Sunteți pe pagina 1din 4

Baltagul

de M.Sadoveanu
roman mitic, al transhumantei, politist, monografic
Exprimandu-si crezut artistic, Mihail
Sadoveanu scria: " trebuie sa fac
marturisirea de credinta ca poporul este parintele meu literar, ca trecutul pulseaza in
mine ca un sange al celor disparuti, ca ma simt ca un stejar de la Orhei, cu mii si mii
de radacini infipte in pamantul neamului meu".
Eroul preferat al lui Sadoveanu, autor a peste 100 de volume, este omul
simplu de o mare bogatie sufleteasca.
"Baltagul", structurat in 16 capitole, este un fragment de epopee, un
exceptional poem al naturii si al sufletului omului simplu.
TIP DE ROMAN
Poate fi considerat un roman mitic, intrucat preia si dezvolta principalele
motive din balada "Miorita", care ilustreaza unul dintre cele 4 mituri fundamentale ale
romanilor, mitul existentei pastorale.
Este un roman al transhumantei, fenomen in virtutea caruia pastori, turme
si caini migreaza in timpul anului calendaristic.
De asemenea, este un roman initiatic, deoarece reliefeaza imaginea
transformarii launtrice a personajelor cu referire la maturizarea lui Gheorghita, fiul
Vitoriei si al lui Nechifor Lipan, care se initiaza de timpuriu in tainele vietii.
Pornind de la dorinta de a face dreptate, Vitoria Llipan se intalneste cu
autoritatile si deoarece nu avea incredere in ele, ea foloseste diferite strategii, motiv
pentru care romanul se apropie de cel politist.
DEFINITIE ROMAN
Romanul este o specie a genului epic, o naratiune de mare intindere, cu o
actiune complexa, unitara, cu multe conflicte sociale si sufletesti, cu un numar mare
de personaje, oferind o imagine ampla si profunda asupra vietii.
TITLUL
Titlul romanului este un substantiv comun articulat, este simbolic, deoarece in
mitologia autohtona, baltagul este arma magica a dreptatii. Principala trasatura a
baltagului este ca in momentul in care este folosit sa se faca dreptate, nu se pateaza
de sange. Cuvantul "baltag" este de origine greaca si inseamna "arma cu 2 taisuri"
sau "labirint". In roman, este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul serpuit pe
care il parcurge Vitoria Lipan pentru cautarea sotului. Este atat un labirint interior al
framantarilor sale de la banuiala la neliniste, cat si un labirint exterior al drumului
sapat in stancile muntilor pe care l-a parcurs si Nechifor Lipan. Acest labirint cu
drumurile serpuite aminteste de curgerea inevitabila a vietii spre moarte si a mortii
spre viata. In mitologie, labirintul este casa securii duble sugerand dualitatea

existentei. Centrul acestui labirint este rapa dintre Suha si Sabasa.


TEMA
Ca tema, romanul prezinta monografia satului moldovenesc de la munte,
lumea arhaica a pastorilor, avanf in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au
ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Ggheorghita, Vitoria Lipan reconstituie drumul
parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii.
SPATIU SI TIMP
Ca orice opera epica, autorul se detaseaza de subiect si nareaza obiectiv
intamplarile care se desfasoara intr-un anumit spatiu si timp.
Exista in "Baltagul" doua timpuri: unul concret, cel de la inceputul secolului al
20-lea si unul etern, pastrat prin traditie: "toate urmau ca pe vremea lui Burebista".
Romanul cunoaste o mare mobilitate in timp si in spatiu, actiunea derulandu-se din
toamna cand Nechifor Lipan a plecat la Dorna sa cumpere oi pana primavara cand
Vitoria Lipan i-a descoperit osemintele. Perimetrul actiunii este amplu si cuprinde
tinuturi de munte, de la Magura Tarcaului, zona Dornei si a Bistritei, pana la cele de
campie la Cristesti in baltile Jijiei.
NARATOR
Nararea se face de catre un narator neutru, obiectiv,omniscient si
omniprezent, dar si de catre personaje, deoarece autorul apeleaza la rememorare.
Atunci cand unul dintre personaje devine narator al intamplarilor asa cum s-a
intamplat cu Vitoria Lipan la praznic, a crescut tensiunea dramatica, realizandu-se
suspansul.
MOMENTELE SUBIECTULUI
Putem delimita in romanul "Baltagul", urmarind linia naratiunii, 3 parti
structurate in 16 capitole si pe momentele subiectului.
Prima parte (capitolele 1-6) cuprinde expozitiunea si intriga. Apare in primplan Vitoria Lipan stand singura si ingandurata pe prispa casei, torcand si aducandusi aminte de povestea pe care o spunea deseori sotul ei, Nechifor Lipan, la diferite
petreceri in sat. Ca orice munteanca obisnuita cu asprimea muntelui si cu greutatile
vietii, a sesizat ca sotul ei a intarziat prea mult de la Dorna unde a plecat sa cumpere
oi, motiv pentru care a devenit din ce in ce mai framantata. Ea a ramas acasa cu
Minodora, in timp ce Gheorghita se afla cu oile la iernat in campiile Jijiei. Lipsita de
sprijin si incarcata de ganduri negre, va cauta alinare la preot si la vrajitoarea baba
Maranda. Temerile ei au fost insotite de un vis care a determinat-o sa-l cheme pe
Gheorghita acasa. Desi nu avea incredere in autoritati, il roaga pe parintele Danil sa
scrie o scrisoare catre mai marii de la Dorna. Cu cat zilele treceau, cu atat se inchidea
mai mult in sine, refuzand sa se mai bucure de viata. Cu discretie, ii marturiseste lui
Gheorghita sosit acasa ca se teme ca ceva rau i s-a intamplat sotului ei si ca si-a
facut un plan de a pleca in cautarea lui. Hotararea de a pleca pe urmele sotului ei,
pregatirile de drum, sunt momentele ce corespund cu intriga romanului, la care se
adauga confectionarea unui baltag binecuvantat de parintele Danil.

