregatit Dumnezeu celor ce se tem de El si-L iubesc pe El.
Sfnta Liturghie a fost ntemeiat de Mntuitorul n seara Cinei cele de Tain, cnd a binecuvntat
pinea i a dat-o Sf. Apostoli zicnd: Luai mncai, acesta este trupul Meu, apoi a binecuvntat
paharul de vin, pe care l-a dat Sf. Apostoli zicnd: Bei dintru acesta toi, adugnd porunca
Aceasta s o facei ntru pomenirea mea (Matei 26, 26-28), pentru ca de roadele acestei jertfe s
beneficieze ntreaga omenire pn la sfritul veacurilor. Prin aceste cuvinte, Mntuitorul
mputernicete pe Sf. Apostoli s svreasc jertfa cea nou, obligndu-I s o fac spre aducere
aminte de patimile i jertfa Sa. La rndul lor, Sf. Apostoli au transmis acest drept arhiereilor i
preoilor, ca urmai legitimi ai lor.
Sfnta Liturghie este slujba cea mai sfnt, prin care Biserica cretin aduce lui Dumnezeu prinosul
ei de recunotin i de cinstire pentru binefacerile primite de la El. Ea este o prelungire sau o
actualizare a jertfei Mntuitorului pentru mntuirea noastr, dar ritualul sau rnduiala simbolizeaz
ntreaga via a Mntuitorului, de la natere i pn la nlarea Sa la ceruri.
Aceast sfnt slujb mijlocete credincioilor ntlnirea real i adevrat cu Hristos Mntuitorul,
pe care l avem prezent sub forma pinii i a vinului, care, n momentul invocrii Duhului Sfnt de
ctre preot, se prefac n Trupul i Sngele Domnului. De aceea Sf. Liturghie ne procur darul cel mai
de pre pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor i ea constituie centrul ntregului cult divin public
ortodox avnd ca scop sfinirea credincioilor.
Cuvntul liturghie vine de la cuvntul grecesc (leion ergon), prin care grecii nelegeau orice lucrare
public sau orice lucru fcut n folosul statului sau al obtei. n cretinism, aceast numire a fost
dat mai nti tuturor actelor de cult svrite de preoi i levii n cultul Vechiului Testament (Evrei
9, 21): i a stropit, de asemenea, cu snge, cortul i toate vasele pentru slujb. Mai trziu s-a dat
numirea de liturghie tuturor slujbelor religioase din cultul cretin, ca apoi nelesul cuvntului s se
restrng numai la acea slujb religioas n cadrul creia are loc prefacerea Cinstitelor Daruri n
Trupul i Sngele Mntuitorului, adic svrirea Sfintei Euharistii i mprtirea credincioilor cu
Sfintele Daruri.
RNDUIALA SFINTEI LITURGHII. INTERPRETARE TEOLOGICO-SIMBOLIC
Sfnta Liturghie a fost de la nceput centrul vieii religioase, n jurul creia s-a nchegat i s-a
organizat viaa comunitilor cretine i din care s-au adpat toate celelalte forme ale cultului
cretin, trgndu-i seva sau izvorul din Sfnta Liturghie. De aici i grija manifestat nc de
timpuriu, de a se stabili rnduiala desfurrii acestei slujbe i regulile care s reglementeze
svrirea corect a ei. Aceste rnduieli i norme au fost mereu mbuntite i mbogite pentru a
face din Sfnta Liturghie slujba cea mai gustat i mai ndrgit, sporindu-se n felul acesta
participarea activ i efectiv a credincioilor la svrirea ei. Grija ca Sfnta Liturghie, ca de altfel
ntreg cultul divin public ortodox, s fie svrit cu toat seriozitatea, cu demnitatea
corespunztoare i mai ales dup rnduiala prescris de crile de cult, a fost dintotdeauna una din
preocuprile majore i constante ale conducerii bisericeti. Aa se explic numeroasele ediii ale
Liturghierului care au aprut n Biserica noastr i care aduc, fiecare n felul ei, o mbuntire a
textului Sfintei Liturghii i a rnduielilor tipiconale.
n Bisericile ortodoxe se oficiaz trei Sfinte Liturghii: Liturghia Sf. Ioan Gur de Aur, Liturghia Sf.
Vasile cel Mare i Liturghia Darurilor mai nainte sfinite sau Liturghia Sf. Grigorie Dialogul.
Scopul Sf. Liturghii este n primul rnd sfinirea Darurilor, adic a elementelor euharistice, care se
prefac n Sfntul Trup i Snge al Mntuitorului Hristos, iar n al doilea rnd, sfinirea credincioilor
prin mprtirea lor cu Sfintele Taine. Cu alte cuvinte, trebuie s deosebim n slujba Sfintei Liturghii

de o parte jertfa, prin care se sfinesc Darurile, iar pe de alt parte taina, prin care se sfinesc
credincioii, mprtindu-li-se efectele jertfei.
Slujba Sfintei Liturghii se mparte n trei pri: Proscomidia, Liturghia celor chemai i Liturghia
credincioilor.
Proscomidia (n greac nseamn a pune nainte, a oferi) este prima parte a Sfintei Liturghii i
cuprinde rnduiala pregtirii i binecuvntrii materiei pentru Sf. Jertf, fiind parte integrant a Sf.
Liturghii dei are binecuvntare i otpustul proprii. Proscomidia se numete astfel pentru c
credincioii aduc, ca daruri pentru Sfnta Liturghie, pine sub form de prescuri i vin. Dup
rnduial trebuie cinci prescuri, care nchipuie cele cinci pini cu care Mntuitorul a sturat mulimile
n pustie. Splarea minilor preotului nainte de a ncepe Proscomidia nseamn nu numai curia
trupeasc, dar mai ales curia sufleteasc, att de necesar svririi Sf. Liturghii. n prima parte a
Proscomidiei preotul scoate cu copia Agneul din prima prescur, simboliznd patimile Mntuitorului.
El taie cu copia cele patru pri ale pecetei pe care sunt imprimate iniialele IS, HR, NI, KA, rostind
Ca un miel spre junghiere s-a adus. Aceste cuvinte scrise de Isaia cu 730 de ani nainte de venirea
Mnt. arat blndeea Acestuia i ndelunga Sa rbdare cu care s-a jertfit pt. oameni. Tind n
partea de jos preotul zice Iar neamul Lui cine-L va supune, ceea ce nseamn c nu muli vor
putea nelege naterea Lui mai nainte de veci sau naterea Lui din Fecioar. Sf. Agne nchipuie pe
Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care i-a dat viaa pentru mntuirea noastr, iar amestecul de vin i
ap turnate de preot n Sf. Potir simbolizeaz sngele i apa care au curs din coasta Mnt. cea
mpuns de osta cu sulia. Scoaterea miridelor din a dou prescur pentru Maica Domnului i
aezarea ei pe disc n dreapta Sf. Agne arat ederea Fecioarei n slava cereasc, dup adormirea
ei cu trupul i trecerea la ceruri. Cele nou miride, care se scot apoi i se aeaz n stnga Sf. Agne
n rnduri de cte trei de sus n jos, reprezint cele nou cete sau grupe ale sfinilor care alctuiesc
ierarhia cereasc. Din a patra prescur se scoate prticic pentru episcopul locului, ca unul care este
izvorul preoiei, pentru preoi i diaconi i pentru toi slujitoriii Sf. Altar. Din aceeai prescur se scot
miride pentru ctitori, binefctori i ajuttori ai Bisericii care sunt n via i pentru credincioii vii ai
cror nume sunt nscrise n pomelnice. Din a cincea prescur se scot prticele pentru iertarea
pcatelor celor din veac adormii ntru dreapta credin. Astfel, aezarea prticelelor de-a dreapta i
de-a stnga Sf. Agne nfieaz Biserica biruitoare din ceruri, iar prticelele de sub Agne nchipuie
Biserica lupttoare, care lupt pentru dobndirea mntuirii. La aceast parte pregtitoare, au aprut
de-a lungul timpului i unele erori din partea preoilor. Astfel, din comoditate sau din oarecare
neglijen sau necunoatere, unii slujitori taie cte o pojghi subire din prescur pentru fiecare din
acestea i mai ales pentru miridele n cinstea Fecioarei i ale sfinilor. O bun parte dintre slujitorii
Bisericii decupeaz din prescur partea imprimat cu cele nou miride ale sfinilor, fr s le mai
separe pe fiecare, or rnduiala spune c se aeaz cte o prticic sau mirid din acestea i nu
toate deodat. Grija pentru o Proscomidie svrit corect i artistic denot deja atenie i respect
fa de lucrarea care se svrete pe Sfntul Altar. Miridele aflate pe Sf. Disc n jurul Sf. Agne nu
se prefac n trupul Mnt., deci nu au puterea jertfei mntuitoare i de aceea nu se dau credincioilor
spre mprtanie. Stelua pe care preotul o aeaz pe Sf. Disc peste Sf. Agne i miride ne aduce
aminte de steaua care a cluzit paii magilor spre ieslea din Betleem, proscomidiarul nchipuind
petera i ieslea naterii. Acopermintele cu care preotul acoper apoi discul i potirul nchipuie
scutecele cu care a fost nfat la natere Mnt., iar Aerul cu care acoper att discul ct i potirul
simbolizeaz cerul pe care s-a artat steaua de la natere, precum i giulgiurile n care a fost
nfurat trupul Mnt. nainte de ngropare.
Liturghia celor chemai ncepe cu binecuvntarea treimic i se sfrete cu ectenia Ci suntei
chemai ieii. Se numete aa deoarece n vechime aveau voie s-o asculte catehumenii, adic cei
care se pregteau pentru intrarea n cretinism prin botez. Se ncepe cu binecuvntarea pe care o
face preotul n numele Sf. Treimi pe sf. antimis, dup care urmeaz ectenia mare, care cuprinde
cereri pentru ierarhi, conductori, buna stare a poporului, mbelugarea roadelor pmntului i
altele, ncheindu-se cu ecfonisul C ie se cuvine toat slava. Binecuvntarea mare se face numai
cu Sf. Evanghelie cu care se face semnul crucii pe sf. antimis i nu i cu crucea peste Sf. Evanghelie
sau mpreun cu aceasta cum obinuiesc unii preoi. Se cnt Antifonul I, se rostete

Prea cuvioase printe, iubii frai i iubii credincioi, din programul pe care l-am fcut
pentru zilele acestea mi-a rmas s mai spun astzi ceva despre ndemnurile de la Sfnta
Liturghie. Voi avea n vedere acele ndemnuri care sunt cuprinse numai n Sfnta
Liturghie, deci nu m voi opri n mod special asupra ndemnurilor de la sfintele slujbe n
general, asupra acelor ndemnuri pe care le gsim i la alte slujbe dumnezeieti, ci voi
avea n vedere numai ndemnurile de la Sfnta Liturghie.

Totui, la Sfnta Liturghie apare i un ndemn de la celelalte sfinte slujbe, ns n alte

contexte, i anume e vorba de ndemnul: "Pe noi nine i unii pe alii i toat viaa
noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm". La slujbele obinuite n general apare textul
acesta n legtur cu pomenirea Maicii Domnului i a tuturor sfinilor. i la Sfnta
Liturghie apare de mai multe ori acest ndemn de a-I ncredina viaa noastr
Mntuitorului sau de a-I drui viaa noastr Mntuitorului nostru Iisus Hristos, apare n
contextul acesta, adic n legtur cu pomenirea Maicii Domnului i a Mntuitorului
nostru Iisus Hristos, dar mai apare nc n dou contexte, i anume, nainte de rugciunea
"Tatl nostru". Se zice: "Unirea credinei i mprtirea Sfntului Duh cernd, pe noi
nine i unii pe alii i toat viaa noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm". Acest ndemn
de la Sfnta Liturghie mai este cuprins i ntr-o alt slujb, numai n una, alt slujb dect
Sfnta Liturghie, i anume, la slujba cununiei. i la slujba cununiei se spun cuvintele
acestea: "Unirea credinei i mprtirea Sfntului Duh cernd, pe noi nine i unii pe
alii i toat viaa noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm".
i n sfrit, cel de-al treilea loc de la Sfnta Liturghie n care apare cuvntul acesta, de
ndemn: "Pe noi nine i unii pe alii i toat viaa noastr lui Hristos Dumnezeu s o
dm" este cnd se spune: "Ziua toat desvrit, sfnt, panic i fr de pcat cernd,
pe noi nine i unii pe alii i toat viaa noastr, lui Hristos Dumnezeu s o dm".
Celelalte ndemnuri: "Domnului s ne rugm", "La Domnul s cerem", "Capetele noastre
Domnului s le plecm", le gsim i la celelalte slujbe aa c le lsm de data aceasta i
ne oprim la ndemnuri care in anume de Sfnta Liturghie.
Unul dintre ndemnurile care mai poate trezi nedumeriri, ntrebri, este ndemnul: "Ci
suntei chemai ieii. Cei chemai ieii. Ci suntei chemai, ieii". Pare ceva nefiresc.
S-i chemi i s-i trimii. Despre ce-i vorba, cine sunt cei chemai i de ce trebuie s ias?
Adic i chemai, i s plece. Cum vine asta? Vine aa, c la nceputul cretinismului,
vreme de mai multe veacuri, unii dintre cretini veneau dintre pgni, i veneau la vrste
mature, la vrste contiente, la vrste la care aveau contiin. i, pn cnd deveneau
cretini deplini, adic pn se botezau, erau n stadiul numit de chemai, erau chemai sau
catehumeni. Atunci se fcea cu ei coal, erau ndrumai n credina cea nou pe care au
primit-o dar pe care nc n-o tiau i pe care nc n-au artat-o practic, i prin botez. n
vremea aceasta, credincioii care se pregteau pentru botez se numeau chemai sau
catehumeni. i pentru c la Sfnta Liturghie nu pot lua parte cretini nedeplini, pentru c
i acetia erau totui cretini i erau ortodoci dar nu erau ortodoci botezai, la vremea
aceea cnd se sfrea partea din Sfnta Liturghie la care puteau lua parte, adic partea din
Sfnta Liturghie n care e cuprins Evanghelia i Apostolul, Liturghia cuvntului - dar nu
aveau voie s ia parte i la cealalt parte a Liturghiei, la Liturghia Euharistic, la
Liturghia mprtirii cu Sfintele Taine - li se spunea s ias. Deci: "Cei chemai, ieii".
S prseasc biserica. i prseau biserica.
Acum, cnd s-a generalizat botezul copiilor, se pare c nu ar mai avea rost aceast zicere
i cele n legtur cu catehumenii, dei mai sunt totui catehumeni, ns nu n toate
bisericile. i atunci unii dintre preoi mai spun ndemnul acesta, alii nu-l spun, dispoziii
speciale nu tiu s se fi dat n legtur cu asta, ca s nu se mai spun, dar n unele eparhii,

