EVOLUTIA GEOMORFOLOGICA A ZONEI LITORALULUI ROMANESC

AL MARII NEGRE EROZIUNEA COSTIERA SI SOLUTII TEHNICE DE

REABILITARE

1. Trasaturi generale si structura geologica

Marea Neagra este una dintre cele mai intinse mari inchise din lume:
suprafata sa este de 423.488 km2 adancimea maxima a apei este de 2.212 m,
volumul total de apa este de 534.000 km 3 iar volumul de apa improprie
existentei vietii, abiotica, contaminata cu H2S, sub nivelul de 150-200 m, este
432.000 km3.

Fig. 1-Zonele geomorfologice ale Marii Negre (dupa Panin & E. and G. Ion,
1997)
Legenda: 1-Platforma continentala, 2-abruptul, 3-bazinul de adancime, 3a-complexe
de mare adancime, 3b-pragul de adancime, 4-campia abisala, 5-paleo-canale pe
platforma continentala, umplute cu sedimente fine, recente si din Holocen, 6principalele vai-canioane submarine, 7-paleo-faleza din apropierea fracturii
platformei, 8-zone de fractura aparute in morfologia de adancime.

Legatura Marii Negre cu Marea Mediterana se realizeaza prin sistemul

de stramtori Bosfor si Dardanele. Bosforul este o stramtoare destul de ingusta
(cu o latime de 0,76-3,6 km) si putin adanca (32-34 m la prag), ingreunand
schimbul de ape in doua sensuri intre Marea Neagra cu salinitate mai scazuta
(17% la suprafata si 22% la adancime) si cea foarte sarata a Marii Mediterane
(38-39%). Deplasarea de suprafata a apei mai putin sarate a Marii Negre este
estimata la aproximativ 600km3/an. (~20.000 m3/s), in timp ce curentul de
adancime al Marii Mediterane, mai sarata, care se deplaseaza in directia Marii
Negre poarta aproape 300km3/yr. (~10.000m3).
Bazinul Marii Negre poate fi divizat in patru zone fiziografice: platforma
continentala (29,9% din suprafata totala a marii), abruptul, (27,3%), bazinul de
adancime (30,6%) si campia abisala (12,2%) (fig.1). Una dintre trasaturile
fiziografice cele mai proeminente este o platforma continentala intinsa (cu
adancime mai mica de 200m), in zona de NV a Marii Negre (aproximativ 25%
din suprafata totala a marii).
Marea Neagra este situata in cadrul complexului de munti de incretire inalti
ai sistemului Alpin, care este reprezentat de in sud de centura BalcanoPontica iar in nord, nord-est si respectiv nord vest de Caucaz, Crimeea si
Masivul Dobrogei de Nord. Numai in nord-vest exista platouri joase si Delta
Dunarii.
Geologii considera Marea Neagra ca un bazin marginal de extensie,
format la origine prin subductia spre nord a placii Neo-Tethys, de-a lungul
marginii sudice a placii Eurasiatice pe sub arcul vulcanic Timpuriu Cretacic
Tertiar.. (Letouzey et.al. 1977; Dercourt et al., 1986; Zonenshain si Le Pichon,
1986) ca rezultat al miscarii catre nord al placii Arabice. (fig.2)
De aproximativ 120 miliane de ani, zona a fost un bazin marin, cu o
dezvoltare extrem de dinamica si cu o acumulare uriasa de sedimente, pana
la 13 km grosime pe fund in partea centrala a bazinului. In Marea Neagra
exista doua sub-bazine de extensie cu istorii geologice diferite (Fig. 2):

