Gandirea si limbajul la scolarul mic

1.Generalitati
Scolaritatea mica cuprinde varstele de 6/7-10-11 ani.In aceasta perioada,copilul
este supus unei schimbari uriase,intrarea in scoala,care e considerata caal doilea soc
dupa cel al nasterii,deoarece copilul trebuie sa se adapteze unui nou mediu,unui nou
program,unui nou colectiv etc.Atmosfera calda din gradinita,unde copilul se juca
zilnic,canta zilnic,e inlocuita de o sala de clasa formala,cu banci si scaune,unde trebuie sa
fie atent in timpul orelor,sa stea cuminte,sa nu deranjeze orele etc.Statutul copilului este
si el schimbat,din simplu copil fiind,acum,elev.Adaptarea la acest nou mediu inseamna:
a)intefrarea in programul si activitatile scolii
b)realizarea unei relatii noi cu invatatoarea
c)stabilirea relatiilor cu colegii
Daca acestea vor fii bune,si parcursul scolar al elevului va evolua.In caz
contrar,acesta se va simti stingher,va fii retras si e posibil ca si rezultatele sale scolare sa
nu fie unele favorabile.
Noul program presupune si introducerea,in viata copilului,a unui orar,a unor noi
materii,a unor teme pentru acasa si a unui program de studiu individual intens.Noile
materii devin mai complicate pe masura trecerii timpului,iar copilul va lucra cu numere
mari,cu operatii de inmultire si impartire,notiuni de gramatica,de istorie si va
trebui,astfel,sa isi dezvolte procesele operationale,precum gandirea si limbajul.
Gandirea
1.Aspectele generale ale gandirii scolarului mic
Constructiile logice joaca un rol din ce in ce mai important,iar prin intermediul
judecatilor si rationamentelor,copilul are posibilitatea sa opereze cu elemente desprinse
de contextul dat intuitiv,sa depaseasca realitatea nemijlocita si apoi sa se apropie de
abstract si general(Verza E.,Verza F.E.,pg.139).In acest stadiu,gandirea dobandeste
caracterul operatoriu pentru functionarea ei,J.Piaget considerand caperioada dintre 7 si 8
ani si 11 si 12 ani este cea a desavarsirii operatiilor concrete.(Piaget,Inhelder,1976,p.81).
2.Caracteristicile gandirii scolarului mic
a)gandirea depaseste datul perceptiv si isi subordoneaza perceptia

Daca la prescolari,perceptia e cea care subordoneaza gandirea intuitiva,aceasta

fiind cel mai adesea un fel de constatare,centrata pe starile de moment ale lucrurilor si
fenomenelor,adaptarea la ambianta fiind fluctuanta,incoerenta,de moment,la scolarii
mici,odata cu trecerea la gandirea operatorie,aceste limite sunt depasite.Raspunsurile
copiilor la solicitari devin coerente,stabile,corespunzatoare cu datele obiectivelor sale si
independente de implicarea eului in situatii
b)realizarea unei prime descentrari cognitive
Paul Osterrieth considera semnificativ pentru aceasta caracteristica a gandirii
scolarului mic existenta unor rationamente pe care el le-a numit circulare si in care se
exprima detasarea de sine si de fiinta umana si considerarea fenomenelor in specificitatea
lor reala.(Cretu,pg.216-217 apud Osterrieth,1976,pg.123)
c)caracterul operatoriu
Exprima faptul ca gandirea nu mai e doar o simpla desfasurare de actiuni mentale
coordonate in functie de ceea ce percepe copilul sau de modul in care actioneaza in mod
practic.Actiunile mentale,reprezentate in stadiul anterior,se transforma,acum,in
operatii,avand o schema de desfasurare,ce se poate aplica pe noi date.La inceput,copilul
invata sa numere cu bilute,jetoane etc ca mai apoi sa poata numara orice.Cand se petrece
acest lucru,inseamna ca s-au format operatiile de adunare a unitatilor.(Cretu,pg.217)
d)reversibilitatea
Datorita aparitiei operatiilor si a faptului ca ele nu actioneaza niciodata singur,daca
sunt cu adevarat specifice gandirii,ele formeaza grupuri,care permit desfasurarea lor intrun sens,apoi in sens invers.In fapt,se poate spune ca un copil stapaneste cu adevarat
adunarea numai cand o poate verifica prin scadere si invers.
e)operatii concrete
Operatiile gandirii scolarului mic nu se pot desfasura cu succs decat cu sprijin pe
datele concrete,in special la inceputul stadiului.Nu pot gandi asupra unor notiuni sau
relatii abstracte decat limitat si numai in situatii privilegiate.Astfel,gandesc corect
conservarea cantitatii pe la 7-8 ani,pe cea a greutatii pe la 9-10,iar a volumului pe la 1112 ani.
f)inceputul rationalitatii
Denumit astfel de J.Piaget,acest stadiu al gandirii denota ca scolarul mic nu se mai
increde in simple afirmatii,ci in relatiile pe care le poate surprinde.Poate porni de la
anumite
date
si
sa
gaseasca
un
raspuns,acesta
fiind
inceputul
deductibilitatii.Rationamentul dominant este cel inductiv,care,sub influenta

scolii,dobandeste rigoare interna,iar judecatile care il alcatuiesc sunt legate in mod

