Sunteți pe pagina 1din 135

Enzime

Ce sunt enzimele?
Nomenclatura enzimelor
Caracteristici generale ale enzimelor
Clasificarea enzimelor
Structura enzimelor
Specificitatea enzimelor
Mecanismul catalizei enzimatice
Cinetica enzimatica
Cofactori (coenzime, grupari prostetice).

Enzime

Definiie
Biocatalizatori proteici care mresc viteza reaciilor chimice,
dar numai pentru reaciile termodinamic posibile
Coordoneaz toate procesele metabolice
Catalizeaz un numr redus de reacii, foarte frecvent numai
una; se caracterizeaz printr-o nalt specificitate
Sunt implicate n majoritatea reaciilor biochimice din celule,
fiind importante n diagnostic i tratament

ai

Enzime
Caracteristici

Au o ToC si pH optim de functionare


Nu sunt produse sau consumate in timpul unei reactii chimice
Nu declanseaza o reactie chimica ci intensifica viteza reactiei
chimice
Enzimele modifica viteza reactiei dar nu constanta de
echilibru a reactiei catalizate.

Enzime
Nomenclatura
2 denumiri:
A. Denumirea recomandat sau comun
1. - az la numele substratului reaciei
Ex.: glucozidaz, ureaz sau
2. la formula care descrie aciunea desfurat
Ex.: lactat dehidrogenaz, adenilat ciclaz

Exist enzime care i pstreaz n continuare formula


original, istoric, neavnd legtur cu reacia catalizat

Enzime

B. Denumirea tiinific sau sistematic


IUBMB (Uniunea Internaional de Biochimie i Biologie
Molecular): 6 clase de enzime, fiecare cu mai multe
subclase

Sufixul - az este ataat unei formule descriptive complete


a reaciei chimice catalizate, incluznd denumirea tuturor
substraturilor

Ex. D-gliceraldehid 3 fosfat: NAD+ oxidoreductaza


Denumire prea complexa pt a fi utilizata in practica uzuala

Enzime- clasificare

1) Oxidoreductazele
- enzime ce catalizeaz reaciile de oxidoreducere ce au loc
n organismele vii;

Lactat dehidrogenaza

Piruvat

Lactat

Enzime- clasificare

2) Transferazele

- enzime ce catalizeaz
reacii de transfer ale unor
grupe de atomi (C-, N-, P-)
ce pot fi i grupri
funcionale de la un substrat
la altul, fr ca aceste
grupri s existe libere n
timpul procesului;

Serin-hidroximetil
transferaza

Metilen
THF
THF

Enzime- clasificare

3) Hidrolazele
- enzime ce catalizeaz scindarea diferitelor legturi covalente
din molecula substratului cu participarea moleculelor de ap;

+ HOH ---- CO2 + NH3


ureaza
UREE

Enzime- clasificare

4) Liazele

- catalizeaz clivarea
legturilor de tip C-C,
C-S, C-N cu rearanjarea
ulterioar a valenelor;

Piruvat
decarboxilaza

Enzime- clasificare

5)Izomerazele
- enzime care catalizeaz diferite reacii de izomerizare a
substratelor;

Enzime- clasificare

6)Ligazele sau sintetazele


- enzime ce catalizeaz formarea unor noi legturi chimice C
C sau C O, S, N n majoritatea cazurilor utilizndu-se energia
stocat n legturile macroergice ale moleculelor de ATP.

