Sunteți pe pagina 1din 18

1.

Definii stabilizatorii automai i explicai coeficienii de flexibilitate a sistemului


fiscal-bugetar
Pentru a-si minimiza interventia n economie prin politica fiscala, statul minimal
proiecteaza asa-numitii stabilizatori fiscali automati
Definitie: stabilizatorii fiscali automati sunt acele valori ale veniturilor si cheltuielilor
publice care, n cadrul mecanismului bugetar, realizeaza echilibrarea dinamica a
bugetului, fara interventia explicita a guvernului
Conditii: stabilizatorii fiscali automati sunt proiectati sa functioneze fie n conditii de
ocupare deplina a factorilor de productie (PIB potential) fie n conditii de subocupare dar
la buget echilibrat.
Evaluarea flexibilitatii sistemului fiscal-bugetar poate fi facuta printr-un coeficient al
flexibilitatii automate sau cu ajutorul coeficientului Ben Hansen.
Coeficientul flexibilitatii automate introdus de R. Muscave s M.Miller reflecta abaterea
relativa a efectului multiplicator al cheltuielilor publice asupra venitului, ca diferenta
intre marimea acestuia in cazul in care impozitele sunt independente de venit si marimea
acestuia in cazul in care impozitele depind de marimea venitului. Gradul de flexibilitate
depinde de inclinatia marginala spre consum si rata de impozitare. Pt ca acestea sunt
pozitive dar subunitare, stabiliarea nu poate fi niciodata completa de unde rezulta ca
flexibilitatea sistemului de impozitare depinde direct proportional de inclinatia marginala
spre consum si de rata marginala de impozitare. Sistemul de impozitare ar fi rigid numai
daca rata marginala de impozitare ar fi nula, adica numai intr-o situatie ipotetica , in care
inpozitele ar fi independente de venit. Coeficientul Muscave-Miller reflecta numai
flexibilitatea sistemului de impozite.
Coeficientul Ben Hansen este calculat prin compararea efectelor totale, incluzand si
impactul automat al variabilelor fiscal-bugetare, cu cele deliberate ale interventiei
autoritatilor publice prin instrumente fiscal-bugetare. Coeficientul Ben Hansen reflecta
flexibilitatea sistemului fiscal-bugetar in ansamblu, incluzand si cheltuielile publice,
adica reprezinta flexibilitatea totala a sistemului fiscal-bugetar. Marimea coeficientului
Ben Hansen se calculeaza scazand din efectul total efectele deliberate. Efectul total

asupra variatiei venitului global se calculeaza ca diferenta intre variatia efectiva a


venitului global si variatia ce s-ar inregistra in absenta cheltuielilor publice si impozitelor,
exprimata de multiplicatorul investitiilor. Se observa o valoare mai ridicata a gradului de
flexibilitate comparativ cu coeficientul Muscave-Miller.
Stabilizatorii automati contribuie la reducerea partiala a fluctuatiilor economice ciclice,
dar nu pot elimina complet toate perturbarile. Prezenta lor atenueaza doar socurile la care
este supusa economia, conferindu-i acesteia o mai mare stabilitate.

2. Explicai formarea dividendului fiscal i producerea efectului


de frn fiscal
Dividentul fiscal este reprezentat de surplusul bugetar care ofera
suportul financiar necesar cresterii cheltuielilor publice si reducerii
impozitelor. Pentru formarea dividentului fiscal este necesar ca venitul
global sa creasca, ceea ce inseamna ca vor creste si incasarile din
impozite. Insa daca cheltuelile publice raman la acelasi nivel si
impozitele cresc va aparea un surplus bugetar=dividentul fiscal, ce va
avea efect de inhibare a cresterii economice. In aceste conditii sunt
necesare implementarea de politici fiscal-bugetare discretionare prin
care sa se utilizeze sporul de venituri fiscale fie prin cresterea
cheltuielilor publice, fie prin reducerea cotei de impozitare, ce vor avea
ca efect restabilirea echilibrului bugetar.
Efectul de frana fiscala se poate produce in economiile care
inregistreaza o crestere echilibrata, fara presiuni inflationiste si somaj
ridicat, aparitia ei(a franii fiscale) fiind determinata de politicile fiscalbugetare pasive. Acest fenomen de frana fiscala a fost considerat de
multi economisti ca fiind cauza incetinirii ritmului de crestere
economica a SUA la sfarsitul anilor 1950. Frana fiscala semnifica faptul
ca o politica fiscala pasiva ce nu modifica programele de cheltuieli
publice si cotele de impozitare, va incetini cresterea economica.
Producerea sa este explicabila prin faptul ca in conditiile in care
economia evolueaza pe un trend ascendent, scaderea relativa a
cheltuielilor publice in raport cu PIB si cresterea relativa a incasarilor
din impozite si taxe, in conditiile progresivitatii impunerii veniturilor,
vor inhiba factorii propulsori ai cresterii economice, determinadu-le o
dinamica relativa mai redusa. Pentru compensarea acestui efect apare
necesara interventia deliberata a statului, respectiv politici fiscalbugetare active, axate pe cresterea cheltuielilor publice si reducerea
prelevarilor fiscale sau se poate baza surplusului bugetar(dividentul
fiscal).

