Sunteți pe pagina 1din 48

Prof .

Maria Cotea
SUPORT DE CURS
NURSING COMUNITAR
Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si devotement
pentru oameni si sanatatea lor.
Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata isi
organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in vederea pastrarii
igienei personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea diagnosticului si
aplicarea tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa poata asigura fiecaruia un
standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de sanatate si a cresterii duratei de viata a
individului.
Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la perioada definirii
sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea de sanatate a individului si
sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o expresie a functionarii fiziologice si
psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem de ingrijire
conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona intr-un cadru privat sau public".
Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai inalt nivel
de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in sens larg la toate fiintele
omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de componentele sale
biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele sunt acelea care se ingrijesc de
aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).
Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care afecteaza
oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de stimuli ambientali
interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele intelectuale, psihologice si
interpersonale ale individului care pot influenta reactiile ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua dinamica si
schimbare. Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza continuu la factorii de mediu
si de stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este influentata de multi factori,
definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate celorlalte concepte.
Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si
cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de nursing.
Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea, activitatea
ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de lucru, colaborare
complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si studiul
permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu probleme de
sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile infirmitati.
In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde pentru practica
de nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.
3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.
4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de nursing.
5. Interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de sanatate, a
recuperarii si mentinerii sale.
6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea comuna a
nursei si a sa.

8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor, definirea noilor


scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.
Integrarea
Una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu celelalte serviciile
de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea cunostintelor de psihologie
comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si recunoasterea de catre comunitate a
responsabilitatilor ce le revin in raport cu dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum
si a valorilor rezultate din relatia asistenta - client si asistenta-familie.
Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au inceput sa
fie preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca
sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.
Formele nursingului
Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate varstele. Ele se
adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in convalescenta care
necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a domiciliu pot fi specializate si
depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.
Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire programe de
planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din spital.
Regulile nursingului comunitar
Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de derularea in bune conditii a
activitatii de nursing comunitar:
1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea nevoilor de
ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop recunoasterea nevoilor
de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a programelor de sanatate publica.
2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor lor.
3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din programul de
nursing.
4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la resursele
economice, culturale, sociale din aria de referinta.
5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.
6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti integrale ale
nursingului comunitar.
7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in comunitate.
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari periodice
privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.
9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna functionare a echipei
fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea scopurilor si obiectivelor
propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru client si comunitate.
10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului responsabil de
ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.
11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat (exemplu, asistenta
sefa, directorul de nursing)
12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie continua pentru
personalul de ingrijire.
13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala perioadica.
Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare si
ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul principal
al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul de
independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.

De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul


clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip geriatric,
datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi singuri acasa, a
maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor cardiovasculare, la care
imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a impiedicat aparitia unui numar important
de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor semnificative interventii de reabilitare resocializare.
In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai
oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.
Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a membrilor
familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia, pentru a
le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si pentru sanatatea
celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru sanatatea celor incredintati
din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de munca.
DEFINIREA INGRIJIRILOR DE SANATATE COMUNITARA
Definitia A.N.A. :
A.N.A. (American Nurses Association) da urmatoarea definitie pentru nursingul comunitar:
Nursingul comunitar nu este numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii in domeniul
sanatatii, ci are scopul de a mentine si a stimula sanatatea populatiei.
Ingrijirile au un caracter continuu. Ingrijirea este orientata asupra individului, a familiei sau a
grupului si contribuie astfel la sanatatea intregii populatii a zonei respective (sau oras).
Nursa aplica diverse metode pentru a mentine si stimula sanatatea, coordoneaza activitatea in
acest domeniu si stimuleaza continuitatea. Scopul ei este si acela de a-i apropia pe indivizi, familie
sau diverse grupuri.
Din aceasta definitie reiese ca interventiile nursei nu se orienteaza doar spre pacientii
individuali, ci cuprind si mediul social, afectiv si fizic al acestora.
Elementele practicii sanatatii comunitare:
1. Promovarea unui stil de viata sanatos.
2. Tratarea tulburarilor si afectiunilor prin interventii directe si indirecte.
3. Promovarea recuperarii.
4. Sprijinirea serviciilor comunitare.
5. Susinerea serviciilor primare de ingrijire a sanatatii.
6. Aprecierea nevoilor si evaluarea serviciilor.
Preceptele ingrijirii sanatatii in comunitate: activitate stabilita pe baza nevoilor si a
planului general de sanatate, scopuri si obiective clare, integrarea cetenilor in servicii pentru
intreaga comunitate, familia ca unitate de baza, promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate,
implicarea familiei si indivizilor in luarea deciziei, aprecierea periodica si continua a starii de
sanatate, buna pregatire a asistentului medical, asistentul - membru activ al echipei de ingrijire,
acordarea ingrijirilor conform recomandarilor medicale, utilizarea inregistrarilor, dirijarea clientului
si familiei catre resurse comunitare, supravegherea personalului de ingrijire, planificare programelor
de educatie continua si asumarea responsabilitatii.
Rolul familiei
Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de orice persoana din
grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu in rezolvarea de catre
el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea igienei personale

corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi pana
la sau intre vizitele personalului de specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea (cresterea)
gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista clientul pentru a
functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta. Acest timp de asistenta se
poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi intre client si alte institutii
comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice ca si
micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor indelungate pot fi
preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile terminale pot fi
monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat de client si familia sa.
Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin psihic
prin:
1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea, rationalizarea,
distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de persoana asistata, precum si
interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile morale, credintele religioase, opiniile si
prejudecatile proprii si ale grupului familial.
2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul anterior boli,
produs de alte evenimente psihotraumatizante.
3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea patologica
actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea functiilor intelectuale si
emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar fi nevoia
de tutela juridica.
Esecuri
Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire sunt legate de
complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor si circumstantelor specifice
fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu potential contradictoriu pozitiv sau
negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor abilitati speciale de evaluare si
coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.
MODELE CONCEPTUALE
Procesul de nursing, se definete ca un proces dinamic, adaptabil la cerinele individului i
trebuinele societii, mentinndu-i nealterat obiectivul principal, obinerea unei mai bune stri de
snatate pentru individ, familie, comunitate.
Astzi procesul de nursing a cptat valene noi, rolul asistentului medical a devenit mai
complex, n sensul lrgirii sferei de activitate, una dintre ndatoriri fiind aceea "de a diagnostica i
stabili atitudinea terapeutic adecvat pentru rspunsul individului fa de o problem de sntate
actual sau potenial.
n centrul ngrijirilor de sntate se afl pacientul, dar el nu mai este perceput simplist doar
ca un individ ce sufer de o anumita boal, ci este apreciat holistic ca o persoan cu necesiti fizice,
emoionale, psihologice, intelectuale, sociale i spirituale.
"Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa tratezi capul fara sa tii cont de
minte si nu poti sa tratezi mintea fara sa tii cont de sufletul si spiritul omului" (Zamolxe)
Conform dictionarului explicativ roman, holism inseamna: conceptie care interpreteaza teza
ireductibilitatii intregului la suma partilor sale, socotind drept "factor integrator" al lumii un
principiu imaterial si incognoscibil.Domeniul in care se aplica cel mai frecvent termenul de holism
este cel medical. Totusi, este constructiv sa il aplicam in toate planurile existentiale si mai ales in cel
spiritual.

Aceste necesiti inter-relaioneaz, sunt interdependente, de egal importan i reprezint


fundamentul interveniilor asistentului medical ce va trebui s se adapteze la o infinitate de reacii,
manifestri, triri, relaii interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagonitilor
implicai i de specificul situaiei concrete n care i desfoar activitatea.
Este important ca asistentul medical s fie familiarizat cu aspectul complex al naturii psihice
umane, s neleag c indivizi diferii au reacii diferite fa de aceeai problem urmare a structurii
lor unice de personalitate. Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dac i vom cunoate mediul
de via i activitate.
Suntem ceea ce suntem i devenim ceea ce devenim, n mare parte, datorit contextului social
n care existm i ne desfurm activitatea. Socializarea se realizeaz n interiorul diverselor grupuri
umane (familie, coal, prieteni, colectiv de munc). Grupul intermediaz individului relaia cu
societatea i cu sine.
Individul dezvolt concomitent i continuu relaii informaionale cu lumea extern i cu
propria fiin, ntreinnd la nivelul normalului, un echilibru ntre cunoaterea de sine i cunoaterea
realitii. Fiecare ne natem cu un potenial uman care se valorific i se dezvolt treptat pnn .
socializare, asimilarea valorilor i comportamentelor sub forma unei nvri continue.
Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat n cteva idei principale ce stau
la baza susinerii tiinifice a desfurrii procesului de nursing:
individul este un tot unitar caracterizat prin integritate i el reprezint mai mult dect suma prilor
sale componente;
individul este n permanent interaciune cu mediul nconjurtor, schimbnd materie i energie cu
acesta;
evoluia fiziologic a individului este ireversibil i unidirecional n timp i spaiu;
individul uman se caracterizeaz prin capacitate de abstracie, imaginaie, senzaii, emoii.
Toate aceste aprecieri subliniaz evoluia conceptului "ngrijirilor de sntate" de-a lungul
timpului i adaptarea acestuia la principiile de organizare actual a sistemului sanitar, urmrind n
principal rolul asistentului medical:
asistentul medical reprezint un element important al echipei medicale;
asistentul medical desfoar o activitate autonom, cu competene bine stabilite;
activitatea medical nu vizeaz doar tratarea eficient a mbolnvirilor, n prezent accentul se pune
pe prevenirea bolilor i promovarea strii de sntate;
rolul asistentului medical intervine att n ngrijirea individului ct i a comunitii (promovarea
sntii, educaia pentru sntate).
Organizarea datelor culese n vederea ntocmirii planului de ngrijire se poate face conform
unui model conceptual. Conceptele sunt necesare n nursing pentru a lega teoria de practic, iar
pentru a fi complete trebuie s conin elemente critice severe precum procesul de nursing, un scop
anume, un raionament, o specificare a rolului profesional, o descriere a clientului i a aezrii
clinice.
Procesul de ngrijire lucreaz cu trei concepte eseniale omul, sntatea i boala.
Omul
este o fiin unic , unicitatea fiind dat de nevoile psihologice, sociale
i culturale ce se altur nevoilor de baz, biologice ale supravieuirii. Asigurarea exclusiv numai
aanumitor nevoi, excluznd alte aspecte , duce inevitabil la un eec terapeutic.
Sntatea

definit conform OMS, ca o stare de bine fizic, mintal i social, ce nu constnumai n absena bolii
sau a infirmitii.Raportat la boal, sntatea reprezint ansamblul forelor biologice,
fizice, afective, psihice i sociale, mobilizate pentru a nfrunta, a compensa sau a depi boala.
Boala reprezint ruperea echilibrului sau a armoniei individului, prin apariia uneisufer ine
fizice, psihice sau prin apariia unei dificulti de adaptare la o situaie nou,
provizoriesau definitiv n existena individului.
Concepte de baz corelate:
-Sntatea se obine prin facilitarea procesului natural al organismului de a funciona;
-Preocuparea primar a asistentului medical este de a menine un mediu
sntos;
-ngrijirile de baz menin sau spijin adaptrile persoanei prin participarea sa activ.;
-ngrijirea persoanei reprezint obiectivul practicii nursingului i este
un proces interactiv;
-Persoanele sunt sisteme deschise care interacioneaz cu mediul;
-inta nursingului o constituie o persoan i creterea rspunsului ei adaptativ;
- Preocuparea nursingului o reprezint o persoan i aciunile ei de autongrijire;
-ngrijirea implic promovar ea unei interaciu ni optime ntre om i mediu;
-Fiina uman este un ntreg ireductibil care nu
p o a t e f i n e l e s r e d u c n d u - l l a p r i l e componente;
-Fiina uman i mediul sunt cmpuri de energie care interacioneaz unele
c u a l t e l e i c a r e converg constant ctre potenialele lor maxime.
Concepte de baz concordante conform crora orice persoan este un individ unic.
Nursingul centrat pe pacient semnific ngrijiri de baz individualizate; fiecare om este un individ
unic, i astfel el solicit o serie de abiliti unice, de tehnici i idei special desemnate lui.
Myra Levin a elaborat o teorie unic care prevede: i n t e r v e n i a n u r s i n g e s t e b a z a t p e
conservarea energiei individuale a pacientului;
-Intervenia nursing este bazat pe conservarea integritii structurale individuale
a pacientului;
-Intervenia nursing este bazat pe conservarea integritii personale individuale
a pacientului;
-Intervenia nursing este bazat pe conservarea integritii sociale individuale a
pacientului.Ideea de baz a tuturor conceptelor este aceea c ngrijirea persoanei reprezint
obiectivul practiciinursingului i este un proces interactiv.
Definiia elaborat de Consiliul Internaional de Nursing: Nursingul, ca part
e i n t e g r a n t a sistemului de asisten social, cuprinde ocrotirea sntii, prevenirea bolilor i
ngrijirea bolnavilor fizici,mentali, ca i a celor infirmi ( handicapai) de toate vrstele, n toate
formele de asisten social i aezricomunitare.Din aceast definiie reiese c:
-Interveniile nursing cupri nd i mediul social, afectiv i fizic al paci entului;
-Asistentul medical coordoneaz activitile de meninere a sntii;
-Stimuleaz continuitatea acestor activiti.
Scopul nursingului este acela de a acorda ngrijiri cu rol n pstrarea sau restabilirea independenei
individului pentru satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fi ajutat s-i conserve sau s-i
restabileasc independena sa, astfel nct s-i poatsatisface nevoile singur. Se va
favoriza vindecarea i se va asista muribundul spre un sfrit demn.
Modele conceptuale

I. Modelul Henderson.
II. Modelul de adaptare Roy.
III. Modelul Rogers.
IV. Modelul conceptual Dorothea Orem
V. Modelul conceptual Betty Neuman
VI Nursingul bazat pe stilul de via - Nancy Roper
VII. Modelul conceptual Hildegard Peplau
VIII Modelul conceptual Ida Jean Orlando
IX. Modelul conceptual Dorothy Johnson
X. Modelul conceptual Levine
XI. Modelul conceptual Imogene King
XII. Modelul conceptual Betty Neuman
I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson
n cartea sa, Principii fundamentale ale ngrijirii nursing, definete funcia nursei astfel:
Rolul esential al nursei este de a ajuta individul bolnav sau sntos prin activiti ce
contribuie la meninerea sau redobndirea sntii (sau sa-l asiste n ultimele clipe), pe care ar putea
s le ndeplineasc singur dac ar avea puterea, voina sau cunotinele necesare, s-l ajute s fac
aceasta pentru a-i rectiga independena ct mai repede posibil.
Modelul conceptual al Virginiei Henderson apreciaz individul ca fiind un tot unitar
caracterizat prin nevoi fiziologice i aspiraii denumite generic nevoi fundamentale. Acestea sunt:
A respira
A bea i a mnca
Nevoia de a elimina
Nevoia de a se mica i a avea o bun postur
Nevoia de a dormi i a se odihni
Nevoia de a se mbrca i dezbrca
Nevoia de a menine temperatura corpului n limite normale
nevoia de a fi curat, ngrijit, de a-i proteja tegumentele i mucoasele
Nevoia de a comunica
Nevoia de a evita pericolele
Nevoia de a aciona conform propriilor convingeri i valori, de a practica religia
Nevoia de autorealizare
Nevoia de a se recreea
Nevoia de a nvta cum s-i pstrezi sntatea