Piruvat carboxilaza

Enzime

Structura enzimelor

2 categorii:
1. formate numai din AA; structur exclusiv proteic. Ex
proteaze, lipaze, ribonucleaze
2. componenta proteic sau APOENZIMA + componenta
neproteic sau COFACTOR; majoritatea enzimelor
COFACTORI:
A. Gruparea prostetic
Componenta neproteic legat de apoE prin legturi ferme,
stabile, neputndu-se desprinde de aceasta. Ex FMN, FAD

Structura enzimelor

Structura enzimelor

COFACTORI:

B. Coenzima

Derivat al unei vitamine, componenta neproteic legat de


apoE prin legturi labile
Poate trece uor de la o apoE la alta
NAD+; NADH, H+; NADP+

Structura enzimelor

Structura enzimelor

COFACTORI:

B. Ionii metalici
Sunt necesari pentru pentru activitatea a numeroase enzime.
Dup modul de legare a i rolul ionului metalic, enzimele sunt:

- metaloenzime ce conin o cantitate bine definit de ion


metalic funcional, fiind strns legat de apoE

- enzime metaloactive, a cror activitate crete n prezena


ionului metalic, care leag metalul slab, iar cantitatea acestuia
nu este strict delimitat

Structura enzimelor

COFACTORI:

Metaloenzime:
-

Fe-enzime: grup prostetic hem (citocromi, catalaze,


peroxidaze);
- Cu-enzime: citocromoxidaza, superoxid-dismutaza, tiroxinhidroxilaza;
- Mn-enzime: peptidaza, arginaza, izocitrat-dehidrogenaza;
- Co-enzime: cobalamin-enzime;
- Se-enzime: glutationperoxidaza

Structura enzimelor

Structura enzimelor

Unele enzime necesit pentru a fi active prezena coenzimelor,


altele a gruparilor prostetice sau a ionilor metalici

In reaciile catalizate de enzime ce necesit prezena


coenzimelor, acestea sunt considerate al doilea substrat, fiind
numite cosubstrat

Modificrile pe care le sufer coenzima contrabalanseaz


exact modificrile de la nivelul substratului

Cofactori enzimatici

Structura enzimelor

Regiunea din enzim unde se fixeaz moleculele substratului


i se produc reaciile chimice care transform aceste molecule
se numete centru activ.

Centrul activ al enzimelor

O regiune a componentei proteice n care resturile de AA sunt


aranjate astfel nct s permit o interaciune adecvat cu
substratul, numit la modul generic ligand

Centrul activ al enzimelor

Complexul ES de la nivelul centrului activ este stabilizat prin:

Atracii electrostatice
Legturi de hidrogen
Interaciuni hidrofobe

Dup fixarea S la centrul activ al E numeroase resturi laterale


ale AA din vecintatea ligandului catalizeaz transformarea
acestuia.

Centrul activ al enzimelor

Centrul activ cuprinde resturi de fixare a S ct i resturi


catalitice

Centrul activ ocup o poriune mic din enzim i este o


entitate tridimensional

Cofactorii joac un rol important att n fixarea S ct i n


procesul catalitic

S trebuie s aib o form potrivit pentru a ptrunde n centrul


activ al unei E

Centrul activ al enzimelor

1890

Fisher propune
modelul broasccheie:

S trebuie s se
potriveasc perfect la
centrul activ pentru a
suferi procesul
catalitic

Fisher

Centrul activ al enzimelor

1958
Koshland susine
c centru activ al
enzimei nu este
rigid
Forma acestuia se
modific n
momentul legrii
S= recunoastere
dinamica a S de
catre E

Centrul activ al enzimelor

S se leag de E prin fore relativ slabe; complexul ES


care se formeaz trece n produii de reacie cu
eliberarea E sau poate reface S iniial

Centrul activ al enzimelor

Apare sub forma unei despicturi n apoE cptuit cu AA


hidrofobi , apa fiind exclus n mare parte

Conine i aa polari eseniali n procesul de cataliz


Pe lng resturile catalitice aflate n centru activ, care particip
direct la transformarea S, apoE conine i aa-numitele resturi
de specificitate, unde sunt prezenti aa cu rol n recunoaterea S

Ex. ribonucleaza scindeaza ARN


Centrul activ prezinta: resturi catalitice (His 12 si His 119) si
resturi de specificitate: intre aa 31-41 exista 5 aa bazici care
recunosc ARN cu caracter acid

