Sunteți pe pagina 1din 9

CAPITOLUL I INTRODUCERE

Multa vreme am crezut sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut - ca


apa, prin imensitatea volumului ei, digera tot ce putem sa arucam in ea ; cu alte
cuvinte, intinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi pe care o stiam
purificatoare. Au fost necesari 50 de ani in cursul carora am aruncat in mare mai
multe deseuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole precedente
pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.
A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care
am facut-o. Savantii cunosteau primejdia, dar avertismentele lor au trecut, de cele
mai multe ori, neluate in seama. Astazi suntem aproape neputinciosi in fata
anumitelor fenomene de impurificare.
Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate
solide, lichide, gazoase, radioactive apele sufera modificari fizice, chimice sau
biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sanatatea
publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial, pentru industrie si
turism.
Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice
fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are
drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele
vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane
pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera,
de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce
priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai putin periculoase,
sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor in marile complexe
agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spatii
inchise, foarte restranse.
Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati,
fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite
din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur
sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai
ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si
industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face
ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul
de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie
hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizatiei
moderne.

Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal,


detergentilor si pesticidelor. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate
alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.
Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a
materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile
de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie
intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor
de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare . Insa,
ridicarea temperaturii apei ,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari
intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele
respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana ;
animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea
metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'.
O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara
in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare
a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile
care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare.

CAPITOLUL II IMPACTUL APELOR UZATE ASUPRA MEDIULUI

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea


lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin
aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea
fitiplanctonului si a plantelor acvatice.
Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare.
Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit,
dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice
pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales
erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea
fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora
microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar
majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si
datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu
mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor
ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de
alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al civilizatiei
industriale cu privire la calitatea apei.
Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat.
In sfarsit, degradarea vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa
reduca resursele alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are
in vedere ulizarea mai larga a acestora.
Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin
imprastierea hidrocarburilor sunt pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau
sa plonjeze pentru a apuca pesti. Se stie ca in mod normal apa nu poate sa patrunda
prin penajul lor, ceea ce le permite sa plonjeze si sa ramana scufundate in ape
foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de regulator
termic si permite, in acelasi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi,
penajul pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din
mediul lichid.
Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi,se constata o
saracire generala a florei, care in anumite cazuri poate merge pana la disparitia
oricarei forme de viata vegetala. Flora marina este amenintata deoarece pelicula
uleioasa formeaza un ecran si impiedica oxidarea apei. Se intelege de la sine ca
flora din zona de coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de

pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece uleiurile, rascolite si iar rascolite
de mare, se
aglomereaza impreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care inabusa
fundul marii.
Substantele organice de natura vegetala (in viata sau moarte) consuma oxigenul din
apa, care, pentru a asigura dezvoltarea organismelor nu trebuie sa scada sub 4mg/l,
caz in care apa nu se poate autoepura, mor pestii. Titeiul si uleiurile din apa
formeaza o pelicula care impiedica respiratia organismelor si asimilatia
clorofiliana. Fenolii in cantitati mari in produsele petroliere sunt deosebit de
toxici pentru pesti. Detergentii impiedica autoepurarea si epurarea in statii.
Substantele anorganice conduc la marirea salinitatii si cresterea duritatii. Fac
impropie apa pentru alimentarea cu apa potabila, industriala, irigatii.
Substantele in suspensie dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia
oxigenului de la suprafata si autoepurarea se depune pe instalatii, colmateaza
filtrele sunt toxice pentru flora si fauna. Substantele toxice pot distruge in scurt
timp flora si fauna afecteaza metabolismul. Substantele radioactive sunt
deosebit de periculoase pentru organism, in functie de tipul iradierii.
Substantele cu aciditate sau alcalinitate pronuntata distrug flora si fauna,
degradeaza constructiile hidrotehnice si ambarcatiunile face imposibila folosirea
apei pentru agrement, apa potabila, etc. Culoarea impiedica absortia oxigenului
din apa, fotosinteza, autoepurarea, agrementul. Apa calda impiedica dezvoltarea
normala a pestilor. Microorganismele deregleaza dezvoltarea normala a altor
microorganisme, organisme. Eutrofizarea apei conduce la reducerea posibilitatii
de autoepurare intoxicand sedimentele si apa subterana. Pierderile carstice prin
porozitatea fisurala ridicata, apa de suprafata poluata, afecteaza grav si pe termen
lung circulatia de apa subterana (panza freatica, drenurile).
Poluantii apei
Se considera poluanti acele substante care n concentratie suficienta
pot produce un efect masurabil asupra omului, animalelor, plantelor si
materialelor. Data fiind multitudinea si varietatea surselor de
poluare, precum si
numarul mare al elementelor poluante a aparut si necesitatea unei
mpartiri a lor. a) Dupa provenienta si caracterele comune se disting
ur matoarele categorii de poluanti:
-substante organice: hidrocarburi, detergenti, pesticide etc.;
-substante anorganice: metale grele, azot, fosfor;
-suspensii: steril de la exploatari miniere sau din cariere, fibre de lemn si
celuloza, par, deseuri de carne etc.;