I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson

1. A respira si o buna circulatie

respiraia este procesul fiziologic prin care oxigenul din aerul atmosferic ajunge pn la nivelul
celulelor, unde este folosit n reaciile de oxido-reducere, dioxidul de carbon rezultat fiind eliminat
din organism prin expiraie;
o respiraie eficient presupune i o bun circulaie deoarece sngele joac rolul de transportor
pentru gazele respiratorii;
disfuncia respiratorie atrage dup sine o perturbare a ntregului orgamsm att la nivel fiziologic i
fiziopatologie (hipoxie tisular, hipercapnie) ct i psihologic (senzaie de sufocare, anxietate,
team).
2. A bea i a mnca
Apa reprezint aproximativ 60% din greutatea organismului adult, ea avnd un rol deosebit de
important n buna desfurare a proceselor fiziologice ale organismului.
Un individ poate supravieui cu:
15% din funcia normal a ficatului
25% din funcia normal a rinichilor
35% din numrul total de hematii
45% din suprafaa de hematoz pulmonar
70%din volumul plasmatic.
Reducerea volemiei cu mai mult de 30% este critic pentru supravieuire.
aprecierea statusului volemic al pacientului se poate face pe baza examenului clinic i a
investigaiilor paraclinice dar cel mai simplu prin stabilirea bilanului hidric aport - pierderi (intrri ieiri);
deficitul de ap al organismului va fi corectat prin hidratare per os sau la nevoie prin administrare de
soluii perfuzabile coloidale sau cristaloide;
excesul de ap al organismului impune restricionarea aportului i administrarea de diuretice;
principalul mecanism fiziologic de reglare a cantitii de ap din organism este reflexul de sete. La
vrstnici acest reflex diminu astfel c n mod obinuit acetia prezint un anumit grad de
deshidratare;
o alimentaie sntoas vizeaz mai multe aspecte: cantitatea alimentelor, calitatea acestora, ritmul
de administrare;
o diet adecvat trebuie s asigure un aport suficient de nutrieni, vitamine, ap i sruri minerale,
aport adaptat necesitilor organismului.
3. Nevoia de a elimina
organismul este un sistem deschis n permanent interaciune cu mediul nconjurtor, schimbnd cu
acesta materie i energie;
eliminarea satisface nevoia organismului de a ndeprta anumite substane nefolositoare rezultate din
metabolism sau digestie;
fiziologic eliminarea are loc la nivelul tegumentelor (transpiraie), respiraiei (expiraie), aparatului
renal (diurez), aparatului digestiv (scaun), aparatului genital feminin (menstruaie );
n anumite condiii patologice se produc modificri ale modalitilor de eliminare ale
organismului:
transpiraii abundente (coma hipoglicemic) hemoptizie (neoplasm pulmonar)
vrsturi bilioase (colecistit)
vrsturi explozive n jet, neprecedate de grea (tumori cerebrale)

hematemez {vrsturi cu aspect de za de cafea ce apar n hemoragia digestiv superioar)


hematurie (urin cu snge)
tulburri ale tranzitului intestinal cu alternana constipaie / diaree (tumori de colon)
melen (tumor de colon)
amenoree (lipsa menstruaiei - ovar polichistic).
4. Nevoia de a se mica i a avea o bun postur
nevoia de a te mica i a avea o bun postur reprezint un aspect esenial al mecanismului de
integrare a individului n mediul nconjurtor i orice disfuncionalitate legat de aceast nevoie
fundamental are repercursiuni n plan fizic, psihic i social;
meninerea independenei de micare i a unei bune posturi presupun integritatea structural i
funcional a sistemului osos, sistemului muscular, sistemului nervos, aparatului vestibular;
Putem ntlni:
paralizie - absena complet a forei musculare, urmare a pierderii contractilitii musculaturii striate
datorit ntreruperii uneia sau mai multor ci motorii cortico- musculare;
pareza - uoar slbire a forei musculare;
hemiplegia - paralizia unei jumti de corp;
monoplegie - paralizia unui singur membru;
paraplegia - paralizia jumtii inferioare a corpului;
tetraplegia - paralizia celor patru membre.
apariia deficitelor motorii atrage dup sine o serie de alte modificri:
tendina de limitare a folosirii prii afectate;
nesigurana echilibrului;
mersul cu pai mici;
diminuarea ncrederii n sine;
teama de a nu cdea;
nervozitate, nelinite.
5. Nevoia de a dormi i a se odihni
somnul reprezint o extindere a procesului de inhibiie la nivelul scoarei cerebrale, expresia
somatic a unei decuplri temporale a individului fa de mediul exterior.
Necesarul fiziologic de somn difer dup vrst:
la copii 12-14 ore
la adul 7-9 ore
la vrstnici 5-7 ore;
odihna i somnul n bune condiii i timp suficient sunt indispensabile unei bune funcionri a
organismului la randament maxim;
oboseala se definete ca fiind acea stare temporar a organismului care apare n urma unui efort
excesiv sau de prea lung durat i care se anuleaz ca urmare a unei perioade de odihn;
numeroase observaii i experimente au demonstrat c oboseala nu este un element periferic, legat de
organele efectoare (sistemul muscular) ci un fenomen central, nervos, legat fie de consumarea
substanei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai complexe (tipul de sistem nervos,
experiena de adaptare la mediu a individului);
asistentul medical va trebui s diferenieze:
oboseala patologic - care este parte a tabloului clinic al anumitor boli (hepatit,
tuberculoz, diabet)
oboseala fiziologic - normal;

remediul cel mai bun al oboselii nu este ntotdeauna odihna neleas ca i stare de inactivitate
absolut, simpla ntrerupere a activitii i ateptarea pasiv a refacerii energiei cheltuite;
nu orice fel de repaus, indiferent de moment i condiii este reconfortant
odihna cea mai eficace const n alternare a raional a unei activiti cu alta. Acest mod de odihn a
fost numit odihn activ i a cptat o larg rspndire dup fundamentarea sa tiinific (de ctre
LM. Secenov).
Principiile odihnei active:
a). una i aceeai activitate, de aceeai intensitate trebuie s se adreseze, alternativ unor organe
simetrice;
b). activitile bazate n mod predominant, pe primul sistem de semnalizare (mimica, gestica) trebuie
s fie alternate cu cele bazate, n mod predominant pe cel de-al doilea sistem de semnalizare
(limbajul);
c). s nu se treac la introducerea activitii de variaie mai nainte de a semnala oboseala n activitatea
principal, avndu-se ns grij ca alternare a activitii s nu se fac prea trziu;
d). activitatea secundar s nu fie mai obositoare dect cea principal.
6. Nevoia de a se mbrca i dezbrca
omul este o fiin social. Integrarea n grup se ace pe baza unor comportamente nvate, a unor
valori asumate. mbrcmintea are valoare practic (protejeaz corpul de variaiile climei) dar i
valoare de simbol (exprim personalitatea i unicitatea individului);
dificultatea sau imposibilitatea de a se mbrca, dezbrca, de a purta mbrcminte adecvat este
perceput de ctre individ ca o lezare a libertii sale cu implicaii n percepia sentimentului de
demnitate i autorespect.
7. Nevoia de a menine temperatura corpului n limite normale
meninerea constant a temperaturi corpului, n ciuda variaii lor termice exogene I a diverselor
activiti ale organismului, implic intervenia adecvat a unor modificri funcionale complexe
(metabolice, circulatorii, musculare, hidroelectrolitice, endocrine, etc.) coordonat prin mecanismul
de termoreglare, controlat de centrii hipotalamici, ce menin permanent i dinamic echilibrul ntre
producerea i pierderea de cldur din organism;
temperatura corpului este meninut constant, n condiiile unor mari modificri ale temperaturii
mediului. Fiind influenat de o serie de factori fiziologici (starea de somn sau de veghe, digestie,
activitatea fizic, etc.) temperatura corpului prezint variaii ciclice, avnd valori minime ntre orele
4-6 dimineaa i atingnd valori maxime, care n general nu difer cu mult de 0,50 C fa de cele
matinale, ntre orele 16-17 dup-amiaza;
perturbrile mecanismului de termoreglare conduc la apariia a dou situaii cu particulariti
distincte: hipotermia, hipertermia.
8. nevoia de a fi curat, ngrijit, de a-i proteja tegumentele i mucoasele
definiia complet a strii de sntate este aceea ce o apreciaz ca fiind starea de bine bio-psihosocial; 3
starea de bine biologic presupune integritatea funcional a structurilor organismului i la aceasta
contribuie i protejarea tegumentelor i mucoaselor, prin meninerea cureniei i igienei personale;
nevoia de a fi curat i ngrijit, presupune un comportament nvat, reflect o anumit trstur de
personalitate i indic un anumit nivel de nelegere i respect al individului;

10

deficitul n satisfacerea acestei nevoi fundamentale, necesit implicarea activ a asistentului


medical att n suplinirea msurilor elementare de igien ct mai ales n nsuirea de ctre pacient a
anumitor deprinderi.
9. Nevoia de a comunica
comunicarea reprezint una dintre trebuinele fundamentale, de ordin spiritual a oamenilor, fiind o
modalitate esenial de interaciune psihosocial, un schimb de mesaje ntre interlocutori, menit s
realizeze o relaie interuman durabil determinnd meninerea ori modificarea comportamentului
individual sau de grup;
comunicarea interuman se realizeaz cu ajutorul limbajului verbal sau nonverbal prin care se
schimb mesaje (informaii, simboluri, semnificaii, idei, sentimente, intenii, etc.) pentru a influena,
mai ales calitativ, comportamentul celuilalt;
a comunica eficient i expresiv cu ceilali nseamn:
s convingi,
s poi dezvolta gndirea, afectivitatea, personalitatea,
s informezi inteligibil i s nelegi corect semnificaia mesajului,
s sesizezi i s contientizezi reaciile, atitudinile i modificrile comportamentale ale
interlocutorului;
n cadrul procesului de nursing comUnIcarea are un rol esenial, ea fiind o unealt de influenare i
modificare a comportamentului pacientului, n sensul nlturrii sentimentului de team i
nesiguran, urmrind creterea ncrederii n sine, urmare a nelegerii corecte a situaiei sale;
este important ca n procesul de comunicare asistenta s foloseasc un limbaj adecvat i accesibil
pacientului.
10. Nevoia de a evita pericolele
individul sntos este capabil s reacioneze adecvat la variaiile continue ale parametrilor mediului
exterior prin mecanisme de adaptare dezvoltate ontogenetic i filogenetic, ceea ce i asigur
meninerea homeostaziei mediului intern i a echilibrului psihic, conferindu-i sentimentul de
siguran;
prezena bolii este de fapt o ameninare a "strii de bine bio-psiho-social", ce vizeaz integritatea
funcional a structurilor organismului i sentimentul ncrederii n propriile fore; pacientul se simte
vulnerabil, nesigur, expus pericolelor, chiar dac uneori nu-i exteriorizeaz sentimentele;
n aceste condiii este important asigurarea unui climat de ncredere, nelegere i suport din partea
echipei de ngrijire, n concordan cu caracteristicile pacientului: vrsta, inteligena, stilul de via,
credine le i valorile sale, experienele anterioare.
11. Nevoia de a aciona conform propriilor convingeri i valori, de a practica religia
nevoia de a aciona conform propriilor convingeri i valori exprim necesitatea individului de a-i
afirma apartenena la un anumit grup social ceea ce n esen i confer sentimentul de siguran;
valorile sunt calitile pe care le capt pentru om elementele realitii (obiecte, procese, aciuni)
privite prin prisma unei atitudini (politice, juridice, morale, estetice, religioase) a unei colectiviti
umane (categorie social, naiune);
numeroase cercetri au evideniat c practicarea religiei contribuie la meninerea echilibrului
psihic al individului, acionnd prin mai multe mecanisme:
credina (care ncurajeaz serenitatea),
sentimentul de apartenen la un grup care te susine,

11

valorizarea obinuinelor unei viei regulate (care ncurajeaz mulumirea);


este evident faptul c asistentul medical trebuie s dea dovad de disponibilitate, compasiune i
toleran fa de pacienii care au stiluri de via, atitudini i sisteme de valori diferite de ale sale. Ea
va trebui s-i supravegheze i s-i controleze comportamentul propriu astfel nct binele
pacientului s rmn principala motivaie a aciunii sale, tot timpul.
12. Nevoia de autorealizare
a fi preocupat n vederea realizrii personale reprezint o nevoie fundamental de ordin superior a
individului ce implic atingerea potenialului su maxim prin valorizarea configuraiei unice a
personalitii, creativitii, proceselor cognitive, structurilor afective i volitive;
cnd aceast nevoie nu este satisfcut apare sentimentul de frustrare (imposibilitatea de a-i
ndeplini o dorin sau a-i exercita un drept) cu reperrcursiuni asupra sentimentului de stim i
ncredere n sine;
se poate spune c nevoia de realizare i autorealizare corespunde unei trebuine intrinseci de
interaciune cu realitatea nconjurtoare i se exprim n mod diferit n funcie de vrst, sex i
condiiile socio - culturale n care se dezvolt individul.
13. Nevoia de a se recreea
activitile recreative i ludice sunt parte important a vieii individului, eseniale n meninerea
echilibrului sau interior asigurnd relaxarea fizic i psihic;
jocul i activitile agreabile n general au implicaii benefice certe n desfurarea proceselor
afectiv emoionale (sentimentul de mulumire, bucurie, plcere) asigurnd condiii proprice de
afirmare a personalitii, facilitnd interrelaionarea cu indivizi cu preocupri asemntoare.
14. Nevoia de a nvta cum s-i pstrezi sntatea
fiina uman, se afl n permanent interaciune cu ambiana social i material, cu semenii, cu
natura, cu situaiile pe care le stpnete, provoac, anticipeaz, rezolv, precum i cu sine nsui;
nvarea este modalitatea de asimilare a cunotinelor i de formare intelectual, emoional i
voliional, de elaborare a deprinderilor, a contiinei i a comportamentului social cult;
prin nvare personalitatea uman se construiete, se menine i se regenereaz permanent.
Implicat n educaia pentru sntate a individului i a comunitii, asistentul medical contribuie
activ la acumularea de cunotine, atitudini i deprinderi n scopul meninerii sau redobndirii
sntii.
Modelul conceptual al Virginiei Henderson permite o apreciere global a individului ca un tot unitar
ce reprezint mai mult dect suma prilor sale componente, avnd particulariti ce i confer
unicitate.

II. Modelul conceptual al lui Abraham Maslow

12

Psihologul american Abraham Maslow afirm c individul uman este rezultatul interaciunii
dintre nevoile sale fundamentale i realitatea mediului nconjurtor. Nevoile fundamentale pot fi
ierarhizate n ordinea prioritilor pe cinci niveluri diferite interconectate ntre ele:
1. Nevoi fiziologice:
asigur meninerea homeostaziei mediului intern
includ trebuine organice (respiraia, nutriia, excreia, meninerea temperaturii organismului) dar i
nevoi psihologice (nevoia de odihn i somn, evitarea durerii)
nevoile sexuale sunt importante pentru individ dar nu indispensabile. Sexul este esenial pentru
supravieuirea speciei nu a individului.
2. Nevoia de siguran i securitate
include sigurana i securitatea fizic (aprare, adpost, locuin) i psihic (confort, protecie) .
3. Nevoia de apartenen i afectivitate, nevoi sociale
apartenen la un grup social (familie, prieteni, colegi de munc)
integrare i acceptare
iubire i nelegere.
4. Nevoia de stim i respect
recunoatere i apreciere
consideraie
recunotin
valorizare.
5. Nevoia de cunoatere, autocunoatere
a tii, a nelege
a rezolva
a crea.
Ierarhizarea trebuinelor individului permite aprecierea sa pe ansamblu i se dovedete a fi extrem
de util n organizarea procesului de nursing permind adaptarea interveniilor asistentului medical
la nevoile pacientului.
Evoluia spre o nevoie superioar se poate realiza doar atunci cnd nevoia inferioar este pe deplin
satisfcut, de aceea aceast ierarhizare mai este cunoscut sub denumirea de "piramida sau spirala
trebuinelor individului uman".

13

III. Modelul conceptual Hildegard Peplau


Hildegard Peplau, nurs de psihiatrie, a prezentat n 1952 modelul teoretic Relaiile interpersonale n
nursing, unde nursingul este un proces terapeutic interpersonal importantNursingul este un
instrument educativ, o for matur care intete s promoveze mai departe micarea personalitii n
direcia curativ, constructiv, productiv, personal, i existena comunitii.
Peplau folosete termenul de nursing psihodinamic, descriind si cele patru faze ale acestei relaii:
orientarea - pacientul i nursa identific problema de boal
identificarea pacientul cunoate nursa i apoi accept ajutorul
exploatarea pacientul se folosete de ajutorul nursei
rezoluia pacientul accept noile obiective n mod voluntar

IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando


Ida Jean Orlando a identificat patru practici pe care le-a considerat de baz pentru nursing
(observarea, raportarea, nregistrarea i ndeplinirea aciunilor, pentru i cu pacientul) descriind dou
tipuri de aciuni nursing:
Aciuni nursing planificate sunt cele care stabilesc sau satisfac nevoile imediate ale
clientului
Aciuni nursing automate sunt cele care au fost decise pe alte considerente dect pe nevoile imediate
ale clientului, dar acestea sunt consecvent ineficiente.
Teoria lui Orlando este specific interaciunii nurs-pacient. Scopul asistentului este de a
determina i de a rspunde nevoilor imediate ale pacienilor i de a mbunti starea lor, prin
scutirea de suferin sau disconfort. Orlando pune accentul pe aciunea planificat (mai degrab
dect pe aciunea automat), bazat pe observarea comportamentului pacienilor verbal i nonverbal, care duce la o anumit concluzie, confirmat sau neconfirmat de ctre pacient, ducnd la
identificarea de ctre nurs a necesitilor pacientului, putnd astfel s-i ofere acestuia o ngrijire
medical eficient.
V. Modelul conceptual Dorothy Johnson
sau Modelul Sistemelor comportamentale care se concentreaz pe compotramentul pacientului luat ca un
ntreg organizat si integrat, format din 7 subsisteme strns legate ntre ele:
ataamentul
dependena
ingestia
eliminarea
sexualitatea
agresiune/protecie
realizarea
Al 8-lea subsistem reintegrarea - a fost adugat mai trziu n 1997 de Holaday. Fiecare
subsistem ndeplinete sarcini specializate pentru sisteme integrate si fiecare este structurat prin 4
elemente motivaionale precum scop, set, alegere i aciune/comportament.