Centrul activ al enzimelor

Contine: Ser, Cys, His, Tyr, Lys

Enzimele alosterice contin pe langa


centrul activ si centrul alosteric;

Aici se fixeaza efectorii alosterici


care nu intervin direct in cataliza, dar
pot influenta procesul catalitic prin
modificarea conformatiei spatiale a
enzimei

Centrul activ al enzimelor

Specificitatea enzimelor

Specificitate de substrat: absoluta,


relativa si stereochimica
specificitate de legatura:
enzimele recunosc un anumit tip de
legatura chimica

Esterazele recunosc legaturile de tip


esteric
Tripsina recunoaste legatura dintre
Arg-Lys
Trombina recunoaste legatura dintre
Arg-Gly

Arg
Lys

Specificitatea enzimelor

Alte exemple:

Chimotripsina actioneaza asupra legaturilor peptidice la care


participa AA aromatici

Carboxipeptidazele scindeaza legatura peptidica cea mai


apropiata de capatul C-terminal, daca ultimul AA este aromatic

Glicozidazele scindeaza legaturile glicozidice si sunt specifice


unei monozaharide particulare: glucozidaza, galactozidaza etc

Specificitatea enzimelor

Acetilcolinesteraza hidrolizeaza
esterul acidului acetic cu colina

Substituirea radicalului acetil


din S cu alt radical alifatic
diminua mult activitatea
enzimatica (cu cat radicalul este
mai lung

Butirilcolina este hidrolizata cu


o viteza de 100 ori mai mare ca
acetilcolina

Specificitatea enzimelor

1. Specificitate de substrat relativa


Enzimele actioneaza asupra unui grup de substraturi cu
structura asemanatoare
ADH (alcool dehidrogenaza) transforma toti alcooli cu nr mic
de atomi de C

Specificitatea enzimelor

1. Specificitate de substrat relativa. Alte exemple

Specificitatea enzimelor

2. Specificitate de substrat absoluta


O enzima actioneaza asupra unui singur substrat
Ureaza, arginaza

Specificitatea enzimelor

2. Specificitate de substrat absoluta

Specificitatea enzimelor

3. Stereospecificitate
Specificitatea stereochimica. Existenta unor compusi biologici
sub forma de izomeri determina posibilitatea actiunii selective
a unor enzime asupra unuia dintre ei

Enzima leaga substratul pe baza complementaritatii intre


centrul activ si un fragment din molecula, respectata numai in
cazul unuia dintre izomeri

Celalalt izomer avand o dispozitie spatiala diferita nu se poate


lega de enzima.

Specificitatea enzimelor

Stereospecificitate

Enzimele pot sa determine:


transformarea unui anumit izomer geometric (cis
sau trans);
formarea unui anumit izomer geometric sau
optic;
transformarea unui substrat apartinand unei
anumite serii sterice D sau L.

Specificitatea enzimelor

Stereospecificitate

Specificitatea enzimelor

Stereospecificitate
Lactat dehidrogenaza (LDH) este o enzima care determina
transformarea acidului L-lactic dar nu si pe cea a acidului Dlactic

Determina transformarea unui compus optic inactiv, acidul


piruvic, intr-un compus optic activ, acidul L-lactic, realizand o
sinteza asimetrica

L-aminoacid oxidaza care catalizeaza reactiile de dezaminare


a L-aminoacizilor si D-aminoacid oxidaza care transforma Daminoacizii;

Specificitatea enzimelor

Succinat dehidrogenaza (SDH) catalizeaza preferential


dehidrogenarea acidului succinic cu formarea acidului fumaric
(izomerul trans).

Specificitatea enzimelor

Specificitate de actiune

Enzimele catalizeaza un anumit tip de reactie, in functie de


modul de actiune asupra substratului

Acest tip de specificitate sta la baza clasificarii enzimelor si


este datorat cofactorului care guverneaza tipul de reactie in
care se va angaja substratul.