- substante radioactive: din atmosfera, n urma exploziilor nucleare, de


la reactorii uzinelor nuclearo-electrice, din laboratoarele de cercetari
cu izotopi
radioactivi etc.;
. produse petroliere: de la foraj
extractie, din rafinarii, din uzinele
petrochimice, de la transportul naval, auto si prin conducte etc.;
. ape fierbinti: din industrie sau centrale termoelectrice;
. microorganisme patogene: din spitale, crescatorii de animale,
stranduri,locuinte.
b) Dupa natura lor, poluantii de provenienta artificiala pot fi:
.
poluanti fizici: substante radioactive, ape termale;
.
poluanti chimici: plumb, mercur, azot, fosfor, hidrocarburi,
detergenti, pesticide;
.
poluanti biologici: microorganisme.
c) Dupa modificarile pe care le produc apei, poluantii sunt:
. poluanti care modifica proprietatile chimice si/sau biologice ale apei:
o compusi toxici anorganici: plumb, mercur, cupru, zinc, crom,
cianuri;
o compusi organici greu sau nedegradabili: pesticide, detergenti; o saruri
organiceprovenite din mine sau exploatari petroliere; o substante
fertilizatoare: azot, fosfor; omicroorganisme: bacterii, virusi, paraziti.
. poluanti care modifica proprietatile fizice si/sau organoleptice ale apei:
o uleiuri, coloranti;
o substante degradabile care consuma oxigenul din apa;
o substante solide: suspensii.
Surse de poluare a apei
Sursele de poluare sunt multiple. Poluantii solizi, lichizi sau gazosi ajung n apele
naturale direct sau, n cele mai multe cazuri, prin intermediul apelor uzate.
Clasificarea surselor de poluare poate fi facuta dupa mai multe criterii:
a) n functie de actiunea poluantilor n timp:
.
continue, cu caracter permanent (canalizarea unui oras, industrii etc.);
.
discontinue, temporara sau temporara mobila (canalizarea unei fabrici
care functioneaza sezonier, colonii provizorii, nave, autovehicule, locuinte,
instalatii industriale deplasabile);
.
accidentale (avarii de instalatii, de rezervoare).
b) n functie de provenienta poluantilor:
. surse de poluare organizate - sunt reprezentate de apele uzate rezultate
din utilizarea de catre colectivitati a apei n diferite scopuri, colectate prin sisteme
de canalizare. Principalele surse de poluare organizate sunt:

o apele uzate menajere, care rezulta din utilizarea apei n locuinte, institutii publice,
bai, spalatorii, spitale, scoli, hoteluri, unitati comerciale si de alimentatie publica
etc. Peste 80 % din totalulapelor utilizate n scopuri casnice se evacueaza poluate.
Apa este un excelent agent de spalare pus la dispozitie de natura. Apa spala
si singura, ploile antreneaza gunoaiele, uleiurile, benzina de pe strazi, fumul si praful
din aer, de pe cladiri, de pe plante. Rezultatul curateniei facute este poluarea apei.
Impuritatile acestor ape sunt de provenienta biologica (microorganisme, paraziti),
substante organice (produse petroliere, detergenti, pesticide etc.), substante minerale
(rezultate din operatii casnice sau edilitare);
o apele uzate industriale, care rezulta din diverse procese de fabricatie si care
constituie cea mai masiva si nociva categorie de poluare. Caracteristica esentiala a
apelor uzate industriale o constituie varietatea nelimitata de poluanti si
nocivitatea lor deosebita. Astfel, unele contin germeni patogeni, precum cele
din industria alimentara, altele, substante n suspensie, ca cele provenite de la statiile
de flotatie, iar cele mai multe, substante chimice potential toxice. Numarul
substantelor chimice poluante este foarte mare, cele mai frecvente fiind metalele
grele, acizii minerali si organici, substantele azotate, colorantii, fenolii, detergentii
etc. Unele pot fi degradabile, dar cele mai multe au o persistenta ndelungata.
Industriile cele mai poluante sunt: chimica, metalurgica, miniera, alimentara,
forestiera etc.;
o apele uzate agrozootehnice, care rezulta din utilizarea apei n scopuri agricole
(irigatii), alimentarea animalelor si salubrizarea crescatoriilor de animale, n
compozitia acestor ape intra dejectiile animalelor, produsi de eroziune a solului,
ngrasaminte naturale sau sintetice, substante chimice folosite mpotriva
daunatorilor agricoli,biostimulatori, agenti infectiosi specifici animalelor etc.
. surse de poluare neorganizate - sunt reprezentate de: apele meteorice,
(ploaie sau zapada), reziduurile solide de tot felul, diversele
utilizarinecorespunzatoare (topirea inului sau a cnepii) etc. Ele au un
caracter intermitent, de obicei debite reduse si o compozitie diversa, producnd o
poluare difuza, dificil de stabilit si mai ales de stapnit. In compozitia lor intra, n
general, suspensiile organice sau minerale, germenii patogeni, parazitii antrenati de
pe sol,unele substante toxice etc.
Influenta poluantilor apelor asupra mediului
a) Substantele organice
Substantele organice de origine naturala (vegetala) consuma oxigenul din apa att
pentru dezvoltare, ct si dupa moarte. Lipsa oxigenului din apa are ca efect oprirea
proceselor aerobe printre care si autoepurarea.
Fenolul este pentru pesti un toxic nervos, el imprima gust si miros neplacut
carnii pestilor.

Detergentii se plaseaza la suprafata apei sub forma de spuma si mpiedica


autoepurarea apei si folosirea ei pentru irigatii.
Pesticidele pot constitui cauza unor boli grave (cancer), tulburari neurologice,
afectiuni ale glandelor endocrine.
b) Substantele anorganice
Sarurile anorganice pot provoca cresterea duritatii, iar apele cu duritate mare
produc depuneri si micsoreaza capacitatea de transfer a caldurii.
Clorurile, peste anumite limite, fac apa improprie pentru alimentare si pentru
irigatii.
Metalele grele au actiune toxica asupra organismelor acvatice, inhibnd n acelasi
timp si procesele de autoepurare. Metalele grele produc intoxicatii grave ale
organismului uman:
o intoxicatia cu plumb - duce la anemie, insomnie, iritabilitate, greata, gust
metalic (absorbtia plumbului din apa este mai mica dect a celui prezent n aer);
o intoxicatia cu mercur - are ca manifestari dureri de cap, ameteli,
insomnie, oboseala, tulburari de memorie (absorbtia mercurului din
apa este relativ mica). Mercurul se cumuleaza n organism mai ales n
rinichi si ficat:
o intoxicatia cu cadmiu - se manifesta prin afectiuni ale rinichilor,
ficatului, cordului (absorbtia cadmiului din apa este mica); o intoxicatia cu arsen
- are ca efect asupra organismului cefalee, ameteli, oboseala, dureri
abdominale, reactii cutanate. Arsenul retinut de organism se concentreaza n piele,
ficat, rinichi, plamni si splina.
Sarurile de azot si fosfor produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apei.
c) Suspensiile
Att suspensiile organice, ct si cele anorganice se depun, formeaza bancuri
care mpiedica navigatia, consuma oxigenul din apa. Daca substantele n suspensie
sunt numai de natura organica, ele conduc la formarea de gaze rau mirositoare.
d) Substantele radioactive
Evacuarea apelor uzate radioactive, n apele de suprafata si subterane, prezinta
pericole deosebite datorita actiunii radiatiilor asupra organismelor vii. Radiatiile
pot actiona din exteriorul sau din interiorul organismului. Efectul biologic al
radiatiilor poate fi somatic (asupra sistemului nervos central, gastrointestinal
etc.) sau genetic (perturbari ale codului genetic prin mutatii).
e) Produsele petroliere
Datorita nemiscibilitatii titeiului cu apa, cea mai mare parte a lui se ridica la
suprafata si formeaza o pelicula uleioasa mpiedecnd difuzia si accesul
aerului atmosferic n mediu acvatic si blocnd aproape total asimilatia clorofiliana
si respiratia organismelor. Produsele petroliere dau apei gust si miros neplacut,
se depun pe diferite instalatii, obturndu-le, uneori chiar blocndu-le,