3. Explicai, n baza reprezentrii grafice, efectele politicii


fiscal-bugetare expansioniste axate pe majorarea cheltuielilor
publice ( n diferitele variante de finanare a surplusului de
cheltuieli).
Politicile fiscal-bugetare de stimulare a cererii sunt politici
expansioniste, ce urmaresc sa relanseze activitatea economica in
conditiile in care aceasta se confrunta cu fenomene de recesiune si
chiar de criza, insotite de nivele foarte ridicate a somajului. Acestea
sunt axate pe pe cresterea cheltuielilor publice si reducerea
prelevarilor fiscale si urmaresc influentarea cererii agregate. Asadar
politicile expansioniste pot fi axate pe cresterea cheltuielilor publice
sau bazate pe reducerea prelevarilor fiscale.
Politica expansionista axata pe cresterea cheltuielilor publice poate fi
demarata fie in conditiile mentinerii constante a prelevarilor fiscale si
finantarii prin resurse extraordinare a deficitului bugetar rezultat, fie
prin majorarea corespunzatoare a incasarilor din impozite, mentinand
astfel bugetul public in echilibru.
Efectele acestei categorii de politica expansionista pot fi analizate din
doua puncte de vedere:
Se majoreaza cheltuielile dar prelevarea de impozite si taxe se
mentine la un nivel constant efectul fiind cresterea volumului
activitatii, cu un grad mai ridicat de ocupare a fortei de munca
Majorarea cheltuielilor publice este finantata prin majorarea
corespunzatoare a prelevarilor fiscale si are ca efect doar o
realocare a resurselor( nu atragerea unui plus de resurse care sa
amplifice activitatea economica) in raport cu anumite criterii.
Totusi, este de admis ca la o marime data resurselor totale
utilizabile are loc o anume compensare intre reducerea cererii
private si cresterea acesteia in sectorulpublic , ceea ce face ca si
impulsul dat ofertei, respectiv cresterii PIB, sa ramana mai putin
semnificative.
4. Explicai, n baza reprezentrii grafice, efectele politicii
fiscal-bugetare expansioniste axate pe reducerea impozitelor.
Efectul politicii fiscal-bugetare expansioniste axata pe reducerea
impozitelor ( fie prin renuntarea la unele forme de impozit, fie prin
reducerea cotelor de impozitare) este de crestere a venitului de
echilibru, corespunzator unor nivele mai ridicate ale productiei si
ocuparii fortei de munca.
Analizand impactul variantelor de politica fiscal-bugetara expansionista
este de remarcat faptul ca literatura de specialitate admite ca pt

politica financiara de lupta impotriva recesiunii economice, cresterea


cheltuielilor bugetare este mai eficienta decat reducerea impozitelor.