Specificitatea enzimelor

De exemplu, un anumit -aminoacid


poate fi substrat pentru mai multe enzime
care au cofactori diferiti.

Mecanismul de actiune al enzimelor

Mecanismul de actiune al enzimelor

Intr-o reactie S P, la un moment dat un anumit numar de


molecule de substrat au energia necesara sa atinga o stare
reactiva, denumita stare de tranzitie, intermediara intre S si P
si instabila

Aceasta poate fie sa se transforme in produsul P fie sa


reformeze substratul si se situeaza la punctul maxim al
diagramei energetice ce caracterizeaza relatia intre S si P

Mecanismul de actiune al enzimelor

Reactia se desfasoara cu o viteza proportionala cu concentratia


moleculelor de substrat ce au energia necesara pentru a realiza
tranzitia

Cu cat este mai mare aceasta energie fata de energia medie cu


atat sunt mai putine molecule capabile sa realizeze tranzitia si
reactia se desfasoara mai greu

Bariera de energie dintre energia starii de tranzitie si energia


libera medie a lui S se numeste energie de activare.

Mecanismul de actiune al enzimelor

Mecanismul de actiune al enzimelor

Mecanismul de actiune al enzimelor

Enzimele actioneaza prin scaderea energiei de activare si nu


prin cresterea energiei reactantilor, combinandu-se cu
substratul astfel incat sa permita trecerea acestuia in starea de
tranzitie

Complexele formate ES si EP sunt intermediari avand energia


punctelor minime in diagrama variatiei energiei dintre S si P

Energia de activare este o bariera energetica pentru reactiile


chimice, moleculele cu o energie de activare mare fiind mai
stabile. Fara aceasta bariera energetica complexele
macromoleculare ar reveni spontan la moleculele simple ce le
compun si nu ar putea sa existe procesele metabolice si
structurile ordonate.

Mecanismul de actiune al enzimelor

Enzimele nu acioneaz toate dup un singur mecanism de


reacie universal valabil

Dintre numeroasele mecanisme de aciune propuse, cele mai


importante sunt:
cataliza acido-bazic,
cataliza covalent
cataliza prin ioni metalici
cataliza prin distorsiune.

Mecanismul de actiune al enzimelor

Cataliza prin ioni metalici

Mecanismul de actiune al enzimelor

Cataliza acido-bazica

Este cel mai frecvent mecanism ntlnit n cataliza enzimatic


Consta in procese de transfer de protoni intre gruparile acidobazice ale enzimei si cele ale substratului

n calitate de catalizatori acido-bazici generali pot funciona


gruprile carboxilice sau aminice libere ale resturilor
aminoacizilor acizi sau bazici; gruparea tiol a cisteinei,
gruparea imidazol a histidinei i gruparea hidroxil a tirozinei.

Mecanismul de actiune al enzimelor

Cataliza acido-bazica

Viteza reactiilor catalizate de acizi sau baze este influentata de


doi factori importanti:

Taria acizilor sau a bazelor: gruparea imidazol a histidinei are


pka=6, actionand ca donor/acceptor la pH fiziologic
Viteza cu care acidul sau baza cedeaza/accepta protoni; si din
acest punct de vedere este eficienta His

In chimotripsina, aminoacizii Asp 102 si His 57 functioneaza


ca grupe cu caracter acid si, respectiv caracter bazic.

Mecanismul de actiune al enzimelor

Cataliza covalenta
Formarea complexului enzim-substrat presupune formarea
unei legturi puternice, de tip covalent (punere in comun a
electronilor), ntre S i E

In acest tip de cataliza, atacul unei grupe electrofile sau


nucleofile din situsul activ al enzimei asupra substratului
determina atasarea acestuia prin legaturi covalente la enzima.

Multe enzime formeaza legaturi covalente cu substratul,


labilizandu-l fata de cel in forma nelegata

Mecanismul de actiune al enzimelor

Cataliza covalenta

Serin proteazele (tripsina, chimotripsina, trombina) actioneaza


dupa acest mecanism.

