CURS 10

APARATUL RESPIRATOR
I. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Plaminul are rolul de a aduce oxigen organismului si de a elimina substante toxice, volatile, cum este
bioxidul de carbon. Componentele aparatului respirator sunt:
-cavitatea nazala
-bronhii principale
-faringe
-arborele bronsic
-laringe
-tesutul pulmonar propriu-zis
-trahee
I.1. Caile respiratorii
Caile prin care aerul patrunde in plamani sunt:
-extrapulmonare (superioare)
-intrapulmonare (inferioare)
Caile extrapulmonare sunt reprezentate de cavitatea nazala (sau bucala), faringe, laringe, trahee si
bronhii principale, iar cele intrapulmonare de ramificatiile bronhiilor principale, numite:
-bronhii lobare , care se impart la rindul lor in mai multe
-bronhii segmentare, apoi
-bronhii lobulare, din care iau nastere
-bronhiolele terminale; acestea se impart in
-bronhiole respiratorii ce se continua cu canalele alveolare, ai caror pereti prezinta dilatatii in forma de
saci =saci alveolari = in care se deschid alveolele pulmonare. Traheea si bronhiile principale (cai
extrapulmonare) au in peretii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a mentine deschise caile respiratorii. Aceste
inele sunt dispuse in potcoava, inchisa posterior printr-o portiune musculara. Musculatura are rolul sa elimine
secretiile in exces, ajutind la expectoratie (eliminarea secretiilor prin tuse).
Odata ce arborele bronsic se ramifica, cartilajul devine mai slab reprezentat, iar stratul muscular neted
mai dezvoltat, participind la reglarea circulatiei aerului (bronhoconstrictie, bronhodilatatie).
I.2. Tesutul pulmonar. Lobulatia plamanului
Plaminul este impartit in:
-lobi
-segmente
-lobuli
-acini pulmonari.
Mai multi acini pulmonari formeaza un lobul, mai multi lobuli formeaza un segment, mai multe
segmente formeaza un lob si mai multi lobi (doi sau trei ) formeaza un plamin.
1

Lobii pulmonari sunt delimitati prin scizuri. Ei au independenta structurala, functionala si patologica,
adica fiecare lob respira singur si se poate imbolnavi singur.
Lobulul este alcatuit din ramificatii ale bronhiolelor si din vase de singe, inconjurate de tesut conjunctiv.
Lobulul pulmonar este format din acini pulmonari. Un acin pulmonar cuprinde o bronhiola respiratorie,
impreuna cu canalele alveolare care deriva din ea si cu alveolele pulmonare respective.
In concluzie, va fi o bronhie lobara pentru fiecare lob, o bronhie segmentara pentru fiecare segment, o
bronhiola terminala pentru fiecare lobul si o bronhiola respiratorie pentru fiecare acin pulmonar.
I.3. Pleura
Pleura inveleste plamanul si este alcatuita din doua foite:
-foita viscerala, care acopera plamanii patrunzand in scizuri si
-foita parietala, ce captuseste peretii cutiei toracice. Intre cele doua foite se gaseste lichidul pleural, care
ajuta la alunecarea acestora in timpul miscarilor respiratorii.
I.4. Mediastinul
Mediastinul reprezinta spatiul dintre cei doi plamani,spatiu in care se gasesc: inima, vasele si nervii care
intra si ies din plaman, esofagul , traheea, o glanda numita timus si ganglioni limfatici atasati vaselor limfatice
care iriga organele toracice.
I.5. Vascularizatia plamanului
Este dubla : functionala si nutritiva. Vascularizatia functionala participa la functia principala a plamanului:
aceea de respiratie, adica de schimb gazos intre organism si exterior. Vascularizatia nutritiva asigura
substantele nutritive si oxigenul necesare celulelor care intra in alcatuirea plamanului, precum si eliminarea
toxinelor.
Inima este organul care asigura singe oxigenat tuturor tesuturilor din organism, prin ramificatiile aortei.
La inima se intoarce singe bogat in bioxid de carbon de la toate tesuturile din organism, prin venele cave.
Aorta si cu ramificatiile ei, plus venele cave cu ramificatiile lor, alcatuiesc impreuna marea circulatie. Singele
adus prin venele cave va fi transportat la plamani prin artera pulmonara, iar singele din aorta este adus la
inima prin venele pulmonare, de la plamini. Cu alte cuvinte , singele din venele pulmonare este bogat in
oxigen, iar singele din artera pulmonara in dioxid de carbon. Artera pulmonara, impreuna cu venele
pulmonare alcatuiesc mica circulatie.
Vasularizatia functionala a plaminului asigura schimburile gazoase prin intermediul vaselor de singe care
alcatuiesc mica circulatie: artera pulmonara (cu ramificatiile ei) care transporta de la inima catre alveole singe
cu CO2 si vena pulmonara, care transporta de la alveole spre inima singe cu O2.
Vasularizatia nutritiva face parte din marea circulatie si este asigurata de arterele bronsice, care aduc
singe oxigenat de la inima si venele bronsice , care transporta singe venos (cu CO2) spre inima. Arterele
bronsice sunt ramuri din aorta, iar venele bronsice ramuri al venei cave superioare.