Fig. 2 Schita tectonica a Regiunii Marii Negre (dupa Dinu et al., 2003, Panin et
al., 1994)
Legenda 1.Tarm Orogen, 2- Falie gravitationala a riftului, 3-Falii majore de prabusire, 4-Falii
majore, 5-Limite ale depresiunilo si/sau creste, 6- Zone lipsite de crusta granitica, 7-Cruste
subtiate
Explicatii ale abrevierilor: I. Regiuni de platforme: Est Europeana, Scitica, Moesica II. Regiuni
Orogenice: Orogenul Dobrogei de nord, Caucazul Mare, Orogenul Crimeei de Sud-SCO,
Balcanica, Pontic Estic si Vestic; III. Depresiuni si culmi: PDD- Depresiunea Pre-Dobrogeana,
NKLD-Depresiunea Chilia de Nord; KD-Depresiunea Karkinit, HD-Depresiunea Histria, SDDepresiunea Soroca, KTD-Depresiunea Kerci-Taman, NKD-Depresiunea Nijni Kanchiisk; BDDepresiunea Burgas, ATD-Depresiunea Adjaro-Trialet, TB-Bazinul Tuapse, SSR-Creasta
Suvorov-Insula Serpilor, KR-Creasta Krimeei, AR-Creasta Azov, GR-Creasta Bubkin; IV.
WBS-Marea Neagra de vest; V. EBS- Marea Neagra de Est

- Bazinul Vestic al Marii Negre, care s-a deschis prin despicarea

Platformei Moesice in urma cu 110 milioane de ani (Barremianul tarziu),
urmata de o scufundare majora si probabil de formarea unei cruste oceanice
cu aproximativ 90 milioane de ani in urma (Cenomanian) (Astyushkov, 1992;
Finetti s.a, 1988; Gorur, 1988)

- Bazinul Estic al Marii Negre, a carui deschidere a inceput probabil

in Paleocenul Tarziu ( aprox. 55 mil. de ani in urma), urmata de extindere si
formarea crustei oceanice in Eocenul Mijlociu (cca. 45 mil. ani in urma)
( Robinson s.s, 1995)

2. Evolutia mediului si schimbarile de nivel ale Marii Negre

Schimbarile la scara larga ale nivelului marii cu consecinte radicale in

modificarea tarmului, mari acumulari de sedimente in zonele adanci ale marii
si modificarile de mediu au avut loc de-a lungul intregii istorii geologice a Marii
Negre. Cuaternarul in mod special a fost caracterizat prin schimbari
spectaculoase, influentate de glaciatiuni si perioadele interglaciare.
In timpul acestor schimbari, nivelul Marii Negre a fost influentat de
conexiunea stramta cu Marea Mediterana realizata prin sistemul stramtorilor
Bosfor si Dardanele. Atunci cand nivelul general al marii scadea sub cel al
Bosforului, variatiile de nivel ale Marii Negre aveau caracter regional, fara a fi
influentate de fluctuatiile generale ale oceanului planetar. Una dintre
consecintele principale ale nivelurilor scazute a fost intreruperea patrunderii
apei Marii Mediterane in Marea Neagra, care a devenit un lac imens cu apa
aproape dulce.
Principalele glaciatiuni din Europa in Cuaternar (Dunarea, Gunz,
Mindel, Riss si Wurm) corespund fazelor regresive ale Marii Negre, cu scaderi
ale nivelului de -120m. Asa cum am mentionat mai sus, regresia nivelului
reprezinta faze de izolare a Marii Negre de Marea Mediterana si de oceanul
planetar. Numai legatura cu Marea Caspica s-a pastrat uneori prin Valea
Manici.. Corespunzator, in timpul regresiei, prin adaosul de apa proaspata,
particularitatile faunei au avut un caracter pronuntat caspic. Dimpotriva, in

perioadele interglaciare, nivelul apei se ridica la valori apropiate de cele

actuale; se restabilea legatura cu Marea Mediterana, iar conditiile de mediu
ca si caracteristicile faunei purtau influente mediteraneene. De exemplu in
timpul Fazei Karangatian a Marii Negre (intre anii 125000 si 65000) , care
corespunde cu interglaciatiunea calda Riss-Wurm (Mikulinian) (fig.3), nivelul
apei il depasea pe cel actual cu 8-12m. Apa sarata a Marii Mediterane
patrundea prin Bosfor, iar salinitatea Marii Negre a crescut (30-37%), fauna
capatand influente mediteraneene (Nevesskaya, 1970). Marea a acoperit
tinuturile joase din zona costiera.