necesar.
g)entitatile cu care opereaza gandirea
La inceputul stadiului,sunt inca empirice dar,sub influenta procesului instructiveducativ, se transforma in notiuni stiintifice,avand urmatoarele caracteristici:sunt
concrete,adica au in mod obligatoriu corespondenti reali,fara de care ar fii,dupa cum
spune P.Osterrieth,niste simple etichete,alcatuiesc un fel de retele conceptuale
limitate(Zlate,2000,p.250),si nu sisteme functionale conceptuale.
h)relatii cauzale
Grupurile de operatii si notiunile stiintifice stapanite le permit scolarilor mici
sesizarea greselilor in gandire,contradictiile dintre doua judecati sau sa distinga mai bine
diferenta dintre real si imaginar,sa gandeasca relatii cauzale mai simple,sa rezolve
probleme si sa-si organizeze materialul de invatat(Cretu,p.219)
Spre sfarsitul micii scolarizari,dezvoltarea intelectuala este evidenta si
autoevaluarea capacitatilor sale este tot mai realista,deoarece spiritul critic realizeaza un
progres continuu.
Limbajul
1.Aspecte generale ale limbajului scolarului mic
La intrarea in scoala,copilul ce a avut conditii prielnice,are un auz fonematic
dezvoltat pentru limba materna,iar perceptiile auditive se desfasoara operativ ,asttfel ca
cele comunicate sunt rapid receptionate si decodificate si o memorie auditiva buna,ce
conserva reprezentarile fonetice
si ajuta la recunoasterea
rapida a
cuvintelor.Totodata,poate comunica lejer,mai mult in limbaj informal si semiformal,putand sa exprime exact ce vrea si ce simte.Sunt si cazuri de copii ce au avut
conditii optime de dezvoltare dar,din cauza unui parinte de alta nationalitate si a
comunicarii in casa si intr-o alta limba decat cea a tarii in care locuieste,au probleme in
comunicare,ei fiind bilingvi.
Principalul aspect ce influenteaza limbajului scolarului mic este formarea
deprinderilor de scris-citit,incepute in prescolaritate si continuitate si definitivate in
clasele primare.
2.Citirea
Actul citirii antreneaza,la randul sau,multe functii si procese psihice.Se elaboreaza
un adevarat complex vizual-verbal-motor(Cretu,pg.212,apud Preda et al.,1983,p.79).Cel
mai important rol il joaca vazul,el fiind acela ce asigura discriminarea si recunoastere
semnelor grafice.Se realizeaza un real parcurs:la inceput,copilul citeste urmarind randul
cu degetele,iar apoi reuseste sa urmareasca randul doar prin privire.

U.Schiopu si E.Verza (1995,p.169) disting 4 situatii:

a) copii care citesc usor si inteleg usor
b) copii care citesc greu si inteleg greu
c) copii care citesc usor,dar inteleg greu
d) copii care citesc greu,dar inteleg usor
Fiecare dintre aceste situatii trebuie sa fie rezolvata,in mod diferentiat,de catre
invatatoare.
Dupa autori ca A.Leroy-Boussion si R.Ligeti (Cretu,pg 213,apud
Kulksar,1983,p.80) conditiile de baza ale citirii sunt:auzul fonematic,capacitatea de
analiza si sinteza a sunetelor verbale,discriminarea vizuala a formelor,sinteza
silabica,memoria vizuala si auditiva.La acestea se adauga si particularitatile
afectivitatii,memoriei si vointei.
3.Scrisul
Scrierea presupune,la randul sau,antrenarea mai multor capacitati senzorialperceptive si motrice,dar si alte procese mentale.(Cretu,pg.213)
Identificam 3 etape ale scrisului:
a)etapa preabecedara-se formeaza abilitatea de identificare a
sunetelor ca
elemente componente ale cuvintelor;acest proces se realizeaz
prin desparirea cuvintelor in silabe.
b)etapa abecedara-incep s fie diferentiate sunetele i
corespondentele grafice ale
acestora si sa fie asociate mintal; cu aceasta ncepe alfabetizarea
activa.
c)etapa postabecedara-are loc consolidarea cititului si scrisului; se
prelungeste si in al doilea i al treilea an de scoala
M.Wittling-Lauret,in 1966,vorbea despre un fel de functie
perceptiv-motorie care presupune orientarea in spatii mici,diferentieri
fine ale formelor si marimii literelo,realizarea adecvata,succesiva si
coerenta a miscarilor sub indrumarea invatatoarei,care trebuie,atunci
cand scrie litera pe tabla,sa si verbalizeze ce anume face,copilul avand
o functie stimulativa globala.Ca si citirea,scrierea implica intelegere si
memorie verbala.Daca elevul intelege sensul cuvantului si al
propozitiei ce urmeaza a fii scrise,toate discriminarile se fac mai usor.
(Cretu,pg.214)
In mare dificultate de invatare se afla literele g, b, t, diftongii,
ortografierea si citirea grupurilor ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi.
In procesul scrierii exista un permanent control asigurat de
limbajul intern. Dac se da ceva copilului sa tina in gura n timp ce
scrie, randamentul scade brusc.

Alfabetizarea antreneaza dezvoltarea perceptiei pe linia stabilirii

mai fine a marimii, a proportiilor, a marimii la scara, fapt ce sta la baza
invatarii limbajului conventional al hartilor.
Insusirea scris-cititului are efecte si asupra celorlalte dimensiuni
ale limbajului, si anume:cresterea vocabularului,folosirea corecta a
cuvintelor,exprimare mai corecta. Daca sunt inca unii copii care au
probleme la scriere sau la vorbire,se recomanda a se face apel la
logoped.