Inainte de a se lega la enzima, substratul adopta o stare de


tranzitie caracterizata prin entropie scazuta, pentru care
enzima are afinitate mai mare

Enzime care actioneaza prin cataliza covalenta

Mecanismul de actiune al enzimelor

Cataliza prin distorsiune

Se aplic n special la enzimele hidrolitice

Accelerarea vitezei de reacie prin acest mecanism s-ar datora


inducerii unei tensiuni n molecula substratului, ceea ce ar
determina activarea sa.

Mecanismul de actiune al enzimelor

Se presupune astfel c legarea specific a substratului de


molecula enzimei induce apariia unei tensiuni sau a unei
deformri n legtura ce urmeaz a fi scindat

Deformarea survenit permite complexului enzim-substrat s


fie mai reactiv dect substratul singur i s se transforme mai
rapid n produii de reacie.

Cinetica enzimatic

Cinetica enzimatic

pH-ul

Pentru enzimele din organismul uman, pH-ul optim


de actiune este pH-ul normal al mediului in care ele
isi manifesta actiunea catalitica

Centrul activ al enzimelor contine grupe ionizabile,


acide sau bazice, deci modificarea pH-ului are ca
efect modificarea gradului de disociere si, implicit,
modificarea vitezei de reactie.

Cinetica enzimatic

Cinetica enzimatic

Pentru enzimele din organismul uman pH-ul optim este intre


5-9, dar exista enzime ce actioneaza si in afara acestui interval.
De exemplu, pepsina actioneaza la pH 1,5-2, fosfatazele
alcaline la pH 9-10, iar fosfatazele acide la pH 4,5-5.

Pepsina

Colinesteraza

Tripsina

Cinetica enzimatic

Temperatura
Efectul temperaturii asupra activitatii enzimelor este rezultanta
actiunii a doi factori opusi, cresterea vitezei de reactie cu
temperatura si denaturarea termica a enzimelor

Activitatea oricarei enzime variaza cu temperatura

Temperatura optima pentru enzimele din organismul uman este


37-400C, la plante 50-600C, iar pentru cele din
microorganismele din apele termale este 80-1000C

Determinarea activitatii unei enzime trebuie sa se faca la o


temperatura intre 25-37C.

Cinetica enzimatic

Cinetica enzimatic

Concentratia substratului

In reactiile cu un singur S, mentinand constanta [E], cresterea


[S] determina marirea vitezei de reactie pana cand se atinge o
valoare maxima peste care oricat ar creste concentratia
substratului viteza reactiei enzimatice ramane nemodificata

La concentratii mici de S, viteza de reactie este proportionala


cu [S] (reactii de ordin1)

La concentratii mari de S, viteza de reactie devine


independenta de concentratia substratului (reactii de ordin 0),
enzima saturandu-se cu S.

Cinetica enzimatic

Concentratia substratului

L. Michaelis si M. Menten au propus o teorie generala de


actiune a enzimelor bazata pe ideea ca enzima si substratul se
asociaza reversibil pentru a forma complexul ES.

Ecuatia exprima faptul ca viteza unei reactii enzimatice este


determinata de concentratia de substrat la acel moment si de
constantele Km si vmax.

Aspectul curbei descrise de ecuatia Michaelis-Menten este


hiperbolic

Cinetica enzimatic

Cinetica enzimatic

Semnificatia Km si vmax

Daca v = vmax/2 , inlocuind in ecuatia Michaelis-Menten se


deduce faptul ca Km = [S], deci constanta Michaelis poate fi
definita drept concentratia de substrat la care viteza de
reactie este jumatate din viteza maxima

Constanta Michaelis, Km, este un indice al afinitatii enzimei


pentru substrat, variind invers proportional cu aceasta

Cinetica enzimatic
Enzime michaeliene

Zona a- v
creste
proportional cu
[s]

