Sunteți pe pagina 1din 7

Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Liceul Teoretic ''Gheorghe Ghimpu'' nr. 24

Tema: Scheletul uman


A efectuat: Garama Doina

Chisinau 2013

Scheletul este elementul de sustinere a organismului uman si


reprezinta aproximativ o cincime din greutatea organismului.
Solide si usoare, cele 206 oase care il compun au o forma
adaptata la rolul fiecaruia si la mediul inconjurator. Coastele sunt
suple si usoare si in timp de protejeaza organele vitale, permit
ridicarea si expansiunea toracelui in timpul respiratiei. Oasele
noastre sunt tot atatea puncte de fixare pentru muschi, care le
utilizeaza pentru a misca diferitele parti ale corpului.
Craniul este incontestabil unul dintre grupurile de oase cele mai
importante ale scheletului: format din oase plate cu grosime de
aproximativ un centimetru, adaposteste creierul. La nastere,
acest ansamblu este compus din oase separate, care sunt legate
decat prin fontanele, membrane suple si cartilaginoase. Progresiv,
pana la aproximativ 2 ani, aceste membrane se osifica pentru a
forma viitorul craniu al adultului.

Cele 22 de oase ale craniului se impart in doua grupe: oasele


craniene si oasele faciale. Cutia craniana este formata din opt
oase: patru sunt simetrice oasele parietale si oasele temporale;
celelalte patru sunt asimetrice osul sfenoidal (la nivelul
pometilor) si osul etmoid (situat intre cavitatea nazala si orbita).
Oasele faciale contin paisprezece oase: mandibula si vomerul
(partea superioara a peretelui nazal), oasele si apofizele
zigomatice, nazale, stresinile lacrimare si oasele boltei palatine,
care sunt perechi. Partea inferioara a fetei este formata din
mandibula in forma de U, care este singura parte mobila a
craniului.
Toate oasele craniului sunt legate intre ele prin suturi, compuse
dintr-un tesut fibros, care le asigura coeziunea.
i ntreaga greutate a scheletului aproximativ 16kg pentru om
cantarind 80kg este sustinuta de coloana vertebrala dorsala a
corpului uman.
Compusa din 26 de oase, in lungime de 70cm, aceasta se imparte
in cinci parti: sapte vertebre cervicale care formeaza gatul,
douasprezece vertebre dorsale(partea de sus a spatelui) pe care
se articuleaza coastele, cinci vertebre lombare(partea inferioara a
spatelui) care sustin intreaga masa viscerala. Urmatoarele cinci
vertebre sunt sudate intre ele si formeaza sacrul, care se
articuleaza cu oasele iliace pentru a constitui bazinul. Ultimele
vertebre, atrofiate, se unesc intr-un os unic, denumit coccis.
Intre fiecare vertebra se afla cate un disc cartilaginos care
amortizeaza socurile, in special cele produse de locomotie.
Vertebrele sunt legate unele de altele prin ligamente care le
mentin aliniate. in afara rolului sau in sustinerea si flexibilitatea
scheletului, coloana vertebrala protejeaza maduva spinarii, care
se gaseste in interiorul unui canal situat in centrul sau.
Cutia toracica este compusa din 12 perechi de coaste fixate de
vertebrele toracice, denumite vertebre dorsale. Cele sapte

perechi de coaste superioare sunt adevarate coaste, iar perechile


a 8,9 si a 10 sunt denumite false coaste.
Toate ajung, in fata, la stern. Ultimele doua perechi sunt denumite
flotante pentru ca nu se articuleaza de stern.
Oasele membrelor superioare ale scheletului permit omului sa
beneficieze de un vast camp de miscare. Fiecare membru
superior contine 30 de oase care se repartizeaza intre brat,
antebrat si mana. Humerusul este unicul os al bratului; radiusul si
cubitusul formeaza antebratul. Mana este
compusa din oasele carpului, din metacarp si din
falange.
Oasele membrelor inferioare sustin corpul.
Din aceasta cauza sunt mai solide decat cele ale
membrelor superioare. Repartitia oaselor este
asemanatoare cu cea a membrelor superioare.
Femurul este unicul os al coapsei.; tibia si
peroneul constituie gamba. La articulatia dintre
coapsa si gamba exista un os suplimentar, rotula.
Piciorul este compus din oasele tarsului, din metatars si din
falange, ceea ce reprezinta un total de 26 de oase care sustin
intreaga greutate a corpului. in pozitie ortostatica, masa corpului
se repartizeaza in picioare. Forma lor in arc de bolta permite o
buna repartizare a greutatii corporale. Jumatate din greutate se
sprijina pe partea anterioara, constituita de oasele metatarsului si
de falange, iar cealalta jumatate pe oasele gleznelor sau ale
tarsului. Scheletul omului si cel al vertebrelor in general raspunde
astfel perfect diferitor functii de protectie, de locomotie si de
manevrare.