Fig. 3 Reconstituirea paleo-geografica a Marii Negre pentru faza Karangatian

(Interglaciatiunea Riss-Wurm sau Mikulinian). (Dupa Tchepalyga, 2002)

Ultima Glaciatiune superioara Wurm (Valdai Tarziu, Ostashkovian)

coresunde Fazei Neoeuxiniene a Marii Negre. In aceasta faza nivelul apei a
fost extrem de scazut, cu pana la 110/-130m. Linia tarmului era mult in
5

interiorul pozitiei de azi, mai ales in partea de nord-vest a Marii Negre, astfel
incat suprafete intinse ale platformei continentale erau expuse. (Fig. 4)

Fig. 4 Reconstituire paleogeografica a Marii Negre din Faza Neoeuxiniana

(Wurm superior) ( Dupa Tchepalyga, 2002)
Reteaua hidrografica, in special raurile mari ca Paleo-Dunarea si PaleoNipru, se varsau cu 90 m mai in exterior. In timpul maximului glaciatiunii (in
urma cu 19000-16000 ), bazinul Neoeuxinian era complet izolat de Marea
Mediterana, si in consecinta, apa a devenit salmastra, aproape dulce (3-7%,
sau chiar mai putin), bine oxigenata, fara contaminare cu H 2S. Fauna era
specifica acestui tip de apa, cu influente caspice.
In urma cu 16000-15000 ani, a inceput incalzirea postglaciara si topirea
calotelor glaciare. Intrucat surplusul de apa furnizat prin topirea ghetarilor si
adus de apele Niprului, Nistrului si Dunarii a fost masiv, nivelul Neoeuxinian al
marii a crescut repede, incat prin jurul anului 12000

depasea nivelul

Bosforului. Majoritatea oamenilor de stiinta cred ca in aceasta perioada s-a

produs o mare curgere de apa proaspata, prin stramtorile Bosfor-Dardanele,
in Marea (Egee) Mediterana. Kvasov a calculat ca nivelul scurgerii a fost de
aproximativ

190

km3/an.

La inceputul Holocenului, aprox. anii 9000-7400, cand Marea Neagra si

Mediterana au ajuns cam la acelasi nivel (apropiat de cel contemporan), s-a
stabilit schimbul de apa pe doua sensuri, iar procesul de transformare al Marii
Negre intr-o mare abiotica, salmastra a inceput. In timpul ultimilor 3000 de
ani, au fost inregistrate un numar de variatii ale nivelului (Regresiunea
Phanagoriana, Transgresiunea Nympheana, o scadere de 1-2 m in secolul
al X-lea, o crestere inceata in zilele noastre).
In anii 90 a fost formulata o noua ipoteza de catre Ryan, Pitmann s.a.
(1997). Autorii considera ca la inceputul perioadei interglaciare, pentru scurt
timp, nivelul Marii Negre a fost suficient de inalt incat sa deverseze apa
proaspata in Marea Egee. Cam prin anul 12000, retragerea calotei glaciare a
determinat pentru o perioada limitata de timp, reorientarea surplusului de apa
provenit din topirea ghetarilor spre Marea Nordului. Marea Neagra, lipsita de
aportul apei provenite din topirea gheturilor in perioada mai rece Rias timpuriu
(~11000 - 9000), intr-un climat vantos si arid a inregistrat o noua scadere a
nivelului cu pana la 156m. In aceeasi perioada, nivelul Marii Mediterane a
contiunat sa creasca, ajungand in 7500 la nivelul Bosforului, si deversand in
Marea Neagra o infuzie masiva de apa sarata. Fluxul a fost de cateva sute de
ori mai mare decat cea mai mare cascada a Pamantului si a provocat o
crestere a nivelului Marii Negre cu 30-60 cm/zi depasind bazinul in cativa ani.
O alta interpretare mai recenta, pornind de la teoria unei mai mari adancimi a
Bosforului (~-85m), duce la un alt scenariu privind amestecul apelor Marii
Negre si Maditeranie. (C. Major s. a 2002).
Aceasta noua ipoteza este inca supusa dezbaterii: numeroase date din
stramtorile Bosfor si Dardanele, din Marile Marmara si Egee si din Delta
Dunarii nu sustin teoria lui Ryan. Aceste date indica mai degraba scenariul
clasic al deversarii apelor din Marea Neagra. Exista deci unele
incompatibilitati hidraulice pentru a accepta o inundatie catastrofica in Marea
Neagra, ca si o scala temporala diferita pentru a argumenta salinitatea
contemporana a apelor marii (Myers s. a., 2003)