14

Funcia nursingului este s ajute restaurarea echilibrului fiecrui subsistem i s previn n viitor
tulburrile sistemului.
VI. Modelul conceptual Dorothea Orem
Dorothea Orem se bazeaz pe 3 concepte: autongrijirea, deficitul de auto ngrijire i sistemul nursing.
Modelul se centreaz pe abilitatea fiecrui individ de a realiza autongrijirea. n acord cu acest model
exist 3 categorii de cerinte pentru autongrijire:
Cerine universale asociate cu procesul vieii i meninerea integritii structurale i
funcionale
Cerine de dezvoltare - asociate cu procesul de cretere i dezvoltare n diverse stadii ale ciclului
vieii
Cerine determinate de starea de sntate deviaii de la sntate, de la deviaii structural
funcionale sau constituionale/defecte genetice.
n modelul Dorothea Orem scopul nursingului este s ajute oamenii s-i satisfac propriile cerine
de auto ngrijire. D. Orem a identificat 3 tipuri ale sistemului nursing:
Sistemul complet compensator compensarea n totalitate a incapacitii pacientului de a ndeplini
activitile de autongrijire, sprijin i protecie.
Sistemul parial compansator compensarea parial pentru pacienii care sunt incapabili de a
ndeplini activitile de autongrijire.
Sistemul de sprijin i educaie nursa ajut pacienii care sunt capabili i pot nva activiti de
autongrijire, i asist pe ei n luarea deciziilor i-i ajut s dobndeasca ndemnri i cunotine.

VII. Modelul conceptual Levine


Imaginat de Myra Levine, numit i Modelul Conservrii are la baz trei mari concepte: integritate,
adaptare i conservare. Acesta se concentreaz pe indivizi ca fiine holiste iar domeniul major de
interes este meninerea persoanei ca un ntreg. Myra Levine a sugerat 4 principii ale meninerii
conservrii, care au ca scop s faciliteze adaptarea pacienilor:
Conservarea energiei pacientului conservarea resurselor energetice, fiziologice i psihologice ale
idividului
Conservarea integritii structurale conservarea formei i funciilor corpului pacientului
Conservarea integritii personale meninerea stimei de sine i a identitii psihologice a
pacienilor
Conservarea integritii sociale pstrarea familiei, comunitii i afilierilor culturale ale
pacientului
n esen, Levine vede viaa individului ca un proces a meninerii integritii prin adaptare,
facilitat prin adaptare. Levine a notat c modelul ei este potrivit pentru investigarea interfeei dintre
mediile intern i extern ale persoanei.
VIII. Modelul conceptual Imogene King
Conform lui Imogene King, Procesul de nursing este un proces interpersonal de aciune,
reaciune i interaciune, n cadrul cruia nursa i pacientul mprtesc informaiile despre
percepiile lor n, n timpul unei situaii care necesit ngrijiri.

15

Interaciunea sistemelor cadru i obiectivele ngrijirii, se concentreaz asupra indivizilor, asupra


relaiei lor interpersonale i contextul social prin 3 sisteme ce interacioneaz ntre ele: personal,
interpersonal i social. n fiecare dintre aceste 3 sisteme, King a identificat concepte ce furnizeaz un
concept structural, descriind procesele n fiecare dintre cele trei sisteme:
Sistemul personal Percepia
Interesul personal
Imaginea corpului
Creterea i dezvoltarea
Timp
Spaiu
Sistemul interpersonal
Rolul
Interaciunea
Comunicarea
nelegerea
Stress-ul
Sistemul social
Organizare
Putere
Autoritate
Statut
Factorul decizional
Prin Modelul King, domeniul nursingului include promovarea, meninerea i restaurarea sntii.

IX. Modelul conceptual Betty Neuman


n 1972 Betty Newman enun aa numitul Model al sistemelor n ngrijirile de sntate, este
concetrat pe persoan ca un sistem complet, cu subpri ce reprezint un sistem deschis, compus din
5 variabile care interacioneaz ntre ele: fiziologic, psihic, socio-cultural, de dezvoltare i
spiritual, avnd o reprezentare grafic sub forma unor cercuri concentrice. Interaciunea acestor
variabile determin cantitatea de rezisten a unui individ, care poate crete mpotriva factorilor de
stress.
n centrul proteciei persoanei este prima linie de aprare mpotriva stressorilor, care este o linie
linie flexibil de rezisten, reprezentat de factorii interni care ajut s se apere mpotriva
stressorilor.
Urmtoarea barier de protecie este linia normal de aprare, ce include factori ca: stilul
persoanei de a face fa, etapa de dezvoltare.
Frna final mpotriva stressorilor este o linie flexibil de aprare compus din factori dinamici
care pot varia n rspunsul la diferite circumstane.
n Modelul Neuman persoana menine echilibrul i armonia ntre mediile interne i externe, prin
adaptare la stress i prin aprarea mpotriva tensiunii productoare de stimuli. Primul scop al
nursingului este s ajute la atingerea i meninerea stabilitii clientului.

16

X. Modelul de adaptare Roy


n viziunea lui Callista Roy, fiinele umane sunt sisteme adaptative bio-psiho-social, care au
capacitatea de a face fa la schimbarea mediului, prin procesul de adaptare. Conform Modelului
Roz n sistemele umane exist 4 subsisteme: nevoi fiziologice, conceptul de sine, rolul funcional i
interdependena.
Aceste subsisteme constituie moduri adaptative care furnizeaz mecanisme pentru a face fa
stimulilor de mediu i schimbrii. Modelul de adaptare legat de nevoile fiziologice este interesat de
nevoia pentru integritate fiziologica. Modelul adaptativ al conceptului de sine se adreseaz nevoii de
integritate psihic. Modurile de adaptare ale rolului funcional i interdependena se concentreaz pe
nevoia de integritate social.
Scopul nursingului n acord cu acest model este s promoveze adaptarea individului n cele patru
moduri, pe durata sntii i a bolii. Nursingul de altfel regleaz stimulii care afecteaz adaptarea.
Interveniile nursing, n general, dau forma creterii i descreterii, modificrii, retragerii sau
meninerii stimulilor interni i externi care afecteaz adaptarea.
3. ROLUL SI FUNCTIILE ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST IN COMUNITATE.
3.1. Functii:
- acordarea ingijirilor in familie, colectivitati, scoli, persoanelor varstnice si bolnavilor psihici,
pacientilor cronici si in stadiul terminal, ingijiri de sanatate ocupationala;
- transmiterea cunostintelor catre beneficiarii serviciilor de ingrijire sau personalul din sistemul de
sanatate;
- membru al echipei de ingrijiri;
-dezvoltarea practicii ingrijirilor de sanatate prin gandire critica si cercetare.
3.2. Roluri: educator si pedagog, consilier, facilitator.
Codul deontologic al asistentilor medicali / nurselor se suprapune conceptului de nursing,
care consta in :
*Promovarea / pastrarea sanatatii
*Prevenirea imbolnavirilor
*Restabilirea/restaurarea sanatatii
*Inlaturarea suferintei
Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei si colectivitatilor , activitatea
asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti din sanatate .
CONCEPTUL DESPRE OM, FAMILIE, COMUNITATE
CONCEPTUL DESPRE OM: definitia individului, teoria holistica, omul ca unicat.
Omul este o fiinta unica, avand nevoi biologice, psihologice, sociale si culturale, o fiinta in
continua schimbare si in interactiune cu mediul ei inconjurator, o fiinta responsabila, libera si
capabila de a se adapta . Conceptia individului dupa Virginia Henderson: ,,Individul este o entitate
bio-psiho-sociala formand un TOT indivizibil (notiune privind globalizarea individului). El are
necesitati fundamentale (comune tuturor) cu manifestari specifice pe care si le satisface singur daca
se simte bine. El tinde spre autonomie in satisfacerea necesitatilor sale .
CONCEPTUL DE FAMILIE
1.Definiia familiei OMS: "Familia reprezint o persoan sau un grup de persoane care
triesc mpreun i au legturi de snge, prin cstorie sau adopiune."
Modele de definire:

17

a) Doi sau mai multi indivizi care locuiesc n aceeai gospodrie, care pot stabili unele legturi
afective comune i care sunt legai prin ndeplinirea unor sarcini sociale n comun (Baranowski i
Nader, 1985);
b) Grup special inut laolalt de legturi afective semnificative, mai degrab, dect o entitate legal,
economic, biologic sau genetic (Leavitt, 1982);
c) Dou sau mai multe persoane cuprinse ntr-un grup n care persoanele:
au legturi de snge, cstorie, adopie sau consimmnt mutual;
interacioneaz unul cu altul n cadrul unui statut familial al unor poziii i roluri desemnate sau
asumate;
creeaz i menin o subcultur comun (Stevenson, 1977);
d) Un sistem seminchis de actori care ocup poziii interrelatie definite de societatea din al crui
sistem face parte familia, ca unic pentru sistemul respectiv cu privire la coninutul rolurilor i ideile
legturilor de rudenie (Robgers, 1973);
e) Un grup de doi sau mai multe persoane legate prin snge, cstorie sau adopie i care locuiesc
mpreun (Biroul de recensmnt SUA 1975);
2.Clasificarea familiilor
La baza clasificrii stau numrul persoanelor, relaiile dintre membrii familiei, funciile fiecruia
precum i relaiile cu comunitatea.
I. Familii traditionale:
a.Familia nuclear = so, soie i urmai locuind ntr-o gospodrie comun.
b.Diada nuclear = so i soie, singuri, fr copii sau copiii nu locuiesc mpreun cu ei.
c.Familia lrgit = perechea + rude
pe vertical = so, soie, copii + prinii unuia dintre soi sau ai ambilor;
pe orizontal = copii + frai sau surorile unuia dintre soi;
lrgit att pe vertical ct i pe orizontal
d.Familia cu un singur printe (decapitat).
e.Reeaua de rudenii - gospodrii nucleare sau membrii necstorii care locuiesc aproape i au un
schimb permanent de bunuri i servicii;
f.Familia poligam (n cult islamic).
II. Familii netraditionale :
Caracteristici:
structur cvasi-familial sau persoane vrstnice nenrudite, mprind un aranjament comun,
gospodrie comun i cheltuieli mprite;
relaie de familie afiliat n care membrii mai vrstnici nenrudii au fost integrate n familii mai
tinere;
afilierea nerezidenial prin care poate fi meninut relaia dintre ruda mai vrstnic i ali membri ai
familiei extinse;
familia binuclear;
familia reconstituit sau familia vitreg;
familia consensual (concubinaj), coabitare heterosexual cu un mariaj "de facto" dar fr forme
legale;
uniunea homosexual de pereche sau mai muli membrii ntr-o singur gospodrie.
3.Funciile de baz ale familiei :
Funcii fizice (biologice i economice):
reproducere;
furnizare de hran;
mbrcminte i adpost, aprare de pericole ;
ngrijirea sntii.
Funcii afective:

18

satisfacerea nevoilor afective ntre soi, ntre prini i copii, ntre membrii diferitelor generaii;
bucuria traiului mpreun, companie plcut, ncurajare;
Funcii sociale:
asigurarea gruprii sociale ;
ntrirea stimei de sine;
sprijinirea creativitii i a iniiativei;
dezvoltarea i susinerea personalitii membrilor ei;
transmitor al culturii de la o generaie la alta;
pregtirea membrilor pentru locurile n ierarhia social;
imprimarea controlului i a sentimentului de dreptate (reguli, drepturi, obligaii i responsabiliti
caracteristice societii umane).
4.Sarcinile de dezvoltare ale individului i familiei
Familia:
Asigurarea diverselor faciliti pentru diferite nevoi ale familiei.
mprirea responsabilitii traiului familiei.
Meninerea unei relaii maritale vitale.
Meninerea unei comunicri deschise constructive ntre generaii.
Meninerea contactului i comunicrii cu rudele.
Lrgirea orizontului social al tuturor membrilor familiei.
Meninerea unor standarde morale i etice sntoase.
Fraii:
Dezvoltarea unei structuri freti afective.
Socializarea (nvarea rolului legat de gen).
Angajarea n stabilirea rolului unul fa de altul.
Furnizarea de informaii frailor mai tineri privind coninutul sarcinilor la adolescen.
Modelarea rolului comportamentelor heterosexuale ntre cei de vrsta lor.
Acordarea de sprijin i nelegere frailor adolesceni.
Fraii adolesceni servesc de mediatori n familie i ntre fraii mai mici i comunitatea mare.
colari (6-12 ani)
nsuirea deprinderilor fizice pentru activiti fizice preuite.
Formarea de deprinderi sntoase fa de propriul corp i dezvoltarea lui.
Dezvoltarea unei personaliti sociale cu colegii.
nvarea de roluri sociale potrivite.
Formarea de deprinderi intelectuale fundamentale (de ex. cititul).
Dezvoltarea conceptelor necesare vieii de zi cu zi.
Formarea unui control moral interior i a unui sistem de valori.
Dobndirea independenei personale fa de prini i ali aduli.
Formarea de atitudini sociale fa de grupurile i instituiile sociale.
Adolescenii (13-20 ani)
Dobndirea de relaii noi i mai mature cu colegii de ambele sexe.
nsuirea rolului social masculin sau feminin.
Acceptarea propriului corp i folosirea lui.
Pregtirea pentru cstorie i viaa de familie.
Pregtirea pentru o profesie sau o carier.
Dobndirea unei identiti i nsuirea unei ideologii.
A dori i a obine un comportament social responsabil.
Adulii (30-50 ani)
Obiectiv de a fi responsabili fa de propria cretere i dezvoltare, ca i fa de proiectele
organizatorice i de a ajuta generaiile tinere i vrstnice, fr a le controla.

19

Dezvoltarea forei socio-economice.


Evaluarea relaiei dintre ocupaia/cariera persoanei i sistemul de valori.
Ajutarea persoanelor tinere s se integreze mai bine.
ntrirea/restabilirea intimitii cu partenerul sau persoanele apropiate.
Formarea de prietenii adnci.
Ajutarea vrstnicilor n ultimii ani ai vieii.
Asumarea de poziii responsabile n activitile profesionale, sociale i ale comunitii.
Meninerea i mbuntirea cminului.
Folosirea timpului liber n mod creativ i plcut.
Acomodarea la schimbri biologice i/sau personale.
SNTATEA FAMILIEI
Sntatea familiei este abilitatea ei continu de a menine o structur a sistemului familiei
care s faciliteze ndeplinirea funciilor definite n interaciune cu sistemele sociale, politice,
economice i sanitare. Din perspectiva cadrului de dezvoltare, sntatea familiei poate fi definit
ca: Deinerea capacitilor i resurselor pentru a ndeplini normele de dezvoltare a fiecrei etape din
ciclul vieii familiei.
O familie sntoas poate fi numit i evaluat dup abilitatea sa de a ndeplini autongrijirea
esenial sau capacitatea de ngrijiri independente, s apeleze ct mai puin la sisteme, organizaii sau
instituii care pot prelua din sarcinile familiei. Cu ct o familie i poate pstra integritatea structural
i funcional i este mai puin dependent, cu att este mai sntoas.
Pentru studiul familiei i msurarea sntii ei, OMS recomand cel puin patru indicatori:
demografici
medicali
sociologici
economici.
Funciile i sarcinile familiei legate de sntate
Asigurarea de hran, adpost, mbrcminte adecvat.
Meninerea unui mediu fizic casnic ce sprijin sntatea.
Meninerea unui mediu casnic psiho-social care sprijin sntatea.
Asigurarea de resurse pentru pstrarea igienei personale.
Asigurarea satisfacerii nevoilor spirituale.
Educaia pentru sntate.
Promovarea sntii (alimentaie, exerciii fizice).
Luare de decizii legate de sntate i boal.
Recunoaterea tulburrilor de dezvoltare.
Recunoaterea tulburrilor strii de sntate.
Solicitarea ngrijirii sntii.
Solicitarea ngrijirii mbolnvirii.
Solicitarea ngrijirii danturii.
Primul ajutor.
Urmrirea medicaiei prescrise i neprescrise.
ngrijirea bolii acute sau cronice.
ngrijirea pentru recuperare.
Implicarea n sntatea comunitii (spiritul bun, umanitar).
Programe naionale.
Indicatorii sntii familiei
Utilizarea conceptului de Sntate a Familiei pornete de la faptul c o persoan n dezvoltarea sa
somatic, psihic i social este puternic influenat, i uneori pentru totdeauna, de mediul familial.