Zona b
cresterea v cu
[s] nu este
proportionala

Zona c este
atins Vmax la
[s] infinita

c
b

Cinetica enzimatic

Pentru orice E se poate defini, alaturi de Km si v max,


numarul de turn-over al enzimei, ca fiind numarul de
molecule de S convertite in produs de reactie pe molecula de E
in unitatea de timp, atunci cand E este saturata cu S

Ecuatia Lineweaver-Burk
Deoarece reprezentarea ecuatiei Michaelis -Menten este curba
a carei interpretare este dificila, s-au realizat reprezentari
liniare ale dependentei vitezei de reactie de [S], folosite la
interpretarea datelor experimentale:
reprezentarea Lineweaver-Burk, reprezentarea Hanes-Woolf,
etc.

Cinetica enzimatic

Reciproca ecuatiei
Michaelis-Menten

Cinetica enzimatic

Enzimele alosterice sunt alcatuite din mai multe subunitati


curba prezinta un aspect sigmoid

Cinetica enzimatic

Influenta efectorilor enzimatici

Efectorii enzimatici sunt substante cu structuri chimice


variate care aduse in mediul de reactie pot influenta activitatea
enzimei care catalizeaza reactia

Efectorii enzimatici pot fi activatori sau inhibitori.

Cinetica enzimatic
zimogen

Activatorii enzimatici sunt


compusi care stimuleaza activitatea
enzimelor. Acestia pot fi:

Proteaze
activator

Activatori ai unor proenzime

Forma inactiva a enzimei se


numeste proenzima sau zimogen, in
care centrul activ al enzimei este
mascat

Prin eliminarea unei parti din


molecula, centrul activ este
demascat, enzima devenind activa

Clivare
S

Proenzime sau zimogeni

Inhibitorii enzimatici

Inhibitorii enzimatici sunt compusi care influenteaza negativ


activitatea enzimelor pe care o pot anula definitiv sau
temporar

Ei pot afecta situsul catalitic al enzimei sau orice alta regiune a


moleculei, astfel influentand legarea substratului de enzima

Actiunea inhibitorilor enzimatici este importanta pentru


controlul proceselor biochimice, pentru a intelege
mecanismele de actiune a unor medicamente, droguri,
otravuri, pentru a urmari etape dintr-un proces metabolic.

Inhibitorii enzimatici

Inhibitia enzimatica
Inhibitia enzimatica a fost clasificata in moduri diferite:

Inhibitie ireversibila, ce se manifesta prin alterarea de durata


a structurii enzimei ca urmare a unor legaturi mai puternice.

Inhibitie reversibila, fiind determinata de compusii care


interactioneaza cu enzima prin interactii necovalente care
poate fi:

competitiva
necompetitiva;

Inhibitorii enzimatici

Inhibitie ireversibila
Se formeaza un complex EI stabil, nedisociabil
E+I
EI (reactie ireversibila)
1.Inhibitia se accentueaza progresiv pana la inlaturarea
completa a activitatii enzimatice si nu poate fi anulata prin
indepartarea I
2. se datoreaza unor modificari covalente, permanente ale
gruparilor functionale necesare catalizei, transformand E in
molecule inactive;
3.la inceput inhibitia este incompleta, dar creste pe masura ce
apar modificarile chimice respective

Inhibitorii enzimatici

Inhibitie ireversibila
Exemple de inhibitori ireversibili: substantele toxice, acidul
iodacetic, metalele grele, compusii arsenicali
Acestia interactioneaza cu radicalii aa din centru activ al E,
esentiali pentru structura si functia acesteia
Acidul iodacetic este inhibitor al ribonucleazei la pH=5,5; se
obtine un produs alchilat al His 119 sau al His12 si o forma in
care ambele histidine sunt alchilate
Ionii metalelor grele ca Hg2+, Pb2+ sunt I irev pentru E ce
contin sulf in centrul activ