3. Eroziunea costiera in ultimii 30 de ani si starea actuala a

liniei tarmului romanesc al Marii Negre

Litoralul romanesc al Marii Negre are o lungime de 245 km si se intinde

de la bratul Musura din delta secundara a Chiliei in nord si pana la Vama
Veche in sud.
Din punct de vedere geomorgologic si genetic se diferentiaza 2 sectoare:
sectorul nordic (165 km) situat intre Musura si Capul Midia, reprezinta

zona litorala a Deltei Dunarii si a complexului lagunar Razim- Sinoe

sectorul sudic (75 km) intre Capul Midia si Vama Veche cu 2

subunitati: a) subunitatea de tranzitie cap Midia cap Singol si b)

sudica cap Singol subunitatea - Vama Veche.
In prezent intreg litoralul romanesc al Marii Negre se afla intr-o intensa si
continua degradare prin eroziune marina. Procesele de eroziune ale litoralului
romanesc precum si dinamica sedimentelor si a apei din zona costiera
constituie obiectul unor studii detaliate si a unui program de urmarire anuala,
in vederea gasirii unor solutii de limitare a efectelor de degradare si de
reabilitare ambientala.
Monitoringul multianual al litoralului a evidentiat tendinta generala de
degradare prin eroziune, chiar daca intensitatea fenomenului variaza de la an
la an.
Sectorul nordic:
In acest sector litoralul este reprezentat de cordoane litorale joase (sub 2
m sub nivelul marii) formate dinsedimente nisipoase care, fie bordeaza
arealele mlastinoase din campia deltaica marina, fie separa de mare lagune si
limane.

Plajele si cordoanele litorale din acest sector sunt constituite din nisip de
origine dunareana la care se adauga, in proportii diferite, material organogen
(fragmente de cochilii).
Incepand cu bratul Sulina spre sud, aproape pe intreaga intindere a
sectorului, linia de tarm se retrage datorita eroziunii marine. Rata de retragere
pentru zona situata intre bratele Sulina si Sf. Gheorghe este de 20/an in
dreptul lacului Rosulet iar la sud de bratul Sf. Gheorghe si in fata deltei lui
secundare retragerea liniei de tarm a insulei Sahalin este de 10-15m/an. In
zona Ciotica-Perisor se inregistreaza retrageri de 5-15m/an iar in zona
Periteasca-Portita-Periboina de 5-20m/an ( vezi plansa 1).
In zona rezervatiei Biosferei Delta Dunarii plaja a pierdut din suprafata in
ultimii 35 de ani peste 2400ha (cca. 80ha/an) in timp ce acumularile au fost de
numai 200 ha (cca. 7ha/an).
Sectorul sudic:
Este caracterizat de faleze intrerupte pe alocuri (Mamaia, Eforie,
Costinesti, Olimp, Mangalia) de cordoane litorale care separa lagune si/sau
lacuri de mare.
Sursa materialului sedimentar care formeaza aceste cordoane este in
principal de natura carbonatica biogena (80-90%), restul materialului
provenind din erodarea falezelor, transport dinspre larg, abraziunea digurilor
si din alimentarea artificiala cu nisip a plajelor turistice. Falezele sunt atat
active, expuse direct actiunii marii, cat si inactive, separate de mare prin
cordoane litorale si lagune. In faleze se inregistreaza o succesiune de nivele
de loess si paleosoluri avand la baza argile rosii care stau pe calcarele
organogene sarmatiene.
La fel ca si in sectorul nordic, jumatatea sudica a litoralului romanesc se
afla intr-un proces de eroziune. Infiltratiile apelor de suprafata pana la argila
rosie determina alunecari importante ale falezelor; la acestea se adauga
abraziunea directa a valurilor asupra bazei acestora.