de exempu pe la Timioara nu se mai spune, la Cluj am bgat de seam c nu se mai

spune, la Sibiu uneori nu se spune cnd se slujete cu arhiereu. Noi lum totui n
consideraie acest ndemn pentru c nc este n practic i l avem n vedere n legtur
cu ceea ce nseamn el. Deci e vorba de unii care se numeau chemai i de aceea trebuiau
s plece pentru c nu erau cretini deplini. i asta mai are rost i n alt fel i anume s se
dea de neles credincioilor care dup starea lor sufleteasc sunt nevrednici de a fi la
Sfnta Liturghie, s fac un fel de pocin n cugetul lor i s zic: uite i eu ar trebui s
plec, chiar dac nu plec, pentru c-s nevrednic s mai stau i la partea la care nu mai am
dreptul s stau. ns, pentru c pocina nu mai e public n Biserica noastr de acuma, nu
ies cei care sunt n situaia de a nu mai putea lua parte la Sfnta Liturghie pentru c au
czut din darul pe care l-au primit la botez.
Apoi, celelalte ndemnuri sunt destul de lmurite i anume, un ndemn de la Sfnta
Liturghie este "S ne iubim unii pe alii ca ntr-un gnd s mrturisim". S ne iubim unii
pe alii. E nevoie de iubire, s implinim porunca iubirii. Trebuie s nmulim iubirea. i
ca s putem fi vrednici de Dumnezeu, trebuie s avem dragoste ntre noi, aa spune
Domnul Hristos, a rmas cuvntul Lui n Evanghelie: "Dup aceasta vor cunoate
oamenii c suntei ucenicii Mei, dac vei avea dragoste ntre voi" (Ioan 13, 35), dac vei
avea iubire unii ctre alii. Cnd e lips iubirea i cinstirea e semn c omul nu-i n sfera
lui Dumnezeu, nu-i n lumina dumnezeiasc i atunci, ca nu cumva s pstrm ur n
sufletele noastre la Sfnta Liturghie, unde e nevoie de iubire, ni se spune: "S ne iubim
unii pe alii ca ntr-un gnd s mrturisim". S n-avem deprtare ntre noi, s n-avem
repulsii, resentimente ntre noi, ci s ne iubim. Cum s-ar zice la Pati: "S iertm toate
pentru nviere", s trecem peste toate. i nu numai s trecem peste toate cele rele dar
chiar s ne iubim, pozitiv.
Un alt ndemn de la Sfnta Liturghie este: "Sus s avem inimile", ndemn la care se
rspunde cu "Avem ctre Domnul". Deci, cum s-ar zice, numai degeaba ne mai spui s
avem inimile sus, c le avem. Adevrul este c de multe ori chestiunile acestea sunt
formule de ritual. Muli oameni rtcesc cu gndul, cu simirea, n timpul Sfintei
Liturghii i nu au inimile sus, nu au inimile ndreptate ctre Dumnezeu. Inima nseamn
interiorul, esena omului. "Sus s avem inimile": mintea i simirea. S tii c cei vechi
nu fceau deosebire ntre minte i simire i de aceea se spune n Sfnta Evanghelie de
exemplu c "din prisosina inimii griete gura" (Matei 12, 34), sau c "de ce astfel de
gnduri se suie n inimile voastre?" (Luca 24, 38). Cnd zicem "inim" zicem tot
interiorul omului, toat partea contient. Deci nu-i vorba de inima de carne sau de inima
numai ca loc al simirii, ci-i vorba de tot interiorul omului: "Sus s avem inimile", "Avem
ctre Domnul". S dea Dumnezeu s avem ctre Domnul inimile noastre nu numai n
clipa n care zicem c "avem ctre Domnul", ci s avem inimile sus n toat vremea i n
orice loc. S nu uitm de Dumnezeu, asta nseamn. S inem seama de Dumnezeu.
Un alt ndemn de la Sfnta Liturghie este: "S mulumim Domnului". Cuvntul acesta
este urmat de un text cntat care zice aa: "Cu vrednicie i cu dreptate este a ne nchina
Tatlui i Fiului i Sfntului Duh, Treimei celei de o fiin i nedesprite". Deci
nelegem c mulumirea noastr este nchinarea noastr i nchinarea noastr este pentru
c aa se cuvine. Nu-i poate nchipui cineva care triete drept posibilitatea de a-I

mulumi lui Dumnezeu fr a-L recunoate pe Dumnezeu ca izvor al binelui i fr a-I

aduce lui Dumnezeu nchinare. De aceea zicem "Cu vrednicie i cu dreptate este a ne
nchina". De ce facem aceasta? De ce mulumim? Pentru c aa se cuvine, aa-i cu
"vrednicie i cu dreptate". i pentru c-i "cu vrednicie i cu dreptate a ne nchina", ne
nchinm "Tatlui i Fiului i Sfntului Duh, Treimei celei de o fiin i nedesprite".
Alt ndemn de la Sfnta Liturghie este: "Cu pace s ieim". Ce nsemn asta? nsemn c
la sfritul Liturghiei ni se atrage atenia s ieim cu cuviin din biseric, s ieim cu
pace, iar rspunsul credincioilor este: "ntru numele Domnului". Asta ar nsemna ca
toat viaa noastr de dup Liturghie s fie tot o liturghie i s fie viaa noastr "ntru
numele Domnului", o slujb adus lui Dumnezeu, trit n aa fel nct nimic necurat s
nu fie n existena noastr. n mod voit s nu facem nimic din cele ce nu le binecuvinteaz
Dumnezeu.
Mai sunt nc dou ziceri de la Sfnta Liturghie pe care vreau s le pun n legtur una cu
alta, i anume cuvintele pe care le auzim noi ca ndemn, dar care de fapt nu sunt ndemn:
"Luai, mncai, acesta este Trupul Meu, care se frnge pentru voi spre iertarea pcatelor"
i "Bei dintru acesta toi, acesta este Sngele Meu al Legii cele noi, care pentru voi i
pentru muli se vars, spre iertarea pcatelor". Cuvntul acesta, zicerile acestea, sunt
cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos de la Cina cea de Tain, rmase n contina
Bisericii i n cadrul Sfintei Liturghii. Cuvintele acestea de fapt noi le auzim ca un
ndemn. Aa cum au fost spuse la Cina cea de Tain, dar privite n contextul lor, n care
apar, sunt cuvinte care amintesc de cele care s-au petrecut atunci, pentru c zicem c
Domnul Hristos a luat pine n Sfintele Sale Mini, a binecuvntat, a sfinit, a frnt i a
dat ucenicilor si zicnd: "Luai, mncai". Credincioii aud numai cuvintele "luai
mncai" i nu cunosc contextul n care apar, adic textul dinaintea lor, i de aceea ele
apar ca un ndemn. Dar le putem lua foarte bine i ca ndemn, ca un ndemn la
mprtire cu Trupul i Sngele Domnului Nostru Iisus Hristos.
i n legtur cu acest ndemn mai vine un alt ndemn spre mprtirea cu Sfintele Taine,
cu cinstitul Trup i scumpul Snge al Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cnd se spune:
"Cu fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s v apropiai" sau "Cu fric de
Dumnezeu, cu credin i cu dragoste, apropiai-v".
Aceste dou formule de fapt au n vedere apropierea credincioilor de Sfintele Taine, prin
aceste cuvinte sunt chemai credincioii s se mprteasc. n formula prim: "Cu fric
de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s v apropiai", s-ar prea c cuvntul acesta
privete chipul n care trebuie s se apropie credincioii. Deci nu sunt chemai s se
apropie ci li se spune cum s se apropie. Se presupune c se apropie de Sfintele Taine,
credincioii, i li se spune: fii ateni, v apropiai, dar s v apropiai - cum? - "cu fric
de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste".
n cea de-a doua formul a ndemnului acesta este o adevrat chemare pentru
mprtire ca i cum s-ar spune: poate nu suntei hotri s v mprtii dar ar fi cazul
s v mprtii. Apropiai-v, haidei, mprtii-v. Cum? "Cu fric de Dumnezeu, cu
credin i cu dragoste".

Cuvintele acestea se spun degeaba. De foarte multe ori la Sfintele Liturghii se spun
degeaba, pentru c nu se apropie credincioii s se mprteasc. S-a prsit dorina
aceasta de mprtire. Oamenii au o fric de a se mprti. Muli dintre credincioi nu
vor s se mprteasc, muli dintre credincioi se socotesc nevrednici de a se mprti,
i-i firesc s ne gndim c suntem nevrednici, c de fapt toi suntem nevrednici. Nu tiu
cui i-ar putea veni n gnd, mergnd pe o cale de credin adevrat, cui i-ar putea veni n
gnd: eu sunt vrednic. M duc c-s vrednic. Toi suntem nevrednici, dar ne nvrednicete
Dumnezeu. Dumnezeu care ne ofer aceast posibilitate ne i nvrednicete. i dac ne
pregtim pentru a ne mprti cu Cinstitele Taine ale Mntuitorului nostru Iisus Hristos,
ne mai rmne doar s ne apropiem "Cu fric de Dumnezeu" - adic nu cu nepsare - "cu
credin" - cu credin n ceea ce primim - "i cu dragoste". Dar s ne apropiem.
S-a fcut aa o atmosfer, s zicem aa, de neluare aminte la Sfintele Taine. Sunt
credincioi care se mprtesc o singur dat pe an. Eu s tii c n-am ncredere n
spovedania celor ce se spovedesc o singur dat pe an i n mprtirea celor ce se
mprtesc o singur dat pe an. N-am ncredere pentru c nu-mi pot nchipui c cineva
care preuiete Cinstitele Daruri se poate reine de la mprtire atta vreme. i-apoi sunt
oameni care nu se mprtesc cu anii, ani i ani, ani de-a rndul. Vin oameni n vrst, la
50 de ani i spun c nu s-au mai spovedit din copilrie. Apoi aceia care nu s-au spovedit
din copilrie, nici nu s-au mprtit din copilrie. Nu le-a atras nimeni atenia c-i
important s te mprteti, li s-a spus mereu c trebuie s fii vrednic i c noi nu suntem
vrednici. Iubii credincioi, eu n-am nimica mpotriva celor pe care nu-i intereseaz
primirea Sfintelor Taine, dar dac sunt credincioi care doresc s se mprteasc, sunt
mpotriva acelor duhovnici care i opresc pe credincioi s se mprteasc pentru c sau mprtit de curnd. Fiecare Sfnt Liturghie e prilej de mprtire. i de cte ori nu
ne mprtim, de attea ori refuzm ceva ce Dumnezeu vrea s ne dea. Noi refuzm.
Dintr-un motiv sau altul. C nu suntem pregtii, de pild. Pregtirea pentru Sfnta
mprtire e pregtire de o via ntreag. Dac trieti corect, te pregteti pentru
Sfnta mprtire i dac nu trieti corect nu te pregteti nici atunci cnd gndeti c te
pregteti, i atunci cnd citeti tiu i eu ce rnduieli ca totui s te poi mprti, ca s
fii vrednic. Eu nu sunt mpotriva unei pregtiri pentru mprtirea cu Sfintele Taine, a
unei pregtiri imediate, adic mpotriva citirii de pild a canonului pentru Sfnta
mprtire. Sunt de acord. i chiar trebuie fcut lucrul acesta. Mcar att. Dar asta nu
nseamn c omul trebuie s atepte pn cnd se mplinete un soroc, tiu eu, de ase
sptmni sau de ct, ca s se mai poat mprti o dat.
La mine vin de exemplu credincioi care vor s se mprteasc sau s-au mprtit de
curnd, de exemplu Vineri, i e Duminic: "Vineri m-am spovedit i m-am mprtit la
catedral n Sibiu". i vine Duminic la spovedit, mai mult aa, ca s se ntlneasc cu
mine i s se spovedesc i la mine, s zicem, dei, la drept vorbind, nu mai are omul s
spun cine tie ce. i-apoi s tii c eu nu rscolesc de cnd triete omul, c ce-i cu el i
ce-a mai fcut, pcate pe care le-a iertat Dumnezeu i le-a iertat preotul. Nu m mai
intereseaz. Iau totdeauna pe om de la ultima lui spovedanie. Dac nu-i oprit de la Sfnta
mprtanie nu-l opresc nici eu. Numai aa, dac cumva triete n pcate, ntr-un sistem
de pctuire i atunci trebuie c nu se poate. Adic dac cineva nu a fost destul de lutor
aminte, atunci totui i atrag atenia c trebuia s fac totui ceva, s zicem, dar n general

