Sunteți pe pagina 1din 5

ANCHETA EPIDEMIOLOGICA IN SCARLATINA.

Scarlatina este o boala eruptiva infecto-contagioasa acuta specifica copilariei, mai


frecventa sub varsta de 10 ani, determinata de variate tipuri de streptococi beta-hemolitici de
grup A toxigeni. Clinic, scarlatina se caracterizeaza prin debut brusc cu febra, stare generala
modificata, angina si eruptie micropapuloasa eritematoasa caracteristica, urmata de descuamare
tegumentara.

gentul cauzal este Streptococcus pyogenes, cu variate serotipuri toxigene din grupul A si
care produc beta-hemoliza .

Scarlatina este raspandita pe intregul glob, dar epidemia domina indeosebi in zonele
temperate. In Romania in ultimii ani morbiditatea prin scarlatina a fost relativ constanta, de 13,42
la 100.000 locuitori.
Scarlatina prezinta un caracter sezonier de toamna-iarna si primavara, cu incidenta maxima
in luna noiembrie si incidenta minima in luna aprilie, avand caracter epidemic la 5-6 ani, cu
aparitia de focare epidemice in colectivitatile de copii prescolari sau scolari.
Grupa de varsta cea mai afectata de scarlatina este de 5-9 ani, mai frecvent de 4-5 ori in mediul
urban fata de cel rural. Sub varsta de 1 an, scarlatina apare in mod exceptional.
Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct cu bolnavii sau cu alte infectii
streptococice, cat si cu purtatorii de streptococ beta-hemolitic.
Raspandirea scarlatinei se face pe cale aerogena, prin norul Flgge si prin obiecte, maini
murdare si produse alimentare (lapte si lactate, inghetata, salata de oua, etc.) contaminate cu
streptococul beta-hemolitic de grup A. Transmiterea scarlatinei este posibila si prin infectarea
arsurilor, a altor leziuni cutanate, a plagilor operatorii (in cadrul scarlatinei extrafaringiene sau
chirurgicale).
Contagiozitatea persoanei bolnave de scarlatina dureaza atata timp cat streptococul este prezent
in nas, faringe, tegumente, dupa aplicarea penicilinoterapiei ea reducandu-se foarte mult, la
cateva zile.
Receptivitatea este ridicata in scarlatina, 30-40%.
Dupa vindecarea bolii se obtine o imunitate antitoxica durabila, care confera protectie fata
de o noua imbolnavire de scarlatina, dar nu si fata de alte infectii cu alte serotipuri de streptococ
beta-hemolitic.
Patogenia scarlatinei
Poarta de intrare este orofaringiana (in mod exceptional extrafaringiana). Aici streptococul se
multiplica determinand un proces inflamator local (angina), acesta elaboreaza toxina
eritrogena, difuzata in organism pe cale sanguina, determinand sindromul toxic al
scarlatinei (febra, cefalee, greata, varsaturi, exantem caracteristic).

ANCHETA EPIDEMIOLOGICA IN SCARLATINA.


Fata de eritrotoxina, organismul formeaza anticorpi antitoxici, al caror titru creste progresiv in 23 saptamani, ajungand la nivelul maxim in a 28/36-a zi de boala, realizand imunitatea specifica.
Pe langa anticorpii fata de eritrotoxina, mai apar si alti anticorpi, dintre
care antistreptolizinele au un rol important pentru diagnosticul scarlatinei.

Tabloul clinic al scarlatinei


Incubatia: media de 3-6 zile (1-10 zile).
Debutul: brusc, cu febra ridicata 39-40C, angina, varsaturi, cefalee, odinofagie, stare generala
modificata, uneori dureri abdominale.
Perioada preeruptiva dureaza 24-36 de ore, caracteristic fiind enantemul scarlatinos, de un
rosu intens, ca flacara si care cuprinde amigdalele, pilierii si o parte a valului palatin, unde se
delimiteaza uneori net.
Angina imbraca aspecte variate, de la angina eritematoasa, eritematopultacee, pana la angina
ulceronecrotica in cazurile severe sau extrem de severe, provocand ulceratii in profunzime si
chiar perforatii ale amigdalelor, ale stalpilor amigdalieni, ale valului palatin, ale luetei sau ale
unor vase de sange, cu posibilitatea declansarii unei septicemii.
Exista un paralelism intre gravitatea anginei si severitatea scarlatinei.
Limba initial saburala, acoperita cu un depozit cenusiu albicios in prima zi, se depapileaza de la
varf spre baza, realizand la 4-5 zile de la debutul scarlatinei aspectul de limba zmeurie, cu
reepitelizare limba lacuita, in perioada de convalescenta. Acesta succesiune reprezinta ciclul
lingual, care dureaza 8-9 zile si care este atat de specific, incat permite de multe ori stabilirea
diagnosticului de scarlatina.
Faciesul este tipic, descris ca masca lui Filatov, cu paloare peri-buco-mentoniera,
hiperemie intensa a buzelor prin contrast buze carminate si cu congestia pometilor obrajilor.
Perioada de eruptie a scarlatinei incepe odata cu exantemul scarlatinos, cu debut la baza
gatului si pe fata anterioara a toracelui, ulterior se generalizeaza rapid, in 24 ore pana la 2 zile,
fara a afecta fata. Eruptia este micropapuloasa pe fond eritematos rosu intens, stacojiu, dispare
la vitropresiune si cu senzatie aspra la palpare.
La nivelul plicilor de flexie ale membrelor, mai ales la plica cotului, eruptia ia un aspect
caracteristic hemoragic, de linii echimotice, situate transversal, din cauza microtraumatismelor
produse de miscarea membrelor, semn descris de Grozovici si Pastia. Semnul persista una sau
mai multe zile si dupa stingerea eruptiei, fiind util in diagnosticul retrospectiv al scarlatinei.
In scarlatina hipertoxica exantemul poate fi pal, trecand neobservat sau alteori este cianotic,
realizand aspectul de scarlatina albastra.
Angina persista si este insotita de adenopatii cervicale si submaxilare, cu ganglioni mariti in
volum, sensibili la palpare, dar fara fenomene supurative.
In cazul bolnavului de scarlatina febra se mentine ridicata, scazand la normal in 2-3 zile
de la introducerea penicilinoterapiei. In formele severe, toxice ale scarlatinei, apar:

modificari cardio-circulatorii (tahicardie, asurzirea zgomotelor cardiace, hipotensiune


arteriala)

colaps

hepatomegalie (uneori insotita de subicter)

nefrita in focar sau un grad de nefroza (oligurie, azotemie,albuminurie, cilindrurie)

ANCHETA EPIDEMIOLOGICA IN SCARLATINA.

simptome neuro-psihice (agitatie, delir, convulsii, meningism, coma)

artralgii toxice.

Perioada de descuamatie in scarlatina netratata se caracterizeaza prin descuamatie


furfuracee la nivelul fetei, al trunchiului si lamelara sau in lambouri, la nivelul palmelor si al
plantelor. Descuamatia dureaza 2-3 saptamani si permite diagnosticul tardiv al scarlatinei. In
scarlatina tratata cu antibiotice descuamatia este de obicei discreta.
Forme clinice ale scarlatinei
1. Dupa intensitatea manifestarilor clinice, scarlatina poate fi:

benigna (frusta, usoara)

medie (comuna, hiperpiretica)

severa (toxica, septica, toxicoseptica)

2. Dupa etiologie, scarlatina poate fi:

streptococica

stafilococica, extrem de rara cu poarta de intrare extrafaringiana, eruptia scarlatiniforma


fiind data de hemolizina si alte toxine produse de unele tipuri de stafilococ.

Diagnosticul pozitiv al scarlatinei se face prin prezenta germenului, cresterea titrului de


antistafilolizine si absenta streptococului, respectiv absenta antistreptolizinei O.
3. Dupa varsta

sub 1 an (foatre rar, atipica, cu complicatii septice frecvente)

la varsta de 1- 3 ani (scarlatina apare inca sub frecvente forme atipice)

la prescolari si scolari (forma comuna cu incidenta crescuta)

Recadere reaparitia bolii in convalescenta, in primele 6 saptamani, determinata de

persistenta streptococului in amigdale criptice, greu sterilizabile

de reinfectii in familie sau colectivitate, fiind produsa de acelasi sau alt serotip de
streptococ.

Reimbolnavire aparitia unei boli dupa mai mult de 6 saptamani de la prima imbolnavire sau
dupa mai multe luni sau ani, printr-o noua infectie cu streptococ beta-hemolitic (mai frecvent la
bolnavii tratati).

Complicatiile scarlatinei
Se pot sistematiza in:

toxice (precoce) artrita scarlatinoasa, nefrita toxica, miocardita toxica, hepatita toxica,
suprarenalita toxica, complicatii toxice nervoase.

ANCHETA EPIDEMIOLOGICA IN SCARLATINA.

septice - de vecinatate ( adenita si periadenita cervicala si submaxilara,


adenoflegmoane, limfadenite necrotice, flegmon al planseului bucal, dacriocistita, otita
medie, mastoidita si prin propagare mai departe, meningita purulenta, abces cerebral,
tromboflebita de sinus cavernos).
o

la distanta si sistemice (embolii microbiene, artrite septice,


glomerulonefrita in focar, bronhopneumonie, abces pulmonar, empiem,
pericardita, peritonita, meningita).

alergice (tardive) apar cel mai frecvent intre a 15-a si a 25-a zi de boala (reumatismul
articular acut si glomerulonefrita acuta).

Diagnosticul scarlatinei
Pozitiv, diagnosticarea se bazeza pe date epidemiologice, clinice si de laborator.
Teste de laborator nespecifice

leucocitoza cu neutrofilie

usoara eozinofilie

VSH crescut

sumar de urina uneori cu albuminurie

pasager prezenta hematiilor

rar cilindrurie.