Retragerea medie a falezelor este apreciata in unele sectoare la cca.

50cm/an, procesul fiind intermitent. Cordoanele litorale se caracterizeaza
printr-un deficit sedimentar accentuat, ceea ce conduce la o eroziune
continua a acestora. In aceasta parte a tarmului unele lucrari de protectie au
stabilizat anumite sectoare de tarm dar altele sunt inca intens erodate: plaja
din dreptul Taberei Internationale (Eforie) s-a retras cu 40 cm (1981-1992),
partea nordica a plajei Neptun cu 24m iar plaja Venus- Saturn cu 36m .
Cauzele fenomenului de eroziune marina:
Evolutia plajelor este determinata de balanta lor sedimentara, adica de
raportul existent intre cantitatea de sedimente disponibile in zona marina
litorala si regimul hidrodinamic marin reprezentat in zona costiera prin energia
valurilor si a curentilor marini litorali.
Dezechilibrarea raportului buget sedimentar/factori hidroenergetici duce la
aparitia

unor

modificari

ambientale

si

aparitia

procesului

de

eroziune/depunere.
Dezechilibrele pot avea:
a) cauze naturale: schimbari climatice globale care se produc in sensul
activizarii circulatiei atmosferice, ceea ce determina cresterea energiei
totale a marii (valuri si curenti mai puternici) si de variatia nivelului
marii; ridicarea nivelului marii (1.5-2mm/an) favorizeaza aparitia
fenomenului de eroziune.
b) cauze antropice: activitatile antropice au modificat atat cantitatea cat
si calitatea sedimentelor din zona litorala cat si modul de actiune al
agentilor de transport marini. Prin activitatile umane cu impact deosebit
sunt:
-

lucrarile hidrotehnice pe Dunare si principalii afluentii sai care conduc

la diminuarea cu 50% a cantitatii de aluviuni transportate de Dunare,
cu consecinte negative asupra bilantului sedimentar al plajelor
litorale.

10

Extinderea spre larg a digurilor de la gura de varsare a bratului

Sulina, ceea ce a determinat devierea fluxului de aluviuni din bratul
respectiv si indepartarea punctului de descarcare a aluviunilor in
mare.Legat de rectificarea bratului Sulina au fost construite 2 diguri si
indepartarea punctelor de descarcare a aluviunilor a dus la lipsa
sedimentelor danubiene, lucru ce s-a facut simtit de-a lungul
intregului litoral romanesc.

Lucrari de extindere si modernizare a porturilor Midia, Constanta,

Mangalia, lucrari ce au determinat devierea spre larg a traseelor
curentilor litorali care asigura alimentarea cu nisip a plajelor. Deci s-a
amplificat fenomenul de eroziune in sectoarele situate la sud de
aceste porturi.

Reducerea stocurilor de moluste marine cu cca. 50% ceea ce a

contribuit la reducerea aportului de nisip biogen. Datorita poluarii
generale a apelor marine s-a redus numarul de scoici ce reprezinta
alimentarea cu nisip cochilifer.

Interventia directa asupra sedimentelor plajei emerse (exploatarea

nisipului ca material de constructie).