5. Caracterizai politica fiscal-bugetar axat pe reducerea


cererii agregate.
Aceste politici urmaresc in prim plan reducerea directa a cererii
agregate si indirect a ofertei agregate, in perioada de boom economic,
atunci cand se inregistreaza un ritm prea accelerat de crestere a
productiei si apar semne de supraincalzire a economiei.
Impactul de ajustare urmarit are la baza reducerea cererii agregate
printr-o politica de diminuare a veniturilor private prin majorarea
prelevarilor fiscale la bugetul public, concomitent cu o reducere a
cheltuielilor publice, fapte ce vor antrena o reduecere a productiei si
ofertei, contracarand tendinta de supraincalzire a economiei.
Aceste politici au fost folosite dupa al doilea Razboi Mondial mai ales ca
alternativa la politicile expansioniste, pentru a atenua ascilatiile ciclice.
Principala dificultate in aplicarea acestor politici consta in
nepopularitatea masurilor pe care se bazeaza, fiind o politica
restrictiva.
Efectul pe care aceasta politica il are asupra cererii agregate este unul
contractionist/de restrangere, efect ce a atras multi economisti ai
instituiilor internationale(ex. FMI). Contractia cererii agregate prin
politici fiscal-bugetare restrictive reprezinta un element central al
strategiilor de ajustare macroeconomica implementate in tarile care
solicita asistenta financiara si tehnica din partea acestor institutii,
preocupate in special de deficitele balantelor de plati externe, a caror
principala cauza o considera ca fiind excesul de cerere interna.
6. Analizai eficiena politicii fiscal-bugetare n raport cu forma
curbei LM
Prin curba LM (liquidity money) se urmareste realizarea si mentinerea
dintre cererea de moneda si oferta de moneda in economie. In cadrul
modelului IS-LM eficienta politicilor fiscal bugetare este data de pozitia
in care IS intersecteaza LM.
In raport cu forma reala a curbei LM, fundamentarea realista a
optiunilor de politica fiscal-bugetara necesita luarea in considerare a
trei situatii distincte:
1. Daca intersectia se realizeaza in zona keynesiana extrema
politica fiscal-bugetara apare a fi f eficienta, cresterea venitului
realizandu-se fara o modificare a ratei dobanzii, ceea ce face ca

investitiile reale sa fie mai convenabile decat plasamentele


active financiare si deficitul bugetar sa nu poata fi finantat decat
prin imprumuturi de la banca de emisiune.
2. Daca intersectia se realizeaza in zona intermediara, politica
fiscal-bugetara este mai putin eficienta, efectul favorabil fiind
diminuat de reducerea investitiilor private sub impactul cresterii
ratei dobanzii.
3. Daca echilibrul se realizeaza in zona clasica , aceasi politica
fiscal-bugetara este ineficienta, deoarece nu antreneaza
cresterea venitului si a productiei, cu toate ca intr-o prima faza e
posibila o crestere a cheltuielilor publice sau o reducere a
impozitelor ( rezulta cresterea venitului global), factorul monetar
neotralizeaza acest efect. In aceste conditii, scaderea investitiilor
private, amplificata si de cresterea puternica a ratei dobanzilor,
anuleaza efectul expansionist, venitul global revenind la punctul
initial. In concluzie, o astfel de incercare in a impulsiona
activitatile economice prin politica fiscal-bugetara apara absolut
ineficienta si contraindicata.
7. Analizai eficiena politicii fiscal-bugetare n raport cu
elasticitatea investiiilor.
Eficienta politicii fiscal-bugetare depinde si de inclinatia curbei IS,
respectiv elasticitatea investitiilor in raport cu rata dobanzii.
In doctrina se face referire la doua cazuri extreme:
1. Curba IS este orizontala ceea ce insemana ca cheltuielile publice
si impozitele nu schimba curba IS, astfel incat politica fiscalbugetara nu are in acest caz nici o influenta asupra venitului
global. Rezulta ca orice modificare a ratei dobanzii determina o
modificare egala a investitiilor, incat politica fiscal-bugetara este
ineficienta.
2. Investitiile perfect inelastice in fuctie de dobanda asigura
eficienta maxima politicii bugetare, cresterea cheltuielilor publice
sau reducerea impozitelor avand un efect multiplicator complet.
Acestea sunt situatii limita mai putin acceptate in teoria economica,
analiza lor permitandu-ne totusi sa concluzionam ca eficienta politicii
fiscal bugetare depinde de elasticitatea investitiilor la rata dobanzilor:
cu cat cererea de investitii este mai inelastica in raport cu rata
dobanzii, cu atat politica fiscal-bugetara este mai eficienta si invers.

