Sunteți pe pagina 1din 6
UNIVERSITATEA BABEŞ - BOLYAI CLUJ-NAPOCA Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei Departamentul de
UNIVERSITATEA BABEŞ - BOLYAI CLUJ-NAPOCA Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei Departamentul de

UNIVERSITATEA BABEŞ - BOLYAI CLUJ-NAPOCA Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei, Extensia Târgu Mureş As. univ. drd. Angela Precup

Seminar Literatura pentru copii 10. Genul liric O furnică, de Tudor Arghezi Prinţul Miorlau, de
Seminar Literatura pentru copii
10. Genul liric
O furnică, de Tudor Arghezi
Prinţul Miorlau, de Nina Cassian
10.1 Genul liric autorul îşi exprimă stări afective,sentimente, gânduri, atitudini domină viziunea şi
10.1 Genul liric autorul îşi exprimă stări afective,sentimente, gânduri, atitudini domină viziunea şi
10.1 Genul liric
10.1
Genul liric

autorul îşi exprimă stări afective,sentimente, gânduri, atitudini domină viziunea şi transfigurarea artistică

atitudini domină viziunea şi transfigurarea artistică de obicei este folosită persoana I, da nu numai identificat

de obicei este folosită persoana I, da nu numai

identificat de obicei cu poezia, operând prin imagini artisticeartistică de obicei este folosită persoana I, da nu numai implică desluşirea sensului figurat al cuvintelor

implică desluşirea sensului figurat al cuvintelorde obicei cu poezia, operând prin imagini artistice poate cuprinde secvenţe lirice, care nu pot fi

poate cuprinde secvenţe lirice, care nu pot fi tratate didactic asemenea fragmentelor din textele narative secvenţe lirice, care nu pot fi tratate didactic asemenea fragmentelor din textele narative

aspect important – calitatea lecturii / recitării artistice calitatea lecturii / recitării artistice

formarea gustului pentru poezie se formează în timp, prin exerciţiuimportant – calitatea lecturii / recitării artistice există şi creaţii lirice în proză, în care descrierea

există şi creaţii lirice în proză, în care descrierea se îmbină cu sentimentele autorului autorului

un text descriptiv liric poate fi delimitat în tablouri, cu sublinierea figurilorexerciţiu există şi creaţii lirice în proză, în care descrierea se îmbină cu sentimentele autorului artistice.

artistice.

10.2 O furnică de Tudor Arghezi O furnică mică, mică Dar înfiptă , va să
10.2 O furnică de Tudor Arghezi O furnică mică, mică Dar înfiptă , va să
10.2 O furnică de Tudor Arghezi
10.2
O furnică
de Tudor Arghezi

O furnică mică, mică

Dar înfiptă, va să zică,

O furnică mică, mică Dar înfiptă , va să zică, Ieri , la prânz , mi

Ieri, la prânz, mi s-a urcat De pe vişinul uscat Pe picioare, pentru căci Mi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făptură

Duse, harnică la gură

-ţi mai pun o întrebare.

E aproape de culcare; Unde dormi, aici, departe? Intr-o pagină de carte? S-ajungi virgulă târzie Într-un op de poezie?

O fărâmă de ceva

Care-acasă trebuia Aşezat în magazie Pentru iarna ce-o să vie.

Un' te duci aşa degrabă Gândul meu mâhnit o-ntreabă Încă nu te-ai lămurit Că greşeşti şi-ai rătăcit?

Cu merinda îmbucată

Te - ai suit până- n cravată Şi mai ai până-n chelie Două dealuri şi-o bărbie.

Nu vrei tată să-ţi arăt Cum iei drumul îndărăt?

Mă gândesc ce-i de făcut

S-o feresc de neştiut, Ingrijat de ce-o să zică Maica stareţă furnică De-o lipsi din furnicar,

Şi-o aşteaptă în zadar.

