Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INSPECIA
Se apreciaza aspectul general al tesuturilor si organelor, volumul,
culoarea, existenta diferitelor modificari de suprafata.
Pentru aprecierea aspectului general al tesuturilor si organelor,
examinatorul trebuie sa aiba solide cunostinte de anatomie, sa cunoasca
particularitatile anatomice ale fiecarei specii si ale diferitelor categorii de vrsta.
Aprecierea volumului
Volumul organelor parenchimatoase (splina, ficat, pulmon, encefal
etc) se apreciaza tinnd cont de aspectul marginilor, al capsulei, al unghiului pe
care l formeaza organul cu planul de examinare, precum si al liniei de
sectionare. Organele parenchimatoase marite n volum au marginile rotunjite,
capsula bine ntinsa, sub tensiune, formeaza cu planul de examinare un unghi
mare, spre valoarea unui unghi drept. n cazul splinei marite n volum, la
sectionare marginile sectiunii se ndeparteaza una de cealalta, "rasbuzeaza".
Organele reduse n volum au marginile ascutite, formeaza cu planul un unghi
ascutit, iar capsula este ncretita.
Aprecierea culorii
Culoarea este un element important de evaluare a starii de normalitate sau a
diferitelor stari patologice. Se va porni ntotdeauna de la ideea ca un organ prezinta o
culoare normala caracteristica, variabila n functie de specie, vrsta sau stare fiziologica (ex.
musculatura scheletica la bovine este rosie, la gaina este roz). Culoarea apreciaza la lumina
naturala si se descrie ct mai plastic posibil (culoare alba asemanatoare portelanului, culoare
galben lutoasa, culoare alb varoasa, alba sidefie). Se evita formularile de tipul: "culoare
nchisa", "culoare deschisa". Este observat n practica faptul ca nuantele prezente nu sunt
ntotdeauna definite. De cele mai multe ori, o culoare constatata la inspectie este la rndul ei
un amestec de mai multe culori. Se folosesc frecvent n practica formulari de genul:
PALPAIA
Prin palpatie se apreciaza consistenta. Consistenta normala
difera de la organ la organ. Palpatia se efectueaza initial superficial,
apoi profund, prin malaxare bimanuala. n general consistenta poate fi
mai crescuta sau mai scazuta dect normal.
Principalele situatii de modificare a consistentei sunt
urmatoarele:
consistenta turgescenta: este o consistenta ferma-elastica; prezenta
ei este caracteristica organelor care au o cantitate de snge mai mare
dect cea obisnuita;
consistenta flasca: termen folosit mai ales pentru exprimarea
consistentei muschilor; este consistenta normala a carnii;
consistenta friabila: denota o scadere a consistentei obisnuite,
organele afectate se rup si se sectioneaza cu usurinta, marginile
sectiunii sau rupturii sunt neregulate;
SECIONAREA
Sectionarea este o metoda obligatorie, care se executa chiar daca
la inspectie si palpatie nu au aparut modificari. n practica se folosesc
doua categorii de sectiuni:
sectiuni obligatorii - se fac dupa o anumita metodologie, specifica
fiecarui organ sau regiuni n parte;
sectiuni facultative/suplimentare - sunt folosite cu scopul
elucidarii situatiilor neclare sau nedepistate prin sectiunile obligatorii.
Sectionarea permite de asemenea aprecierea culorii, luciului si
umiditatii n profunzimea organelor si tesuturilor, precum si continutul
diferitelor structuri cavitare sau canaliculare. n plus, se va urmari
rezistenta pe care o opune organul la sectionare (se apreciaza astfel si
consistenta) si prezenta de formatiuni patologice n profunzime.
EXAMINAREA PULMONULUI
Obiective urmarite:
examinarea pleurei viscerale
examinarea parenchimului pulmonar
examinarea limfocentrilor loco-regionali
Pleura viscerala (foita transparenta aderenta la suprafata
pulmonului) se examineaza prin inspectie, urmarindu-se aspectul,
culoarea, umiditatea, grosimea, prezenta diferitelor formatiuni
patologice (depozite, aderente etc.)
Pulmonul se examineaza prin inspectie, palpatie si sectiuni
obligatorii.