Inhibitorii enzimatici

Inhibitorii enzimatici

Inhibitia reversibila
1.Intre E si I se formeaza un complex EI care poate regenera E
E + I
EI
Se defineste o constanta de inhibitie, Ki ca fiind constanta de
disociere a complexului EI
Ki = [E] x [I]/ [EI]
Inhibitia reversibila poate fi:
competitiva, uncompetitiva si necompetitiva

Inhibitori competitivi

Inhibitori competitivi
I competitiv prezinta analogie structurala cu S, avand astfel
afinitate pentru situsul catalitic al E
Apare o competitie intre E si S pentru ocuparea situsului
catalitic. Legatura prin care se leaga I este de aceeasi natura cu
cea prin care se leaga S. Reactiile care au loc in acest caz sunt
urmatoarele:
Ks

Ki

Inhibitori competitivi

Este o inhibitie reversibila, deoarece prin cresterea [s] se


indeparteaza I competitiv de la situsul catalitic, legarea I
competitiv la E fiind reversibila

Inhibitori competitivi

Viteza de reactie atinge Vmax ca si cum I nu ar fi prezent,


daca se mareste suficient de mult [S]

I competitivi cresc panta curbei, deci Km creste, scazand


afinitatea E pentru S

Adaugarea I competitiv nu modifica Vmax, dar creste mult


Km

Inhibitori competitivi

Exemple de I competitivi:

Succinat dehidrogenaza enzima ce transforma acidul succinic


in acid fumaric, este inhibata competitiv de acizii
dicarboxilici: acid malonic, acid malic, acid oxalic,
asemanatori structural cu substratul acestei enzime;

Sulfanilaminda isi exercita actiunea bacteriostatica prin


inhibitie competitiva. Sulfanilamida este asemanatoare
structural cu acidul p-aminobenzoic, pe care il poate inlocui in
timpul sintezei acidului folic de catre bacterii pentru care este
factor de crestere. In lipsa acidului folic bacteriile mor.

Inhibitori competitivi

In terapia cancerului se utilizeaza analogi structurali ai bazelor


purinice si pirimidinice, ce inhiba sinteza acizilor nucleici,
impiedicand diviziunea celulara care este mult mai rapida la
celulele tumorale = antimetaboliti

De exemplu, metotrexatul
dihidrofolat reductaza

Biosinteza prostaglandinelor este inhibata de anumiti acizi


grasi, inhibitori competitivi ai acizilor cu 20 atomi de carbon
folositi ca substrat.

este antagonist

FH2 pentru

Inhibitori competitivi

Aminele cuaternare inhiba competitiv acetilcolinesteraza, E ce


hidrolizeaza Ach

Actiunea unor medicamente se datoreaza faptului ca sunt


inhibitori competitivi
Exemple de I comp

Inhibitori competitivi

Inhibiie uncompetitiva

I nu se combina cu E libera si nu
afecteaza relatia sa cu S
I se combina cu complexul ES formand
un complex ESI ce nu poate genera P
dorit
Reducerea [ES] creste afinitatea
aparenta e E pt S
Inhibitorii uncompetitivi sau
anticompetitivi scad Km si Vmax
Inhibitia uncompetitiva functioneaza cel
mai bine cand [S] este mare, iar I nu tb
sa fie asemanator S

Inhibiie necompetitiva

Inhibitorul necompetitiv nu se leaga la acelasi situs cu


substratul, nu prezinta asemanare structurala cu acesta, deci
efectul acestuia nu poate fi inlaturat prin cresterea
concentratiei de substrat

Inhibitorul necompetitiv interactioneaza cu complexul ES sau


si cu complexul ES si cu enzima. Reactiile care au loc in acest
caz sunt urmatoarele:

