n jocul acesta al frunzelor aternute ca un covor pe pmntul puin jilav
datorit ploilor din ultima vreme, parc uitasem c este toamn. i frunzele cad, i tot cadpn ce copacii vor fi din ce n ce mai goi i mai nfigurai. Mi-am amintit cu plcere de mirosul toamnei, de mulimea gamei de culori aezate pe pmnt, de razele pale ale soarelui care picteaz acest tablou desprins dintr-o poveste frumoas. Vntul bate i odat cu el este minunat s privim cum frunzele ruginii ne ating n cderea lor, dndu-ne un fior al temerii c mine poate va veni iarna. i n tot acest dans al frunzelor, m ntreb unde vor pleca milioanele de frunze aternute pe pmnt, atunci cnd vor lua locul fulgii de zpad transformand tot acest spectacol ntr-unul alb, imaculat. Dar oare ele doresc s cad? Sau ele tiu c dac vor cdea, vor fi ngrijite cu drag de fulgii de nea care vor zbura n roiuri de mii i mii ctre tarmurile noastre. n orice caz, iarna se va apropia i frunzele vor atepta sub ptura de spum alb multi multi iari multpn ce primvara le va nvia. i nsfrit mult ateptatul anotip, primvara, care trezete frunzele din lunga lor hibernare sosete, odata cu psrile care au plecat toamna trecut. Toat natura se trezete iar fluturii i albinele zboar din floare-n floare pentru polenizare. Sutele de insecte se bucur de sosirea primverii, iar frunzele, de bucurie ncep s nverzeasca n copaci i din muguri se transform n ceea ce sunt ele de cnd lumea. Dar oare s-a terminat? Povestea frunzelor este doar att? Ele tot sunt nerbdtoare s vin i anotimpul lor favorit vara, atunci cnd totul este viu i vessel. Iar apoi, povestea se reia din nou i din nou i din nou, pn cnd frunzele n-or mai fi.