8. Explicai posibilele asimetrii i efecte destabilizatoare


atribuite politicilor fiscal-bugetare keynesiste.
Politicile keynesiste sunt in principiu, politici axate pe controlul cererii
agregate, corespunzator fazelor in care se gaseste economia.
In conceptia keynesista, cauza principala a dezechilibrelor
macroeconomice este considerata neconcordanta intre cererea
agregata si oferta potentiala agregata, exprimata fie printr-un decalaj
inflationist, fie printr-un decalaj recesionist.
Dezechilibrele intre cererea agregata si oferta agregata din perspectiva
keynesista poate fi analizata din doua perspective:
1. atunci cand capacitatile de productie nu sunt utilizate la
potentialul deplin, ca urmate a unei cereri agregate insuficiente,
caz in care politica fiscal-bugetara trebuie orientata spre
stimularea cererii agregate prin cresterea cheltuielilor publice
si/sau reducerea impozitelor;
2. atunci cand economia se afla intr-o situatie de suprautilizare a
capacitatilor de productie ceea ce determina ca orice crestere a
cererii agregate sa nu aiba efect decat in cresterea preturilor,
deoarece productia nu poate creste peste nivelul potential. In
acest caz abaterea inflationista arata cu cat trebuie diminuata
cerera agregata pt ca venitul national efectiv sa fie egal cu cel
corespunzator al ocuparii depline . Rezulta ca politica fiscalbugetara trebuie sa fie una restrictiva, axata pe reducerea
cheltuielilor publice si/sau pe majorarea impozitelor.
O dificultate practica serioasa asociata cu politica fiscal-bugetara de
stimulare a cererii pe termen scurt este considerata ca fiind aparitia
unui decalaj intre momentul in care se constata necesitatea

interverntiei guvernamentale si momentul implementarii politicilor


adecvate, decalaj ce reduce eficienta interventiei. Astfel in cazul unor
cheltuieli publice apare un decalaj datorita timpului necesar elaborarii
proiectelor, obtinerea aprobarilor etc. De asemenea,decalaje
temporale pot aparea si in conceperea si aplicarea de politici bazate pe
impozite, dat fiind faptul ca modificarea sistemului de impozitare
necesita o perioada de timp pentru dezbaterea si aprobarea legilor de
catre parlamente si pentru ca efectele sa se propage in economie.
(efectul destabilizator). In opinia noastra, pentru ajustarea
macroeconomica prin politici financiare devine necesara si conceperea
si aplicarea de mecanisme automate de genul sistemului stabilizator
conceput de A. Hansen, care sa reduca cat mai mult decalajele
inerente a politicilor fiscal-bugetare.
In unele abordari, eficienta scazuta a politicilor fiscal bugetare degurge
din caracterul asimetric al acestora care tinde mai mult spre deficit
decat spre excedent. Asimetria decurge din faptul ca de regula
formatiunile politice sunt de acord cu adoptarea unei politici
expansioniste in perioade de criza dar nu accepta masurile de crestere
a fiscalitatii si de reducere a cheltuielilor publice necesare in perioada
de boom, deoarece nu sunt agreate de catre alegatori, ceea ce le-ar
eroda capitalul politic. Acceptand caracterul asimetric , in parte,
consideram ca se impune de urmat niste reguli in reglarea
macroeconomica prin politici fiscal-bugetare, in sensul corelatiei intre
masurile interprinse de guvern si evolutia reala a unor indicatori care
sa reflecte sintetic starea actuala si tendintele de manifestare in
evolutia economiei.
Un alt fenomen , adesea cu conotatii negative este acela numit de
compensare, ce consta in contracararea politicilor fiscal-bugetare
promovate de autoritatile centrale catre autoritatile locale.
Unul dintre cele mai dezbatute aspecte ale politicilor fiscal-bugetare
axate pe cerere este asa numitul efect de evictiune conform caruia
efectul expansionist al cresterii cheltuielilor publice sau reducerea
impozitelor ar fi anulat de reducerea consumului si a investitiilor
private. Se invoca faptul ca finantarea deficitului bugetar prin apelul la
imprumuturi de stat determina cresterea ratei dobanzii pe piata
financiara, iar agentii privati isi orienteaza resursele spre plasamente
in titluri de stat si nu in investitii. Astfel se apreciaza ca s-ar produce
fenomenul de socializare a investitiilor, iar efectul asupra cererii
agregate ar fi nesemnificativ daca nu chiar nul.
9. Explicai, n baza reprezentrii grafice, funcionarea
mecanismelor aezate la baza politicii fiscal-bugetare a ofertei
Politicile orientate spre oferta sunt fundamentate teoretic pe doctrina
ofertei(suply side economics), fiind dezvoltate la inceputul anilor 1980
ca o reactie la politicile bazate pe influenta cererii agregate si au ca