20

Chiar dac persoana respectiv nu aplic n mod tradiional cultura familiei din care si are originea,
ea face permanent referin, chiar negnd, la familia genitorilor si.
Pentru a putea aprecia sntatea familiei n toat complexitatea ei ca nfiinare, evoluie, satisfacerea
funciilor i dezvoltarea, pot fi puse la dispoziie diferite metode analiznd structura, relaiile,
funciile si diferii indicatori:
a) Indicatori demografici- se refer la structura familiei i evenimente care intervin n aceasta:
Structura familiei:
numr de persoane care compun familia (mrimea);
vrsta;
nivelul de instruire;
ocupaia i tot ce deriv din ea (nivel cultural, material).
Aceste descrieri se fac, n general, n raport cu capul familiei.
Mrimea medie a familiei: este reprezentat de numrul membrilor familiei. Acest indicator este
interesant de studiat diacronic pe parcursul secolelor, deceniilor i ofer date interesante cu
importan chiar asupra unor decizii politice, economice, sociale i de sntate. Ca urmare a scderii
natalitii n rile dezvoltate, fenomen nregistrat n ultimii ani i n Romnia, numrul copiilor pe
familie a sczut, a crescut numrul familiilor fr copii, al celibatului i al familiilor formate dintr-o
singur persoan. Ce este important ns c indicatorii structurali i de mrime impun noi tendine de
asisten medical i social a familiei. La numrul mare de familii cu persoane singure sau fr
copii, sistemele sociale sunt obligate s preia sarcini care altfel ar fi fost preluate de membrii tineri ai
familiei.
Tipuri de familie. Importana acestui indicator n asociere cu cele de mai sus este c determin
consecine pe plan medical:
deplasarea centrului de greutate a solicitrilor medicale din domeniul materno- infantil spre
persoanele vrstnice;
restructurarea sistemului de asisten medical cu accent pe serviciile sociale destinate categoriilor
dezavantajate i la risc;
necesitatea colaborrii serviciilor de sntate, mai acut ca oricnd, cu organizaii i instituii care au
preocupri n noile probleme aprute.
Indicatori demografici dinamici:
divorialitatea ;
mortalitatea general i specific ;
sporul natural.
Dei par indicatori din domeniul socialului, modificarea lor duce i la consecine pe plan medical
dar, i dezvoltarea asistenei medicale poate influena, la rndul ei, aceti indicatori (ex. mortalitatea
specific).
b) Indicatori sociali- domeniu de preocupare a profesionitilor din asisten social i sociologie,
instituii cu care domeniul sntii i mai ales cel de Medicina de Familie, trebuie s aib o foarte
strns colaborare i aciuni n parteneriat. Nu rareori problema pentru care este solicitat medicul de
familie este o problem prioritar social i secundar medical.
c) Indicatori economici nu constituie n mod direct preocuparea profesionitilor din sntate dar, nu
este indiferent nivelul economic fa de fenomenul sntate boal:
costul bolii pentru familie;
nivelul de dezvoltare economic a rii;
venitul mediu pe membrii de familie ;

21

Familia cu
copii
colari

Familia cu
adolesceni

Familia cu
aduli de
vrst
mijlocie

Familia
cu aduli
vrstnici

- locuin periculoas
- cmin nestimulant
- folosirea incorect a resurselor
pentru copii
- mediu srccios
- maltratarea, neglijarea copiilor
- model de via de utilizare a
instituiilor sociale, copii muli
apropiai de vrst
- stima de sine redus
- copil ap ispitor
- infecii, accidente, spitalizri
- prini imaturi, dependeni,
incapabili pentru responsabiliti
- pedeapsa fizic pentru ascultare
- substane toxice neprotejate n
cas
- sub- i supraalimentaia
- origine rasial i etnic a familiei
- stiluri de via i comportament
- inabilitatea soluionrii
problemelor
- factori socio-economici care
contribuie la relaia cu colegii
- familia preuiete agresivitatea i
competiia
- valorile familiei inflexibile
- atitudini riscante
- conflicte ntre prini i copii
- presiuni de a mplini speranele
familiei
- HTA, diabet, obezitate
- fumat, sedentarism
- alimentaie bogat n colesterol
- modele ale personalitii legate
de stres
- predispoziie genetic, sex, ras
- folosirea contraceptivelor orale
- specificul zonei geografice
- obiceiuri alimentare
- alcool, scandal
- poluani naturali
- clasa social, locuin
- depresie, gingivite
- vrsta, pensionarea
- interaciunea medicamentelor
- depresia, tulburri metabolice
- boli endocrine i cronice
- pierderea partenerului
- venitul redus
- alimentaia necorespunztoare
- sedentarism
- mediile, stilurile de via trecute
- lipsa pregtirii pentru moarte

- tulburri de comprtament
- probleme de vz i limbaj
- boli transmisibile
- probleme colare
- carii dentare
- retardare mintal
- boli maligne
- boli psihice
- accidente casnice
- sub- i suprapondere

- mori violente i
traumatisme
- alcoolism, folosirea de
droguri
- sarcin nedorit
- boli cu transmisie sexual
- boli psihice

- boli cardiovasculare
- coronaropatii
- AVC
- cancer
- accidente
- omucideri, sinucideri
- boli mintale
- paradontopatii, edentaie

- confuzie mintal
- scderea acuitii vizuale
- tulburri de auz
- HTA, depresie
- boli acute infecioase
(grip, pneumonie)
- leziuni ca: arsuri, cderi
- moarte fr demnitate

22

nivelul de dezvoltare, urbanizare i industrializare;


familia i membrii si contribuabili solidari la sistemul de sntate.
d) Indicatori medicali:
Prevalena factorilor de risc n familie;
Prevalena bolilor n familie;
Agregarea bolilor n familie.
FACTORII DE RISC specifici familiei i problemele de sntate induse de ei:
ETAPA
FACTORII DE RISC
PROBLEME DE SNTATE
Cuplul i
- lipsa de cuntine privind
- dispareunie
familia
planificarea familial
- cstorie nereuit
ateptnd
- cstoria adolescenilor
- sarcin la vrsta
copiii,
- lipsa de cunotine privind
adolescenei
prini
rolurile conjugale i sexuale i
- nateri de copii prematuri
tineri
acomodrile
sau cu greutate mic
- lipsa ngrijirilor prenatale
- traumatisme la natere
- alimentaia necorespunztoare
- malformaii congenitale
- sub- i supragreutatea
- accidente
- obiceiuri alimentare nesntoase
- moartea subit a sugarulu
- fumat, alcool, droguri, cafea
- primipar sub 16 ani sau peste
35 de ani
- antecedente de HTA
- infecii n timpul sarcinii ca:
rubeol, sifilis, gonoree
- factori genetici
- factori economici
- pericole legate de locuin
Influenta familiei asupra starii de sanatate a individului
Mecanisme
Situatii patologice
Mecanisme:
Ereditatea
Riscul mostenirii de catre copii a unor tare genetice manifeste/latente la parintii lor (risc crescut daca
cei 2 parinti au o incarcatura ereditara proprie sau familiala diagnosticate cunoscute);
Lipsa sfatului genetic in situatii suspecte;
Riscul mostenirii de catre parinti a tarelor genetice de la proprii ascendenti (- risc crescut de a
dezvolta aceleasi boli genetice ca si proprii parinti + posibilitatea ca aceste boli sa se manifeste
tardiv, in a 2-a jumatate a vietii).
Dezvoltarea copilului
Exista relatii evidente intre (dis)functionarea familiei si dezvoltarea insuficienta a copilului
(depresie, apatie, perturbari afective, boli infecto-contagioase, suicid) prin:
relatii afective reduse intre soti ;
relatii reduse afective intre:
parinti si copii
bunici copii
frati naturali/vitregi
conceptii gresite ale parintilor despre valoarea sanatatii si caracteristicile starii de bine/bolii
suferintei.
23

Zestrea patologica familiala mostenita de copii: ereditate, obiceiuri dizarmonice de viata,


mostenirea unor profesii sau vocatii:
Varsta parintilor
Stilul de viata familiala:
alimentatia (program, calitate cantitate)
timpul liber
conditii de igiena
Timpul afectat profesiei/familiei/instruirii si educatiei
Impartirea responsabilitatilor
Tipuri de dependenta: alcoolism, stupefiante, tabagism
Climatul familial
Situatia economica: spatiul locativ (suprafata locuibila, dotari utilitare si de confort, nr. de persoane);
venit mediu pe membru de familie/an; distributia bugetului subzistenta, servicii medicale, alocatii
pentru instruire, cultura, recreatie -; accesul la informatii
Situatia socio-culturala:
Nivelul de educatie si instruire
Climatul familial (relatii parinti copii, tipuri de familie: mono-parentala, bi-parentala, reconstituite,
nucleara, extinsa; ocupatiile profesionale ale parintilor; personalitati accentuate in familie
Membri ai familiei aflati in conflict cu legile sociale
Apartententa religioasa: restrictii alimentare, sociale, medicale, culturale sau de instruire, ritualuri
periculoase etc;
Familia sursa de boli cronice si contagioase
Drame familiale cu rasunet asupra celorlalti membri ai familiei: vaduvie, divort, singuratate, celibat,
batranete.
Situatii patologice
1.Sociale:
primatul interesului material in realizarea casatoriei si intemeierea familiei;
mediul in care se constituie familia/cuplul conjugal ;
tipuri labile/dezechilibrate caracterial, comportamental si relational (cupluri divergente, devitalizate,
pasive);
pauperitatea;
confort deficitar material in sanul familiei ;
intruziunea unor persoane straine in familie;
diferente etno-culturale si educativ-profesionale (diferenta de acumulare culturala, de educatie
sexuala-proctrativa/contraceptiva, de cultura sanitara sau igiena).
2.Psihologice:
conflicte, stari tensionale, indiferenta;
lipsa de confort psiho-emotional in cadrul familiei;
comunicare deficitara informativa, afectiva, educativa ;
legaturi extra-conjugale;
abandon/divort/despartire-separare (+perceptia evenimentului de catre copil si sotul inocent);
decesul unui membru al familiei ;
nereusita/esecul;
conflicte intre generatii;
atitudinea dominatoare-autocratica a unuia din soti.
Modele imprimate:
alimentatia (sarat, condimentat, fierbinte, hiperproteic/vegetarian, tipuri deviante de comportament
alimentar);
uzul de substante toxice (fumat, alcool, stupefiante);

24

mostenirea unor profesii cu riscuri particulare: mineri, brutari, agricultori, bibliotecari-anticari,


industria chimica, personal medical etc.
igiena vietii:
ritmul activitate-odihna;
evitarea concediilor de odihna sau medicale ;
neplanificarea activitatilor ;
atitudinea fata de propria sanatate si gradul de adresabilitate/accesibilitate la serviciile medicale .
3. Conditii somato-psihice
boli fizice/psihice ale unui membru al familiei;
deficiente senzoriale si motorii, sau de relatie sau autonomie;
nasterea unui copil cu handicap.
BOLI CU AGREGARE FAMILIALA
Factorii de risc medical sau social pe care o familie ii poate avea:
factorii genetici;
locuinta necorespunzatoare;
alimentatia necorespunzatoare;
obiceiuri necorespunzatoare;
relatii necorespunzatoare;
stresuri familiale.
Factori de risc externi care pot fi intretinuti de familie:
consum excesiv de sare ,glucide,lipide.
fumatul "in familie"
consumul de alcool "in familie"
sedentarismul
agresivitatea
abandonul, etc
PATOLOGIA FAMILIEI
Infertilitatea conjugala;
Contestarea relatiilor de filiatie;
Paternitatea inadecvata si Sindromul de copil maltratat ;
Violenta familiala.
a. Infertilitatea conjugala
Definitie: absenta unei sarcini la un cuplu dupa cel putin 1 an de coabitare sexuala normala (3
raporturi/saptamana), in absenta oricaror metode contraceptive.
Timpul acordat unui cuplu pentru obtinerea unei sarcini este de:
6 luni (50% sanse)
1 an (90% sanse)
2 ani (10% sanse)
Dupa 2 ani de absenta a sarcinii se considera ca acel cuplu este steril.
Clasificare:
-Infertilitatea de cauza feminina
-Infertilitatea de cauza masculina
Infertilitatea de cauza feminina:
I primara absenta sarcinii in antecedente;
I secundara exista in antecedente cel putin o sarcina;
I involuntara act sexual incorect efectuat, spalaturi vaginale ;
I voluntara prin mijloace contraceptive;
I fiziologica in timpul menstruatiei, la pubertate, la menopauza, perioadele infertile lunare.
Infertilitatea de cauza masculina: excretorie, secretorie, imunitara.

25

Anomalii ale spermatogenezei:


infectii congenitale;
epididimite;
orhite: urliana, TBC, gonococica;
varicocel, tumori, iradieri;
medicamente: sulfamide, narcotice;
tabagism;
alcoolism ;
boli carentiale;
expunerea la temperaturi excesive.
La nivelul cailor ejaculatorii: epididimite, absenta congenitala a canalelor deferente.
b. Contestarea relatiilor de filiatie
Codul familiei reglementeaza relatiile de filiatie, adica legatura de descendenta intre copil si parintii
sai. Daca maternitatea rezulta din actul nasterii, paternitatea se bazeaza pe prezumtia legala stabilita
de art. 53 CF care stipuleaza :copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei. Identic
se procedeaza si in cazul divortului, daca se stabileste conceptia copilului in timpul casniciei si
nasterea sa inainte de a doua casatorie a mamei (300 zile de la conceptia copilului) .
Timpul cuprins intre a 300-a si 180-a zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii.
Daca aceasta perioada este cuprinsa in timpul casatoriei,presupune conceptia copilului in casatorie,
deoarece este durata cea mai lunga/respectiv cea mai scurta a unei sarcini viabile. Deci, copilul
nascut <300 zile de la desfacerea casatoriei sau > 180 zile de la realizarea ei este socotit conceput in
timpul casatoriei.
Filiatia fata de mama: se poate cere stabilirea ei in urmatoarele situatii:
lipsa certificatului de nastere;
furtul/schimbul de copii;
nou-nascuti/sugari/copii abandonati;
pruncucidere.
Filiatia fata de tatal din casatoria legitima se bazeaza pe prezumtia de paternitate conform
principiului pater is est quem nuptiae demonstrant.
Daca tagada se invoca in caz de absenta prelungita de la domiciliu, detentie, sterilitate etc, si
contesta prezumtia de paternitate care se bazeaza pe obligatia de fidelitate din partea sotiei, se
considera ca un copil este, juridic, descendentul unui barbat, iar biologic, al altui barbat.
Pot apare conflicte de paternitate intre sotul din prima casatorie si sotul din a doua casatorie (caz de
dubla paternitate) , cand cei doi barbati, ca soti succesivi ai unei aceleiasi femei, cad sub influenta
prezumtiei de paternitate.
Paternitatea din afara casatoriei se stabileste prin recunoasterea voluntara sau testamentara sau
prin actiune in justitie facuta de mama in numele copilului (copilul este reclamant).
In situatiile de concubinaj filiatia se atesta prin recunoastere a copilului de catre prezumtivul tata
sau prin cercetare in justitie, care incearca a exclude un barbat incriminat de la o paternitate
(certitudine) sau de a afirma paternitatea ca fiind posibila (posibilitate, nu certitudine),
c) Paternitatea inadecvata. Sindromul de copil maltratat
In toate familiile, aparitia unui copil reprezinta un factor major de schimbare a modului de viata de
pana atunci. In unele cazuri se pot produce perturbari, stresuri datorate fragilitatii sistemului familial,
care nu este pregatit de a face fata actului natalitatii. Efectele asupra copiilor vor evolua de la
indiferenta catre aparitia abuzurilor si maltratarilor fizice sau psihice.
Dezvoltarea unei paternitati inadecvate poate fi prevazuta daca se analizeaza o serie de amanunte
referitoare la membrii familiei analizate:
referitor la parinti:
experiente traumatizante in propria copilarie;

26

casatorie timpurie;
crescuti in familii monoparentale;
boli psihice;
imaturitate psiho-afectiva;
alcoolism in familiile de origine.
referitor la copii:
prematuritate;
handicap psiho-somatic;
copil nedorit ;
copil sensibil, iritabil, care plange mult, cu tulburari de somn si alimentatie etc.
Sindromul de copil maltratat (Sindromul Tardieu-Silverman)
Este o afectiune semnalata de numerosi psihiatri si pediatri.In ultimile decenii s-au semnalat o suma
de studii referitoare la acest subiect, depistarea sindromului,prin natura lui, reprezentand astazi una
din cele mai complicate actiuni.Datele statistice din literatura cu referire la frecventa sindromului se
afla cu mult sub nivelul cazurilor existente in realitate, situatie datorata:
frecventei mari a episoadelor de maltratare (devenite obisnuinta in familiile sau cazurile
respective);
lacunelor legislative;
lipsei instrumentelor de depistare si raportare;
neglijarii diagnosticului de catre medici, pedagogi, asistenti sociali.
Nu orice pedeapsa corporala intruneste elementele constitutive ale sindromului respectiv. Acesta
implica:
existenta obligatorie a unor leziuni serioase si variate (osoase, cutanate, organice);
conturarea unui asa-zis model de conduita patologica a copilului torturat;
atitudine parentala/tutorala semnificativa.
Agresorii sunt reprezentati de parinti/unul din parinti, o ruda apropiata aflata in anturajul copilului,
baby-sitter, tutore, pedagog.Un triplu aspect: medical, social si juridic se raporteaza la acesti copii
supusi maltratarii.
Aspectul medical este rezumat de tabloul clinic al dr. Tardieu-Silverman
Leziuni somatice:
Stare generala influentata, malnutritie, retard staturo-ponderal, lipsa de igiena;
Leziuni traumatice cutanate: echimoze, urme de lovituri, arsuri, alopecie parcelara;
Fracturi recente/vechi (sechele), consolidate vicios, situate la craniu, membre, oasele fetei ;
Hematoame subdurale;
Contuzii viscerale diverse.
Aceste leziuni somatice diverse au 2 caracteristici: ele sunt de vechime variabila si nici o explicatie
logica nu poate fi gasita pentru producerea acestora, cu exceptia unei agresiuni.
Leziuni psihice, rar izolate dar foarte suspectabile daca ele acompaniaza leziunile somatice:
Apatie, dezinteres,tristete;
Frica fata de adulti, cu accese de panica;
Iritabilitate, cu agitatie si plans;
Retard al achizitiilor psihosomatice .
Aspectul social arata un comportament anormal al copilului maltratat: enurezis, tulburari de
comportament, de alimentatie, de somn In plus, este un copil: adesea nascut prematur, adesea cu
spitalizari repetate si indelungate, cu u statut social propriu: un copil din afara casatoriei prezente,
etc.Parintii insisi au o serie de caracteristici care explica tulburarile de comportament, pe fondul
imaturitatii. Prezinta adesea:
etilism (unul sau ambii);
alienare mintala/dezvoltare mintala limitata;

