Sunteți pe pagina 1din 3

Doina

Copilo, tu eti gata


De-a pururea s plngi!
i cnd eti trist, Doino,
Tu inima ne-o frngi.
Dar nu tiu cum, e bine
Cnd plngi, c-n urma ta
Noi plngem toi, i-amarul
Mai dulce ni-e aa.
i toate plng cu tine
i toate te-neleg,
C-n versul tu cel jalnic
Vorbete-un neam ntreg.
Pe fete-n faptul serii
Le-ntmpini la izvor,
Tu singur stpn
Pe sufletele lor.
Le-nvei ce e iubirea
i rzi cu ochi irei,
Deodat-apoi te-ntuneci
i cntece le-nvei:
S cnte ziua-n lunc
i seara cnd se-ntorc,
Cnd triste-n pragul tinzii
Stau singure i torc.
Cnd merg flci la oaste
Cu lacrimi tu-i petreci
i stai cu ei, i-e mil
S-i lai pustii, s pleci.
Cntnd le-aduci aminte
De-o fat din vecini,
De mame i de-ogorul
Umplut acum de spini.
i cnd i-omoar dorul
i-n jurul tu se strng,
Pui fluierul la gur
i cni, iar dnii plng.
E plin de oameni cmpul,
Tu, Doino,-n rnd cu ei.
Monegi i oameni tineri
i tinere femei
Adun fnu-n stoguri

i snop din spice fac Din scutece copilul


Cnd plnge-n shidac
Te duci i-l joci pe brae
i-l culci apoi pe sn,
i-i cni s-adoarm-n umbra
Cpielor de fn.
Din vi tu vezi amurgul
Spre culmi naintnd,
Pe coaste-auzi praie
Prin noapte zgomotnd,
i-asculi ce spune codrul
Cnd plnge ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac s fii poet.
i, singur cu turma,
Privind pierdut-n zri
Spui munilor durerea
Prin jalnice cntri.
Pe deal romnul ar
Slbit de-amar i frnt.
Abia-i apas fierul
n umedul pmnt.
Tu-l vezi srman, i tremuri
S-l mngi n nevoi.
i mergi cu el alturi
Cntnd pe lng boi.
Iar bieii boi se uit
Cu mil la stpn Pricep i ei durerea
Srmanului romn.
Eu te-am vzut odat
Frumoas ca un sfnt,
n jur stteau btrnii
Cu frunile-n pmnt.
Cntai, ca-n vis, de-o lume
Trit-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groap
Pe nume vrnd s-i chemi.
i-ncet, din vreme-n vreme,
Btrnii-n jur clipeau
i mnecile hainei
La ochi i le puneau.

Dar iat! Cu ochi tulburi


Tu stai ntre voinici,
Te vd cum juri i blestemi
i pumnii i-i rdici!
Pribegi de bir i clac,
Copii fr noroc,
Tu-i strngi n codru noaptea
Sub brazi pe lng foc.
i cni cu glas slbatec,
i-n jur ei cnt-n cor
Cntri ntunecate
Ca sufletele lor.
Cnd tii haiduci n codru
Te prinzi cu ei frtat,
Li-ari poteci ascunse,
Pe stnci le-aterni tu pat.
Cnd pun picioru-n scar,
ii roibul lor de fru;
Grbit, cnd prind ei puca,
Scoi plumbii de la bru:
Iar cnd ochesc, cu hohot
Tu rzi, cci plumbii moi
S-au dus n piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.
Ai ti suntem! Strinii
Te-ar pierde de-ar putea;
Dar cnd te-am pierde, Doino,
Ai cui am rmnea?
S nu ne lai, iubito,
De dragul tu trim:
Sraci suntem cu toii,
Sraci, dar te iubim!
Rmi, c ne eti doamn
i lege-i al tu glas,
nva-ne s plngem
C-att ne-a mai rmas!