EXAMINAREA CORDULUI
Obiective urmarite:
examinarea sacului pericardic
examinarea cordului propriu-zis
Examinarea sacului pericardic se face prin inspectie,
palpatie si sectionare obligatorie.
La inspectie se apreciaza forma, culoarea, grosimea,
eventuale modificari. Sectionarea pericardului se face printr-o
incizie ce pleaca de la baza cordului spre vrf, n asa fel nct sa
permita colectarea lichidului pericardic. Pericardul trebuie sa fie
lucios, de culoare alba-sidefie si tansparent.
La cordul propriu-zis se examineaza epicardul, miocardul si
endocardul.
EXAMINAREA FICATULUI
Obiective urmarite:
examinarea capsulei hepatice (capsula Glisson);
examinarea parenchimului hepatic si a canalelor
biliare;
examinarea limfocentrilor portali.
Examinarea capsulei hepatice se face odata cu
parenchimul hepatic, urmarindu-se grosimea, transparenta,
luciul, culoarea, depozitele de suprafata, aderentele.
EXAMINAREA SPLINEI
Obiective urmarite:
examinarea capsulei splenice;
examinarea pulpei splenice (a parenchimului splenic).
Examinarea se face prin inspectie, palpatie si sectionare
obligatorie.
Examinarea capsulei splenice urmareste grosimea,
transparenta, luciul, culoarea, depozitele de suprafata, aderentele,
precum si eventualele formatiuni nodulare sau chistice de
suprafata. Palparea se face strngnd splina ntre primele doua
degete, pe toata lungimea sa. Consistenta splinei trebuie sa fie
elastica, usor pastoasa. Sectionarea este obligatorie si se realizeaza
pe toata lungimea sa. Se analizeaza aspectul pulpei splenice.
EXAMINAREA RINICHILOR
Obiective urmarite:
aprecierea maniamentului perirenal;
examinarea rinichiului propriu-zis
Maniamentul perirenal (tesutul adipos din jurul capsulei renale)
se examineaza prin inspectie, apreciindu-se gradul de dezvoltare,
culoarea si consistenta acestuia. n anumite stari patologice, maniamentul
perirenal sufera modificari cantitative si calitative.
Rinichii se examineaza dupa eviscerare si decapsulare prin
inspectie si palpatie. Daca se contata modificari se va recurge si la
sectionare. Prin inspectie se apreciaza forma, volumul si culoarea. Prin
palpatie se apreciaza consistenta si prezenta eventualelor formatiuni
patologice. Rinichiul normal are culoare cafenie-bruna si consistenta
ferma.
Sectionarease realizeaza pe marea curbura, astfel nct sa
intereseze toate zonele, pna la bazinet.
EXAMINAREA STRUCTURILOR
APARATULUI GENITAL
Examinarea uterului nu se face n mod obisnuit dupa
sacrificarea femelelor. Daca se constata nsa modificari se
examineaza prin inspectie, palpatie si sectionare, urmarindu-se
volumul, culoarea, consistenta, continutul si mucoasa.
Examinarea testiculelor
n cazul masculilor castrati pot fi ntlnite sechele ale
castrarii
n cazul masculilor necastrati, examinarea testiculelor
intereseaza pentru depistarea eventualelor procese inflamatorii,
asociate cu boli deosebit de grave la taur, berbec si vier, fiind
posibila transmiterea lor la om.
EXAMINAREA CARCASELOR
n vederea examinarii, carcasa de bovine se poate prezenta
ntreaga, ca semicarcasa sau parcelata n sferturi.
n mod obisnuit, carcasa se examineaza doar prin inspectie si
palpatie, apelndu-se la sectionare doar n cazuri speciale:
cnd la examenul capului s-u depistat leziuni de tipul chisturilor;
cnd la examenul organelor si limfonodurilor viscerale s-au gasit
leziuni cu caracter nodular;
cnd s-au constatat mirosuri sau modificari anormale de culoare;
n cazul animalelor foarte slabe (cahectice).
Initial se face o inspectie de ansamblu a carcaselor, urmata de o
examinare amanuntita, sistematica a carcaselor sau semicarcaselor, att
la exterior ct si la interior.
exteriorul carcasei;
gradul de dezvoltare al maselor musculare;
aspectul tesutului conjunctiv subcutanat.