Trunchiul cerebral.

Legatura dintre maduva spinarii si creier, mai exact materia alba, se face prin trunchiul cerebral,
care se afla la baza creierului (in partea inferioara a creierului). Multe dintre functiile de baza ale
creierului, legate de supravietuirea organismului uman sunt controlate de trunchiul cerebral.
O structura reticulata - materie mixta, cenusie si alba, cunoscuta ca formatiune reticulata se
gaseste in toate cele 3 regiuni ale trunchiului cerebral. Aceasta formatiune reticulata controleaza
tonusul muscular si trecerea dintre starea de constienta si somn.
Trunchiul cerebral este format din 3 regiuni: punte, bulbul rahidian si mezencefal (mezencefalul
si rombencefalul formeaza impreuna trunchiul cerebral).
Trunchiul cerebral transmite informatiile de la nervii periferici si maduva spinarii spre partile
superioare ale creierului. Printre functiile trunchiului se numara respiratia, tensiunea arteriala,
digestia, ritmul cardiac, trezirea, starea de alerta.
Bulbul rahidian se afla in partea de jos a trunchiului cerebral, inferior fata de punte si anterior
fata de cerebel. Acesta ajuta la controlul functiilor autonome si transmite semnale nervoase intre
creier si maduva spinarii.
Puntea este tot parte a trunchiului cerebral si are rol in transmiterea informatiilor senzoriale intre
encefal si cerebel.
Cerebelul.
Cerebelul este o regiune striata (cu riduri),
semisferica, a creierului situata posterior
trunchiului cerebral. Stratul esterior al
cerebelului, cunoscut sub numele de cortex
cerebelos, este realizat din materie cenusie
inchisa ermetic, care ofera putere de
procesare cerebelului. In cortexul cerebelos
esxista un strat de materie alba in forma de
arbore numit "arborele vietii" (arbor vitae).
Acesta face conexiunile intre regiunile de
prelucrare a cortexului cerebelos si restul
creierului si al corpului.
Cerebelul ajuta la controlul functiilor
motorii, cum ar fi echlibrul, postura si
coordonarea activitatilor musculare
complexe. Cerebelul primeste informatii
senzoriale e la muschi si articulatii si
utilizeaza aceste informatii pentru a mentine
corpul echilibrat si postura corecta.
Cerebelul controleaza, de asemenea, mersul
pe jos, scrisul, vorbirea.
Creierul mijlociu (mezencefalul) este

regiunea cea mai superioara (ca pozitie) a

trunchiului cerebral. Mezencefalul face
legatura intre rombencefal si prozencefal
(creierul mic si anterior). Creierul mijlociu
este format din tectum si pedunculi
cerebrali.

Tectum este regiune posterioara a creierului

mijlociu, care contine relee pentru reflexe

care implica informatii auditive si vizuale reflexul pupilar (reglare pentru intensitatea
luminii), reflexul care ne ajuta sa ne
concentram din punct de vedere vizuat pe
obiecte apropiate sau indepartate si reflexele
de tresarire. Cu alte cuvinte, aceasta zona
este responsabila de miscarile oculare,
dilatarea pupilei, controlul raspunsurilor
vizuale, miscarile corpului, auz.
Pedunculii cerebrali contin multe tracturi
nervoase si substanta neagra ( regiune plina

de neuroni care contin melanina de culoare

inchisa, care este implicata in inhibarea
miscarii; degradarea acestei substante duce
la o pierdere a controlului motor, cunoscut
sub numele de boala Parkinson.
Principalele structuri ale creierului - creierul
anterior
Creierul anterior, sau prozencefalul,
reprezinta etajul superior al creierului si este
format din telencefal, corpi striati (nuclei
bazali), diencefal, ventriculii laterali si al
treilea ventricul.