l iau de la ultima spovedanie i-l ntreb: vrei s te mprteti i astzi? i oamenii, cei
mai muli mi spun: "Printe, dar se poate aa ceva?". i eu i spun c se poate, c dac se
poate cu mine se poate i cu el. Adic de ce s nu se poat? Trebuie s treac vreme
ndelungat ca s se mai mprteasc o dat? Dac duhovnicul lui i d voie s se
mprteasc, poate s se mprteasc fr nici un gnd c ar trebui s fac altfel.
Pentru c Sfnta mprtanie e i un ajutor. Nu-i o recompens: hai c acum i dau
Sfnta mprtanie c a trit douzeci de ani frumos i bine i acum l recompensm. E
un ajutor, cu scopul acesta a dat Domnul Hristos Sfnta mprtanie, cu scopul de
mprtire. E ca o hran. Aa cum te hrneti ca s trieti fizic, te hrneti ca s trieti
i sufletete. Bineneles c asta nu i-o hotrete omul nsui, credinciosul nsui, ci i-o
hotrete duhovnicul, i s dea Dumnezeu s ajung la duhovnici care sunt doritori s-i
vad pe credincioi mprtindu-se i-i ajut. Dar s n-ajung nici la duhovnici din aceia
care nu tiu nici ei ce mai e Sfnta mprtanie pentru ei i pentru alii i n-au nici o grij
n legtur cu viaa oamenilor, i numai hai s ne mprtim c a venit vremea
mprtirii. Nici aa nu-i bine. Binele este acesta, s preuim Sfnta Liturghie i sub
latura aceasta, a posibilitii de a ne mprti, i s ducem o via n aa fel nct s ne
putem mprti cnd primim dezlegare s ne mprtim.
Acesta este ndemnul poate cel mai nebgat n seam din Sfnta Liturghie: "Cu fric de
Dumnezeu, cu credin i cu dragoste, apropiai-v", pe de o parte pentru c oamenii nu
se apropie, i pe de alt parte pentru c unii fac o mod din asta i se apropie dar nu "cu
fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste".
Iubii credincioi, cu asta eu mi-am sfrit rosturile pe care le am aici i cu ajutorul lui
Dumnezeu astzi merg acolo unde trebuie s fiu. Acum am venit aici ca invitat, sunt aici
ca invitat i am venit pentru c am dorit s fiu de folos i sper c n-am venit degeaba. Dar
m duc acolo unde trebuie s fiu, i unde m tie Biserica, i unde m caut oamenii cu
gnd de a fi ajutai. i s-mi dea Dumnezeu lumin n suflet, cum a zis mitropolitul
Nicolae Blan cnd m-am dus odat la el, prima dat cnd m-am dus, a zis: "S ai lumin
n suflet". S-mi dea Dumnezeu lumin n suflet ca s pot pricepe ce trebuie s fac cu
oamenii care vin s fie i ei luminai n lumina pe care o d Dumnezeu celor pe care i-a
pus Dumnezeu s lumineze oamenii. Dumnezeu s ne ajute!

E mult de atunci. Sunt peste 900 de ani de cand stapanea in Babilon imparatul
Amurat, iar in Arabia, Amfilog. In imparatia lor patrunsese de mult samanta crestina.
Predicau cu zel episcopi, preoti, calugari, dar mai pe ascuns, caci imparatii nu priveau cu
ochi buni intinderea Bisericii, vazand parasite capistile idolesti. Mai bine o duceau
schimnicii, care stau sa umple deserturile acelor locuri.
In vremea aceea crestinii din Ierusalim si din Iudeea aveau adeseori neintelegeri
cu evreii cei necredinciosi, din pricina credintei lor in Invierea si Inaltarea Domnului
nostru Iisus Hristos. Casa buna nu duceau ei impreuna de multe sute de ani, dar acum
lucrurile mergeau din ce in ce mai rau. De aceea evreii din Ierusalim, vazand ca numarul
crestinilor creste si ca acestia se intaresc in credinta lor cea de Dumnezeu descoperita, s-

au hotarat sa ceara ajutor strain ca sa scape de dansii. Au strans daruri multe si bogate si
au ales cativa dintre dansii ca sa mearga la Babilon.
Acestia au plecat si cu inchinaciuni adanci s-au infatisat imparatului Amurat,
dandu-i si daruri, pe care le-au insotit de multe pari asupra crestinilor: ca sunt tare
nesupusi, ca necurmat razvratesc pe oameni impotriva stapanirii, ca au de gand sa se
ridice cu oaste mare asupra lui, ca sa-i darame stapanirea si sa-si ridice ei, crestinii,
imparatia lor, in Ierusalim.
Strasnic s-a maniat Amurat imparatul, auzind acestea. Si cum la mania lui se
adaugau mereu parile, din ce in ce mai multe si mai grele, ale evreilor, a poruncit ca
oastea sa-i fie gata de razboi. Apoi a trimis veste ca unui mai-mare si mai tare imparat si lui Amfilog al Arabiei, ca fara zabava sa-si ridice ostile si impreuna cu ale lui, sa
distruga Ierusalimul, sa spulbere din temelii Biserica si sa stearga orice urma de crestin.
In veac sa nu se mai pomeneasca numele lui Hristos. Amfilog n-a zabovit. Si-a
strans in graba oastea, a unit-o cu cea trimisa de Amurat, prietenul si stapanul sau, si a
pornit asupra sfintei cetati ca s-o darame si sa risipeasca Biserica.
Dar Domnul Dumnezeul nostru, care toate le stie, toate le vede si pe noi toti ne
pazeste, n-a voit sa se implineasca gandul navalitorilor pagani si a aparat locul sfintei
patimiri a Fiului Sau de urgia vrajmasilor. Domnul a aparat si Si-a intarit Biserica, chiar
prin mana imparatului care venise cu gand de nimicire.
Patriarh al cetatii Sf. Mormant, pe atunci, era prea fericitul parinte Metodie. Cand
a auzit ca vine sumedenie de osti pagane l-a prins o mare grija de Biserica si de
credinciosi. Plin de spaima ca va ramane turma fara pastor, a gasit cu cale ca este bine sa
se dea in laturi din fata vrajmasului si a plecat in Antiohia. Dar n-a putut lipsi de slujba
dumnezeiescul locas si nici de mangaierea si dulceata ei pe credinciosii ramasi in cetate.
De aceea a oranduit pe un preot, anume Ioanichie, sa slujeasca in toate zilele,
negresit, in marea Biserica a Sf. Mormant. Iar preotul Ioanichie fiind cu adanca credinta
si nemasurata teama fata de Dumnezeu, facea tocmai dupa porunca stapanului sau si dupa
cum si cugetul lui ii spunea, slujind si inaltand rugaciuni catre Domnul, cu lacrimi
fierbinti, ca sa pazeasca Biserica si pe credinciosii ei de navala paganilor.
N-au trecut multe zile si a venit imparatul Amfilog cu ostile sale, a sfaramat toata
cetatea, trecand-o prin foc si sabie, iar la urma a trimis sa risipeasca Biserica ce era
inaltata deasupra Sf. Mormant al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. El insa
n-a ingaduit aceasta faradelege si a acoperit Biserica cu un nor, incat nimeni nu mai putea
sa o vada. Mai-marele ostilor s-a intors la imparat si i-a aratat ca praf si cenusa s-a ales de
toata cetatea, dar ca n-a putut gasi Biserica crestinilor. Foarte s-a maniat Amfilog la
vestea aceasta. Nici nu voia sa plece fara aceasta isprava, gandind si la bogatia vaselor si
a podoabelor din Biserica. Banuindu-si generalul, a chemat pe cel mai credincios sfetnic
al sau, l-a trimis cu o mana de ostasi credinciosi, sa caute Biserica si sa iscodeasca de ce
generalul cu oastea cea mare, n-a putut-o gasi.
Din voia lui Dumnezeu, sfetnicul imparatului n-a mai fost oprit de nori sa intre in
Biserica. Intrand n-a gasit decat pe preotul lasat de patriarh, care, impreuna cu un om de
ajutor, se pregatea sa slujeasca Sfanta si Dumnezeieasca Liturghie. Ca un leu racnind a
sarit paganul asupra preotului ca sa-l prinda, sa-l lege si sa-l duca stapanului infuriat care
astepta neclintit stiri din clipa-n clipa de la credinciosul lui sfetnic.
Dar, o, Doamne! Mare este puterea Ta si nepatrunse sunt gandurile Tale! Iata ai
vrut acum sa se arate necredinciosilor puterea Ta cea mai presus de oameni si de arme.

Caci deodata au intepenit mainile paganului intinse asupra preotului. Tepene ca de fier sau facut si nicidecum nu mai putea sa se indoaie. S-a inspaimantat sfetnicul lui Amfilog si
de mare frica a fost cuprins. Acum a vazut el un semn al credintei crestinesti.
Cu mintea lui luminata o clipa, a inteles de unde este acest semn si pentru ce s-a
facut. Si indata a cazut la picioarele preotului, cerandu-si umilit iertare de fapta urata ce
avea sa savarseasca. Preotul insa i-a vorbit cu blandete, ca unui fiu, nu ca unui vrajmas si
binecuvantandu-l cu semnul sfintei si de viata facatoarei Cruci, indata i s-au facut mainile
sanatoase ca si mai inainte. I-a zis apoi: O, tu care ai fost trimis cu ganduri necurate si
neingaduite, dupa ce ai vazut mana Domnului nostru Iisus Hristos si iertarea ce ti-a dat
prin mine, umilitul si neinsemnatul robul Sau, intoarce-te si spune stapanului tau toate
cele ce ai vazut si ti s-au facut tie.
Umilit foarte s-a intors sfetnicul la imparat, gandindu-se la pedeapsa ce-l astepta,
dar si la minunea ce se lucrase asupra lui. Ca un general invins si cu armata nimicita
venea; si cazand in genunchi inaintea stapanului sau, i-a spus tot ceea ce a vazut; cum a
vrut sa-l prinda pe preot viu si sa-l aduca inaintea lui, cum i s-au intepenit mainile si cum,
prin binecuvantarea preotului lui Hristos, s-a facut din nou sanatos.
Imparatul insa, pagan si cu inima impietrita fiind, n-a crezut savarsirea minunii lui
Hristos. S-a aprins de manie si s-a jurat pe toti dumnezeii lui ca va face grajd in sfantul
locas al crestinilor, pe care, pe urma il va strica din temelii spre a risipi in cele patru
vanturi locul de adunare al inchinatorilor lui Hristos, iar pe preot il va arde de viu.
La un semn a lui Amfilog indata s-au strans ostasi multi, voinici si incercati in
lupte, capitanii si sfetnicii lui toti si s-au adus multime de cai si camile. Au incalecat cu
totii si, cu imparatul in frunte au purces spre Biserica Sf. Mormant din Ierusalim. Acolo
o, pagani nevrednici - au bagat toate vitele acelea in Sfanta Biserica, intrand si Amfilog
cu calaretii sai. In acest ceas preotul se pregatea de slujba Sfintei Liturghii. Si fara sa se
nelinisteasca sau sa se teama de cei ce intrasera in Biserica, a iesit in mijlocul ei dupa
randuiala si inchinandu-se cu frica de Dumnezeu, a rostit rugaciunea aceasta pe care o
spun toti preotii ortodocsi: Doamne, trimite mana Ta si ma intareste spre slujba aceasta,
ca neosandit stand inaintea infricosatei Tale Mese, sa savarsesc jertfa cea fara de sange.
Ca a Ta este puterea si marirea in vecii vecilor. Amin.
Dar deodata ce vede imparatul? De ce se infricoseaza capitanii, tremura oastea
toata cata incapuse printre vite in Biserica? Nici n-apucase a sfarsi slujitorul lui
Hristos ultimele cuvinte a scurtei rugaciuni si indata toate necuvantatoarele ce se
bagasera in Sf. Locas au cazut ca lovite de traznet si au murit. S-a spaimantat imparatul la
vederea acestei mari minuni si s-au infricosat toti insotitorii lui, dar n-au plecat si nici nu
s-a repezit vreunul asupra preotului. Ochii tuturor erau atintiti spre imparat. Acesta ar fi
vrut sa fuga dar ii era rusine. Ceva trainic, din adancul sufletului sau insetat dupa ceva de
care nu-si da seama, ii spunea sa mai stea. De unde stie el ce o sa urmeze? Ce l-a pironit
in Biserica marelui sau potrivnic, Hristos, cel rastignit si inviat?
Sa se scoata toate vitele noastre de aici a rasunat glasul imparatului si cerand un
scaun a zis celor din jurul lui: Sa sedem si sa vedem cum savarsesc crestinii jertfa lor,
ca sa putem povesti si noi de aceasta imparatului nostru Amurat. Si au sezut. Preabunul
Dumnezeu insa nu vrea moartea pacatosilor, nici a necredinciosilor, ci sa se intoarca si sa
fie vii.
De aceea a trimis lumina stralucirii sale si a luminat ochii cei impaienjeniti ai
sufletului lui Amfilog, care cu mare luare-aminte a stat in ascultarea Dumnezeiestii