27

dezechilibre psihice cu trecere la acte agresive;


un fond pervers sexual sau comportamental ;
psihoze sau alte boli neuro-psihice involutive.
La aceste situatii adaugam pauperizarea, insecuritatea profesionala, familia numeroasa, conditiile
improprii de locuit.Trebuie subliniat ca exemple de copii maltratati se pot intalni si in clasele sociale
inalte, chiar daca maltratarea este, in astfel de situatii, mai dificil de evidentiat.
Aspectul juridic se refera atat la interventia de urgenta in astfel de situatii pentru tratarea leziunilor
si complicatiilor produse de violenta cat si la terapia sociala a cazului. Spitalizarea este un gest de
salvgardare, ea reprezentand adesea punctul de plecare pentru stabilirea diagnosticului.
d) Violenta familiala . Forme de manifestare:
Violenta fizica -corporala:
cu grad mare de periculozitate, soldate cu decesul victimei sau instalarea unei invaliditati
permanente sau care au pus in pericol iminent integritatea/functionalitate organismului;
de gravitate medie: soldate cu modificarea infatisarii fizice a victimei (hematoame, escoriatii, arsuri)
de gravitate minora
de atentionare (alarma)
sexuala:
viol/tentativa de viol;
abuzarea fizica sexuala a minorilor;
abuzarea fizica sexuala a membrilor familiei aflati in imposibilitate de aparare sau discernamant.
Violenta psiho-afectiva
agresiune psihica acuta:
violente de limbaj, de tonalitate, expresii jignitoare, obscene;
crize de gelozie;
persecutia psihica in relatie cu menajul, educatia copiilor, venituri, activitatea zilnica;
agresiunea psihica cronica: cupluri devitalizate si in conflict permanent;
maltratarea psihica legata de relatiile conjugale (conjugopatie, adulter).
Agresiunea asupra functiilor de relatie cu exteriorul
impiedicarea sub amentintare a exercitarii profesiei, accesului la scolarizare, educatie, cultura,
recreere;
impiedicarea la servicii de ajutor in caz de urgenta (servicii medicale, cheltuieli pentru medicamente,
recuperare etc.)
Factorii de risc si mecanismele generatoare ale violentei familiale
Conjugopatii genetice (aparute in momentul incheierii casatoriei)
circumstante ale casatoriei;
relatiile afective ;
intruziunea persoanelor din exterior in familie;
nivelul socio-economic si cultural-educational al familiei constituite;
varsta la casatorie ;
influente negative ale familiei de origine asupra cuplului (mentinerea stricta a distributiei traditionale
a rol-statusurilor: prejudecati, ierarhizare familiala)
locuinta proprie ;
discordante religioase si/sau de cultura, educatie.
Conjugopatii dobandite
alcoolism uni-bi-conjugal;
boli psihice/dezechilibre psiho-emotionale de cauza exogena;
disfunctii in relatiile conjugale (sexuale);
pauperizarea;
somajul/pierderea statutului economic si social;

28

gestiunea proasta a fondurilor familiei;


neconcordante intre asteptari/idealuri si realitate (lipsa de adaptabilitate la real);
exercitarea deficitara a rol-statusului in familie;
esecul educational/scolar al copiilor ;
boli organice aparute intre timp;
lipsa de comunicare intre membrii familiei (instrainare, gelozie, incordare, relatii glaciale, nivel
scazut de intelegere a starilor celorlalti membri ai familiei).
APRECIEREA STARII DE SANATATE A FAMILIEI.
Culegerea datelor:
Vizita la domiciliu:
intrarea in relatie:
tehnici de comunicare: ascultare, exprimare clara, concentrare, incredere, empatie, capacitatea de a
se adapta la situatie:
asigurarea confidentialitatii, respectarea demnitatii.
Descrierea familiei si a factorilor care pot influenta starea de sanatate a acesteia:
membri: numar, stuctura pe varste, starea de sanatate, probleme deosebite;
relatii intre membrii familiei: intre parinti (soti), parinti copii, relatiile cu bunicii;
relatii sociale: cu prietenii, cu vecinii;
habitatul: locuinta (spatiu de locuit adecvat, dotari, intretinere igiena), spatiul din jurul locuintei.
alimentatia: adecvata, obiceiuri alimentare:
activitatea profesionala: profesia membrilor familiei, conditiile la locul de munca;
odihna si timpul liber, posibilitati de recreere:
nivel economic: venit, satisfacerea nevoilor familiei;
nivel cultural si de educatie, preocupari cultural- educative, comportamentul fata de sanatate;
apartenenta religioasa;
stabilirea scorului APGAR pentru familie
3.CONCEPTUL DE COMUNITATE
Definitia comunitatii
Prin comunitate intelegem ansamblul unei populatii de pe un teritoriu geografic determinat, de care
este legat prin interese si valori comune avand o forma de gestiune administrative , iar membrii sai
au interrelatii cu grupuri sociale si institutii.
Cunoasterea comunitatii: localizare (urbana, rurala), asezare geografica, structura populatiei
( numar, densitate, varsta, grupuri minoritare etnice si religioase), nivel general de educatie,
particularitati de clima, flora si fauna, influenta mediului inconjurator, diferente culturale si
spirituale, probleme socio-economice (venit mediu, populatie cu venituri sub nivelul minimal, rata
somajului, domenii de angajare a populatiei).
Conceptul despre sanatate.
Nu exista o definitie unica, ci o pluraritate de definitii, pluralitate care tine de cunostintele
acumulate, de dinamica si specificul valorilor culturale si pentru ca sanatatea are un caracter
procesual, evolutiv. De aici rezulta si tentativa de a defini sanatatea multicriterial si de a fi masurata
in functie de niste criterii de referinta .
In lista foarte larga a definitiilor sanatatii se folosesc mai multe criterii pentru definirea sanatatii,
fiecare scoala adoptand unul, doua sau toate cele trei criterii utilizate cel mai frecvent.
Criteriile pentru definirea sanatatii:
-bunastarea functionala
-capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si munca

29

-conditia umana care il face pe individ creativ (criteriul utilizat frecvent de francezi)
Definitia sanatatii individuale din constitutia O.M.S. : ,,starea de bine completa din punct de
vedere fizic, mintal si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii este cea mai frecvent
utilizata.
Caracteristicile acestei definitii sunt:este acceptata de toata lumea ca o ,, aspiratie ;-realizarea ei
presupune responsabilitatea societatii;subliniaza caracterul pozitiv si multiaxial al sanatatii.
Sanatatea grupurilor umane ar putea fi definita ca fiind o sinteza a sanatatilor individuale
apreciata intr-o viziune sintetica, globala (ecosistemica) .
Starea de sanatate este o zona in care actioneaza si se interconditioneaza o multitudine de factori ai
mediului fizic extern, factori sociali si economici.
Factorii care influenteaza starea de sanatate:
Factori biologici: ereditate, caracteristici demografice ale populatiei.
Factori ambientali: factorii mediului fizic (apa, aer, sol, vegetatie, aliment) si social (factori socioculturali, educationali).
Factori comportamentali, atitudini, obiceiuri.
Serviciile de sanatate (preventive, curative, recuperatorii).
In modelul epidemiologic pentru evaluarea politicii sanitare (Georgia 1973) sunt prezentate
ponderile acestor factori in aparitia diferitelor boli dominante .Rezulta ca in multe situatii stilul de
viata are un rol dominant .In cadrul factorilor socio-economici se include si facorii ocupationali:
profesia, calificarea, locul de munca si activitatea la locul de munca, conditii de munca.
Concepte care stabilesc diferenta intre sanatate si medicina comunitara si medicina
individuala
Sanatate si medicina comunitara

Medicina individuala

Ingrijirea unei comunitati bine definite Persoanele izolate care solicita asistenta
geografic si populational.
medicala
Persoane si familii sanatoase si/sau bolnave
Preocupari prioritare:bolnavii
Lucrul in echipa:echipe de sanatate,boala
interdisciplinare
Ingrijiri
integrale:global,sanatate
sau
medicina
Aplicabilitate generala:cercetare asupra
problemelor de sanatate boli colective si
nevoi exprimate de comunitate
Preocuparea prioritara pentru mediul:fizic,
biologic,pshihologic,social,economic
Planificarea activitatilor in raport cu
problemele si nevoile ;epidemiologia ca
instrument
prioritar;participarea
utilizatorilor(comunitatea)
Rezultatele sunt appreciate mai mult de cei
care nu sunt bolnavi
Echipa de sanatate trebuie sa preaia
initiative;exista un raport permament cu
comunitatea
Preventia sociala si medicala si educatia
pentru sanatate sunt prioritare.

Pofesionalismul de sanatate sau boala


lucreaza izolat
Diagnostic clinic si terapeutic individual
Aplicabilitate
individuala-bolnavul
izolat;cercetare intraorganica
Preocupare
secundara
pentru
mediul
bolnavului
Fara planificare;fara epidemiologie;fara
participarea utilizatorilor(medicalizarea)
Rezultatele sunt appreciate de bolnavii
ingrijiti
Raportul cu indivizii nu exista daca nu sunt
bolnavi
Prioritate:tratamentul bolii

30

4 CONCEPTUL DE INGRIJIRI PRIMARE.


1. Definitia ingrijirilor primare.
Ingrijirile primare de sanatate I.P.S.-sunt ingrijiri sanitare esentiale bazate pe metode si
tehnologii practice, pertinente din punct de vedere stiintific si acceptabile din punct de vedere social,
facute sa fie accesibile in mod universal indivizilor si familiilor din comunitate prin totala lor
participare si, la un cost pe care comunitatea si tara poate sa isi permita sa il mentina in fiecare stadiu
al dezvoltarii lor in spiritul increderi in sine si al autodeterminarii. Formeaza o parte integranta a
sistemului de sanatate al tarii, pentru care reprezinta atat functia centrala cat si problema principala,
dar si a dezvoltarii globale, sociale si economice a comunitatii.
Reprezinta primul nivel al contactului dintre indivizi, familie si comunitate cu sistemul de sanatate
national, inceracnd sa apropie pe cat mai mult posibil, activitatea din domeniul sanatatii de mediu de
viata si de munca al oamenilor, constituind primul element al unui proces continuu de ingrijire al
sanatatii.
Definitie.Prin I.P.S intelegem: ingrijiri esentiale de sanatate accesibile tuturor persoanelor si
familiilor din societate prin mijloace ce le sunt accesibile, cu capacitatea lor plenara si la un pret de
cost abordabil comunitatii si tarii.
Ingrijirile de sanatate primare:
Reflecta si rezulta din conditiile economice si din caracteristicile socio-culturale si politice ale tarii si
comunitatiilor sale si se bazeaza pe aplicarea rezultatelor relevante ale serviciilor de cercetare
sociala, biomedicala si sanitara si pe experienta din domeniul sanatatii publice;
Cuprind principalele probleme legate de sanatate in cadrul comunitatii, furnizand servicii de
promovare, preventive, curative si de recuperare corespunzatoare;
Include cel putin: educatia privind problemele de sanatate predominante si metodele de prevenire si
control a lor; promovarea unei alimentatii corecte; asigurarea cu apa potabila printr-o cantitate
adecvata si o sanitatie de baza; ingrijirile acordate mamei si copilului, inclusiv planning familial;
imunizarea impotriva bolilor infectioase majore; prevenirea si controlul bolilor endemice cu caracter
zonal; tratamentul adecvat pentru bolile curente si vatamari; asigurarea cu medicamente esentiale;
Implica, in afara sectorului sanitar, toate sectoarele legate de acesta si aspecte ale dezvoltarii
nationale si comunitare, in special agricultura, zootehnia, industria, educatia, constructiile de locuit,
lucrarile publice, comunitatile si alte sectoare si cer un effort coordonat din partea tuturor acestpor
sectoare;
Cer si promoveaza din partea indivizilor si a comunitatii, o autodeterminare si participare la
planificarea, organizarea, conducerea si controlul ingrijirilor de sanatate primare, utilizand la
maximum resursele locale nationale, precum si alte resurse disponibile; in acest scop dezvolta printro educatie corespunzatoar capacitatea de participare a comunitatilor;
Ar trebui sa fie sustinute de sisteme de referinta integrate, functionale ducand la o imbunatatire
progresiva a unor ingrijiri de sanatate cat mai corespunzatoare, dand prioritate celor ce au cea mai
mare nevoie;
Se bazeaza la nivel local si de referinta pe locuitorii sanitari, inclusiv medici, infirmiere, moase,
personal auxiliar, dar este nevoie si de practicieni traditionali pregatiti in mod adecvat din punct de
vedere tehnic si social pentru a lucra in echipa si pentru a raspunde nevoilor de sanatate exprimate de
catre comunitate.
Toate guvernele ar trebui sa formuleze politici nationale, strategii si planuri de actiune pentru
a organiza si sustine ingrijirile de sanatate primare ca parte a unui sistem national de sanatate
cuprinzator si in coordonare cu alte sectoare. In acest scop, este necesar sa se manifeste dorinta
politica de mobilizare a resurselor tarii si de folosire rationala a resurselor extreme disponibile.
Toate tarile ar trebui sa coopereze in spiritul parteneriatului cu scopul de a asigura ingrijirile de
sanatate primare pentru toti oamenii, deoarece obtinerea starii de sanatate de catre oamenii dintr-o

31

tara priveste in mod direct si este benefica pentru orice tara. In acest context, raportul OMS/UNICEF
asupra ingrijirilor primare de sanatate constituie o baza sociala pentru functionarea si dezvoltarea in
continuare a ingrijirilor primare de sanatate in lume.
Comunitatea este locul de unde pleaca I.P.S: indivizii, familiile, si grupurile isi asigura
singuri responsabilitatea actiunilor de sanatate. Pentru realizarea acestei strategii s-a cosiderat ca este
necesara schimbare vechii coceptii de asistenta medicala, anume conceptia dinainte de Conferinta de
la Alma-Ata cand: actiunile de sanatate au fost orientate spre lupta impotriva bolii, se acorda o
pondere mai mare refacerii sanatatii si nu mentinerii si dezvoltarii ei, ingrijirile erau limitate la
partea medicala si in acest caz asistenta era un executant al indicatiilor medicale, pierzandu-si rolul
de baza in procesul de ingrijire.
In conceptia actuala, se considera ca o buna asistenta medicala (o buna ingrijire) presupune
trecerea de la ingrijirile terapeutice (carora li s-a acordat un loc prioritar in dauna ingrijirilor menite
sa mentina sanatatea, viata) trecerea deci la I.P.S
I.P.S sunt denumite si ingrijiri de sanatate comunitare, pentru ca solicita participarea
comunitatii.Deci omul in globalitatea sa, cu necesitatile sale bio-fiziologice , psiho-sociale, culturale
si spirituale poate activa ca un copartener si nu numai ca receptor pasiv de diverse prestatii.
I.P.S favorizeaza ingrijiri complete , ingloband:
promovarea sanatatii
prevenirea imbolnavirilor ingrijirile curative curente si obisnuite
recuperarea
urgentele
NIVELURI DE INTERVENTIE
I.P.S acopera trei niveluri de interventii si anume:
1. Ingrijiri de prevenire primara
2. Ingrijiri de prevenire secundara
3. Ingrijiri de prevenire tertiara
Se poate vorbi si de interventia de nivel 4, in cazul bolilor terminale (sustinerea familiei.etc)
Ingrijiri de prevenire primara:1 Prin prevenirea primara intelegem: mentinerea si promovarea
sanatatii,precum si prevenirea imbolnavirilor.
Interventia asistentei urmareste: educatia sanitara (din toate punctele de vedere-alimentatie,
contraceptie, etc) prevenirea specifice (vaccinari, profilaxia unor boli)
Ingrijiri de prevenire secundara: 2 Prevenirea secundara urmareste: Interventii curative-pentru
tratamentul bolilor si prevenirea agravarii sau complicatiilor.
Rolul asistentei este sa descopere problemele la timp (prin vizite acasa, in comunitate-nu asteptam sa
ne caute oamenii, ii cautam noi, prin controale periodice, etc)
Ingrijiri de prevenire tertiara: 3 Prevenirea tertiara urmareste recuperarea.
Rolul asitentei este sa sustina persoana ingrijita pentru a se adapta la diferite dificultati cauzate de
probleme de sanatate -rol in recuperarea persoanei.
In cadrul acestor principii, componentele de baza ale ingrijirilor primare de sanatate sunt:
Educatia referitoare la problemele de sanatate, prevenirea si controlul lor.
Promovarea unei alimentatii corecte.
Asigurarea cu apa potabila in cantitate adecvata si o sanitatie de baza.
Ingrijirea mamei si a copilului, inclusiv planning familial.
Imunizarea impotriva bolilor infectioase majore.
Prevenirea si controlul bolilor endemice, cu caracter zonal.
Tratamentul adecvat al bolilor curente si vatamarilor.
Asigurarea cu medicamente esentiale.

