PSIHOTERAPII ERICKSONIENE

Milton H. Erikson s-a nasut in 5 decembrie 1901 in Aurum Nevada, a murit in 25

martie 1980 in Phoenix, Arizona. A fost un psihiatru american specializat in hipnoza
medicala si consiliere familiala, presedinte fondator al Societatii Americane de Hipnoza
Clinica si membru al Asociatiei Americane de Psihiatrie, Asociatiei Americane de
Psihologie si a Asociatiei Americane de Psihopatologie.
Cercetarile pe care acesta le-a facut in domeniul hipnozei l-au facut sa elaboreze
cateva tehnici terapeutice care sunt extensii ale tehnicii hipnozei, nefiind insa hipnoza
propiuzu-sa. Premiza de la care a plecat Erickson in munca sa a fost aceea ca rezistenta la
transa seamana rezistentei la schimbare. Multe din metodele lui Erickson de comunicare
cu inconstientul foloseau metafore si structuri sofisticate, ele sunt recunoscute acum ca
dezirabile si esentiale pentru schimbare efectiva.
Erickson este considerat pionierul terapiei strategice centrate pe solutii si unul din
promotorii terapiei de scurta durata. Terapeutii ca Paul Watzlawick, John Weakland si
Richard Fisch au extins munca lui Erickson si au creat terapii de scurta durata. Punctul
central al terapiilor strategice este ideea ca problemele prezentate sunt artefacte ale unor
intariri personale ciclice in care solutiile incercate mentin problema initiala. Prin plasarea
pacientilor in contexte care nu mentin ciclurile de reintarire, terapeutii obtin experiente
puternice pentru pacienti, care permit ruperea acestor cicluri.
Jay Haley a identificat cateva strategii care apar in mod repetat in abordarea
terapeutica a lui Erickson.
Incurajarea rezistentelor. Pentru Erickson folosirea unor intrebari clasice pentru
psihoterapie ca de exemplu: spune-mi totul despre? erau atat agresive cat si
impoliticoase. In schimb el incuraja pacientului rezistent sa isi mentina rezistentele si sa ii
povesteasca doar acea parte din experienta pe care o acesta dorea. In felul acesta el oferea
pacientilului posibilitatea sa ii spuna orice si pana la urma totul. Prin incurajarea
rezistentei Erickson folosea ceea ce se numeste un raspuns polar, anume o reactie de
genul: de ce ar trebui sa fac asta? Nu ma poti obliga!. Pacientul lua astfel in calcul
posibilitatea facerii acelui lucru. Constientul pacientului ia in considerare idea de a nu
face actiuna ceruta, in timp ce inconstientul se concentreaza pe actiunea in sine.
Oferirea unei alternative mai rea dubla legatura double bind. Dubla
legatura este o metoda terapeutica prin care se ofera pacientului doua alternative, alegerea
oricarei din ele reprezentand de fapt raspunsul pozotiv la o sugestie terapeutica. Erickson
povesteste cum i-a venit ideea dublei legaturi in tinerete, in urma unei intamplari de la
ferma tatalui sau. Intamplarea e legata de un vitelus care se incapatana ca sa intre in
grajd. Tatal sau incerca sa il forteze tragandu-l de o sfoara. Pentru ca sa il ajute pe tatal
sau lui Erickson i-a venit ideea sa traga vitelusul de coada in directia inversa in care
tragea tatal sau. Vitelul a avut astfel de ales si a sfarsit prin a intra in grajd.