Liturghii. In vremea aceasta, dupa ce preotul s-a inchinat in mijlocul Bisericii si pe la

Sfintele Icoane, a intrat in Sfantul Altar si s-a imbracat cu sfintele odajdii. Dupa ce s-a
spalat pe maini, iata-l se apropie de jertfelnicul sfant, iar imparatul nu mai vedea fata de
om, ci fata de inger, mai luminata decat soarele. Asa sunt toti preotii lui Hristos in slujba
lor. O mare multime de ingeri imbracati in haine albe, stralucitoare si cu fete luminate, au
in milocul lor un Prunc minunat si impodobit mai mult decat podoabele cerului si ale
pamantului, luminat si infrumusetat foarte.
*
Lumina Lui, lumina si fetele ingerilor ce-L inconjurau. La Sf. Proscomidie a fost
asezat Dumnezeiescul Prunc. Preotul s-a apropiat si luand, dupa obicei, prescura in mana
stanga si cutitul cel anume facut pentru slujba, numit copie, in mana dreapta, a zis:
Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridica pacatul lumii, pentru mantuirea lumii. A
impuns cu copia zicand: Si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns si indata a iesit
sange si apa. Iar imparatul n-a vazut pe preot impungand prescura, cea anume pregatita
pentru slujba, ci a vazut ca a fost injunghiat acel minunat si Dumnezeiesc Prunc
inconjurat de ingeri. O! Cine ar putea spune acum mania lui Amfilog! Tremura din tot
trupul, ii vine sa sara si sa injunghie el cu sabia de la sold, pe acel preot ucigas, caruia nui este mila de copilul cel preafrumos, cum nu mai vazuse imparatul niciodata.
Infuriat peste masura, sare de pe scaun strigand: Acesta este ucigas, ca a
injunghiat un asa frumos Prunc, a carui frumusete covarseste toata lumea. Inconjurati
Biserica ca nu cumva sa scape el cu fuga, ci sa-l prindeti si sa-l legati. Pentru ca avea
de gand sa nu-l lase sa-si sfarseasca slujba. Dar puterea cea mare a lui Dumnezeu a
linistit din nou pe imparat, care multumindu-se cu inconjurarea Bisericii, s-a asezat sa ia
seama la slujba preotului lui Hristos.
Ce vede imparatul acum nu-i vine sa creada!
Cand au intrat in Biserica si-n altar atatia oameni, cati vede el acolo? Si cum de incap asa
de multi in jurul preotului pe care-l privesc cu evlavie si se roaga impreuna cu dansul?!
Caci imparatul vedea cu ochii sufletului sau toata nesfarsita multime de oameni pentru
care se ruga preotului, ii pomenea si aducea jertfa din prescura de jertfa, pentru ei, sfinti
si pacatosi, vii si morti. Vedea pe Preasfanta Fecioara Maria, in haina aurita imbracata
preainfrumusetata, stand de-a dreapta minunatului Sau Copil injunghiat, dar totusi viu.
Pe Sf. Ioan Botezatorul, cel incins cu curea, aspru si slab de post, pe prooroci, pe Sf. Ilie ,
care cu rugaciunea lui a incuiat cerul trei ani si sase luni, inaltandu-se la cer in car de foc
si pe Daniil in groapa cu lei; pe Sfintii Apostoli ai Domnului Hristos si pe toti sfintii,
mucenicii si cuviosii. Toti cu fete luminate si stralucitoare, desi unii erau plini de rani, cu
trupuri sfartecate, altii uscati de postul pustiului, toti dandu-si viata pentru Hristos caruia
I se inchinau. Si cand preotul a impuns intr-un corn al prescurii si curgeau pe Sf. Disc al
jertfei, nenumarate faramituri si zicea: Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea
pacatelor tuturor fratilor nostri cei intru Hristos si pentru tot sufletul crestinului celui
necajit, si intristat, caruia ii trebuie mila si ajutorul lui Dumnezeupe dinaintea ochilor
imparatului au trecut mii si mii de oameni, barbati, femei, copii, cu haine si chipuri
deosebite, toti multumind lui Dumnezeudar nu cunostea pe nici unul, pentru ca
Amfilog nu cunostea de aproape pe nici un crestin. Apoi preotul aducea jertfa pentru
fiecare nume de crestin viu ce-i era dat sa pomeneasca. Si toti cei pomeniti, pe numele
fiecaruia, indata se vedeau usurati de greutatile lor, de necazuri si nevoi. Celor bolnavi li

se intorcea sanatatea in trup, fiecaruia i se facea dupa cererea sa pe care preotul o punea
inaintea Domnului, scotand si particica.
Dupa aceea preotul ia in mana ultimul corn al prescurii si din nou se roaga. De
data aceasta aduce jertfa pentru cei morti: intru pomenirea si iertarea pacatelor tuturor
celor din veac adormiti intru buna credinta: a stramosilor, a mosilor, a parintilor, a
fratilora celor dintr-o rudenie, a celor dintr-o semintie cu noi si a tuturor celor care au
adormit intru nadejdea invierii si a vietii vesnice. Ochii lui Amfilog vad sute si mii de
suflete rugandu-se, cu Hristos dimpreuna, pentru iertarea pacatelor lor cele de voie si a
celor fara de voie. Si mai aude ceva. Preotul lui Hristos se roaga pentru toti, oriunde ar fi
murit. L-a miscat pana in adancul sufletului rugaciunea preotului pentru cei pe care i-a
acoperit apa, marea, raurile, izvoarele, baltile, puturile, razboiul i-a secerat si
cutremurul i-a cuprins, talharii i-au ucis si focul i-a ars; si fiarelor, pasarilor, jiganiilor
si la toata firea celor din mare s-au facut mancare; si a celor rapiti fara de veste, arsi de
traznete
Si fetele unora erau luminate, ale altora erau intunecate, iar ingerii lui Dumnezeu
luau jertfele pentru cei pacatosi si rai, se rugau si ei pentru dansii, dar pacatele lor
fusesera prea mari pentru ca sa nu fie nevoie de o mai lunga rugaciune. De aceea jertfele
acestora se aruncau in foc.
O! ce luminoasa stea a rasarit acum! Cea mai luminoasa din toate. Si s-a asezat
deasupra unde era Pruncul. Iar acesta, Cel neincaput, incapea acum pe discul sfintit din
fata preotului, impreuna cu nenumarata ceata a credinciosilor SaiMare e taina
crestinilor, se gandeste imparatul! Mare si nepriceputa, caci vede si nu intelege. Si nu
stie la ce sa se opreasca mai mult din ce a vazut. A uitat ca Biserica e inconjurata, a uitat
de uciderea preotului, pe care cu cateva clipe mai inainte il socotea ucigasDar nu poate
gandi mult, caci priveliste noua si minunata se arata ochilor mintii sale.
S-a terminat slujba, numita proscomidie, adica slujba pentru pregatirea sfintelor,
cand se intrebuinteaza prescura, vin si apa, cele ce inchipuiesc trupul, sangele lui Hristos
si apa din trupul Domnului. Preotul e in mijlocul usilor imparatesti facand sfarsitul, sau
cum se numeste in limbaj bisericesc otpustul utreniei, adica a slujbei de dimineata.
Slujitorul Domnului s-a intors spre Sfanta Masa, se inchina adanc, apuca in maini
Sf. Evanghelie si facand cu dansa semnul Sf. Cruci, zice cu glas mare, incepand sfanta si
dumnezeiasca Liturghie: Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sf. Duh,
acum si pururi si in vecii vecilor.
Indata s-a umplut toata Biserica de lumanari minunate, iar Sfantul Altar de foc
dumnezeiesc. Acestea luminau fetele celor din Biserica, in care venisera si cativa crestini,
infruntand mania paganilor.
Minunata vedere am vazut noi aicea astazi, a zis imparatul catre ai sai. Din ce
in ce cade panza de pe ochii sai, din ce in ce se rareste ceata ce-i invaluie mintea de cand
a deschis ochii pe lume, din ce in ce se imprastie intunericul ce salasluieste in sufletul lui.
Pe fiecare clipa Amfilog vede si aude ceva nou, tot mai mult intelege si tot mai
adanc patrunde in intelesul tainic, in intelegerea adanca a jertfei care se aduce de preoti
pentru ajutorul si iertarea pacatelor tuturor oamenilor.
Caci glasul preotului se aude linistit si lamurit: Cu pace Domnului sa ne
rugamPentru pacea de suspentru pacea a toata lumea Vedeti? Pace vor crestinii,
pace necurmata, pace si rugaciune. Nimic nu-i mai sfant pe lume si-n viata omului ca

acestea. De aceea aproape toate ecteniile crestine sunt pentru pace mai intai si de aceea
toate rugaciunile incep cu: Domnului sa ne rugam.
O, Doamne! ce de ingeri nevazuti stau dinaintea tronului Dumnezeului celui viu si
se roaga, cu preotul odata, pentru pacea de Sus, pentru mantuirea sufletelor oamenilor;
pentru pacea a toata lumea, pentru buna stare a sfintelor lui Dumnezeu biserici! Pentru
ca niciodata un preot nu se roaga singur. Nici odata si nicaieri. Ci oriunde dimpreuna cu
dansul stau la rugaciune sfintii toti, toate cetele ingeresti. Da hotarat: nu un om se roaga
ci mii si mii de ingeri se roaga prin gura si glasul preotului. Ce mai vedea imparatul cand
se ruga preotul?
Vede vazduhul vanzolit de furtuni mari si ploi cu piatra pustiitoare, sau linistit
multa vreme de se usca pamantul si piereau vietuitoarele de foame si de sete. Iar cand
preotul zicea: pentru buna intocmire a vazduhului si pentru imbelsugarea roadelor
pamantului, toate se randuiau si se potriveau cum trebuie, ca tot omul sa aiba belsug; si
sa laude in pace pe Dumnezeu.
Iata marea invaluiala de furtuna neagra si framantata de valuri napraznice, iar
corabiile leganate ca niste nuci, aplecandu-se intr-o parte si in alta, gata-gata sa se
rastoarne sub talazuri. Iata calatorii din vazduh in primejdii de moarte, ca si pe cei de pe
uscat amenintati de vrajmasi si de fiare. Dar indata toate s-au linistit, stihiile s-au
imprastiat. Cuvantul preotului care se ruga pentru cei care calatoresc pe pamant, pe ape
si in vazduh, a alinat marea, a linistit-o, a potolit si razvratirea din vazduh, cum a
inlaturat toate primejdiile calatorilor uscatului. Si toti: vaslasi, zburatori, calatori, cu glas
de rugaciune si cu privirea-n sus de multumire, aduc slava lui Dumnezeu ca au scapat din
cumpenele mortii.
Cuvantul preotului, ingerul in trup al Domnului, pe toti ii mantuie, pentru ca in
rugaciuni intreaga ceata cereasca se roaga cu dansul si bineintocmeste vazduhul da
belsug roadelor pamantului si vremuri pasnice, ne izbaveste pe toti de tot necazul,
mania, primejdia si nevoia. Acestea toate le vedea Amfilog imparatul, cum le poate
vedea orice suflet credincios. Iar cand preotul, la sfarsitul ecteniei a zis: Pe Preasfanta,
Curata, Prea binecuvantata, Marita, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si
pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenind-o, iata a vazut imparatul pe Prea
Sfanta Maica a lui Dumnezeu pogorandu-se din cer, inconjurata de o mare multime de
ingeri si stand inaintea Sf. Mese, alaturi de preot, si-a ridicat mainile spre cer si cu lacrimi
de calda iubire se ruga la Dumnezeu pentru crestinii care o cinstesc si o cheama in
rugaciunile lor ca ajutatoare si mijlocitoare catre Fiul Sau.
A iesit preotul cu vohodul, cu Sf. Evanghelie in maini, pe usa dinspre
miazanoapte. El insa nu merge singur, numai cu cele doua faclii, aprinse dinainte, ci ochii
lui Amfilog vad, un om slab de post si rugaciune, cu haina de par de camila si incins cu
curea, pe Ioan Botezatorul care mergea ca un sfesnic, inaintea lui Hristos cel inchipuit de
Sf. Evanghelie; vad cum arhanghelii Mihail si Gavril ii tin unul de o mana si altul, de
cealalta si nenumarate lumini aprinse se duc de sfintii ingeri, care vin impreuna cu
preotul incet, in mijlocul Bisericii, se pleaca odata cu dansul, fac metanie pana la pamant
cand acesta a binecuvantat si cu totii pornesc spre Sf. Altar, tinand in cinste mare Sf.
Evanghelie, dupa cuvantul preotului, spus in taina in mijlocul Bisericii: Stapane
Doamne, Dumnezeul nostru, Acela ce ai asezat in ceruri cetele si ostile ingerilor si ale
Arhanghelilor, spre serviciul maririi Tale, fa impreuna cu noi sa fie intrarea sfintilor
ingeri, care servesc impreuna cu noi si impreuna maresc bunatatea Ta. Iar dupa ce au