Teste de laborator specifice

Izolarea streptococului prin culturi de la poarta de intrare.

Exudatul faringian se recolteaza dimineata, inainte ca pacientul sa manance si sa se spele pe


dinti si inainte de inceperea tratamentului. Se sterg amigdalele si peretele posterior al faringelui,
evitandu-se atingerea cu tamponul faringian a limbii, luetei si contaminarea lui cu saliva.
La purtatorii sanatosi se recolteaza exudat faringian si nazal.
Dupa recoltare, tampoanele utilizate pentru recoltarea exudatelor faringian si nazal se vor
transporta in maximum doua ore la laborator. Daca acest interval se va prelungi, tampoanele se
introduc in eprubete ce contin mediu selectiv imbogatit: mediu Pick sau bulion Todd-Hewitt

Diagnosticul serologic al scarlatinei deceleaza anticorpii ASLO

Titrul ASLO creste in convalescenta si mentinerea crescuta peste 200U, exprima evolutia catre
sindrom poststreptococic sau catre complicatii tardive.
Dupa o angina streptococica, titrul ASLO creste in 2-3 saptamani, atinge nivelul maxim la 5
saptamani si scade apoi lent, pana la 6-12 luni, in cazul in care boala se vindeca (in infectiile
streptococice netratate titrurile ating valori maximale pana la 2500 u/ml).

Tratamentul scarlatinei si prevenirea acesteia

ANCHETA EPIDEMIOLOGICA IN SCARLATINA.


Scarlatina este o boala de izolare si internare obligatorie in spital, care dureza 7 zile. Repausul la
pat este indicat pentru primele 6-7 zile de boala. Nu se vor interna in acelasi salon bolnavi noi
impreuna cu cei convalescenti.
Regimul alimentar pentru bolnavul de scarlatina este hidro-lacto-zaharat si fructarian (dieta
de febril). Dupa 7 zile de la disparitia febrei caracteristice primelor zile de boala se trece la regim
normal, daca sumarul de urina este normal. Regimul desodat nu mai este considerat necesar in
forma comuna de scarlatina.
Izolarea, repausul relativ si controlul medical se vor prelungi inca 2-3 saptamani in
convalescenta, pentru a preveni si depista eventualele complicatii imunologice cauzate de
toxinele streptococului.
Tratamentul etiologic al scarlatinei: penicilina reprezinta antibioticul de electie, administranduse intramuscular la 6 ore interval. Doza variaza in raport cu forma clinica si cu varsta, intre 800
000 U si 1 600 000 U/zi, timp de 6 zile, a 7-a zi administandu-se in doza unica, im. profund,
benzatinpenicilina 600 000 U la copii sub 10 ani si 1 200 000 U peste 10 ani (sau la copii > 30kg),
doza care se repeta la 7 si la 14 zile de la externare. In cazul persoanelor alergice, penicilina
poate fi inlocuita cu macrolide, in doza de 30 40 mg/kg.corp/zi, timp de 10 zile.
Tratamentul simptomatic: consta in administrarea de antipiretice. Sunt utile de asemenea,
dezinfectia nazo-faringiana, gargara repetata cu gargarisme.
Tratamentul de sustinere: vitaminoterapia din grupul C si B, necesare suplinirii carentelor
anterioare, cat si deficitului care apare in cursul infectiei.
Prevenirea si combaterea scarlatinei
Ancheta epidemiologica cu depistarea sursei de infectie.
Cazurile de scarlatina se declara nominal si se spitalizeaza 7 zile, dupa externare se mentine in
izolare la domiciliu inca o saptamana.
Dupa externare bolnavii de scarlatina vor fi dipensarizati trei luni prin examen clinic
lunar si cu examen de urina, saptamanal in prima luna de convalescenta; VSH, ASLO si
fibrinogen la 1, 2 luni, pentru a surprinde eventuale complicatii.
Suspectii de scarlatina vor fi tratati la fel ca bolnavii, pana la confirmare sau infirmare.
Purtatorii de streptococ sunt tratati cu penicilina sau macrolide timp de 7 zile, iar purtatorii
reumatici 10 zile, in doza dubla.
Contactii din focar (membri familiei, colegii, toti cei care au intrat in contact cu persoana bolnava)
vor fi supravegheati clinic timp de 10 zile, prin consult medical la 2-3 zile.
In colectivitatile de copii in care au aparut cazuri se va face triaj epidemiologic zilnic, timp de 10
zile de la aparitia ultimului caz de boala.
Dezinfectia in focar de scarlatina se face cu dezinfectanti uzuali, cloramina 1%, bromocet 1%,
formol 5%, etc.
Se va face educatie sanitara adresata in special personalului didactic, parintilor, copiilor si
angajatilor din sectorul alimentar, privind modalitatile de transmitere a scarlatinei si riscul
afectiunilor poststreptococice.

S-ar putea să vă placă și