Comunicarea prin metafore. Abordarile terapeutice ale lui Erickson abunda de

metafore. El a avut in vedere faptul ca emisfera dreapta este mult mai implicata decat cea
stanga in medierea proceselor emotionale si imagistice, deci s-ar putea afirma ca
simptomele psihosomatice sunt procesate de functii cerebrale apartinand emisferei drepte.
Astfel, daca simtomele sunt expresii ale emisferei drepte, utilizarea limbajului mitopoetic ar putea fi un mod de de a comunica direct cu emisfera dreapta in proprul sau
limbaj(Erickson si Rossi, cf. J.Mills et al., 1986, p.17). Acest fapt ar putea explica, in
conceptia autorilor de ce abordarea metaforica in psihoterapie are o eficienta mai crescuta
decat cea psihanalitica.
Erickson a folosit ceea ce ulterior s-a numit comunicarea pe doua niveluri
constient/inconstient. In timp ce constientul este ocupat cu prelucrarea mesajului
(concepte, idei, povesti, imagini) un alt mesaj poate fi strecura in inconstient folosind
implicatiile, analogiile. Mesajul metaforic activeaza asociatiile inconstiente care intrerup
vechiul raspuns comportamental prin generarea de noi intelesuri care, la randul lor,
produc noi raspunsuri comportamentale.
Elementele majore a constructiei unei metafore terapeutice, dupa Robert Dilts,
includ:
1.Transferul atentiei de la individ la personajul din poveste.
2.Pastrarea structurii problemei prin stabilirea unui izomorfism in ce priveste
comportamentele, evenimentele si personajele din poveste care sunt analoge cu
cele din situatia individului.
3.Accesarea resurselor persoanei in contextul povestii.
4.Finalizarea povestii intr-un mod in care printr-o secventa de evenimente
personajele rezolva conflictul si abtin rezultatul dorit.
Erickson spunea astfel o multime de povesti multor clienti. Iata cum descrie
tratamentul oferit unei tinere anorexice, Tratamentul meu pentru Barbie a fost sa ii spun
povestiri scurte, metafore, povesti cu suspans, povesti care intriga, povesti care plictisesc.
I-am spus tot felul de povesti, povestioare (Zeig, 1980). El a ilustrat experiente pe care
dorea ca clientii lui sa si le aminteasca in timp ce atentia le era captata de aspectele
dramatice ale liniei de actiune din povestea despre altcineva. Clientii aveau libertatea sasi creeze intelesul personal din stimulul oferit si chiar sa aiba invataturi care ar fi fost prea
dureroase ca sa fie tolerate de mintea constienta. Pana la urma, era doar o poveste.
Astfel o metafora poate fi considerata un cadru modificat prin care clientul are
posibilitatea sa aiba experiente noi. Unui cuplu care avea dificultati maritale legate de
comportamentul lor sexual Erickson le-a vorbit despre obiceiurile lor alimentare folosind
un izomorfism (identitate de structura). El a realizat ca obiceiurile lor alimentare erau
similare cu comportamentele lor sexuale care cauzau dificultati. Sotul era tipul carne cu- cartofi si sarea direct la felul principal in timp ce sotiei ii placea sa zaboveasca la
aperitive si delicatese. Pentru terapie Erickson a planificat pentru ei o masa de la supa la
desert in care amandoi sa fie satisfacuti. Cuplul nu a avut bineinteles nici o idee despre
semnificatia evenimentului dar au fost placuti surprinsi sa afle ca viata lor sexuala s-a
imbunatatit considerabil ulterior. Fiecare din scopurile terapeutice ilustrate prin metafore
vor fi interpretate diferit de fiecare client care le filtreaza in mod unic prin perceptiile si
experientele sale din istoria sa personala unica. Totusi, povestile sunt construite si
transmise (prin accentuarea sau detalierea unor experiente particulare cu sugestii indirecte
si legaturi) in baza unor obiective terapeutice specifice. Aceste povesti stimuleaza clientii

sa realizeze o considerabila gandire focalizata care faciliteaza regasirea experientelor