ESI nu se poate
Scinda pt a
Forma P

Inhibiie necompetitiva

Km = ct

Vmax
scade

Inhibiie necompetitiva

In cazul inhibitiei necompetitive, I chiar daca nu se leaga la


centru activ al E actioneaza asupra acesteia deformand-o incat
nu mai poate forma cES la viteza normala,

iar cES format nu se mai descompune cu viteza normala pt a


forma P

Inhibitia nu poate fi inlaturata prin cresterea [S]

Inhibiie necompetitiva

Tipuri de inhibitori necompetitivi:

ioni sau molecule ce actioneaza la nivelul cofactorilor: CNCO; pentru citocromi I intervin in lnatul resp. mitoc
inhibitori ai grupelor -SH libere ale enzimei: acid iod acetic, pclormercuribenzoat;
metale grele: argint, mercur, plumb, ce actioneaza la nivelul
grupelor -SH ale enzimei;
agenti de chelatare: EDTA.

Efectul inhibitorilor asupra vitezei de reactie

Enzime alosterice. Efectori alosterici

Sunt proteine oligomere alcatuite din mai multe subunitati


identice sau diferite, in numar par

Reactiile catalizate sunt endergonice si ireversibile; imprima


sensul unic al cailor metabolice din care fac parte

Intervin in prima etapa a unui lant de reactii, asigurand


controlul intensitatii procesului si ireversibilitatea lui

Fiecare monomer poseda un centru activ; fixarea S pe una din


subunitati influienteaza legarea lui pe celelalte prin fenomenul
de cooperativitate

Enzime alosterice. Efectori alosterici

Pe langa centri activi, monomerii prezinta si centri alosterici


de care se vor lega efectorii alosterici

Efectorii alosterici sunt compusi cu masa moleculara mica,


fara analogie cu S si care activeaza reactiile enzimatice
(efectori pozitivi) sau le inhiba (efectori negativi)

Efectorii alosterici sunt prezenti la locul de actiune al E


variind doar concentratia lor

E alosterice sunt inhibate de produsul de reactie prin


retroinhibitie sau inhibitie feedback

Efectori alosterici

Reglarea activitatii enzimatice

Reglarea activitatii enzimatice

Reglarea activitatii enzimatice

Enzimele modulate prin fosforilare-defosforilare

Trec din forma activa in inactiva si invers prin procese de


fosforilare-defosforilare la nivelul gruparilor OH ale unui rest
de serina, mai rar treonina sau tirozina (nu fac parte din centrul
activ)

Fosforilarea se realizeaza pe seama ATP, care transfera un


singur rest de acid fosforic, cu participarea unor kinaze

Trasnformarea inversa are loc prin hidroliza cu participarea


unor fosfataze specifice

Reglarea activitatii enzimatice

Reglarea activitatii enzimatice

Enzimele modulate prin fosforilare-defosforilare:

Glicogenfosforilaza, citratliaza active in forma fosforilata si


inactive in forma defosforilata

Glicogensintetaza, piruvatdehidrogenaza,
acetilCoAcarboxilaza active in forma defosforilata si inactive
in forma fosforilata

Reglarea activitatii enzimatice

Proteoliza incompleta: pepsina, chimotripsina, tripsina,


carboxipeptidazele

Reglarea activitatii enzimatice prin activarea zimogenilor sau


a proenzimelor la locul de actiune (stomac, intestin subtire)
sub actiune aunor factori locali (pH, enzime) sau autocatalitic

Transformarile sunt unidirectionale, neexistand posibilitatea


refacerii zimogenului din enzimele active

Reglarea activitatii enzimatice

Proteoliza incompleta. Importanta:

Sinteza E la locul de actiune ar fi mult mai lenta


Sintetizate in forma activa, ele si-ar putea manifesta activitatea
imediat, la locul de sinteza, determinand aparitia unor boli
grave
Transportul lor de la locul de sinteza la locul de actiune in
forma activa ar putea avea consecinte grave

Izoenzime

Izoenzime

Izoformele lactat dehidrogenazei

Izoenzime

Izoenzime

Izoenzime

Izoenzime