colmateaza filtrele pentru tratarea apei, sunt toxice pentru flora si fauna
acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, mpiedica
folosirea apei pentru irigatii, agrement etc.
f) Apele calde
Factori care influenteaza echilibrul ecologic
Apele calde mpiedica dezvoltarea normala a pestilor, pentru ca apa calda sta
deasupra, pestele se retrage la fund, zona n care nu se produce dezvoltarea lui
normala. O data cu marirea temperaturii, concentratia de oxigen devine mai
mica si viata organismelor este mai dificila, g) Microorganismele
Microorganismele sunt puternic vatamatoare, produc infectarea apei, facnd-o
inutilizabila, nca din antichitate, apa a fost considerata ca una dintre cele mai
importante cai de transmitere a unor boli zise "molipsitoare". Bolile infectioase
transmise prin apa se pot mparti n:
o boli microbiene (febra tifoida, dizenterie, holera); o boli virotice (poliomielita,
hepatita epidemica); o boli parazitare.
Modul de dispersie a apelor poluate
Apa este un vector important al agentilor poluanti. Raspndirea acestora prin apa
se face cu o viteza mai redusa dect prin aer, deoarece circulatia apei este mai
nceata dect circulatia aerului datorata vnturilor. Apa este foarte
importanta pentru echilibrele ecologice si perturbarea circuitului ei aduce
prejudicii imediate n comunitatile ecologice. Caracteristicile apei ca agent poluant
sunt:
.
poate dizolva multe substante nocive, mobilizndu-le n loc sa le lase pe locul
de producere;
.
poate vehicula si materiale mai dense, care n atmosfera s-ar depune usor;
.
prezinta conditii favorabile pentru concentrari fizice, chimice si
biologice ale agentilor poluanti;
.
fiind cea mai importanta substanta pentru procesele
biochimice,poluarea ei poate influenta n cel mai nalt grad ntreaga textura a
lanturilor alimentare.
n tara noastra, aproape toate unitatile industriale si evacueaza apele uzate n
emisarul nvecinat. Emisarul reprezinta apa de suprafata, curgatoare
sau statatoare, care colecteaza apele reziduale provenite de la
ntreprinderile industriale sau apele menajere. Curentii de apa au un mare rol n
dispersarea agentilor poluanti: n apele statatoare, curentii verticali si orizontali au
ca efect o simpla amestecare, n apele curgatoare nsa, fluxul de apa antreneaza
continuu, unidirectional si da o directie privilegiata dispersarii agentilor poluanti,
n masa de apa poluata (efluentul), de-a lungul evolutiei acesteia, de la punctul
de emisie pna la dispersia si dilutia sa completa, se disting trei zone principale:

. zona de jet, care apare de la punctul de emisie si se continua atta timp ct


sursa de energie preponderenta este aceea proprie efluentului;
. zona de tranzitie, care apare atunci cnd energia proprie a efluentului
ajunge de acelasi ordin de marime cu aceea a emisarului;
. zona de dispersie, este zona n care efluentul si pierde toata energia proprie
si evolueaza numai sub actiunea dinamicii emisarului.
Parametrii externi care influenteaza evolutia si amestecul apelor poluate cu
emisarul sunt de natura hidrodinamica (curentul transversal sau coaxial din emisar
si vntul) si termica (procesele de transfer termic la interfata apa-atmosfera si
stratificarea termica a maselor de apa aflate n repaus).
n apele curgatoare, turbulenta lor ajuta la difuzia agentilor poluanti, ncetineste
sedimentarea si accentueaza aerarea. Apele freatice nu sunt ferite de poluare: unii
poluanti pot difuza pna la adncimi de zeci si sute de metri, infiltrndu-se prin
straturile de roci pna la apele subterane. Daca poluantii sub forma de suspensii
ntlnesc n sol o bariera se opresc, poluantii sub forma de solutii nsa ajung cu
usurinta pna la apele freatice.
Caile prin care agentii poluanti sunt vehiculati de ape sunt:
-Ingerarea directa a apei contaminate de catre om;
-Ingerarea apei contaminate de catre plante si animale;
-Utilizarea apei contaminate pentru irigatii;
-Acumularea agentului poluant pe plaja bazinelor de apa, utilizate n scopuri
sportive sau recreative.