Studiu de caz: Lucrarile ingineresti de protectie costiera au fost realizate

pentru stoparea eroziunii. Din nefericire nu s-a tinut cont de elementele
naturale locale si astfel nu s-au obtinut rezultatele scontate. Oricum
lucrarile ingineresti nu constituie decat un paliativ cu efect local,
transferand eroziunea litorala in zonele invecinate.
Descrierea situatiei de la Mamaia: Dupa constructia digului de nord al
Portului Midia plaja Mamaia a fost lipsita de orice aport natural de material
sedimentar ceea ce a declansat in anii 1970 un proces foarte intens de
eroziune mai ales in extremitatea sudica a plajei, in zona hotelului Parc.
Aici in anul 1975 plaja aproape disparuse iar cladirile piscinei si ale
magazinelor de pe marginea plajei erau in timpul furtunilor de iarna sub
actiunea directa a valurilor. Digul de protectie actioneaza ca o bariera in

11

calea circulatiei pe directia nord-sud a curentilor marini

de coasta, el

respingand catre larg fluxul sedimentelor si practic transformand plaja

Mamaia intr-un golf lipsit de sedimente naturale.

Au fost intreprinse

masuri de protectie prin construirea unui epiu langa piscina dar rezultatele
au fost altele: la nord de zona de umbra a epiului plaja a inceput sa fie
intens erodata, latimea acesteia reducandu-se la cativa metri. In anii 19851990 au fost construite 6 diguri sparge val situate la cca. 500m de linia
tarmului, la adancimea apei de cca. 5m. Aceste diguri au un efect pozitiv
moderat pentru ca portiunile aflate strict in dreptul lor se pot reface dar
plajele din partea sudica sunt doar partial protejate de efectul de eroziune.
Concomitent (1989-1990) s-a incercat alimentarea artificiala a plajei cu
nisip dragat din lacul Siutghiol, operatiune stopata dupa 2 ani pentru ca
dragarea a afectat echilibrul hidrologic si hidrogeologic al lacului Siutghiol
fara

ca

situatia

plajei

Mamaia

din

zona

Cazinou-Parc

sa

se

imbunatateasca. Digurile sparge-val au o influenta negativa asupra

caracteristicilor

sanitare-bacteriologice

ale

apelor

marine

limitand

primenirea apei mai ales in perioadele estivale.

In prezent situatia plajei Mamaia nu s-a imbunatatit simtitor,
fenomenele de eroziune fiind doar transferate spre nord, retragerea plajei
in anii 1979-1997 fiind aici de 15-70m. Este astfel evident ca problema
degradarii prin eroziune a plajei Mamaia nu a fost rezolvata, in primul rand
prin negasirea solutiei alimentarii cu material nisipos pentru a compensa
efectele eroziunii (principiul de baza fiind ca materialul de umplere trebuie
sa aiba aceeasi forma si dimensiune cu cel din care este constituita plaja.
Tendinte:
Luand in considerare schimbarile climatica globale si ridicarea nivelului
marii

precum

si

conditiile

geo-ecologice

regionale

referitoare

la

geosistemul Dunare-delta Dunarii-zona litorala-Marea Neagra se poate

aprecia pe termen mediu ca procesul de eroziune litorala va fi cel putin la
fel de activ ca in ultimele 2 decenii. Previziunea pe termen lung
evidentiaza o activare a eroziunii plajelor mai ales datorita ridicarii nivelului

12

marii, a unui nivel energetic tot mai ridicat al factorilor hidrodinamici marini,
pe fondul scaderii aportului de material nisipos dunarean, in zona litorala.

13

14

4. Solutii tehnice de reabilitare a litoralului romanesc

Problema proceselor de degradare prin eroziune a litoralului este o

problema prioritara pe plan national pentru multe state. Eroziunea plajelor
duce la pierdere de teritoriu si compromite industria turismului creand
pagube insemnate economiilor nationale si afecteaza, uneori chiar
ireversibil, starea ecologica a zonei litorale.
Din analiza fenomenului de eroziune, a cauzelor sale si a masurilor
posibile de combatere, rezulta ca lucrarile de protectie a tarmului trebuie
realizate in etape succesive intr-o ordine de prioritati care depinde de
importanta obiectivelor periclitate si de intensitatea fenomenului.
In situatia actuala se pot indica urmatoarele zone unde se recomanda
realizarea lucrarilor de protectie costiera:
-