obiectiv principal mobilizarea resurselor productive ale economiei in


vederea cresterii productiei potentiale si promoveaza in principal
masuri de reducere a impozitelor si a cheltuielilor publice.
Mecanismul pe care se bazeaza aceste politici este influentarea ofertei
agregate pe termen scurt si aproductiei potentiale.
Stimularea interesului fata de munca si comportamentului investitional
va determina realizarea echilibrului economic , la un nivel mai ridicat
decat cel potential si la un nivel mai scazut al preturilor. Fara alte
modificari echilibrul nu este stabil deoarece venitul depaseste nivelul
potential. Astfel cresterea ofertei agregate va determina pe termen
lung un nivel al venitului national potential mai mare decat cel initial.
Adeptii doctrinei sustin ca in aceste conditii curba cererii agregate se
va adapta corecpunzator la modificarile ofertei restabilindu-se astfel
echilibrul macroeconomic. Impactul in promovarea politicilor fiscalbugetare orientate spre oferta asupra productiei potentiale a facut ca
acestea sa fie considerate ca politici de crestere economica pe termen
lung fiind opuse si din acest punct de vedere politicilor fiscal-bugetare
axate pe controlul cererii, considerate ca fiind politici pe termen scurt.
In opinia noastra, aceste politici supraliciteaza rolul ofertei agregate in
ajustarea macroeconomica, iar premisa pe care se bazeaza( a unei
economii ce functioneaza in conditii de utilizare deplina a resurselor)
este mai putin realista, chiar si in conditiile a numeroase economii
contemporane dezvoltate.

10. Opiuni de implicare a impozitelor n ajustarea


externalitilor negative i implicaiile acestora
Conceptul de externalitate desemneaza situatia in care costurile sau
avantajele implicate de productia si consumul unor bunuri sau servicii
nu se rasfrang in intregime asupra partilor implicate in raporturile
economice respective, ci si asupra altor persoane(fizice sau juridice) in
mod pozitiv sau negativ.
Externalitatile negative fiind reprezentate de neconcordanta dintre
beneficiile si costurile reflectate in pretul pietei si beneficiile si costurile
reale.Externalitatea negativa duce la o supraproductie de bunuri.
Desi compensarea externalitatilor poate fi facuta si prin alte
instrumenete( norme administrative, fixarea preturilor etc), cele fiscale
sunt preferate datorita flexibilitatii sporite.
Practica a consacrat indeosebi ajustarea externalitatilor negative prin
intermediul anumitor categorii de impozite:
1. Impozit direct asupra consumatorului efectul va fi reducerea
cererii, rezulta cantitatea si pretul de echilibru vor fi mai mici,

alocarea resurselor pe piata bunului respectiv fiind in punctul


optim.
2. Impozit direct asupra producatorului va determina majorarea
costurilor rezulta pretul mai mare decat in cazul variantei
anterioare(impozit direct asupra consumatorului)
3. Impozit indirect sub forma taxei speciale de consumatie efectul
va fi acelasi ca in varianta 2 mecanismul fiind diferit: includerea
impozitului in pret determina cresterea pretului, scaderea
cantitatilor cerute si ajustarea corespunzatoare a ofertei.
Optiunea pentru una dintre aceste categorii trebuie adoptata avand in
vedere atat efectele obtinute asupra cantitatilor si preturilor dar si
asupra randamentului fiscal sau echitatii. Din acest punct de vedere
este preferata adesea varianta impozitului indirect, costurile fiind
impartite intre producator si consumator.