resurse care in mod obisnuit nu sunt accesibile sau nu sunt puse in legatura cu contextul
unei anume probleme. Cu cat rezistentele unui pacient sunt mai intense cu atat apelul la
metafore este mai ridicat. De exemplu cazul unei femei frigide, speriata de orice
conversatie asupra sexualitatii, careia Erickson fara ca sa o intrebe de amanuntele
problemei sale sexuale, a provocat-o pe aceasta sa ii povesteasca in cele mai mici detalii
felul in care proceda pentru ca sa isi dezghete frigiderul.
Erickson spre deosebire de alti terapeuti se abtinea de la a interpreta pacientului
semnificatiile metaforelor utilizate, considerand ca nu estre nevoie sa traduca
comunicarea inconstienta intr-o forma constienta.
Incurajarea recurentelor. Recaderile pot fi catastrofale pentru un pacient care a
trecut prin terapie, de aceea, Erickson cauza de multe ori astfel de recidive pentru a putea
controla variabilele recaderii in vederea transformarii ei intr-o lumina pozitiva pentru
client.
Incurajarea raspunsului cu ajutorul frustrarii. Acest act terapeutic paradoxal
actiona direct impotriva rezistentei la schimbare a pacientului. Astfel unei femei obeze
Erickson i-a cerut sa poarte in fiecare zi in geanta o piatra de 3 kg. Sau in cazul terapiei
de cuplu, daca unul din membrii participanti era foarte tacut, acesta era intentionat
ignorat, frustrarea astfel provocata determinandu-l sa dezvaluie anumite adevaruri
ascunse.
Folosirea spatiului si a pozitiei pacientului. Hipnoza si terapia sunt intergrate in
mod subiectiv de catre pacient, deci orice componenta a experientei acestuia poate fi
folosita petru a intari ideea transmisa. Astfel manipularea pozitiei corporale si a
pozitionarii pacinetului pot fi folosite pentru transformarea terapeutica dorita. De
exemplu in cadrul terapiei de cuplu, Erickson cerea alternativ sotilor sau copiilor sa
paraseasca cabinetul, scaunul ramas liber era reocupat de catre celalalt membru, de
exemplu de sotie daca sotul era rugat sa paraseasca cabinetul. Sotiei i se punea o intrebare
sub o astfel de forma : daca sunteti asezata in locul unde a stat sotul dumneavoastra
poate ca va va oferi ceva din parerea lui despre mine. Dupa o serie de interviuri cu
intreaga familie, locurile erau astfel schimbate incat mama facea schimb de locuri cu
tatal. Familia ramane astfel grupata dar rearanjata, fapt de multe ori ilustrativ pentru
situatia familiala.
Accentuarea partii pozitive a problemei. Erickson marturiseste ca elementele
care i-au foste de ajutor in folosirea acestei tehnici tin de propriilei disabilitati senzoriale,
el suferea de dislexise si avea si un anumit grad de surditate. Aceste aspecte l-au
determinat sa se concentreze pe alte parti ale comunicarii si comportamentului pe care
alti oameni le pierd usor din vedere. El complimenta un pacient pentru un simptom si de
foarte mule ori il incuraja. Cazul urmator este foarte interesant din acest punct de vedere.
Doamna X prezenta senzatii profunde de voma si greata oridecateori primea vizita
neasteptata a socrilor, Erickson a sfatuit-o sa verse spectaculos oridecateori considera ca
vizita este prea deranjanta. Bineinteles ca de fiecare data socrii o ajutau sa curete. Acest
comportament a invatat rudele sa sune de fiecare data cand intentionau ca sa isi viziteze
nora pentru ca sa se asigure ca aseasta se simte destul de bine pentru ai putea vedea.
Acest mod de abordarea a lui Erickson seamana cu reformularile pozitive folosite in
terapia gestaltista.

Prescrierea simtomelor si amplificarea comportamentului deviant. Pacietul

era instruit sa se comporte in modul deviant oridecateori era posibil dar cu conditia ca de
fiecare data sa faca mici schimbari in comportament. In multe din cazuri deviatia era
amplificata si putea in acest mod fi folosita ca o punte de legatura pentru transformarea
intregului comportament.
Insamantarea ideilor. Erickson expunea pacientul la o idee, de cele mai multe
ori sub forma unei metafore, in vederea unei practici terapeutice viitoare. De exemplu
pacientul era intrebat daca a fost hipnotizat in trecut; aceasta fraza inocula ideea unei
transe iminente. Pacientul percepea prin cuvintele in trecut de fapt nu acum, dar mai
tarziu.
Evitarea explorarii trecutului pacientului. O caracteristica a terapiilor de scurta
durata este si faptul ca nu se pune accentul aproape de loc pe trecutul pacientului.
Relevant este cazul pacientei frigide pe care Erickson a pus-o sa ii poveteasca in cele mai
mici amanunte felul in care aceasta dezgheta frigiderul.
Munca lui Erickson a fundamentat si inspirat terapii inovative precum
programarea neuro-lingvistica a lui Bandler si Grinder, terapia focalizata pe solutii a lui
Steve de Shazer, abordarea interactionalista a lui Halley, Watzlawick, Fisch, terapia scurta
si a rafinat utilizarea metaforei, a paradoxului, a confuziei, temelor terapeutice,
recadrarea si altele.

Bibliografie :
Dafinoiu Ioan, Elemente de psihoterapie integrativa, pag 156, Polirom
Gogleaza Dan, Psihoterapia ca relatie a schimbarii individuale, pag 157, Polirom 2002
Hersen Miche, Encyclopedia of Psychotherapy, vol 2, pag 669, Elsevier Science 2002
http://en.wikipedia.org/wiki/Milton_Erickson#Ericksonian_Therapy
http://www.hypnos.co.uk/hypnomag/hypnosisromanian/romesparsa.htm

Referat prezentat de Dancu Radu

Psihologie an II, grupa I