Zona nord Midia: - sectorul Portita-Edighiol

- activizarea bratului Sf. Gheorghe prin rectificarea
sa partiala

- sectorul Sulina-Sf. Gheorghe

Zona sud Midia: - sectorul Mamaia
- sectorul Constanta-Eforie
Prevenirea procesului de eroziune si indeosebi reabilitarea plajelor

degradate sunt actiuni dificile si costisitoare, ele necesatand o abordare

stiintifica, o cunoastere aprofundata a situatiei locale si regionale, a
proceselor hidrodinamice si sedimentologice litorale, deltaice si fluviatile, o
monitorizare atenta a tuturor schimbarilor morfodinamice, apoi o modelare a
acestor procese si a solutiilor de protectie si reabilitare. Pe baza acestor date

15

se face apoi testarea si se aleg variantele optime dupa care se aplica in teren.
Dupa executarea lucrarilor se impune monitorizarea impactului constructiilor
ingineresti realizate.
Masurile de protectie antierozionala trebuie diferentiate pe zone: zona
Nord Midia si zona Sud Midia.
In zona Nord Midia care este sub influenta directa a aluviunilor provenite
din Dunare, este posibila rezolvarea in timp a eroziunilor printr-o dirijare
judicioasa a acestora de la gurile Dunarii spre sud. Intrucat bara Sulina nu
poate fi desfiintata sau by-pass-ata ramane bratul Sf. Gheorghe care prin
lucrari hidrotehnice de regularizare poate contribui la rezolvarea problemei.
Construirea canalului Sf. Gheorghe Sud trebuie analizata ca o solutie viabila.
Impactul unui asemenea canal asupra mediului Deltei nu trebuie sa fie
considerat numai sub aspectele sale negative; trebuie facuta o evaluare
corecta din acest punct de vedere pentru ca exista toate premizele ca bilantul
sa fie pozitiv.
Pentru zona Sud Midia este evident ca efectele erozionale nu vor putea fi
oprite decat prin lucrari ingineresti bine proiectate.
Este necesara deci elaborarea unui program national unic, bine coordonat,
de cercetare, proiectare si realizare a unui sistem de protectie si reabilitare a
litoralului romanesc al Marii Negre si care sa-si propuna:
cunoasterea situatiei la zi a starii geoecologice a litoralului
romanesc pentru conturarea zonelor afectate de eroziune si
identificarea cauzelor regionale si locale care genereaza
aceasta situatie
elaborarea de tehnologii noi de protectie impottriva eroziunii
care sa tina cont de principiile dezvoltarii durabile a litoralului
romanesc
protejarea

litoralului

romanesc

impotriva

eroziunii

si

monitorizarea starii geoecologice a acestuia

16

 realizarea unui sistem informatizat de gestiune durabila a

resurselor turistice si de mediu de pe litoralul romanesc al Marii
Negre ca sprijin pentru luarea deciziilor si pentru informarea
rapida a populatiei
crearea bazei legislative si normative pentru asigurarea
protectiei, reabilitarii si managementului durabil si integrat al
zonei costiere.
Astfel de programe au fost propuse atat de Prefectura Constanta cat si
de Aquaproiect Bucuresti , Directia Apelor Dobrogea Litoral, INCD pentru
Geologie si Geoecologie Marina Geoecomar, Universitatea Ovidius
Constanta, INCDM Grigore Antipa si IPTANA SA.

17

Bibliografie:
Antipa Gr., 1941 Marea Neagra, vol. I, Oceanografia, bionomia si
tipologia generala a Marii Negre
Caraivan Glicherie, note de curs - geologie
Daciana Sava, note de curs Managementul ecologic al Marii Negre.
Rosca R.,Grigore M.,Popescu N., Ielenicz M Geomorfologie, Editura
didactica si pedagogica, Bucuresti.
Popovici I.- Delta Dunarii, Centru de multiplicare al Universitatii Bucuresti,
1974

18