Cresterea oaselor
Cresterea corpului uman se bazeaza in special pe cresterea
scheletului. Ea incepe de la nastere si se opreste spre varsta de
20 ani. in uterul matern prinde forma scheletului copilului. Din a 4
pana a 6 saptamana de la conceptie, incep sa apara membrele.
Acesti muguri de tesut moale se intaresc progresiv si devin
cartilaj. Apoi apare tesutul osos, care initial este suplu si rezistent.
Acesta se va modifica putin cate putin in cursul sarcinii, ajungand
la structura osoasa cunoscuta.
Alte parti ale scheletului se formeaza intre a 6 si a 8 saptamana.
in aceasta Perioada, craniul si maxilarul incep sa se osifice. intre a
8 si a 12 saptamana, scheletul capata forma, iar cartilajul incepe
sa faca loc osului.
Din a 12 pana a 20 saptamana, osificarea este aproape completa.
Dupa nasterea copilului, cresterea si maturizarea scheletului
continua timp de 20 de ani.
Cresterea osoasa este reglata de un ansamblu de hormoni. in
copilarie, hormonul cresterii comanda dezvoltarea cartilajului.
Apoi, la pubertate, secretia de hormoni sexuali masculini si
feminini accelereaza dezvoltarea oaselor o caracteristica a
adolescentei. Anumite parti ale scheletului sufera transformari
feminine sau masculine.
Aceasta perioada este urmata de osificarea completa a
cartilajelor, care se realizeaza la doua niveluri ale oaselor, in
partea lor mijlocie, denumita diafiza, si la extremitati, epifizele.
intr-o zona intermediara, metafiza, celulele unei lame active de

cartilaj se divid in mod repetat pentru a produce cartilaj nou. in


cursul procesului de osificare, o mare parte a acestui cartilaj va fi
inlocuita de os. Dar canalul central al osului va contine
intotdeauna cartilaj pentru a-i permite sa se alungeasca.

Prin acest proces, osul continua sa creasca in timpul


adolescentei.
Osul uman are particularitatea de a fi usor, moale si flexibil,
avand in zona centrala o parte goala. Suprafata sa externa este
acoperita de o foita denumita periost. in compozitia oaselor intra
doua tipuri de tesut osos.
Primul, osul compact, este un tesut dens care contine o maduva
galbena, bogata in lipide. El formeaza corpul oaselor alungite. Cel
de-al doilea, cu aspect poros, evoca structura unui burete, de
unde si denumirea sa de os spongios. Interstitiile, bogate in vase
sanguine, contin o maduva rosie care produce celulele
sanguine(globulele rosii, globulele albe si trombocitele).
Examinate la microscop, celulele osoase, denumite osteocite, se
prezinta sub forma de manunchiuri de bastonase dispuse in lame
suprapuse. Fiecare bastonas, de talie minuscula, poarta numele
de sistem Havers. in orificiul central al fiecarui bastonas, alte
canale grupeaza nervii sensibili la durere, ca si mici vase
sanguine, care aduc substante nutritive la nivelul osteocitelor.
Compozitia chimica a osului este uimitoare. Asa dur cum este,
osul contine o treime de apa si o treime colagen, o proteina care ii
confera flexibilitate. Osul mai contine si cristale de carbonat si de
fosfat de calciu, care ii dau rigiditate.
Oasele participa deplin la functia nutritiva a corpului uman. Ele
contin numeroase saruri minerale care pot fi puse la dispozitia
organismului in caz de carenta. Sangele care circula prin
minusculele vase din interiorul osului transporta aceste saruri
minerale spre organele care au nevoie de ele.
Dar, in ciuda aparentei lor soliditati, oasele sunt vulnerabile. Ele
pot fi afectate de aceleasi boli ca si celelalte tesuturi, iar din
cauza structurii lor complexe complicatiile apar mai frecvent.