ajuns in Sf. Altar si a zis slujitorul lui Dumnezeu: Ca sfant esti Dumnezeul nostru si Tie
slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sf. Duh, acum si pururi si in vecii vecilor, a inceput sa
se cante de mii de Heruvimi si Serafimi, cantarea cea ingereasca: Sfinte Dumnezeule,
Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.
Si-n vremea acestei sfinte cantari ingeresti, cand preotul se roaga in taina spunand
minunata rugaciune: Dumnezeule cel Sfant, care intru sfinti te odihnesti, Acela ce cu
glas intreit sfant esti laudat de Serafimi si marit de Heruvimi si de toata puterea cereasca
inchinatprimeste si din gura noastra, a celor pacatosi, intreit sfanta cantare si ne
cerceteaza pe noi cu bunatatea Ta. Iarta-ne noua greseala cea de voie si ce fara de voie,
sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne da noua sa ne inchinam Tie cu cuviosie in
toate zilele vietii noastre, in vremea aceasta cand rasuna Biserica toata de mareata
cantare ingereasca, ingerii ridicau in sus Sf. Jertfa, tinand-o cu mare frica.
La sfarsit a zis cu glas mare Arhanghelul Mihail: Sa luam aminte iar Gavril a
raspuns odata cu preotul: Pace tuturor, dupa ce acesta trecuse cu preotul dupa Sf.
Masa, ca sa astepte citirea apostolului, zicand cu adanca sfiala intru sine: Binecuvantat
esti pe scaunul maririi imparatiei Tale, Acela ce sezi pe Heruvimi, totdeauna, acum si
pururea si in vecii vecilor, amin.
De acolo l-au luat doi ingeri si l-au dus de a cadit altarul si jumatate din Biserica.
Si cand a cadit spre imparatul, acesta nu vede om, ci inger care cadeste spre el, se pleaca
in fata lui si-l inseamna cu cadelnita, in chipul Sf. Cruci, iar in rotocoalele de fum
mirositor ce se inaltau din cadelnita erau toate rugaciunile de multumire ale crestinilor,
pentru binefacerile pe care Dumnezeu le revarsa asupra lor.
Printre zabrelele groase ale ferestrelor Bisericii s-a strecurat o raza de soare. Toata
lumina si toata caldura lui se scurgeau pe acea raza tremuratoare, peste fata preotului,
peste hainele lui; toata lumina si caldura Domnului se rasfrange acum din ochii preotului
si in sufletul imparatului, care-si pune mana la piept si se pleaca sfios in fata acestui om
minunat, a acestui inger in trup si pe care-l simte mai mare, mai tare si mult mai curat
decat dansul si decat toti preotii imparatiei lui Amfilog, imparat al intregii Arabii.
L-au dus apoi ingerii pe preot cu mare cinste, inaintea Sf. Mese, au luat Sf.
Evanghelie, au deschis-o stand in usile imparatesti si a inceput preotul a citi. Deodata a
vazut imparatul, care ingenunchease, ingeri pogorandu-se din cer si stand in jurul
preotului. Ascultau Sf. Evanghelie, luau de pe buzele vestitorului cuvintele, unul dupa
altul, le imprastiau in toata Biserica, in toata lumea, iar dupa ce s-a savarsit citirea, indata
s-au intors ingerii, cu laude si cantari Dumnezeiesti sa-si dea fiecare cuvintele acelea
inaintea lui Dumnezeu. Iar din luminile aprinse in fata Sf. Evanghelii, ieseau raze de
luminare a adevarului din Sf. Carte, ii strabateau intunericul necredintei lui Amfilog si-l
imprastia.
Mare spaima a cuprins pe imparat, vazand acestea si de mare frica si cutremur a
fost cuprins sufletul lui. Navaleau gandurile in mintea lui, cum navalesc valurile marii
unul dupa altul, manate de furtuna, caci furtuna mare se zbatea si-ntransulViata lui de
pana acum intunecata si rece ii trecea pe dinainte intr-o clipa, o mana ceva din urma si
rasarea din locul ei un soare nou. Un stapan nou, dar nu inarmat, nici puternic ca Amurat,
ii venea de undeva de departe, ci unul bland si pasnic, neinarmat decat cu adevarul si
neincins decat cu dreptatea si iubirea. O, Doamne, isi zicea el acum, ce bine este aici! In
iad am petrecut eu pana acum! Ce intuneric imi acoperise sufletul! Doamne, cati vor fi
ca mine! Adu-i pe toti aici in casa Ta, Doamne al crestinilor, sa vada, sa creada, sa se

lepede de greseala si de nepasarea in care traiesc si sa vada ca nu este multumire si

liniste sufleteasca mai mare, decat sa stea inaintea Ta!Atata liniste niciodata n-a
simtit lui, fiindca niciodata n-a ingenuncheat inaintea lui Dumnezeu. De aceea acum
priveste si asculta cu mai multa bagare de seama.
Astfel, cand preotul, dupa Evanghelie, a incheiat ectenia, cu cuvintele: Ca
milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si
Sfantului Duh, acum si pururi si in vecii vecilor, imparatul a vazut cum ingeri multi au
iesit din altar cu un vas de mir scump si au inceput a mirui pe credinciosi; dar neafland
crestini multi, care nu venisera la Biserica de frica imparatului si a oastei lui, a venit un
inger si la Amfilog zicandu-i: Iata noi venim de miruim asa, desi nevazuti, pe toti
credinciosii, ori de cate ori si unde se savarseste aceasta sfanta slujba, numita
Dumnezeiasca Liturghie. Tot crestinul trebuie miruit de noi. Astazi insa iata, mirul a
ramas, pentru ca din cauza ta, a gandului cu care ai venit aici, nu s-au adunat credinciosii
la sfanta slujba. De aceea tu vei da seama de aceasta nelegiuire la infricosata judecata a
lui Hristos Dumnezeu.
S-a linistit sufletul imparatului cum se linistesc apele adanci dupa potolirea
furtunii. S-a deschis mintea lui, a rasarit in sufletu-i samburele caintei si samanta
credintei, si a strigat impreuna cu credinciosul sau sfetnic Mosaip: Miruieste-ne si pe
noi, ca de acum si noi vom fi servitori credinciosi ai Dumnezeului vostru Hristos. Dar nau strigat numai ei, ci toti capitanii si insotitorii lor. Iar ingerul i-a miruit pe toti la rand,
incepand cu imparatul si indata au cazut de pe ochii lor ca niste solzi: au cazut solzii
necredintei de pe ochii inimii lor!
Smeriti cu trupul si cu sufletul, au sezut cu totii ascultand ecteniile si rugaciunile
ce se rostesc in Biserica. La sfarsitul acestora, inainte de a se incepe cantarea
Heruvicului, in timpul careia se iese cu Sf. Daruri, cand a zis preotul cu glas tremurat:
Ca sub stapanirea Ta, totdeauna fiind paziti, Tie marire inaltam, Tatalui si Fiului si Sf.
Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, minunata vedere s-a aratat imparatului si celor
din Biserica, dupa cum si astazi se arata oricarui crestin binecredincios, care calca in Sf.
Locas cu inima franta si smerita.
S-au pogorat din cer ingeri cu arme de foc. Duhuri intunecate ale satanei veneau
si aduceau pari asupra preotului, iar ingerii Domnului cei luminati, le-au iesit inainte si iau alungat din Biserica. Nimeni nu poate vorbi de rau pe slujitorul si robul Domnului,
ziceau ei. El spre aceasta slujba e sfintit. Si cand o savarseste, chiar pacate de ar fi facut
cumva, el e curat si luminat ca si ingerul.
Se apropia cel mai sfant ceas al aducerii jertfei celei fara de sange si satana care
n-o poate suferi, pentru ca se aduce spre biruinta si rusinarea lui, incearca sa barfeasca pe
slujitorii Domnului Hristos, cei sfintiti prin Duhul Sfant, ca sa indoiasca pe credinciosi.
Caci multe barfeli de acestea le soptesc la urechile credinciosilor. Domnul Dumnezeu
insa nu ingaduie faptele lor.
Preotul se roaga incet in Sf. Altar: Nimeni din cei legati cu poftele si cu placerile
trupesti nu este vrednic sa vie, sau sa se apropie, sau sa serveasca Tie! Ca a servi Tie
este lucru mare si infricosat insusi Puterilor ceresti!Pe Tine dat Te rog, Cel ce esti
singur bun si binevoitor, cauta spre mine pacatosul si netrebnicul robul Tau, si-mi
curateste sufletul si inima de cuget rau; indestuleaza-ma cu puterea Sfantului Tau Duh,
ca imbracat fiind cu darul preotiei, sa stau inaintea Sfintei Tale Mese si sa jertfesc
Sfantul si preacuratul Tau Trup si cinstitul Sange.

A facut apoi trei metanii mari, zicand de trei ori cantarea care se canta si la strana:
Care pe Heruvimi cu taina inchipuimAsadar, preotii preinchipuie pe ingeri. Si
crestinii pot sa ajunga ca Heruvimii daca se leapada de grija cea lumeasca. N-a
banuit degeaba imparatul. Si-i vine si lui sa se plece in metanie, cu toti ceilalti din
Biserica, odata cu preotul.
Acesta a deschis Sf. Usi, a cadit, se intoarce inchinandu-se spre Sf. Masa, vine de
se pleaca spre popor cerand iertare: iertati-ma, fratilor, pe mine pacatosul si iese cu
Sfintele Daruri. In dreapta tine Sf. Potir, in stanga Sf. Disc si indata e inconjurat de mii de
ingeri care luminau calea cu faclii aprinse si umpleau vazduhul cu cantari de lauda.
Vede imparatul pe preot mergand cu Hristos spre Ierusalim, cand multimea l-a
primit cu ramuri verzi, cu stalpari si cu hainele asternute pe drum, strigand: Osana intru
cei de Sus, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului. Venea imparatul
imparatilor ca sa fie prins si rastignit de necredinciosii evrei, cum vedea Amfilog, cand
preotul a pornit din mijlocul Bisericii spre Sf. Masa.
A pus acolo Sf. Vase, pe Hristos, ca intr-un mormant nou, a inchis usile
imparatesti si a tras dvera, adica perdeaua, cum Iosif ce cu bun chip a pecetluit groapa
Domnului, cu piatra cea mare foarte.
De aceea auzea imparatul pe preot zicand, cand il atinsese cu Sf. Vase: Iosif cel
cu bun chip, de pe lemn luand preacurat trupul Tau cu panza curata infasurandu-L si cu
miresme, in mormant nou ingropandu-L, L-a pus, si de acea vedea fete de inger jelind,
cu faclii ca la un mort; luau parte la ingroparea lui Hristos.
A cadit apoi sfantul mormant, adica Sf. Masa, si indata au vazut toti cei din
Biserica pe Sf. Duh pogorandu-se din cer si odihnind peste Sf. Daruri. Toata Biserica s-a
umplut de buna mireasma a Darului Preasfantului Duh, iar Sf. Altar s-a luminat mai mult
decat razele soarelui. Caci asa se lumineaza si straluceste locul unde salasluieste harul Sf.
Duh, asa se curata orice suflet de credincios si asa vede tot crestinul cu adanca evlavie si
cu neclintita credinta
Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim, a strigat preotul si
inima lui Amfilog incepe a trece peste zagazurile firii omenesti. Incepe a simti o
nesfarsita dragoste de preot, de cei ce-l ajutau la slujba, de crestinii ceilalti, de toti si de
toate care marturisesc pe Dumnezeu de Tata, Care este intarirea si scaparea tuturor,
dupa cum si preotul spunea chiar in acea clipa, sarutand cu sfiala, sfintele Daruri, asa
descoperite cum erau.
De ce-a vazut atunci imparatul, mult s-a minunat: Dumnezeu, Parintele nostru si
al Domnului nostru Iisus Hristos, s-a pogorat din cer, dimpreuna cu 12 heruvimi: sase dea dreapta si sase de-a stanga, a sarutat sfanta paine de pe Sfanta Masa, zicand: Acesta
este Fiul meu, cel iubit, care curateste pacatele lumii. Si indata s-a suit la ceruri.
O! in ce intuneric ai trait pana acum, Amfilog, ii spunea cineva la ureche! Vezi
tu in ce luminata viata traiesc crestinii, pe care tu n-ai vrut s-o cunosti si pe care voiai
inca s-o spulberi de pe pamant? Aceasta viata ti se deschide si tie de acum. Fii vrednic
de dansa si te roaga lui Dumnezeu cu glasurile care se aud acum
O, Doamne! Ce glasuri dulci! Si-s asa de multe! Ce vorbe minunate spun!
Biserica e plina de cete ingeresti, care toate, ingenuncheate, spun odata cu preotul:
Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantuluiSi intrunul Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu

Asculta imparatul cu adanca luare-aminte. Aude de nasterea din Fecioara, de

rastignire, de ingropare, dar si de invierea Domnului Iisus; aude de Duhul Sfant, de o
Biserica, de un botezAstept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin.
Cum se lipesc de sufletul lui aceste cuvinte minunate! Cum le tine minte si ce
limpezire ii aseaza ele, in zbuciumatul lui suflet! Ce regula in gandurile cele ravasite!
Harul Sfantului Duh, ce a umbrit sfintele Daruri, cand preotul legana deasupra lor
acoperamantul, parca s-a pogorat si peste dansul.
S-a sfarsit crezul, au tacut ingerii. Dar iata se aude glasul preotului cuprins de o
adanca miscare sufleteasca: Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, sfanta jertfa
cu pace a o aduce.
De acum se aduce jertfa, isi spune Amfilog, ce-am vazut pana acum a fost numai
o pregatire. Si-ar fi zis mai multe, daca nu l-ar fi cuprins frica si pe dansul, cand a grait
preotul: Sa stam cu frica.
Si toate cetele acelea inaripate ale cerului, care rostisera Crezul, indata au cazut
in genunchi, cuprinse de mare frica. Dar o frica dulce, asa cum ai cand stai inaintea
mamei iubite, sorbindu-i fiecare cuvant, nu frica aceea de care esti cuprins inaintea
vrajmasilor, frica pe care ti-o da necunostinta de ce are sa se intample. Fetele ingerilor
insa straluceau de lumina cereasca si stau vesele, asteptand in genunchi la rugaciune,
stand gata sa cante slava Domnului Dumnezeului nostru celui Preainalt.
Din inaltimea cerului s-a coborat Sf. Duh si salasluia deasupra preotului, peste
care odihnind, l-a umplut de lumina Sa cea Dumnezeiasca; iar cand acesta a spus ultimele
cuvinte: sa luam aminte, sfanta jertfa cu pace a o aduce, a vazut Amfilog pe Pruncul
cel injunghiat inaltandu-se spre cer, de unde s-a intors cu 40 de Serafimi care au
inconjurat Sfanta Masa.
Darul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si Tatal, si
impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti, graieste preotul binecuvantand pe toti
cu Sf. Cruce, din usile altarului. Dar nu binecuvanteaza el, ci insusi Dumnezeu Tatal, care
atunci, da tuturor darul Domnului Iisus; iubirea cea nesfarsita, si Sf. Impartasire cea de la
Duhul Sfant, puterea, intarirea de a pazi poruncile Domnului si sfintenia ca fiecare sa fie
un fiu al lui Dumnezeu.
De aceea si poporul raspunde preotului: Si cu duhul tau, ca si asupra lui sa se
reverse darurile deosebite pe care le imparte fiecare din persoanele Sfintei Treimi. Ce
inaltat, ce sus isi simte inima si cugetul cand a auzit Sus sa avem inimile! Si nu
multumeste numai preotul cand zice: Sa multumim Domnului. Si toate cetele ceresti si
sfintii toti multumeau lui Dumnezeu pentru vrednicia de a vedea sfanta jertfa si pentru
binefacerile ce le dobandim printr-insa. Asa se roaga si preotul in taina, inchinandu-se
inaintea Sfintei Mese: Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ti canta Tie, pe Tine bine a te
cuvanta, pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne inchina in tot locul stapanirii
TaleMultumim Tie unuia-nascut Fiului Tau si Duhului Tau celui Sfant, pentru care le
stim si care nu le stim, pentru facerile Tale de bine cele aratate si cele nearatate, ce s-au
facut spre noi. Multumim Tie si pentru slujba aceasta pe care ai voit a o primi din
mainile noastre, macar ca stau inaintea Ta mii de Arhangheli, cei cu ochi multi si
Serafimii cei cu cate sase aripi, care se inalta zburand.
Cine vine din nepatrunse inaltimi ceresti? De unde aceasta lumina orbitoare care a
umplut altarul, cand preotul graieste: Cantarea de biruinta, cantand, strigand, glas
inaltand si graind? Este Dumnezeu Parintele, Tatal tuturor celor vazute si al celor

nevazute inconjurat de 12 Serafimi, fiecare avand cate sase aripi: cu doua isi acopereau
fetele de lumina cea Dumnezeiasca, pe care nu o pot suferi, cu doua isi invaluiesc
picioarele, iar cu doua zburau si cantau, dimpreuna cu nesfarsite cete ingeresti: Sfant,
Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Lui.
Iar preotul adauga rugandu-se incet: Cu aceste fericite puteri si noi, iubitorule
de oameni, Stapane, strigam si graim: Sfant esti si Preasfant Tu si unul nascut Fiul Tau
si Duhul Tau cel Sfant
Si dupa ce Tatal ceresc a sarutat pe prea iubitul Fiul Sau, S-a inaltat iarasi la
ceruri.
Iata se apropie ceasul jertfei celei mai presus de fire. De aceea s-a umplut Biserica
de ingeri si toti raspund Amin, cand preotul a zis: Luati, mancati: acesta este Trupul
Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Iar cand a grait, indemnand:
Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al legii celei noua, care pentru voi si
pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor, a vazut Amfilog ceva foarte de mirare: doi
ingeri luau pacatele oamenilor si le aruncau in foc de le ardeau. Caci Sangele Domnului
curata pe tot omul credincios, care se impartaseste dintr-insul, de tot pacatul, cum curata
focul fierul de toata zgura.
Toti ingerii au ingenuncheat odata cu preotul; fara sa vrea si Amfilog a cazut in
genunchi. Caci in vreme ce se canta Pe Tine Te laudam se sfinteste jertfa cea fara de
sange. Preotul se roaga din toata fiinta lui: Inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare
si fara de Sange si cerem, si ne rugam, si ne cucerim: trimite Duhul Tau cel Sfant peste
noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte.
Apoi dupa ce se roaga de trei ori: Doamne, Cela ce ai trimis pe Preasfantul Tau
Duh, in ceasul al III-lea, apostolilor Tai, pe acela Bunule, nu-l lua de la noi, ci ne
innoieste pe noi care ne rugam Tie, binecuvanteaza Sf. Disc cu mana curatita si cu suflet
luminat, ca un inger, zicand: Si fa painea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tau. Dupa
aceea si spre potir graind: Iar ce est ein potirul acesta, cinstit Sangele HristosuluiTau;
prefacandu-l cu Duhul Tau cel Sfant, adauga la urma binecuvantand peste amandoua.
Nu mai este paine, ci trupul lui Hristos cel viu, nici nu mai vede Amfilog vin, ci
insusi Sangele lui Hristos, prefacute fiind, prin nemarginita putere a lui Dumnezeu, pe
care imparatul o simte acum cand se roaga odata cu preotul.
De aceea e mai mare smerenia si mai adanca umilinta acum, de aceea ingerii cu
aripile intinse, le misca deasupra sfintelor vase ca sa le apere acoperindu-si fata, pentru ca
nu pot privi intr-una chipul Sf. Jertfe.
Sfanta clipa este aceasta, sfanta si inaltatoare. Acum vede imparatul tot rostul
slujbei, toata aceasta minunata pregatire pentru sfintirea Sf. Impartasanii. A fost patruns si
el de fiorul harului Preasfantului Duh care face din prescura slujita, Trupul lui Hristos,
din vinul blagoslovit, Sangele Lui, iar prin particelele, care insotesc pomenirea de catre
preot, a celor vii si a celor morti, da sanatate, iertare de pacate si indeplinirea tuturor
cererilor cele catre mantuire.
Pentru ca jertfa aceasta fara de sange, se aduce pentru ca sa fie celor ce se
impartasesc dintr-insa, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre implinirea
imparatiei cerurilor, spre indraznirea cea catre Dumnezeu si nu spre judecata si nici spre
osanda. Inca se aduce aceasta slujba cuvantatoare pentru cei raposati intru credintasi
pentru tot sufletul care s-a savarsit in buna credinta. Asa se roaga preotul in Sf. Altar si
asa auzea si Amfilog.

Dar deodata, in aceasta adanca tacere, se aude un clopotel. Este cadelnita, pe care
miscand-o preotul in chip de cruce, a zis cu glas mare: Mai ales pentru Preasfanta
Preacurata, Preabinecuvantata, marita Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si
pururea Fecioara Maria.
Mare intuneric se deschide inaintea ochilor imparatului. Mai negru decat noaptea
fara stele si cu cer captusit cu nori grosi. Este Intunericul cel mai dinafara care se
deschide si unde merge un inger sa spuie crestinilor de acolo:
-O! crestini nefericiti, crestini numai prin botez, nu si prin credinta si fapte, ce
cautati acolo? Sa le spuie ca vor fi mantuiti din chinurile de acolo prin rugaciunile celor
vii ai lor, adaugate fiind si inmultite prin necurmatele rugaciuni ale Preasfintei Fecioarei
Maria, care intr-una se roaga pentru toti credinciosii.
Iar cand preotul a rostit din cuvintele Sf. Apostol Pavel(Romani 15, 5-6)Si ne da
noua cu o gura si cu o inima, a mari si a canta preacinstit si de mare cuviinta numele
Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururi, toti cei din Biserica au
vazut un Serafim iesind din Altar si zicandu-le: Stati toti cu frica lui Dumnezeu, cu un
singur gand laudand numele Domnului. Tocmai cum glasul din rugul care ardea,
spusese cu mii de ani in urma lui Moise: Scoate-ti incaltamintea ta, caci locul pe care
stai este loc sfant. Stati deci cu frica si rugati-va cu preotul odata, care asa glasuieste in
fata Sf. Mese: Inaintea ta punem toata viata noastra si nadejdea, Stapane, iubitorule de
oameni, si cerem si ne rugam si ne cucerim, invredniceste-ne pe noi sa ne impartasim cu
cerestile Tale Tainespre lasarea pacatelor, spre iertarea greselilor, spre impartasirea cu
Sf. Duh, spre mostenirea imparatiei ceresti, spre indraznirea cea catre Tine, iar nu spre
judecata, sau spre osanda.
Si cand a auzit Amfilog glasul preotului zicand din altar: Si ne invredniceste pe
noi, Stapane, cu indraznire, fara de osanda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul
cel ceresc, Tata, si a zice, a vazut pe Arhanghelul Mihail si Gavril ingenunchind in
mijlocul Bisericii si rostind, impreuna cu toti crestinii din Biserica: Tatal nostru Care
esti in ceruri Pace tuturor, rasuna in Biserica.
Pace mereu pace vor crestinii, intr-una o cauta si o doresc ei, iar eu neinteleptul
veneam cu sabia asupra lor, isi zicea intru sine stapanul Arabilor. O, evrei mincinosi si
paratori, cum ati clevetit!
Capetele voastre, Domnului sa le plecati, s-a auzit graind preotul. Atunci
indata un inger iesind din altar cu multe cununi de aur in maini, nevazut fiind, le pune pe
capetele plecare ale credinciosilor. A venit si la imparatul cel smerit acum cu inima franta
ia- pus o coroana pe cap si i-a zis: Iata, iti dau aceasta cununa ca o incredintare din
partea celui de sus, ca tu te vei face crestin si vei patimi munci grele pentru Hristos. In
veci de veci vei purta aceasta cununa inaintea scaunului lui Dumnezeu, cum o poarta
miile de sfinti patimitori si mucenici pe care i-ai vazut astazi stand in jurul
Dumnezeiescului Prunc.
Pe cat fusese de intristat imparatul pana acum, pe atat s-a veselit in sufletul sau,
auzind aceste cuvinte de pe buzele ingerului si cu lacrimi fierbinti a inceput a se ruga, ca
sa nu-l mai departeze Dumnezeu de aceasta minunata priveliste, sa-l faca vrednic de
mostenirea Sa si de a intra in randul drept-credinciosilor pe care i-a vazut laudand pe
domnul atunci, cand preotul ii pomenea si-i chema intru ajutor la Sfanta proscomidie.
Pe cat de mare i-a fost bucuria muceniciei sale insa, pe atat s-a intristat inima lui
Amfilog. Dar acum nu pentru sine, ci-l durea in suflet pentru altii, socotindu-se pe sine