32

Furnizarea acestor servicii de catre lucratorii din domeniul sanitar cu nivel de pregatire diferit si
integrarea practicienilor traditionali in serviciile de sanatate reprezinta o problema de baza a
ingrijirilor primare de sanatate.
Principiul fundamental al procesului de nursing comunitar este reprezentat de faptul c
beneficiarul (individul,familia, comunitatea) se afl n centrul procesului, alocarea resurselor
materiale i umane n condiii de eficien duce la rezultatele ateptate n cadrul procesului de
planificare.
Eficiena managementului de caz este analizat n raport cu:
Alocarea resurselor umane i materiale n funcie de cerinele fiecrui beneficiar
Gradul de coordonare al serviciilor comunitare integrate (medico - sociale i ngrijiri la domiciliu)
astfel nct s fie acoperite toate nevoile identificate ale pacientului/beneficiarului
Creterea eficienei raportului cost sczut pentru serviciu comunitar rezultate preconizate pentru
beneficiar.
Managementul de caz la nivel comunitar ca metod de lucru este definit ca o evaluare a nevoilor
individului, a familiei, comunitii, a mediului social n care triete i i desfoar activitatea, n
paralel cu reeaua de servicii medico-sociale disponibile la nivelul comunitii (medic de familie,
asistent medical comunitar, asistent social, ngrijitor la domiciliu,mediator rom), n urma creia se
construiete o strategie individual de intervenie axat pe nevoile prioritare ale beneficiarului i a
resurselor disponibile. Acest concept de lucru n echipa de intervenie comunitar se caracterizeaz
prin faptul c furnizorul de servicii specifice nu se mai focalizeaz pe selectarea beneficiarilor
eligibili pentru un serviciu sau intervenie, ci se focalizeaz pe identificarea problemelor complexe i
multiple ale persoanei beneficiare (sntos sau bolnav) i a resurselor (servicii i resurse materiale)
din reeaua comunitar care vor fi capabile s rezolve eficient aceste probleme.
n practica nursingului comunitar, managementul de caz presupune acordarea i coordonarea
interveniilor necesare beneficiarului de ctre managerul de caz sau responsabilul de caz, care n
acest context poate fi medicul de familie, asistentul medical comunitar, asistentul social sau
mediatorul sanitar rom, n funcie de problem, nevoia identificat i n raport de competenele
profesionale solicitate.
1.Aprecierea nevoilor comunitatii.
a) Culegerea datelor:
starea de sanatate si caracteristicile ei in Romania, anchete epidemiologice, screening-ul si studii de
prevalenta;
factorii care influenteaza starea de sanatate a comunitatii: factori naturali (fizici, chimici, biologici),
factori artificiali (economici, nevoi fudamentale, someri, factori culturali, profesionali, civilizatie,
etc.)
b) Analiza datelor: selectarea datelor semnificative, identificarea problemelor, formularea
diagnosticului starii de sanatate a colectivitatii, diferenta dintre ingrijirile individuale si cele
colective, identificarea grupurilor vulnerabile, defavorizate, accesibilitatea la servicii de sanatate,
costurile serviciilor.
2. Planificarea.
Stabilirea scopului.
Stabilirea obiectivelor pe termen lung, mediu si scurt respectarea principiilor privind enuntarea
obiectivelor.
Stabilirea prioritatilor.
Stabilirea interventiilor in concordanta cu obiectivele proprii si planurile nationale.
Intocmirea planului de ingrijiri de sanatate: stabilirea responsabilitatilor, termenelor.
3. Aplicarea planului.
Efectuarea interventiilor cu implicarea membrilor comunitatii.

33

Implicarea membrilor echipei multifactoriale: echipa de ingrijire, reprezentanti ai autoritatilor locale


si organizatiilor neguvernamentale, reprezentanti ai unitatilor sanitare si responsabili de programe
nationale.
4. Evaluarea rezultatelor:evaluarea initiala, evaluarea de etapa (intermediara), evaluarea finala.
Reformularea unor obiective, initierea de noi actiuni in functie de rezultatele asteptate.
Reformularea unor obiective, initierea de noi actiuni in functie de rezultatele asteptate.
Rolul asistentului medical in educarea familiei, pentru mentinerea sanatatii si identificarea
problemelor de sanatate. (Sintetizarea si aplicarea cunostintelor si a deprinderilor dobandite la
modulele de educatie pentru sanatate,mediu si sanatate, psihologie, sociologie, pedagogie,
puericultura si pediatrie, obstetrica, gerontologie si geriatrie).
Preceptele ingrijirii sanatatii in comunitate
Este o activitate stabilita pe baza nevoilor si a planului general de sanatate, scopuri si obiective clare,
integrarea cetenilor in servicii pentru intreaga comunitate, familia ca unitate de baza, promovarea
sanatatii si educatia pentru sanatate, implicarea familiei si indivizilor in luarea deciziei, aprecierea
periodica si continua a starii de sanatate, buna pregatire a asistentului medical, asistentul - membru
activ al echipei de ingrijire, acordarea ingrijirilor conform recomandarilor medicale, utilizarea
inregistrarilor, dirijarea clientului si familiei catre resurse comunitare, supravegherea personalului de
ingrijire, planificare programelor de educatie continua si asumarea responsabiliatii.
NEVOI SPECIFICE DE INGRIJIRE SI EDUCATIE DE-A LUNGUL VIETII
NOTIUNI DESPRE INGRIJIREA COPILULUI:-dezvoltarea psihomotorie a copilului 0 1 an,
imunizarile, prescolarul, scolarul si adolescentul nevoi de educatie, alimentatie, ingrijire.
Dezvoltarea copilului urmeaza unele etape cunoscute si se deruleaza dupa un acelasi proces
la majoritatea
copiilor. Aceste etape si transformarile care le caracterizeaza sunt incluse in
denumirea de dezvoltare psihomotorie. In intervalul de timp cuprins intre nastere si varsta de 3 ani,
copiii fac principalele progrese care ii ajuta sa devina treptat autonomi si sa faca fata unor situatii
compatibile cu varsta lor.
Ordinea acestor progrese depinde de varsta, factori ereditari si de modul in care parintii sprijina
procesul de invatare al copilului. Dezvoltarea poate uneori fi perturbata sau incetinita din cauza
lipsei de stimulare, a nasterii unui alt copil, de o separare de lunga durata, de un climat familial
conflictual sau de alte cauze imprevizibile.Astfel, cunoasterea principalelor etape ale dezvoltarii este
necesara pentru a monitoriza mai bine progresul copilului.
Prima copilarie - de la nastere pana la 3 ani (se termina dentitia de lapte) se imparte in:
a. perioada de nou-nascut - corespunde primelor 28 zile de viata si are cateva particularitati:
crestere rapida staturo-ponderala;
existenta unor fenomene caracteristice: scaderea fiziologica in greutate, icterul fiziologic, criza
genitala, febra de sete, albuminuria fiziologica, meconiul;
slaba dezvoltare a scoartei cerebrale si deci si a functiilor de relatie cu predominenta centrilor
subcorticali;
importanta imunitatii transmisa transplacentar;
deficienta functiilor de bariera a pielii si mucoaselor;
tendinta infectiilor de a imbraca aspect septicemic;
patologia dominata de malformatii congenitale si afectiuni legate de actul nasterii (traumatisme,
infectii).
b.perioada de sugar (28 zile -1 an) cu urmatoarele particularitati:
cresterea staturo-ponderala continua in ritm rapid;
dezvoltarea treptata a functiilor de relatie;

34

dezvoltarea functiei locomotorii care largeste sfera de cunoastere a copilului;


aparitia primului sistem de semnalizare;
aparitia dentitiei si dezvoltarea functiei digestive care permit diversificarea alimentatiei;
dezvoltarea imunitatii active proprii cu reducerea rolului imunitatii transplacentare;
patologia dominata de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii medii.
c.perioada de copil mic (anteprescolar) 1-3 ani:
incetinirea ritmului de crestere;
modificarea proportiilor dintre cap, trunchi si membre;
completarea primei dentitii;
desavarsirea functiei motorii;
formarea reflexelor conditionate - cuvantul capata valoarea unui nou sistem de semnalizare
1. Prima copilarie este caracterizata printr-o functie de nutritie intensa ce explica cresterea
accentuata si dependenta de mediul inconjurator, si care determina necesitatea unor ingrijiri
speciale.
2. Copilaria a 2 a (3 6 7 ani -prescolar) - dentitia de lapte complet aparuta - incep sa apara
primii dinti definitivi:
dezvoltarea complexa a S.N.C. si implicit a gandirii, vorbirii, locomotiei, ceea ce duce la cresterea
independentei copilului;
ritm de crestere mai lent;
patologia dominata de boli contagioase, apar unele boli noi ca reumatismul articular acut,
cardiopatiile castigate, tuberculoza osteo-articulara.
3. Copilaria a 3 a (6 7 ani - pubertate) la fete pubertatea apare la 12 - 14 ani, iar la baieti la 14 - 16
ani.
maturizarea zonelor corticale ale creierului,
incetinirea cresterii in prima parte a perioadei urmata de o accelerare in perioada prepubera;
apar primii dinti definitivi;
boli contagioase rare datorita imunizarii spontane (imbolnavire) sau provocate (vaccinari)
PUBERTATEA - corespunde aparitiei menarhei la fete si dezvoltarii functiei sexuale la baieti:
se incetineste ritmul cresterii staturale;
se accelereaza cresterea in greutate;
se modifica dimensiunile unor segmente - infatisarea este armonioasa apropiata de cea a adultului.
ADOLESCENTA este in primul rand o perioada de maturizare psihologica, spre deosebire de
pubertate, cand dezvoltarea majora are loc in plan fizic si sexual; majoritatea fetelor au trecut de
puseul de crestere puberal, desi unii baieti inca se afla in plina dezvoltare fizica si sexuala.
Adolescenta este marcata de completarea dezvoltarii corporale si sexuale, formarea personalitatii si
in cele din urma de ocuparea unui loc in societate, prin locul de munca si familie. Pentru tinerii care
nu isi continua studiile in cadrul universitar, sau cei care renunta si la liceu si trec direct la
intemeierea unei familii si la ocuparea unui loc de munca, pe plan psihologic si social adolescenta se
incheie mai repede.
Inca din perioada preadolescentei, odata cu detasarea de familie, anturajul castiga o importanta
speciala, tanarul vazand in grupul de prieteni un mediu propice testarii ideilor si compararii nivelului
de dezvoltare fizica si psihologica. Adolescentul incearca sa-si stabileasca o identitate
sexuala constientizand si acceptandu-si propriile sentimente si propriul corp.
Adolescenta este si o perioada in care au loc alegeri ce vor influenta intreaga viata a adultului; unele
dintre aceste decizii se refera la invatamant educatie. Alt fel de alegeri, din punct de vedere al
comportamentului, se refera la tentatiile la care adolescentii sunt expusi cu predominanta: droguri,
tutun, alcool, viata sexuala promiscua, etc. O parte dintre aceste "experimente" pot afecta profund
negativ viata tanarului, insa in mare parte acest comportament este temporar si nu mai prezinta
interes in perioada adulta. Adolescenta este o perioada in care maturizarea nu este completa si tinerii

35

dau de multe ori dovada de ignoranta in privinta unei activitati sexuale sau a unei relatii intime
responsabile. Sarcina la varsta adolescenta poate avea si grave consecinte medicale.
Conditiile sociale si psihologice ale aparitiei unei sarcini in adolescenta variaza mult, insa de cele
mai multe ori acest fenomen apare in medii de saracie si ignoranta. Aceste tinere trebuie sa decida
daca doresc si au posibilitatile de a-si intemeia o familie sau, daca nu sunt pregatite sa faca anumite
sacrificii, ori doresc sa-si continue studiile, optiunea este fie intreruperea sarcinii, fie renuntarea la
bebelus in favoarea adoptiei. Sarcina la varsta adolescenta este o trauma psihica majora. In plus,
unele fete se confrunta cu pierderea legaturii cu tatal copilului sau cu familia, cu renuntarea la studii,
fie renunta la educatie din proprie vointa, adoptand o gandire de "esec inevitabil in viata".
Fara educatie tinerele sunt condamnate la un statut financiar foarte scazut si, conform studiilor,
casniciile incheiate in adolescenta au mai mari sanse sa se incheie cu un divort. Copiii mamelor
adolescente se pot confrunta cu probleme de adaptare sociala pe termen lung - rezultate scolare
slabe, saracie, boli mentale sau fizice. Problemele aparute odata cu sarcina in adolescenta se rasfrang
si asupra familiei tinerei fete - frati mai mici si parinti.
ALIMENTATIA
Alimentatia prescolarului este in general foarte asemanatoare cu cea a adultului, doar ca trebuie sa
fie preparata mai dietetic, fara exces de sare si sa contina toate elementele nutritive necesare unui
copil plin de energie, aflat in plina dezvoltare.Alimentatia este foarte importanta pentru sanatatea
prescolarului - o alimentatie adecvata previne problemele de sanatate cum ar fi obezitatea, diabetul si
decalcifierile. O alta cerinta ar fi ca prescolarul sa consume alimente sanatoase - carne slaba, fructe
de mare, oua, legume, cereale integrale, produse lactate zilnic si fructe proaspete
Principalele elemente de interes in privinta alimentatiei scolarului sunt mentinerea varietatii
alimentelor, pastrarea unei greutati sanatoase, echilibrand aportul cu consumul energetic, eliminarea
pe cat posibil a grasimilor si a colesterolului din dieta si asigurarea consumului
de fructe, legume si cereale integrale. Respectarea acestor indicatii asigura o viata adulta sanatoasa.
Alimentatia adolescentului trebuie sa fie adaptata necesitatilor cresterii si dezvoltarii
organismuluisau. In acelasi timp tanarul devine tot mai independent si ia mai multe decizii privind
alimentatia; din acest motiv, parintii trebuie sa cultive adolescentilor obiceiuri alimentare sanatoase .
Factorii care contribuie la formarea unor proaste obiceiuri alimentare sunt mancarurile fast-food la
un pret scazut si sarace in elemente nutritive, accesul limitat la alimentele sanatoase atunci cand
adolescentul se afla departe de mediul familial, impresia ca alimentele fara grasimi si neprocesate
nu sunt gustoase, lipsa informatiei privind alimentatia sanatoasa, exemplul prost dat in familie,
impactul media asupra adolescentilor - incidenta crescuta de tulburari alimentare la tinerele care isi
doresc
un
corp
"perfect".
Cele mai intalnite probleme de nutritie la adolescenti sunt deficitul de calciu si fier, obezitatea si
subnutritia.
Factorii de risc intalniti in aparitia deficientelor nutritionale sunt tulburarile alimentare,
afectiunile cronice, consumul de alcool sau droguri, sarcina la adolescente, o dieta vegetariana
stricta, precum si statutul socio-economic redus. Deficientele nutritionale din perioada adolescentei
au
drept
consecinte
in
viata
adulta
aparitia
mai
multor
boli
si
afectiuni: obezitate, diabet, bolicardiovasculare, etc.
POPULATIA VARSTNICA
Obiective educationale:
intelegerea importantei medico-sociale a populatiei varstnice;
descrierea unor fenomene demografice legate de imbatranirea populatiei;
descrierea caracteristicilor medico-sociale ale populatiei varstnice;
descrierea impactului efectului de imbatranire a populatiei.