11. Explicai mprejurrile i factorii determinani ai producerii


efectului de venit sau de substituie (n cazul modificrii
impozitelor pe venituri).
Impozitelor le este atribuit un rol important in ajustarea ofertei de
munca a unei populatii date, mai ales prin impactul exercitat asupra
optiunii indivizilor intre timpul de munca si timpul liber.
Fundamentarea masurilor de stimulare a ofertei de munca prin politica
impozitelor prodece efecte diferite asupra optiunii indivizilor intre
timpul afectat muncii si timpul liber: fie un efect de venit(la o majorare
a impozitului pe venit individul reactioneaza prin cresterea activitatilor
productive, pt a-si spori venitul cel putin la nivelul anterior
majorarii),fie un efect de substitutie(la majorarea impozitului individul
reactioneaza prin reducerea activitatilor productive in favoarea
timpului liber).
In general, teoria economica nu precizeaza care dintre cele doua
efecte va predomina, insa studiile empirice efectuate au condus la
urmatoarele concluzii:

Efectul de substitutie depinde de cotele marginale de impozitare


corespunzatoare diferitelor transe, in timp ce efectul de venit
depinde de cota medie de impozitare
Coeficientii de substitutie si de venit sunt mai ridicati pentru
femei decat pentru barbati si mai ridicati pentru persoanele in
varsta decat pt cei tineri
Producerea unui efect sau a altuia depinde si de situatia
familiala, din acest motiv , tratamentul la impunere al cuplurilor
cu copii are un impact puternic asupra ofertei de munca
La niveluri scazute ale venitului predomina efectul de venit, in
timp ce la niveluri medii de venit predomina efectul de
substitutie

12. Opiuni de implicare a impozitelor n stimularea


economisirilor firmelor.
In ceea ce priveste optiunile de influentare a economisirilor prin
politica impozitelor, daca ne referim la cele care vizeaza economisirile
firmelor, se contureaza mai multe optiuni de politica fiscala orientata
spre ajustarea amortismentelor si profitului nedistribuit, ca si
componente principale ale economisirii firmelor.
In primul rand se remarca posibilitatea exercitarii de influente corective
prin regimul de amortizare fiscala. Daca este acceptat regimul de
amortizare accelerata, firma poate beneficia de o economisire de
impozit, pt ca amortismentele sunt acumultate intr-un ritm mai
accentuat decat deprecierea economica a activelor. Aceasta

economisire poate fi doar temporara daca utilizarea amortismentelor in


finantarea investitiilor este discontinua sau permanenta in caz contrar.
In al doilea rand se releva posibilitatea influentarii profitului nedistribuit
prin regimul de impozitare a profitului. In acest sens autoritatile publice
pot opta intre diferitele variante posibile de impozitare a profitului,
fiecare cu rezonante in planul economisirilor si investitiilor firmelor si
anume:
Se aplica impozitul la intregul profit impozabi, inainte de a fi
stabilite si repartizate dividentele
Se supune impozitului numai partea din profit care ia forma
dividentelor, scutindu-se de impozit partea din profit ramasa la
dispozitia societatii cu capital pentru reinvestire
Se supune impozitarii numai partea de profit care ramane la
dispozitia societatii de capital, scutindu-se de impozit partea
acordata ca dividente
Se impun separat profitul ramas la dispozitia societatii de capital
si separat dividentele platire actionarilor.
Desi efectul de stimulare a economisirilor firmelor ar fi mai puternic in
cazul celei de-a doua variante, in practica majoritatea tarilor au
adoptat prima varianta.

13. Caracterizai creditul fiscal, sistemul draw-back i admisia


temporar ca mecanisme de stimulare a exporturilor.
Stimularea exporturilor este unul dintre cele mai importante obiective
ale politicii economice a unei tari, literatura economica aratand ca
aceasta ar fi o strategie de crestere economica fara inflatie, prin
comparatie cu strategia bazata pe stimularea cererii interne.
Mecanismele de stimulare a exporturilor bazate pe impozite ocupa un
loc insemnat in politicile de stimulare a exporturilor dintre cele mai