3

- 10.3 O furnică de Tudor Arghezi discursul liric se deschide cu prezentarea atributelor furnicii,
- 10.3 O furnică de Tudor Arghezi discursul liric se deschide cu prezentarea atributelor furnicii,
-
-
10.3 O furnică de Tudor Arghezi
10.3
O furnică
de Tudor Arghezi

discursul liric se deschide cu prezentarea atributelor furnicii, atât proprii cât şi figurate (prin intermediul personificării): mică, înfiptă

- traseul furnicii

- indiciile de timp: ieri, la prânz, iarna ce-o să vie

- intervenţia eului liric, sensibil la universul mărunt

- tonalitatea familiară, grijulie, protectoare

- legătură simbolică între furnica reală şi furnica-muză: virgulă târzie / Într-un op de poezie

- comparaţie între universul muşuroiului şi stricteţea unei mănăstiri

- univers miniatural

- ataşamentul autorului faţă de lumea necuvântătoarelor

10.4 Prinţul Miorlau de Nina Cassian căişori de lemn, puşti de tras la semn, gume
10.4 Prinţul Miorlau de Nina Cassian căişori de lemn, puşti de tras la semn, gume

10.4

Prinţul Miorlau de Nina Cassian
Prinţul Miorlau
de Nina Cassian

căişori de lemn, puşti de tras la semn, gume şi creioane, raţe dolofane de celuloid, şi căţei şi mâţe, şi păpuşi semeţe,

cu ochi ce se-nchid,

şi iar se deschid

Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel El voia ceva ştiut numai de el:

Miorlau! – de ce e luna lună? Miorlau! – friptura nu e bună! Miorlau! – vreau sa mănânc compot!

Nu vreau compot că nu mai pot!

Albi

şi împăratul, albi şi-mpărăteasa

De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa. Canarii asurziră, căţeii leşinară, iar caii se mutară cu totu-n altă ţară. Bostanii şi verzele

părăsiră grădinile.

Fugiră găinile, Zburară şi berzele Şi se făcu – pe câte ştiu –

în jurul prinţului – pustiu.

Doar

mâţele sosiră toate

cu cozile încârligate,

torcând de zor, la prinţişor.

Într-o împărăţie cam ploioasa, trăiau un împărat şi-o împărăteasă ce-aveau, cum se cuvine, şi un print, singur la părinţi. Prinţul era de şase anişori şi miorlăia din noapte până-n zori. În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”

-n zori. În loc de “vreau!” spunea “miorlau!” Sfârr Sfârr Ce pisici! Cu ochi mici! Ce

Sfârr Sfârr Ce pisici! Cu ochi mici! Ce motani năzdrăvani! Şi-ncepură să-l aţâţe, miorlăind motani şi mâţe:

“Miau-miorlau!

Hai cu noi! Nu eşti prinţ Eşti pisoi – Nu mai sta! Vino-ncoa! De-acum, şoareci vei mânca”.

şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit deloc nu era lesne de trăit. Când i se aduceau bomboane – el miorlăia ca vrea baloane; şi-n loc de baloane voia tromboane,

şi-n loc de tromboane

voia bomboane, dar nişte bomboane cu gust de baloane, şi-n care să sufle ca-n nişte tromboane.

Atunci prinţişorul, de frică

să nu se prefacă-n pisica,

uită de miorlăitul lui, fireşte, şi prinse să vorbească omeneşte Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:

“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!” Şi foarte bosumflate fură ele că au putut astfel să se înşele

Astfel de dulciuri – vai! Nu se

Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!

Miorlau! – că ploua afară; Miorlau! – că afară-i soare; Miorlau! – că-i zi de lucru; Miorlau! – că-i sărbătoare Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă - numai să tacă Îi aduceau în fiecare zi o mie o sută una jucării:

găseau

Dragi copii, povestea-i gata,

Să vă duceţi imediat şi la mama, şi la tata, să le spuneţi răspicat:

“Iubiţii mei părinţi, nu vreau să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”

5

10.5 Prinţul Miorlau de Nina Cassian - - tema răsfăţului atmosfera de poveste, prin paralela
10.5 Prinţul Miorlau de Nina Cassian - - tema răsfăţului atmosfera de poveste, prin paralela

10.5

Prinţul Miorlau de Nina Cassian
Prinţul Miorlau
de Nina Cassian
- -
-
-

tema răsfăţului

atmosfera de poveste, prin paralela cu universul prinţilor şi împăraţilor din basme: Într-o împărăţie cam ploioasa, / trăiau un împărat şi-o împărăteasă / ce-aveau, cum se cuvine, şi un print, / singur la părinţi.

- atributul ,,ploioasă” apropie ,,împărăţia” de universul cotidian

- perspectiva jucăuşă, copilăroasă, a prezentării

- muzicalitatea versificaţiei simple

- valorizarea repetiţiei: căişori de lemn, puşti de tras la semn, gume şi

creioane, raţe dolofane de celuloid, şi căţei şi mâţe, şi păpuşi semeţe - laitmotiv: Miorlau

- morala, mesajul final: ,,nu vreau să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”