mantuit, desi nu primise Sfantul Botez pe care fierbinte incepea a-l dori, ca pe o baie
mantuitoare si de viata datatoare. S-a scarbit imparatul de pacatele oamenilor care
vorbeau si sfatuiau in Biserica in vremea sfintei si vesnicei Liturghii. Caci vedea ca sunt
si de acest fel de oameni in Biserica; dar pe ei sedeau calari de diavoli intunecati si
incornorati, ci mereu ii indemnau spre vorbele cele desarte si lumesti. Unii puneau la cale
cele ale casei, vorbeau de treburi, de vanzari si cumparari, altii vorbeau de cei din
Biserica, de hainele lor, de inchinarea lor; unii radeau, altii calcau apasat, tropaiau, graiau
tare sau isi bateau joc de semnul Sfintei Cruci, nefacand-o cum trebuie, ci-si insemnau
fata, fara nici o tresarire a inimii si fara nici un pic de evlavie, ca un fel de cerc, care nici
intr-un chip n-aduce cu Sfanta Cruce. Iar diavolii ii indemnau mereu la acestea, ca sa le
indeparteze gandurile, sa nu vada slujba ingerilor si a ostilor ceresti, sa nu auda cantarea
acestora si sa nu inteleaga mantuitoarele cuvinte ale Dumnezeiestii Liturghii, iesite din
gura preotului, omul lui Dumnezeu si purtatorul cuvantului Lui.
O, oameni nechibzuiti si netrebnici! Zicea imparatul. Voi nu stiti ce aveti inainte!
Veniti aicea ca la o priveliste oarecare, sa va desfatati poftele voastre. Voi nu vedeti dracii
calarindu-va si batandu-si joc de voi!Veniti-va in fire si intoarceti-va gandul la Hristos,
al carui ostas sunt si eu de azi.
Si-n vreme ce crestinii care indraznisera a intra in Biserica, dimpreuna cu
imparatul si cu ceilalti sfetnici si ostasi ai lui, stateau cu capetele plecate, Amfilog auzea
rugaciunea preotului din altar, desi acesta o spunea in taina: Multumesc Tie, Imparate
nevazutule, care cu puterea Ta cea nemasurata toate le-ai facut si cu multimea milei Tale,
din nefiinta in nefiinta toate le-ai adus. Insuti Stapane, cauta din cer spre cei ce si-au
plecat Tie capetele lor, caci nu le-au plecat trupului si sangelui, ci Tie infricosatului
DumnezeuTu dar, Stapane cele puse inainte tuturor, noua spre bine le intocmeste, dupa
a fiecaruia osebita trebuinta: cu cei ce inoata pe ape impreuna inoata, cu cei ce
calatoresc impreuna calatoreste, pe cei bolnavi ii tamaduieste, Cel ce esti doctorul
sufletelor si al trupurilor.
Cand preotul si-a incheiat rugaciunea graind: Cu darul si cu indurarile iubirii
Tale de oameni, a unuia nascut Fiului Tau, cu care impreuna bine esti cuvantat, cu
Preasfantul si Bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururi si in vecii vecilor,
atunci a vazut imparatul cum se pogoara din cer Dumnezeu Parintele Ceresc, umpland
altarul si Biserica de slava si lumina Sa; iar cand preotul a luat, cu mare frica in mainile
sale, sfantul Agnet si l-a ridicat putintel in sus pregatindu-se pentru a grai: Sa luam
aminte, Sfintele Sfintilor, atunci Dumnezeu Tatal a luat din mainile lui Sfantul Trup al
Fiului Sau, L-a impartit singur, in cele patru parti si a dat preotului zicandu-i: Primeste
credinciosule slujitor al Fiului Meu cel iubit, Care a patimit pentru toata lumea. Te-am
facut vrednic de impartasirea cu Trupul si Sangele fiului Meu, pentru ca si tu sa indrepti
si sa sfintesti pe credinciosi.
Preotul a luat cu smerenie adanca si a dus la gura, si pe cand manca, lui Amfilog i
se parea ca mananca foc curatitor. Asa este Trupul Domnului. Dupa ce si-a sters palma cu
un burete, s-a apropiat cu cutremur de Sfantul Potir zicand: Iata vin din noi la
nemuritorul imparat, iar Imparatul cel Ceresc i-a adus Potirul la buze, zicandu-i din
nou: Primeste slujitorule al Fiului Meu celui prea iubit, care a patimit pentru toata
lumea. Iertate sa-ti fie toate pacatele tale, prin jertfa aceasta pe care tu ai inchipuit-o si
ai slujit-o astazi. Stergandu-si buzele preotul zice: Iata s-a atins de buzele mele va
sterge faradelegile mele si pacatele mele le va curata.

A luat apoi buretele, care totdeauna sta pe Sf. Masa, si adunand toate particelele si
faramiturile de pe Santul Disc: cele pentru sfinti, cele pentru vii si mortile-a turnat in
Sf. Potir spunand: Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aicea, cu cinstit
Sangele Tau, pentru rugaciunile Sfintilor Tai.
Acum a vazut Amfilog pe toti cei pomeniti de preot si pentru care se pusese pe Sf.
Disc particele din Sfanta Painei-a vazut curatiti de pacate si luminati casfintii. Pe
bolnavi i-a vazut ridicati din pat si din boala, usurati si insanatosindu-se si multumind lui
Dumnezeu, pentru aceasta: pe calatori i-a vazut feriti de primejdii, caci ingerii ii pazeau
pe unii, iar pe altii ii calauzeau; pe cei lipsiti i-a vazut ajutorati. Pe toti mortii pomeniti i-a
vazut usurati de pacatele lor, iar pe cei din focul iadului, ii chinuiau diavolii din ce in ce
mai putin, cand preotul se ruga pentru dansii, pomenindu-i.
De asemenea si pe sine s-a simtit Amfilog impacat si usurat in sufletul sau. Atatea
vazuse si intelesese el in aceste doua ceasuri de slujba si asa i se intiparisera acestea in
minte, incat i se parea ca-i crestin de multi ani. Nu mai era Amfilog, mandrul imparat al
Arabiei, care intrase in Biserica cu gandul rau si care daduse porunca strasnica sa o
inconjoare ca sa prinda pe preotul socotit ucigas. Nu, acum era alt Amfilog. Zburase
mandria din sufletul lui, se cutremurase pana in adancul fiintei sale de cate vazuse si
auzise si cum preotul se rugase si pentru cei care intra in aceasta Sfanta Bisericacum
si pentru cei care vietuiesc in acest oras, se simtea slobozit de orice greseala.
O! cum dorea sa guste si el din izvorul curateniei si al sfinteniei cu care preotul a
venit in usile altarului, graind si chemand cu caldura la sine: Cu frica lui Dumnezeu, si
cu credinta, si cu dragoste sa va apropiati!Dupa ce preotul s-a intors din nou in fata
Sf. Mese, a cadit zicand incet: Inalta-te peste ceruri Dumnezeule si peste tot pamantul
slava Ta, a vazut Amfilog toate cetele ingeresti pogorandu-se din nepatrunse inaltimi
ceresti, au umplut Sfantul Altar si cu cinste si slava nesfarsita au luat pe Pruncul pe care
imparatul il vazuse injunghiat, iar acum viu, intreg si nevatamat, mai luminat decat
soarele si L-au dus la cer, spre scaunul Dumnezeirei, cu multe cantari Dumnezeiesti, asa
cum numai ingerii pot si stiu a canta.
De mare frica a fost cuprins Amfilog imparatul, vazand acestea! Tot sufletul sau
se cutremura. Dar nici nu se mira. Intelegea ca Dumnezeu Hristos, se sfarma si se
imparte, Mielul lui Dumnezeu cel ce se sfarama si nu se desparte, cel ce se mananca
pururi si niciodata nu se sfarseste, ci pe cei ce se impartasesc ii sfinteste. Acum incepea
sa i se dezlege in minte toate tainele crestinesti. Iar cand preotul s-a intors in usile
Altarului si a zis: Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau dar si cu a Sa iubire de
oameni, totdeauna acum si pururi si in vecii vecilor, asa de mic s-a simtit fata de acest
om a lui Hristos, asa de intunecata si de pierduta-n zadar i se parea viata traita pana
acum, asa de departe de Domnul, de dulceata si de mantuirea pe care numai El o poate
da, incat, nu s-a mai putut tine si a cazut cu fata la pamant strigand: Fi-ti mila si de mine
pacatosul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, si ma miluieste. Si tu, parinte,
roaga-te Stapanului si Domnului tau pentru mine mult ticalosul, cel ce prea mult am
pacatuit. Roaga-te sa se indure si de mine si sa ma scoata din intunericul paganatatii, in
care am trait din pantecele maicii mele, ca sa nu pier in veci.
Si indata s-a auzit un glas zicand: Boteaza-te si te vei mantui, intrand in ceata
sfintilor, pe care i-ai vazut astazi aici.
Cand preotul a zis: Drepti primind Dumnezeiestile, sfintele, nemuritoareleale
lui Hristos Taine, iata un inger a venit si a luat toate pacatele preotului ce erau scrise pe

o foaie alba de hartie si le-a aruncat in foc, zicand: Sangele cel sfant a lui Hristos le-a
curatat, ramanand preotul curat si luminat. Atunci imparatul a strigat: O, tu, parinte,
ajuta neputintei mele, tu cel curatit de focul cel dumnezeiesc. S-a sculat apoi, a stat drept
si iata sfintitul slujitor al altarului a venit la dansul cu anafora, caruia, ca sa-l ispiteasca, ia zis: Ce-mi aduci mie aceste sfaramituri de paine? Eu te-am vazut ca ai taiat un prunc
mai luminat decat soarele si din trupul Lui ai mancat. De ce nu-mi aduci si mie ca si eu
am vazut azi toata slujba ta, cunosc acum si cred in Domnul Iisus Hristos. Foarte s-a
mirat preotul de acest raspuns al imparatului, nestiind el de dumnezeiasca descoperire ce i
se aratase; dar indata s-a luminat de Duhul Sfant, a inteles minunata aratare si i-a raspuns
imparatului, smerindu-se pe sine: Mai bun esti tu inaintea lui Dumnezeu, decat mine
nevrednicul, caci eu am slujit aceasta paine asa cum mi s-a dat si dupa cum s-a lasat de la
Sf. Apostoli si se obisnuieste de sute si sute de ani. Spre slujba aceasta am fost si sfintit
de Dumnezeu prin rugaciunile si punerea peste mine, a mainilor stapanului meu
ArhiereulAcum nici nu stiu a grai mai mult. Dupa cat cunosc insa, ce ti s-a aratat astazi
in acest sfant locas, ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tot ce inseamna si ce
inchipuie slujba noastra, Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Zic inaltimei tale sa primesti
aceasta anafora, care este dar bisericesc, iar dupa ce te va lumina Domnul, prin darul
Sfantului Botez, vei primi si aceasta taina Dumnezeiasca a Prea Sfantului Trup si Sange
al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Raspuns-a pe data Amfilog si toti ai
sai: Boteaza-ne pe noi o, tu, Sfintita sluga a lui Hristos, Dumnezeiescul Prunc, pe care
L-am vazut azi pe bratele tale. Mie nu-mi este ingaduit, a raspuns Ioanichie, ca eu preot
sa botez pe un imparat, ori pe boierii lui, fara blagoslovenia stapanului meu, patriarhul.
Sfatuiesc deci, pe Domnia ta, sa trimiti la Antiohia sa vie patriarhul, care din pricina
prigoanei tale a plecat de aici si el te va Boteza.
S-a luminat imparatul si fara zabava a trimis la Antiohia mai multi boieri, scriind
patriarhului ce dorinta ii framanta sufletul si rugandu-i fierbinte sa vie sa-l lumineze prin
baia Sf. Botez, caci Dumnezeu, i-a descoperit infricosata taina a credintei si amar se
caieste de cele ce a savarsit in viata pana atunciCine poate spune mirarea patriarhului,
cand a primit scrisoarea imparatului Amfilog? S-a veselit si a multumit cu multa
rugaciune lui Dumnezeu, care face din vrajmasi prieteni si din imparati pagani, crestini
de rand si mucenici alesi. Pe cat de cu graba si-a trimis Amfilog solii, pe atat de grabnic a
plecat si patriarhul cu dansii spre Ierusalim.
Cand i s-a adus vestea imparatului ca se apropie patriarhul, indata a poruncit sa se
stranga toata oastea. S-au impodobit cu totii si au iesit intru intampinarea alesului
Domnului, patriarhul Metodie.
Acesta vedea si nu credea. I se parea mestesugita inselaciunea paganului si grea
cursa in care l-a prins. Isi inchipuia sa scrisoarea stapanului Arabilor si cuvintele lui cele
dulci si smerite, au fost numai un lat cu care sa-l prinda si sa-l ucida.
O, Doamne, faca-se voia Ta. De moarte am plecat din Ierusalimul asupra caruia
venea acest pagan si iata, Tu m-ai adus tot in mainile lui. Faca-se voia Ta, acum si in vecii
vecilor. Asa graia intru sine patriarhul Metodie. Veneau unul catre altul: imparatul
Amfilog cu inima franta si smerita, ca sa se inchine botezatorului sau, S. Metodie, acesta,
lasandu-se cu totul in voia Domnului, sa vada pe cel ce asa de cu viclesug il prinsese. Dar
cand s-au apropiat, a descalecat imparatul de pe frumosul lui armasar si a cazut in praful
drumului, strigand dintru adancul sufletului sau: Bine ai venit, parintele si luminatorul
sufletului meu. Binecuvanteaza-ma si te roaga pentru mine nevrednicul robul tau.