36

Atentia deosebita acordata populatiei varstnice este motivata nu numai de ritmul de crestere
numerica, ci si de faptul ca populatia varstnica:
este o populatie mare consumatoare de prestatii medicale;
este mai vulnerabila la diversele stresuri din mediul fizic si social.
La acestea se mai adauga modificarile inregistrate in structura familiei, in sensul ca in
prezent familia se ocupa din ce in ce mai putin de varstnici, in special daca sunt si bolnavi, si prefera
sa fie ingrijiti in unitati speciale pentru varstnici.
In literatura de specialitate nu exista inca un consens in ceea ce priveste limita de varsta de la care se
socoteste o persoana ca fiind varstanica. Se folosesc 2 criterii: biologic si cronologic, ultimul fiind
cel mai frecvent utilizat desi stabileste arbitrar o limita.
Astazi ONU recomanda varsta de 65 ani drept limita de la care se considera o persoana ca
fiind varstnica.
Metode de masurare a imbatranirii populatiei
Determinarea ponderii populatiei varstnice din totalul populatiei.
Varsta medie a populatiei.
Raportul dintre numarul varstnicilor si numarul copiilor.
Indicile de dependenta care reprezinta raportul dintre numarul persoanelor inactive si numarul
persoanelor de varsta activa.
Starea de sanatate a populatiei varstnice
In ultimele decenii, in aprecierea starii de sanatate a varstnicilor se insista tot mai mult pe
metodele epidemiologice si pe autoevaluarea starii de sanatate, capacitatea intervievatului de a si
evalua starea functionala si determinarea raportului dependenta/ independenta a persoanei varstnice
in legatura cu activitatea vietii zilnice.
Studiile intreprinse au aratat existenta fenomenului de supramorbiditate la varstnici, si anume
existenta in medie, a 2-3 afectiuni cronice pe persoana varstnica, dupa unele studii; dupa altele, care
au utilizat tehnici de diagnostic foarte sensibile, 10 afectiuni pe persoana in varsta de 75 ani si peste.
Principalele cauza de imbolnavire a varstnicilor in tarile dezvoltate sunt:
caderi si fracturi consecutive;
osteoporoza;
tulburari de vedere;
tulburari de auz;
dementa senila;
probleme de incontinenta.
Mortalitatea persoanelor varstnice
In primul rand, probabilitatea de deces creste pe masura ce se inainteaza in varsta, deci ea este mai
mare la varstnici.
In al doilea rand, modelul de mortalitate pe cauze medicale de deces difera de la o grupa de varsta la
alta. La populatia varstnica principalele cauze de deces difera de cele intanite la alte grupe de varsta,
precum si de cele care definesc modelul mortalitatii populatiei generale.
CONSECINTELE IMBATRANIRII POPULATIEI PENTRU SANATATEA PUBLICA
Consecinte demografice:
cresterea numarului persoanelor varstnice;
cresterea numarului familiilor fara copii si a celor alcatuite din persoane varstnice.
2. Consecinte medicale:
polimorbiditate (mai multe boli la aceeasi persoana);
cresterea foarte mare a consumului medical.
3. Consecintele sociale decurg din:
pierderea autonomiei persoanelor varstnice;
aparitia incapacitatii funcionale partiale sau totale ceea ce necesita servicii sociale adecvate.

37

PROBLEMATICA PERSOANELOR VARSTNICE


Organizarea serviciilor de sanatate specifice persoanelor varstnice
Varstnicii, ca parte integrata a intregii populatii, au dreptul la servicii de sanatate
corespunzatoare. Dar serviciile pentru varstnici ridica o serie de probleme specifice, ceea ce impune
organizarea unei game variate de servicii geriatrice specifice. Serviciile medicale pentru varstnici
sunt foarte costisitoare iar resusele lor financiare sunt reduse. Se insista pe pastrarea cat mai
indelungata a varstnicilor in familia proprie.
In concluzie varstnicii au dreptul la servicii medicale si sociale, fiind de dorit sa ramana cat
mai mult in familiile proprii.
Strategii
Retea de servicii sanitare si de ocrotire acordate la domiciliu.
Realizarea unor programe de screening pentru identificarea varstnicilor care pot sa ramana acasa,
integrati in familiile lor si a celor care trebuie ingrijiti in institutii speciale.
Imaginarea unor facilitati comunitare, un ajutor suplimentar acordat familiilor ce au in ingrijire un
varstnic cu probleme sociale.
Organizarea de centre de ingrijire de zi.
Organizarea de centre de ingrijire de noapte.
Organizarea de institutii de ingijiri pe termen lung unde sa se acorde asistenta medicala si sociala
persoanelor varstnice cu afectiuni cronice, dependente. Pentru tarile Europei de vest, 20% din
varstnici sunt internati in acest tip de unitati, restul sunt ingijiti in familie sau la propriul lor
domiciliu.
Organizarea de unitati de ingrijire terminala.
Organizarea de servicii de stomatologie specifice varstnicilor.
Institutiile sociale pentru varstnici
Au aparut ca urmare a modificarilor functiei traditionale a familiei si a solidaritatii umane fata de
varstnicii cu probleme.
Sarcinile institutiilor sociale
Ingrijirile oferite trebuie sa fie intrerupte, in sensul ca aceste ingrijiri trebuie acordate sub aspectul
procurarii hranei, asigurarii ajutorului menajer, a ajutorului in autoingrijirea proprie.
Oferirea de stimulente material familiei sau altor persoane cu obligatia acestora de a ingiriji un
varstnic la domiciliu.
Ingrijiri de tip nursing de cadre cu pregatire medie ce se deplaseaza la domiciliul varstnicilor
asigurand asistenta medicala si sociala.
Integrarea varstnicilor in viata comunitatii.
Sanatatea varstnicului este legata direct de bunastarea sociala si de modul in care este integrat in
comunitatea in care traieste. Integrarea varstnicului se poate realize pe mai multe cai:
incurajarea varstnicului de a ramane in propria locuinta;
sprijinirea structurii de viata traditionala a comunitatilor;
stimularea implicarii varstnicului in diverse activitati culturale comunitare.
Programe specific de prevenire a imbolnavirilor si de mentinere a unei stari de sanatate
corespunzatoare, prin prelungirea cat mai mult posibil a independetei si capacitatii de autoingrijire.
Scopuri:
1.Stimularea capacitatii varstnicilor de a se adapta la noile situatii.
2. Dezvoltarea de programe educationale, sanitare, preventive, in special pentru problemele de
sanatate ale varstnicului: prevenirea caderilor, accidentelor, depistarea precoce si tratamentul
tulburarilor de vaz si auz.
O atentie deosebita trebuie acordata problemelor financiare ale varstnicului deoarece
resursele lor materiale sunt reduse, in schimb el are nevoie de multe ingrijiri medicale care sunt

38

foarte costisitoare. Se impune necesitatea de a lua masuri pentru sustinerea financiara a varstnicilor
pentru asigurarea unui venit minim si preluarea de catre un tert (stat, sistemul de asigurari sociale,
societati de caritate) a costului ridicat a ingrijirilor medicale acordate varstnicilor.
Varstnicul trebuie sa fie considerat ca o resursa umana si nu numai ca un consumator. Prin
pregatirea sa, prin experienta sa de viata, varstnicul poate fi antrenat in diverse actiuni de educatie
sanitara, in realizarea unor programe de actiuni umanitare (lupta impotriva drogurilor, munca cu
handicapati, actiuni de ajutorare a copiilor in cadrul unor asociatii precum Crucea Rosie, UNICEF),
in programe culturale.
PROBLEMATICA MEDICO-SOCIALA A CATEGORIILOR DEFAVORIZATE
Obiective educationale:
intelegerea importantei medico-sociale a populatiei la risc;
descrierea unor fenomene demografice legate de imbatrinirea populatiei;
descrierea caracteristicilor medico-sociale ale populatiei la risc;
descrierea impactului efectului de imbatrinire a populatiei.
In intreaga lume, starea de sanatate a persoanelor care se confrunta cu instabilitatea sociala,
economica si politica este precara.
Dintre cele sapte prioritati sanitare mondiale ale mileniului actual, trei au in vedere dezvoltarea si
abolirea saraciei, protejarea grupurilor vulnerabile, respectarea drepturilor omului.
In categoria persoanelor defavorizate se incadreaza familiile numeroase cu venituri
insuficiente, familiile dezorganizate, persoanele de etnie roma, unii copii si tineri, somerii,
femeile, batranii, refugiatii.
In randul acestor persoane apar fenomene precum saracia, somajul, stigmatizarea si marginalizarea
sociala, infractionalitatea, vagabondajul, prostitutia, toxicomania.
Reducerea acestor fenomene de o gravitate extrema presupune nu numai interventia statului, ci si
implicarea activa a tuturor membrilor comunitatii.
Hotararea nr. 829/2002 privind aprobarea planului national antisaracie si de promovare a inc1uziunii
sociale realizeaza urmatoarea c1asificare a principalelor categorii sociale vulnerabile din Romania:
grupurile care traditional se confrunta cu un risc ridicat de saracie si exc1uziune sociala si
indeosebi:
parte importanta a celor de etnie roma;
familiile cu multi copii;
familiile dezorganizate;
familiile monoparentale;
familiile cu persoane aflate in somaj de lunga durata;
grupuri care se confrunta cu situatii dificile in ceea ce priveste conditiile de locuit:
copiii strazii,care traiesc in adaposturi improvizate;
copiii care parasesc institutiile de ocrotire la varsta de 18 ani;
familiile strazii, care traiesc in adaposturi improvizate in parcuri, in apropierea gropilor de gunoi, in
ghenele de gunoi, langa balti, diferite terenuri abandonate;
tinerii, ale caror posibilitati financiare sunt extrem de reduse in vederea achizitionarii unei locuinte.
SARACIA SI STAREA DE SANATATE A POPULATIEI
" Acolo unde oamenii sunt condamnati sa traiasca in mizerie, drepturile omului sunt violate: a
ne uni pentru a Ie respecta este o datorie sacra" (1. Wresinski, Paris, 1987)
" Saracia reprezinta forma cea mai rea a violentei" (M Ghandi)
In paralel cu cresterea inegalitatilor sociale determinate de libertatea comertului si a investitiilor se
observa o crestere a inechitatilor in sanatate. In multe tari ale lumii, exista un mare decalaj intre
progresele inregistrate la nivelul starii de sanatate a paturilor sociale favorizate fata de cele
defavorizate.

39

Aproximativ un miliard trei sute de mii de persoane (20% din populatia mondiala) traiesc in conditii
de saracie absoluta, avand un venit inferior unui $ pe zi. Aproape jumatate din locuitorii planetei
traiesc in conditiile unui venit mai mic de 2 $/zi.
In Romania, ca de altfel in toate tarile ex-comuniste din Estul Europei, tranzitia economica si sociala
a determinat numeroase schimbari la nivelul populatiei. Cresterea saraciei in ultimul deceniu este o
trasatura comuna acestui grup de tari, care se datoreaza, in principal scaderii productiei si cresterii
inegalitatilor.
Reducerea saraciei si a inechitatilor sociale la nivel national si international reprezinta una din
principalele mize ale secolului XXI.
Definifie, concepte
Conform Bancii Mondiale, este considerata saraca, persoana care nu are acces la un pachet minimal
de bunuri necesare supravietuirii. Pragul saraciei a fost stabilit la valoarea de 2$, iar cel al saraciei
extreme la valoarea de 1 $/ zi/ locuitor.
In 1987, Consiliul economic si social francez, intr-un raport general asupra saraciei, a dat urmatoarea
definitie saraciei: "Saracia si precaritatea existentei reprezinta o violare a drepturilor omului".
Raportul OMS privind sanatatea lumii in 2003 prezinta noi conceptii despre saracie. OMS considera
ca saracia este un fenomen multidimensional, care depinde nu numai de situatia materiala ci si de
nivelul de educatie, de starea de sanatate, de vulnerabilitatea si de expunerea la factorii de risc
ecologici si profesionali, precum si de posibilitatea limitata a persoanei in cauza de a-si exprima si
de a-si face auzite si intelese nevoile.
Notiunea de saracie se refera la privarea persoanei de mijloacele de realizare si de accedere la aceste
potentiale.
Saracia este o sursa de marginalizare sociala, deoarece priveaza individul de drepturile sale
fundamentale si de libertatea de a-si satisface nevoile primare (de la cele legate de alimentatie si
igiena, pana la obtinerea de medicamente esentiale) si sociale, care inc1ud capacitatea de a participa
la viata comunitatii, de a se alatura discutiilor publice, de a participa la luarea de decizii politice, etc.
Ulterior, aceasta lipsa de libertate impiedica dezvoltarea potentialului personal, si dauneaza astfel
dezvoltarii societatii.
Precaritatea se refera la absenta securitatii individului in ceea ce priveste construirea viitorului, la
imposibilitatea acestuia de a-si asuma obligatiile profesionale, familiale si sociale, de a beneficia de
drepturile sale fundamentale, si este strans legata de sentimentul de fragilitate sociala care apare in
lipsa mijloacelor necesare conceperii de proiecte pe termen lung.
Relatia existenta intre saracie si starea de sanatate
Intre starea de sanatate si nivelul de saracie exista o relatie directa si un cerc vicios. Saracia
determina malnutritie, limiteaza accesul la ingrijiri, creste vulnerabilitatea la factorii de risc
individuali sau de mediu.
Starea de sanatate precara reduce capacitatea de munca, productivitatea individului si veniturile
familiei, afecteaza calitatea vietii acestuia, determinand sau perpetuand in cele din urma saracia.
Studiile au demonstrat ca fenomenele de violenta 'indreptate 'impotriva celorlalti, sau a propriei
persoane, alcoolismul, tabagismul, accidentele rutiere, raspund gradientului social. Aparitia lor este
determinata de statutul socio-economic al individului, sau al grupului din care face parte si de
conditiile de viata si de munca (stres, insecuritate, somaj etc).Ameliorarea starii de sanatate a
populatiei ar putea sa se evidentieze la un moment dat prin cresterea veniturilor.
Implicarea sistemelor de sanatate in combaterea saraciei
In cadrul sistemelor de sanatatese incearca astazi, gasirea unor solutii si raspunsuri referitoare la
impactul pe care are saracia asupra starii de sanatate.
In urma studiilor efectuate, s-au identificat urmatoarele concluzii:
Sistemele de sanatate pot contribui prin actiuni eficace la ameliorarea starii de sanatate a categoriilor
defavorizate, rara a fi necesara reformarea practicilor existente sau dezvoltarea unor modele

40

stiintifice omplexe.
Un sistem de sanatate poate fi uneori un obstacol sieveni astfel, o cauza a saraciei pentru persoanele
defavorizate, care nu-si pot permite plata serviciilor directe sau indirecte.
Chiar daca se asigura gratuitatea serviciilor de sanatate, uneori ele raman in continuare inaccesibile,
la nivel cultural sau geografic.
Pe langa deblocarea unor resurse financiare pentru combaterea saraciei, este necesara siformarea
unui personal specializat in intampinarea nevoilor populatiei paupere.
Echitatea in sanatate
Echitatea si accesul universal la ingrijiri sunt principii unanim recunoscute pentru fundamentarea
unor sisteme de sanatate performante.
Echitatea este un concept bazat pe justitia distributiva, care, aplicat domeniului sanitar inseamna
reducerea sanselor de a fi sanatos in cazul grupelor sociale mai putin privilegiate.
Ce poate face sistemul sanitar pentru ameliorarea nivelului precar al starii de sanatate, prin
combaterea saraciei?
sa cultive in mediile politice ideea ca sanatatea este o investitie productiva,
sa pledeze pentru cresterea responsabilitatii autoritatilor publice referitoare la asigurarea conditiilor
prin care se poate promova un acces echitabilla serviciile de sanatate,
sa se asocieze strategiilor nationale si sectoriale de combatere a saraciei (invatamant, drumuri,
dezvoltare rurala),
sa militeze pentru includerea sanatatii in politicile sectoriale de dezvoltare,
sa cultive la nivelul ingrijirilor primare de sanatate, practica supravegherii medico-sociale active a
persoanelor din grupele la risc inalt,
sa infiinteze servicii preventive si medico-sociale in comunitatile/zonele cu o numeroasa populatie
defavorizata,
sa dezvoIte acele servicii care raspund efectiv bolilor dominante din mediile defavorizate (sanatatea
maternoinfantila, prevenirea bolilor infeetioase si cu transmitere sexuala) si sa cultive
eomportamentele favorabile sanatatii,
sa pledeze pentru buna functionare a sistemului asigurarilor de sanatate si a celor de asistenta
sociala.
MARGINALIZAREA S1 STIGMATIZAREA
SARACIA determina cresterea riscului de stigmatizare si marginalizare economica sociala si
politica a categoriilor sociale afectate.
Marginalizarea se regaseste in accesul limitat la anumite drepturi si servicii sociale In comparatie cu
restul populatiei, in discriminarea acestora in functie de diferite criterii de sex, varsta, situatie
materiala, numar de copii, apartenenta la o anumita etnie sau comunitate religioasa.
Limitarile discriminatorii se concretizeaza in acces limitat la piata fortei de munca, concedieri
nejustificate, lipsa accesului la servicii medicale gratuite, cauzate de faptul ca beneficiarii nu sunt
cuprinsi in sistemul de asigurari medicale, accesul limitat la cultura si educatie. Copiii proveniti din
familii sarace sunt mai expusi riscului de abandon scolar, de excludere din colectivitatile de la scoala
sau din vecinatate. Nivelul redus de pregatire scolara este intotdeauna asociat cu o pozitie
dezavantajoasa pe piata muncii.
Saracia nu este insa unica cauza a marginalizarii. Studiile asupra marginalizarii fac referiri la
urmatoarele categorii sociale:
somerii, angajatii in servicii necalificate;
persoanele cu venituri mici, fara proprietati, teritorii;
persoanele cu handicap mintal si fizic sau cu alte dizabilitati;
analfabetii, persoanele lipsite de calificare profesionala
toxicomanii;