Partea a II-a (capitolele 7-13) contine desfasurarea actiunii si releva drumul


parcurs de Vitoria si fiul ei in cautarea lui Nechifor Lipan. Vitoriaface rost de bani
pentru drum si impreuna cu fiul ei pleaca spre Dorna trecand prin Bicaz, Calugareni,
Farcasa, Vatra Dornei, Borca, Neagra, Suha si Sabasa. Afla pana la un punct ca sotul
ei a trecut pe acolo. La Borca a participat la un botez si la Cruci la o nunta, anticipand
inmormantarea din final. Ea a ascuns mesenilor motivu trecerii prin sat, dar in
adancul sufletului gandea ca ar putea culege diferite informatii. La Vatra Dornei a
aflat ca Nechifor Lipan a cumparat 300 de oi. Pana la un punct, lucrurile par a se
clarifica. Mai tarziu a aflat ca au mai aparut alti 2 ciobani care au cumparat de la
Nechifor 100 de oi si impreuna au plecat spre Neagra. De Mihail si Gavril au fost
vazuti 3 ciobani dintre care unul avea caciula brumarie. In aceeasi formatie au fost
vazuti si la Brosteni, Borca si la Sabasa. La Suha, hangiul i-a informat ca turma era
insotita doar de 2 pastori, Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Vitoria si-a dat seama ca
Nechifor a disparut intre Suha si Sabasa. Femeia era stapanita de 2 stari: de tristete
ca sotul ei a fost omorat si de o aparenta liniste, deoarece framantarile ei au luat
sfarsit. Intr-o gospodarie l-a gasit pe Lupu, cainele lor, care a ajutat-o sa descopere
osemintele lui Nechifor intr-o prapastie. S-au adeverit gandurile ei, deoarece avea
teasta sparta de un baltag. Stapanindu-si durerea, primul lucru la care s-a gandit a
fost sa indeplineasca randuielile sacre: sa aprinda o lumanare la capataiul mortului,
dupa care sa faca planuri pentru priveghi si inmormantare. Dupa ce totul este
ordonat dupa datina crestina, invita la inmormantare autoritatile, multa lume printre
care si cei 2 tovarasi de drum ai lui Nechifor Lipan, Calistrat Bogza si Ilie Cutui.
Partea a III-a (capitolele 14-16) cuprinde punctul culminant si deznodamantul.
La praznicul de pomenire, in mintea Vitoriei Lipan se deruleaza planul criminalilor,
dar femeia il pastreaza secret pana cand sosesc cei 2, Bogza si Cutui. Conduce cu
abilitate discutia, determinandu-i sa marturiseasca fapta. Ajutata de o intuitie iesita
din comun, ea descrie amanuntit drumul dintre Suha si Sabasa. Punctul culminant
dezvolta planul relatat amanuntit de Vitoria Lipan al celor doi pentru a omori pe
Nechifor Lipan din considerente materiale. Ascultand relatarile, Bogza isi pierde
cumpatul si se napusteaste asupra lui Gheorghita care da drumul lui Lupu ce-l
omoara pe Bogza recunoscut ca ucigas al tatalui sau. Gheorghita nu-si mai poate
stapani pornirile si-l loveste pe ucigas cu baltagul in brunte. Desi prea tarziu, Bogza
si-a recunoscut fapta cerandu-si iertare. Simtind ca si-a facut dreptate, Vitoria Lipan a
oranduit pomenirile mortului la 9 si la 40 de zile. In deznodamant apare imaginea
femeii care nu s-a lasat coplesita, s-a recules si-a facut planuri pentru copii. Dorea s-o
aduca pe Minodora la mormantul tatalui ei si sa recastige turma furata.
PERSONAJE
Atat Vitoria, cat si Gheorghita, prin aceasta calatorie se angajeaza intr-o lupta
fie cu troianul, fie cu personajele care au fost tot timpul refractare in dorinta de a afla
adevarul. Punctul cel mai inalt al tensiunii launtrice a personajului a fost cel in care
Gheorghita, langa cadavrul tatalui sau si-a dat seama ca este un altul si ca procesul
initierii s-a incheiat. Si Vitoria Lipan a inteles ca drumul nu este doar o etapa a
descoperirii adevarului despre sotul ei, ci siun drum dinspre o lume cunoscuta spre o
alta necunoscuta. Ea va continua sa lupte pentru pastrarea traditiei si doreste sa
traiasca in acelasi mediu, cu aceiasi oameni, dar sa fie mai puternica.

MODURI DE EXPUNERE
Descrierile unor peisaje se realizeaza concis si au in vedere atat elemente ale
peisajului cat si ale oamenilor si ale obiceiurilor acestora. Dialogul este cand
insinuant, persuasiv, cand vrea sa afle vesti despre sotul ei, cand drastic, neiertator
fata de copii sau de cei care i se impotrivesc. Alteori rosteste replici ironice ori
afectuoase in functie de personajele carora li se adreseaza.