Inchinaciunea imparatului si glasul lui duios, i-au spus patriarhului ca era

adevarata scrisoarea, ca nu e nici o inselaciune. L-a ridicat de jos pe imparat, l-a
imbratisat, l-a sarutat ca pe un frate bun, si au intrat amandoi in cetate. Amfilog,
puternicul stapan al Arabilor, plangea.
De ce plangi, o, imparate? a grait Metodie. Pentru faradelegea ce am savarsit,
parintele meu. Cum am daramat sfanta cetate, cate vieti le-am stins in mormant, nestiind
ce fac! Si cum voiam sa spulber din temelii si Sf. Biserica, iar pe voi sa va sterg de pe
fata pamantului.
Asa a ingaduit Dumnezeu, imparate, ca sangele celor ucisi de tine sa fie pretul
luminarii tale, tocmai cum sangele lui Hristos, a fost si este pretul rascumpararii noastre a
tuturor din robia pacatului. Tu nu-i plange pe cei morti, plange viata ta cea pacatoasa de
pana acum si nu uita ca, daca mantuirea ta a fost platita cu atata jertfa de sange si de vieti
omenesti, si viata ta va fi jertfa pentru slava lui Dumnezeu, pentru izbandirea si intarirea
altora.
Pe toti i-a botezat patriarhul in Biserica Sf. Mormant cea facatoare de minuni, ca
si cea povestita aici: pe imparat, pe sfetnici, pe capitani si pe toata oastea si slujitorii. Nu
mai era acum stapan si sluga, ostasi si capitani. Toti se simteau frati, si toti se vedea slugi
plecate ale unui singur stapan, Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Le-a aratat apoi in cuvinte calde tot firul credintei crestine, le-a deslusit jertfa
Domnului nostru Iisus Hristos pentru noi, intarindu-i pe toti in cele ce au vazut si au
crezut.
Sa spuneti acestea in toate laturile pamantului in care veti merge. Sa fiti
pretutindeni martori ai acestei dumnezeiesti minuni pe care Hristos a lucrat-o inaintea
ochilor vostri, iar credinta si faptele voastre sa straluceasca inaintea oamenilor, pentru
slava Domnului Dumnezeu. El va fi cu voi in toate zilele voastre, va va lumina si va va
intari. Lui sa va rugati si numai Lui sa-I cereti ajutor. Si spuneti tuturor ce se savarseste in
timpul slujbei Dumnezeiestii Liturghii, ca sa stie toti ce ati vazut voi aici, pentru ca
Domnul v-a descoperit aceasta, ca toata lumea sa cunoasca, ce inseamna aceasta Sf.
Slujba!
Si iataacum mi se arata Hristos Domnul si-mi spune ca si voi veti patimi
pentru numele Lui. Dar sa nu va smintiti, caci cel ce rabda pana la sfarsit, acela se va
mantui. Veti fi pusi la incercari si la munci grele cand veti marturisi pe Hristos, si veti
muri strigand ca talharul de pe Crucea Golgotei: Pomeneste-ma Doamne, cand vei veni
intru imparatia Ta. Cununi de mucenicie sfanta si vesnica, ca aceea pe care ai vazut-o, o,
imparate, in mana ingerului la sfanta Liturghie, vor straluci pe capetele voastre. Inca si
minuni se vor lucra de Domnul prin voi. Caci voi sunteti de acum, vase alese ale Lui,
vrand sa arate lumii taria credintei voastre. A voastra va fi imparatia lui Hristos si a Lui
slava si cinstea, taria si puterea in vecii vecilor. Amin Multe le-a vorbit patriarhul, cat
nu se mai saturau ei ascultandu-l si mult s-au rugat pentru dansii. Spre seara s-au despartit
cu jale mare si lacrimi multe. N-a vrut insa sa-i lase orfani si le-a dat pe preotul Ioanichie
sa-i invete si sa le fie parinte si tovaras: iar aceasta mult a bucurat pe imparat si pe toti ai
lui
Intoarcerea lui Amfilog cu oastea lui cea numeroasa si cu crucea in frunte, nu mai
era cu zgomot si cu zanganit de arme. Toti erau tacuti parca n-ar fi fost inarmati, dar
veseli. Veseli de dumnezeiasca schimbare ce se facuse in viata lor si ardeau de dorinta de
a povesti si celor de acasa minunea pe care Dumnezeu le-o descoperise.

Cand imparatul Babilonului, Amurat, i s-a adus vestea intoarcerii lui Amfilog cu
toata oastea, i-a iesit intru intimpinare. Unde sunt robii, unde-s prazile? Zicea el catre
sfetnicii sai. Oastea mea a fost biruita? Si de ce au steag nou, cu doua bete puse crucis?
Amfilog i-a vorbit de o biruinta stralucita, dar nu de a oastei si a lui, ci de biruinta
lui Hristos, povestindu-i cu de-amanuntul tot ce se intamplase, tot ce vazuse si simtise la
slujba crestina a Liturghiei din Biserica cea mare a Ierusalimului Coroana biruintei
Domnului si cea mai mareata dovada a acestei biruinte, iat-o luminate imparate: eu sunt
crestin. M-am botezat cu toata oastea, boierii si capitanii, iar steagul acesta din fruntea
ostirii este crucea pe care a fost rastignit Hristos, Dumnezeul nostru, de catre evreii cei
zavistnici, care te-au starnit si pe tine la razboi.
Cumplita manie a cuprins sufletul nelegiuitului Amurat. Dar tot n-a crezut ce a
auzit, asa de neasteptata a fost aceasta veste. De aceea i-a poruncit: Sa mergi acum
indata, si-n fata mea si a oastei mele, sa te inchini zeilor nostri si sa le aduci jertfa; de nu,
de moarte grozava vei pieri tu si tot neamul tau, ca si cei ce vor face ca tine.
O, marit si bogat imparat al Babilonului, a raspuns Amfilog, cum nu crezi tu cele
ce-ti spune inima mea? Am plecat de aici cu gandul de a indeplini porunca ta si dorinta
mea. Am daramat cetatea Ierusalimului, am trecut-o prin foc si sabie, apoi m-am pornit sa
daram si Biserica, sa nimicesc pe toti cei ce se numesc crestini, dupa numele
Dumnezeului lor, Hristos. Stapanul lor, patriarhul, fugise de groaza oastei si a numelui
meu. De asemeni si multi credinciosi cu dansul. Am intrat in Biserica sa vad cu ochii mei
slujba lor. Si, o, stapane Amurat, nu poate limba si nu-s in stare buzele mele a spune ceam vazut acolo. In Biserica crestinilor nu slujeste om, un preot, ci printr-insul si cu dansul
slujesc mii de ingeri, odata cu el aducand slava lui Dumnezeu si jertfa cea fara de sange.
Dumnezeul lor, si de acum al nostru, Hristos, este Fiul lui Dumnezeu, facatorul tuturor
celor vazute si al celor nevazute. El S-a dat de buna voie jertfa pe cruce, pentru iertarea
pacatelor tuturor celor care cred intr-insul si se impartasesc cu Trupul Lui cel sfant si cu
Sangele Lui cel scump.
Am vazut cum preotul impunge intr-o paine, dar ingerii Domnului imi arata ca
injunghia un prunc nevinovat ca un mielLa dreapta Lui sta Sfanta Lui Maica si
Fecioara-n veci, la stanga cetele tuturor sfintilor. Toate pacatele celor pomeniti acolo le
curata Domnul, aruncandu-se in foc de sfintii ingeri.
Am vazut cum din gura preotului luau ingerii cuvintele invataturii lui Hristos si le
duceau pretutindeni. Cine are urechi de auzit, aude.
Am mai vazut cum slujitorul acela al Bisericii ingropa pe Hristos dupa iesirea cu
sfintele daruri; cum painea aceea si vinul se prefaceau prin puterea lui Dumnezeu, in
insasi Trupul si Sangele Domnului Hristos. Si cand se impartaseau dintr-insele foc luau,
de-i curata pe cei ce le gustau cu frica de Dumnezeu si-i faceau ca ingerii.
Slujitorul lor si al meu, pe care l-am si adus cu mine, desi e om, atunci la slujba e
luminat si curat ca ingerul. E inger in trup omenesc. Pleaca-te inaintea lui, inaintea
acestui curatit si sfintit om al lui Dumnezeu.
O, imparate, nu mai pot spune ce-am vazut!E asa dulce viata cu Hristos, atata
multumire iti toarna in suflet in harul Lui si atata liniste si dragoste in inima, ca nici nu
banuiesti. Crede si tu in Hristos, boteaza-te ca si noi care ne-am intors din Ierusalim si te
vei invrednici si tu sa vezi cu ochii tai aceea ce buzele mele nu-s in stare sa spuie, ce-am
vazut si ce-am auzit. Rogu-te imparate, pentru mantuirea ta si a lor tai, nu mai ramane in
credinta de pana acum, nu mai salaslui in intuneric, ci vino la lumina lui Hristos, ca sa nu

fie vai si amar de voi!Am vazut draci calarind pe cei necredinciosi si cantarindu-le
pacatele pe care ingerii nu le puteau sterge, asa erau de multe si de grele. Acesti spurcati
te vor chinui si pe tine in vesnicile munci ale focului nestins daca nu asculti chemarea lui
Hristos, facuta prin mine nevrednicul robul Sau, caruia eu ma inchin de acum intotdeauna
impreuna cu toti ai mei. El e Dumnezeul Tare si vesnic viu, nu lemnele si pietrele moarte,
ca idolii tai; de aceea nu putem aduce jertfa decat lui Hristos, caruia suntem gata sa-I
jertfim chiar viata noastra. Pentru ca noi vom trai cu Domnul in veci, pentru aceasta nici
nu ne temem de moarte. Hristos este cu noi. Si cum a murit El ca sa ne invete cuvantul
adevarului si al vietii vesnice, tot asa suntem si noi gata sa murim cu trupul pentru
numele Lui.
N-apuca sa-si sfarseasca Amfilog cuvantul si o porunca scurta rasuna. Ca un leu
racnind Amurat a strigat: Taiati capul nelegiuitului.
Si deodata s-a veselit privirea lui Amfilog, i s-a luminat fata ca soarele, si-a
indreptat ochii spre cer si a grait: Doamne Iisuse Hristoase, primeste-ma si pe mine
pacatosul robul Tau. Ochii lui nu s-au inchis cand i s-a rostogolit capul, ci tot in sus
cautau, limpezi, iar buzele lui parca mereu strigau: Doamne Iisuse Hristoase, primestema si pe mine pacatosul robul Tau.
Si cununi de aur straluceau pe capetele tuturor celor ce piereau, cat s-au
spaimantat toti ostasii lui Amurat si chiar el insusi.
Atunci s-a auzit mare glas de lauda pentru Hristos. Si nimeni din ucigasi nu
pricepeau de unde le venea aceasta putere nemaipomenita de a primi moartea cu bucurie,
pentru ca prin moarte ei primeau viata(Ioan 8,5-1).
Astfel s-a aratat cata putere revarsa in suflete credinta nezdruncinata in Hristos
care lumineaza si intareste pe om si s-a plinit si cuvantul patriarhului Metodie, ca vor
primi cununa muceniceasca pentru Hristos si de la Hristos Dumnezeul nostru, a caruia
este puterea si slava in veci. Amin.

06.09.2004, Cluj-Napoca (Catholica)

Numrul pe lunile iulie-august al publicaiei ortodoxe clujene
"Renaterea" include un lung i interesant material semnat de IPS
Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului i Clujului. Titlul
este "Liturghia ca mprie a Cerurilor. Slujitorii Liturghiei: preotul i
mirenii", iar subtitlul "fragment dintr-o catehez n catedral". nc de
la nceput de articol, Arhiepiscopul ortodox subliniaz c "structura
literar a Liturghiei este aceea a unei piese de teatru. Toat slujba
este un dialog ntre doi parteneri: preotul, pe de o parte, i credincioii
mireni, pe de alta, cu precizarea c ei, mpreun, alctuiesc un tot."
n articolul-catehez, IPS Anania trateaz "raportul dintre preot i
pstoriii si", pornind de la premisa c ntre mireni, care sunt poporul
lui Dumnezeu, "prea puini [...] au contiina c sunt purttorii acestui
titlu de noblee duhovniceasc. De aici sentimentul c prezena mirenilor la slujb este oarecum
facultativ, circumstanial, mai mult afectiv dect mrturisitoare." Pentru a sublinia valoarea
mirenilor, IPS Anania amintete rolul pe care l joac ei n alegerea Episcopilor, respectiv la
hirotonirea unui preot. n continuare se spune: "preotul i mirenii sunt mpreun slujitori ai
aceleiai Liturghii. [...] Preotul n nici un caz i niciodat nu poate oficia Sfnta Liturghie de unul
singur. El trebuie s aib neaprat un partener de dialog, iar acesta, n absena sau prin

ignorarea poporului, este cntreul."

Arhiepiscopul ortodox mai scrie: "Fiecare cretin ortodox, brbat sau femeie, face parte din
preoia universal pe care Sfntul Apostol Petru o numete `preoie mprteasca`. [...] Mireanul
are preoie sfnt, preotul are preoie sfinitoare. Cel dinti a primit darul Sfntului Duh, cel de-al
doilea l i transmite. Amndoi ns, laolalt, sunt factori activi n viaa Bisericii." Vorbind despre
"co-liturghisirea" fcut de preot i mireni, IPS Anania constat cu tristee c "realitatea actual
ne pune n faa unui popor care vine la slujb, st cuminte n biseric, tace cu evlavie i ascult
cu decen, admir un cor sau ndur un cntre, rugndu-se n tain cu vorbele pe care fiecare
le tie de acas. Cnd cineva e familiar cu cntrile i le ngn odat cu corul, o face cu
timiditate, i cu sentimentul intrusului admonestabil. [...] n vechime ns nu a fost aa, ci tot
poporul prezent n biseric ddea rspunsurile liturgice."
IPS Anania nu constat doar, ci i acioneaz. "n urma unor ndelungate observaii i chibzuine,
am nceput s pregtesc un proiect de hotrre a Sfntului Sinod pentru reintroducerea cntrii
omofone, n toate bisericile care nu o au. Predarea i conducerea cntrii omofone i revine
cntreului, care i recapt astfel i numele de dascl, adic de nvtor, sub ndrumarea
preotului paroh." i apoi repet: "Sfnta Liturghie este svrit mpreun de ctre preot i popor,
cu meniunea c participarea poporului lui Dumnezeu nu este auxiliar, ci egal cu cea a
preotului."