41

delicventii;
copiii abuzati sau care traiesc in conditii improprii;
copiii utilizati ca forta de munca;
parintii singuri;
tinerii, in special absolventii fara experienta;
strainii, refugiatii, imigrantii;
minoritatile etnice, lingvistice, religioase sau rasiale aflate in conditii de dificultate;
beneficiarii de asistenta sociala, cei care au nevoie de asistenta sociala, dar nu o primesc;
rezidentii cartierelor rau famate;
deviantii.
Persoanele care sufera de pe urma marginalizarii sau stigmatiziirii sociale sunt si mai vulnerabile in
viata sociala si au un risc mai mare de incalcare a drepturilor fundamentale.
Suferinta psihologica, indusa de fragilitatea psihosociala a persoanelor aflate in situatii precare,
accentuata de excluderea sociala si de stigmatizare nu trebuie ignorata, pentru ca reprezinta un
obstacol major in accesulla ingrijiri, in reinsertia sociala, in sprijinul pe care l-ar putea obtine
persoanele afectate. Din pacate, exista o lipsa de formare de specialisti pentru sustinerea acestei
categorii de populatie.
Suferinta psihosociala a persoanelor defavorizate se regaseste in sentimentul de vulnerabilitate
aparut datorita dificultatilor vieticotidiene, stressului la locul de munca, oboselii permanente,
fragilititii sociale, in sentimentul de insecuritate datorat precaritatii, marginalizarii, exc1uderii
sociale, anxietatii legate de ziua de maine, in stima de sine scazuta si sentimentul de devalorizare
aparuta datorita depresiei, modului in care individul este privit in societate. Manifestarile suferintei
psihosociale se reflecta in comportamentde izolare, esecuri repetate, comportament la rise, conduite
adictive, violenta indreptata impotriva sa si a celor din jur.
PROBLEMATICA MEDICO-SOCIALA A COPIILOR S1 TINERILOR
Din categoria copiilor care se afla in situatii critice fac parte copiii care traiesc in conditii de mizerie
absoluta, sau saracie severa, copiii abandonati, copiii fara identitate legala (in special copiii
apartinand etniei rome), "copiii strazii", copiii maltratati, neglijati sau abuzati fizic si emotional,
tinerii lipsiti de familie care parasesc institutiile pentru copii la 18 ani.
Principalele probleme cu care se confrunta tinerii sunt: saracia ,conditiile de locuit precare, somajul,
degradarea situatiei educationale a tinerilor, din cauza lipsei resurselor familiei pentru sustinerea
financiara a studiilor (in special pentru tinerii provenind din mediul rural, sau din alte categorii
populationale defavorizate), cresterea consumului de droguri, concomitent cu scaderea varstei la care
tinerii incep sa devina consumatori, cresterea delincventei juvenile si reducerea varstei la care
debuteaza infractionalitatea.
Abandonul
Din punct de vedere juridic, abandonul este definit de legea numarul 47/1993: "Copilul aflat in
ingrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii de ocrotire private,
legal constituite sau incredintat, in conditiile legii, unei persoane juridice, poate fi declarat prin
hotarare judecatoreasca abandonat, ca urmare a faptului ca parintii s-au dezinteresat de el in mod
vadit o perioada mai mare de 6 luni.".
Din punct de vedere medical, copilul este considerat abandonat in spital, daca ramane in unitatea
sanitara mai mult de 2 saptamani peste perioada necesara acordarii ingrijirilor specifice.
Din punct de vedere psihologic, abandonul este definit ca o actiune de parasire a unei fiinte, de lipsa
de preocupare pentru soarta acesteia. Orice situatie care duce la slabirea sau rupere a legaturilor
afective poate fi traita ca abandon.
In prezent, principalele cauze ale numarului crescut de copii abandonati sunt de natura socioeconomica si educationala. Din punct de vedere economic, factorul principal este reprezentat de

42

perpetuarea saraciei populatiei. Din punct de vedere social, se constata un proces de dezintegrare a
familiei sub actiunea unor factori economici.
Alte cauze ale abandonului se refera la accesibilitatea scazuta la mijloacele de planificare familiala,
plasarea provizorie a copiilor 'in institutii, numarul insuficient, lipsa sau costul ridicat al unor servicii
pentru mamele cu copii (crese, gradinite), lipsa unei retele de asistenta medicala de ocrotire care sa
ofere suport medico-social continuu.
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa garanteze si sa promoveze respectarea
drepturilor copiilor din raza lor administrativ-teritoriala si sa sustina cresterea copiilor in propria lor
familie prin acordarea de servicii specializate, corespunzatoare nevoilor lor individuale.
Familia reprezinta unitatea fundamentala a societatii si mediul natural pentru cresterea, educarea,
dezvoltarea si bunastarea membrilor sai. Statul are datoria sa asigure protectia familiei, pentru ca
aceasta sa-si poata 'indeplini rolul, functiile si menirea sa. Din aceasta necesitate a aparut conceptul
de politica familiala, reprezentand totalitatea masurilor prin care statul sprijina integritatea familiei
si a membrilor acesteia.
Strategiile politicilor familiale de eliminare a dificultatilor si riscurilor sociale care pot destrama
familia au in vedere:
acordarea libertatii depline in alegerea modelului familial;
diminuarea crizei locuintelor pentru familiile tinere;
sprijinirea tinerilor casatoriti pentru incadrarea in munca, in raport cu pregatirea profesionala a
acestora;
acordarea desanse egale pe piata muncii persoanelor de sex feminin;
acordarea de facilitati mamelor cu copii;
protectia copiilor contra saraciei si redistribuirea veniturilor intre categoriile sociale, in favoarea
familiilor cu copii;
imbunatatirea serviciilor medico-sociale:
acordarea de credite in conditii avantajoase familiilor tinere.
Sustinerea familiei in situatii de criza.
Notiuni despre ingrijirea prematurului la domiciliu.
Influenta dizabilitatii si bolii asupra copilului,persoanei., familiei.
Instruirea persoanelor care acorda ingrijiri pentru recuperare si reducerea impactului.
Consiliere in caz de : boli grave, deces, suferinta psihica,anxietate, depresie.
Grupuri vulnerabile.
Grupuri defavorizate: minoritati etnice si religioase, cu probleme socio-economice, saracia, lipsa de
educatie si a accesului la servicii de diagnostic si tratament.
Comportamente la risc: consumul de alcool, consumul de droguri, fumatul, mediul inconjurator
nesigur, risc de accidente, automedicatia si consumul excesiv de medicamente.
Masuri de sustinere si combatere.
- organizarea actiunilor individuale sau pentru grupuri;
- participarea la campanii de educatie;
- aplicarea programelor nationale;
- legatura cu autoritatile, unitatile sanitare, organizatii neguvernamentale;
- respectarea legislatiei.
Ingrijirea la domiciliu a bolnavilor cronici si in stadiu terminal.
- alegerea unui model de ingrijire adecvat: modelul de autoingrijire Orem, modelul Roper bazat pe
dependenta \ independenta activitatilor vietii in diferite etape;

43

- evaluarea gradului de dependenta;


- evaluarea resurselor umane si materiale;
- verificarea si respectarea recomandarii medicale;
- planificarea ingrijirilor si stabilirea orarului impreuna cu bolnavul, familia, respectand
recomandarea medicala;
- executarea interventiilor autonome si delegate in conformitate cu legislatia in vigoare;
- aplicarea protocoalelor de ingrijire;
- instruirea si implicarea familiei in ingrijire si supraveghere;
- explicarea nevoilor muribundului;
- evidenta activitatii si transmiterea informatiilor semnificative;
- evaluarea rezultatelor ingrijirilor;
-raportarea periodica a rezultatelor si reajustarea planului de ingrijiri.

INGRIJIREA PALIATIVA este ingrijirea activa si totala acordata pacientilor care sunt confruntati
cu problemele asociate unei boli amenintatoare de viata si care are ca scop imbunatatirea calitatii
vietii bolnavilor si a familiilor acestora,prin prevenirea si inlaturarea suferintei.
Ingrijirea terminala este parte integranta a ingrijirii paliative.
Principii de baza ale ingrijirii paliative
Asigura terapia durerii si a altor simptome;
Afirma valoarea vietii si considera moartea ca un proces natural;
Amelioreaza calitatea vietii si poate influenta pozitiv evolutia bolii;
Nu intentioneaza nici sa grabeasca,nici sa amane moartea;
Integreaza aspectele psiho-sociale si spirituale in ingrijirea pacientului;
Ofera un sistem de sprijin,dand pacientului posibilitatea sa traiasca pe cat posibil activ,pana la
sfarsitul vietii;
Ofera sprijin familiei in timpul bolii pacientului si in perioada de doliu;
Utilizeaza o echipa interdisciplinara pentru a satisface nevoile complexe ale pacientului si familiei;
Beneficiari
Pacienti cu boli progresive maligne sau non-maligne care produc disconfort,limiteaza activitatea
zilnica si au un prognostic rezervat.
Populatia de pacienti vizata include:
Copii sau adulti cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependenta de tratamente de sustinere a
vietii sau ingrijire de lunga durata pentru realizarea activitatii cotidiene.
Copii sau adulti cu boala terminala
Copii sau adulti cu boli acute severe care ameninta viata (traumatisme severe,leucemii
acute,accidente vasculare)unde vindecarea este un scop realist,dar boala insasi sau tratamentele
asociate aduc cu sine o suferinta semnificativa.
Copii sau adulti cu boli cronice progresive(cancer,boala vasculara periferica,insuficiente renale sau
hepatice,boli cardiace sau pulmonare avansate,boli degenerative neurologice).
Copii sau adulti cu sechele care limiteaza speranta de viata rezultate in urma unor accidente sau
traumatisme severe.
Ingrijirea paliativa se realizeaza la doua nivele:
1.Abordarea paliativa prin servicii ne-specializate de ingrijire paliativa.Ea este acordata de personal
medical cu o pregatire minima in ingrijiri paliative -medici de familie,spital,as.medicale,care au in
afara pregatirii de baza,un curs introductiv de 40 ore in ingrijire paliativa.

44

2.Servicii specializate de ingrijiri paliative


Unitati specializate de ingrijire paliativa(Hospice).
Sectii cu paturi de ingrijiri paliative,
Ingrijire paliativa la domiciliu,
Centre de zi ,
Ambulatorii de ingrijire paliativa,
Echipe mobile specializate de ingrijiri paliative in cadrul spitalului ,
Unitati specializate tip HOSPICE ,
Unitati care imbina rigorile unei unitati spitalicesti cu paturi cu ambientul familial,apropiat de cel
casnic,si ofera asistenta complexa a pacientilor eligibili.
Echipa interdisciplinara
Ingrijirea paliativa este o munca de echipa. Componenta minima:
Medic
As.medicali
Asistent social
Preot/Pastor
In conformitate cu standardele nationale de ingrijiri paliative.
Alti membri recomandati:
Psiholog
Kinetoterapeut
Terapeut prin joc
Logoped
Dietetician

INGRIJIREA PERSOANELOR CU DIZABILITATI


Starea de bine (well-being) este un termen general ce reflect toate aspectele vieii umane (fizice,
psihice i sociale) care formeaz ceea ce s-ar putea numi o via bun. Domeniul sntii este un
subdomeniu al universului ce formeaz viaa uman.
Funcionalitate este termenul umbrel care exprim funciile i structurile corpului, activitile i
participarea. Denot aspectele pozitive ale interaciunii dintre individ (condiiile de sntate
individuale) i factorii de context individuali (factorii personali i de mediu).

45

Incapacitate se refer la afeciuni, limitarea activitilor i restriciile de participare. Denot


aspectele negative ale interaciunii dintre individ (condiiile de sntate individuale) i factorii de
context individuali (factorii personali i de mediu).
Inadaptare - aspectul social rezum consecine, deficiene ale incapacitii, cu manifestri variabile
n raport cu gravitatea deficienei i cu exigenele mediului. Aceste cosecine pe plan social sunt
incluse n noiunile respective i se pot manifesta sub diverse forme: inadaptarea propriu-zis,
inegalitate, segregare, excludere.
Deficien - aspectul se refer la deficitul stabilit prin metode i mijloace clinice sau paraclinice,
explorri funcionale sau alte evaluri folosite de serviciile medicale adresate unui deficit sau unei
structuri fiziologice, automatice sau psihologice, i desemneaz o stare de anormalitate funcional,
adesea cu semnificaie patologic, stabil sau de lung durat, care afecteaz capacitatea i calitatea
procesului de adaptare i integrare colar, profesional, sau comunicarea persoanei n cauz.
Afeciune este reprezentat de pierderea sau anormalitatea unei pri a corpului (structural) sau a
unei funcii a acestuia (funcional). Funciile fiziologice includ i funciile psihice. Noiunea de
anormalitate este folosit strict cu nelesul de devia- ie semnificativ fa de normele statistice
stabilite .
Activitate reprezint executarea unei sarcini sau a unei aciuni de ctre un individ. Desemneaz
perspectiva individual a funcionalitii.
Limitri ale activitii sunt dificultile pe care un individ le poate ntmpina n realizarea unei
activiti. Limitarea activitii poate fi apreciat ca o deviaie uoar pn la sever, n termeni de
calitate i cantitate a execuiei activitii respective, sau fa de ceea ce se ateapt de la o persoan
fr probleme de sntate.
Restricii de participare sunt problemele pe care un individ le poate ntmpina n implicarea sa
ntr-o situaie de via. Prezena restriciilor de participare este determinat de comparaia participrii
individuale, cu cea ateptat din partea unui individ care nu are o incapacitate n cadrul unei culturi
sau societi.
Participare se refer la implicarea unei persoane ntr-o situaie de via. Este perspectiva societal
a funcionalitii.
Barierele - sunt factorii de mediu din spaiul individului care, prin prezena sau absena lor,
limiteaz funcionalitatea i creaz incapacitatea. Barierele includ aspecte cum ar fi: un mediu fizic
inaccesibil, lipsa unor tehnologii de asistare, atitudini negative din partea populaiei, servicii i
politici care fie nu exist, fie mpiedic implicarea persoanelor cu condiii precare de sntate n
toate ariile vieii cotidiene
Performana este un construct care descrie ce fac indivizii n mediul lor curent, aducnd acest
lucru n analiza implicrii individului ntr-o situaie de via oarecare. Mediul curent al unui individ
poate fi descris folosind componentele factorilor de mediu.
Adaptarea rezonabil la locul de munc - reprezint totalitatea modificrilor fcute de angajator
pentru a facilita exercitarea dreptului la munc al persoanei cu handicap, constnd n modificarea

46

programului de lucru, achiziionarea de echipament, dispozitive i tehnologii asistive i alte msuri


asemenea.
Angajarea asistat - este opiunea de angajare care faciliteaz munca n locuri de munc obinuite
de pe piaa competitiv a muncii, i care presupune oferirea de sprijin n cutarea locului de munc i
la locul de munc, transport, tehnologii ajuttoare, instruire, specializare.
Atelierul protejat - este spaiul adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfoar
activiti de formare, dezvoltare i perfecionare a abilitilor; poate funciona n locaii din
comunitate, n centre de zi, n centre rezideniale i n uniti de nvmnt speciale.8 Prin loc de
munc protejat se nelege spaiul aferent activitii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia,
care include cel puin locul de munc, echipamentul, toaleta i cile de acces.
Unitatea protejat autorizat - este operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune
proprie, n cadrul cruia cel puin 30% din numrul total de angajai cu contract individual de munc
sunt persoane cu handicap.
Handicapul - este deficiena mintal, fizic sau senzorial, parial/total/temporar sau definitiv,
determinat de alterarea funciilor psihologice, fiziologice, anatomice.
Persoanele cu dizabiliti - sunt acele persoane crora mediul social, neadaptat deficienelor fizice,
senzoriale, psihice sau mentale ale acestora, le mpiedic total sau le limiteaz accesul cu anse egale
la viaa social, potrivit vrstei, sexului, factorilor materiali, sociali i culturali propri, necesitnd
msuri de protecie special n sprijinul integrrii lor sociale i profesionale.
Piaa muncii - este una din principalele componente ale economiei de pia, alturi de piaa
bunurilor i piaa capitalului. Piaa muncii se refer la fora de munc. n percepia cotidian, fora de
munc are n vedere capacitatea unui om de a munci. Din perspectiv economic, piaa muncii
reprezint una din componentele forelor de producie .

47

48