Telencefalul.
Telencefalul este portiunea anterioara a creierului. Acesta este compus din cortexul cerebral,
ganglionii bazali cu corpul striat si bulbul olfactiv. Telencefalul determina inteligenta si
personalitatea, interpreteaza impulsurile senzoriale, regleaza functionarea motorie, are rol in
planificare si organizare, este responsabil de simtul mirosului si senzatiile tactile.
Cortexul cerebral reprezinta portiunea exterioara a creierului care primeste si proceseaza
informatiile senzoriale. Cortexul cerebral este impartit in lobi cerebrali - frontal, parietal,
temporal si occipital.
Ganglionii bazali sunt localizati in emisferele cerebrale, in profunzimea telencefalului. Acestia
sunt formati din corpul striat, nucleii subtalamici si substanta neagra.
Bulbul olfactiv se afla in regiunea limbica a creierului si se termina la nivelul lobului olfactiv.
Acesta este implicat in simtul mirosului.
Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a encefalului care se dezvolta din
vezicula telencefalica. Cele doua emisfere sunt despartite incomplet printr-un sant adanc numit
fisura interemisferica si legate la baza prin corpul calos.
Emisferele cerebrale prezinta o fata dorsolaterala, una mediana si una bazala. Fetele sunt
strabatute de santuri adanci denumite scizuri, care delimiteaza lobii, si santuri mai putin adanci
care delimiteaza girusurile (circumvolutiile). Santurile cele mai importante sunt: santul lateral al
lui Sylvius, santul central al lui Rolando, santul parieto-occipital si santul calcarin.
Lobii delimitati de aceste santuri pe fiecare emisfera sunt: frontali, parietali, temporali si
occipitali.
Lobii frontali sunt responsabili de rationamentul logic, rezolvarea de probleme prin procesare
cognitiva;
Lobii parietali sunt raspunzatori de orientarea in spatiu, procesarea si integrarea informatiilor
senzoriale, dar si de activitatea functiei motorii.
Lobii occipitali sunt implicati in procesul vederii si al recunoasterii culorilor.
Lobii temporali au rol de baza in procesul auzului si vorbirii.
Structura interna a emisferelor cerebrale este formata din cele doua feluri de substante
intalnite si in celelalte organe nervoase. Substanta alba (60% din masa emisferelor) se afla la
interior si este constituita din fibre de asociatie, fibre comisurale si fibre de proiectie, ascendente
(senzitive) si descendente (motorii). Substanta cenusie (40% din masa emisferelor) este dispusa
la exteriorul emisferelor cerebrale (cortexul) si la baza emisferelor, formand nucleii bazali (corpii
striati). In fiecare emisfera se gaseste un ventricul lateral (I, II) cu lichid cefalorahidian, care
comunica cu ventriculul III si IV din trunchiul cerebral si cu canalul ependimar medular.
Diencefalul.
Diencefalul se afla intre emisferele cerebrale si deasupra mezencefalului; este format, in
principal din talamus, hipotalamus si glanda pineala.

Talamusul este format din substanta cenusie, avand mai multe roluri, cum ar fi statie de releu
pentru sensibilitatile specifice si formarea de legaturi cu maduva spinarii, trunchiul cerebral si
emisferele cerebrale. Cu alte cuvinte, talamusul este o structura care participa la receptia
informatiilor nervoase. Talamusul este un centru nervos care joaca un rol de integrare in
majoritatea functiilor nervoase. El primeste informatiile senzitive si senzoriale care provin de la
alti centri nervosi si le analizeaza inainte de a le transmite cortexului cerebral.
Hipotalamusul este o regiune a creierului situata inferior talamusului si superior glandei
pituitare. Hipotalamusul actioneaza ca centru de control al creierului pentru temperatura
corpului, foame, sete, tensiune arteriala, ritm cardiac, precum si productia de hormoni. Ca
raspuns la schimbarile de stare ale organismului detectate de receptorii senzoriali, hipotalamusul
trimite semnale glandelor, muschilor netezi si inimii pentru a contracara aceste schimbari. De
exemplu, ca raspuns la cresterea temperaturii corpului, hipotalamusul stimuleaza secretia de
sudoare (transpiratie) produsa de glandele sudoripare din piele. Hipotalamusul trimite, de
asemenea, semnale de la cortexul cerebral pentru a produce senzatii de foame, sete, atunci cand
organismul este lipsit de hrana sau lichide.
Hipotalamusul controleaza in mod direct glanda pituitara prin producerea de hormoni. Unii
hormoni, cum ar fi oxitocina si hormonul antidiuretic, sunt produsi in hipotalamus si depozitati
in glanda pituitara posterioara.
Glanda pineala este o glanda mica situata posterior talamusului, intr-o sub-regiune numita
epithalamus. Glanda pineala produce hormonul melatonina. Lumina trimite semnale ochilor
pentru a inhiba functia glandei pineale. In intuneric, glanda pineala secreta melatonina, care are
efect sedativ asupra creierului si ajuta la inducerea somnului. Aceasta functie a glandei pineale
ne explica de ce intunericul induce somnul si lumina perturba somnul. Bebelusii produc o
cantitate mare de melatonina, care sa le permita sa doarma si 16 ore pe zi. Glanda pineala
produce mai putina melatonina la oamenii varstnici, de unde si dificultatile de somn cu care
acestia se confrunta.
Meningele este invelisul encefalului - o membrana cu rol de protectie a creierului, format din 3
straturi de tesut (trei membrane conjunctive):
Dura mater constituita din tesut conjunctiv dens, slab vascularizat; adera la formatiunile osoase
ce protejeaza organele nervoase (craniu si coloana vertebrala);
Arahnoida este un tesut conjuctiv, avascular, aderent la duramater; intre ea si pia mater exista
lichid cefalorahidian (LCR);
Pia mater este un tesut conjunctiv care adera la organele nervoase. Are vascularizatie nutritiva.
Lichidul cefalorahidian are, de asemenea, rol de protectie impotriva traumatismelor si de
transport al unor hormoni. El constituie o bariera in calea patrunderii in tesutul nervos a unor
substante daunatoare din sangele circulant. LCR indeplineste si un rol de nutritie al tesutului
nervos.

Creierul uman controleaza cele mai multe functii vitale si are nevoie de protectie. Pe langa
meninge si lichidul cefalorahidian, nu trebuie sa uitam de craniu, o importanta structura osoasa
care protejeaza creierul de multe pericole care vin din exterior. Poate ca nu face parte din
anatomia creierului, dar este la fel de important ca orice alta parte componenta a corpului
uman.