II.FIZIOLOGIA PLAMANULUI
In inspir aerul atmosferic patrunde prin caile respiratorii pina la nivelul alveolelor pulmonare, iar in expir
o parte din aerul alveolar este expulzata la exterior. Acest proces se numeste ventilatie pulmonara. Aerul
inspirat este bogat in oxigen, iar aerul expirat este bogat in bioxid de carbon. Miscarile respiratorii se repeta
ritmic, fara pauza, in tot cursul vietii . Frecventa respiratorie (FR) in conditii normale este in medie de 18
respiratii /minut la femeie si 16 respiratii /minut la barbat.
II.1. Schimburile gazoase respiratorii au loc in trei etape:
-pulmonara
-sanguina
-tisulara.
II.1.1. Etapa pulmonara
Consta in trecerea oxigenului din alveole in capilare si a bioxidului de carbon din capilare in
alveole.Alveolele pulmonare reprezinta suprafata de schimb a plaminului. Peretele alveolar este format din
tesut epitelial si inconjurat de tesut conjunctiv, in care se gaseste o retea de capilare provenite din ramurile
terminale ale arterei pulmonare.
Prin unirea peretelui alveolar cu cel capilar, se formeaza un perete despartitor care se numeste
membrana alveolo-capilara. Prin aceasta membrana se realizeaza schimbul gazos: oxigenul este transportat
din alveole in capilar, iar bioxidul de carbon este transportat din capilar in alveole. Acest schimb gazos are loc
prin difuziune, gazele trecind pasiv datorita diferentei de concentratie (sau de presiune partiala a gazelor)
intre cele doua spatii: aerian si sanguin.
II.1.2. Etapa sanguina
Reprezinta transportul gazelor prin vasele de singe. Transportul sanguin al oxigenului se face sub forma
unei combinatii labile (care se desface usor) cu hemoglobina (Hb)numita oxihemoglobina (HbO2).
Transportul sanguin al CO2 se face in cea mai mare parte sub forma unor combinatii chimice labile:
carbonati, carbohemoglobina (HbCO2).
Singele care transporta mai mult oxigen decit bioxid de carbon se numetse singe arterial, iar cel care
transporta mai mult bioxid de carbon - singe venos. Prin aorta si venele pulmonare circula singe arterial, iar
prin venele cave si arterele pulmonare singe venos.
II.1.3. Etapa tisulara
La nivelul capilarelor tisulare singele arterial cedeaza O2 necesar activitatilor celulare si se incarca cu CO2
rezultat din metabolismul celular, transformindu-se in singe venos. Acest schimb se realizeaza prin peretii
capilarelor si ai celulelor. Intre capilare si tesuturi se afla tesut interstitial, o masa de lichid care se afla printre
celule.
3

Pentru eliberarea O2 catre tesuturi este nevoie de disocierea (desfacerea) HbO2, rezultind oxigen liber,
care intra mai intii in spatiul interstitial si apoi in celula.
Schimbul de gaze la nivel tisular are loc prin difuziune, ele trecind din tesuturi in singe (si invers) prin
intermediul lichidului interstitial.
III. REGLAREA RESPIRATIEI
La nivelul trunchiului cerebral se afla centrii respiratori, cu proprietatea de automatism (descarca
impulsuri ritmice, spontane, pentru fiecare respiratie). Prin vasele de singe care iriga trunchiul, concentratiile
O2, CO2 sau pH-ul modifica frecventa respiratorie. Astfel concentratia crescuta de CO2 din singe, concentratia
scazuta de O2 sau pH-ul scazut (acidoza metabolica) stimuleaza centrii inspiratori, marind frecventa
respiratorie. Tot asa ,impulsurile aferente provocate de cresterea presiunii arteriale determina inhibarea
respiratiei (scade frecventa), iar hipotensiunea exercita efecte inverse (creste frecventa respiratorie). Stimulii
tegumentari , declansati de exemplu- de un dus rece, determina oprirea temporara a respiratiei, iar
temperatura crescuta a mediului inconjurator, ca si a mediului intern (de ex. febra), intensifica ventilatia.
Sistemul nervos simpatic actioneaza in conditii de stress, efort fizic, febra, emotii puternice, determinind
cresterea frecventei respiratorii (polipnee) si a volumului de aer inspirat (bronhodilatatie), iar sistemul nervos
parasimpatic regleaza respiratia in conditii de liniste, in timpul somnului, determinind o scadere a frecventei
respiratorii (bradipnee) si o scadere a volumului de aer inspirat (bronhoconstrictie). In conditii normale de
activitate, exista un echilibru intre aceste doua componente ale sistemului nervos vegetativ (normopnee).
Centrii respiratori pot fi modificati voluntar (de la nivelul scoartei cerebrale): reglarea voluntara a
respiratiei (in inspirul/expirul fortat, cintat, fluierat).Putem produce voluntar polipneea (tahipnee) sau apneea
(oprirea respiratiei).