practicate fiind: creditul fiscal pentru export, sistemul draw-back si


admisia temporara.
Pe langa politicile fiscale ce constau in conceperea si utilizarea de
facilitati fiscale la impozitul pe profit si acordarea de scutiri de taxe
vamale, o alta optiune posibila este utilizarea creditului fiscal. Acesta
consta in amanarea platii impozitelor datorate de catre agentii
economici care se angajeaza sa respecte anumite conditii impuse de
guvern. La expirarea termenului pt care a fost amanata plata
impozitelor se verifica modul in care obligatiile asumate au fost
indeplinite, iar statul decide daca impozitul trebuie platit sau se
renunta la incasarea lui. Renunatarea la incasarea impozitului, de
obicei, incumba asumarea in continuare de catre exportatori a unor
angajamente privind folosirea sumelor respective in dezvoltarea unor
activitati legate de cresterea exporturilor sau/si crearea de noi locuri de
munca. Creditul se poate stabili ca un procent din valoarea exporturilor
realizate anual, iar printre conditii ar putea fi avute in vedere
producerea si exportul de produse netraditionale, in special din ramuri
industriale noi. De asemenea, apare ca o optiune a politicilor fiscale in
scopul incurajarii exportului si certificatul de creditare a impozitelor,
care ar da dreptul exportatorului sa beneficieze de o amanare a platii
impozitelor indirecte aferente produselor exportate, pana la momentul
in care acestia indeplinesc conditiile cerute pt a beneficia de reducerea
unei parti din sumele datorate si scurtirea de plata a celeilalte parti. Un
alt avantaj ala acestor certificate ar fi acela ca ele reprezinta hartii de
valoare, liber negociabile pe piata financiara.
Sistemul draw-back este reprezentat de restituirea taxelor vamale
platite. Principalul avantaj al acetui sistem consta in faptul ca elimina
handicapul unei posibile majorari artificiale a preturilor de export si nu
ridica obectii din partea partenerilor comerciali.
Tot in scopul stimularii productiei destinate exportului mai poate fi
folosita si admisia temporara, care consta in posibilitatea
introducerii pe teritoriile vamale nationale a unor bunuri destinate
productiei de export, fara plata taxelor vamale si a altor taxe de
import. Admisia se poate acorda pe o perioada determinata cu
posibilitatea de prelungire justificata in cazul aparitiei unor conditii sau
situatii noi. Pt. a reduce evaziunea fiscala,o solutie ar fi acordarea
admisiei numai pentru acele materii prime identificabile direct sau
indirect. In plus se pot cere constituirea de garantii banesti pt a preveni
incalcarea conditiilor impuse pt admisie. Acest sistem are marele
avantaj de a asigura o independenta relativ ridicata a exportatorului.

14. Explicai, n baza reprezentrii grafice, impactul


impozitelor indirecte asupra preurilor, consumului i
produciei.

Politica impozitelor este implicata in ajustarea macroeconomica prin


imbunatatirea alocarii si realocarii resurselor in diferite sectoare de
activitate, in sensul stimularii anumitor activitati. Se releva in acest
sens rolul pe care taxele de consumatie l-ar putea indeplini in ajustarea
stucturii economiei nationale prin impactul asupra pretului, consumului
si productiei.
Daca presupunem ca asupra producerii si comercializarii unui bun se
introduce o taxa de consumatie specifica, asezata la producator, ea va
fi introdusa in pretul de vanzare fiind incasata de acesta(producator)
dar virata apoi in bugetul public. Astefel preturile vor creste. Daca
initial piata era in echilibru, ca urmare a introducerii impozitului, oferta
se va echilibra cu cererea. Consumatorii vor plati dupa introducerea
impozitului un pret mai mare decat pretul initial, iar producatorii vor
ramane dupa virarea impozitului cu un pret mai mic decat pretul initial.
Se observa deci ca sarcina fiscala suplimentara rezultata de
introducerea impozitului este impartita intre consumator si producator.
Repartizarea efectelor intre producatori si consumatori depinde de
elasticitatea cererii si ofertei. La randul sau producatorul va incerca sa
transfere aceasta sarcina fiscala asupra factorilor de productie,
dimeniunile acestei translatii/transfer fiind invers proportional cu
elasticitatea ofertei. De asemenea se observa ca in urma introducerii
impozitului in ramura produsului respectiv productia scade,degajanduse resurse ce se vor orienta spre alte activitati. Din acest motiv
consideram ca practicarea taxelor generale pe vanzari cu o singura
cota afecteaza mai putin alocarea resurselor intre sectoarele
economiei nationale.
15. Opiuni de implicare a cheltuielilor publice n ajustarea
externalitilor pozitive.
Pentru a facilita alocarea cu eficienta sporita a resurselor statul poate
interveni prin acordarea de subventii, fie consumatorilor sie
producatorilor.
In cazul in care s-ar acorda consumatorilor o subventie efectul va fi
majorarea cererii. Cantitatea si pretul de echilibru vor fi mai mari,
alocarea resurselor pe piata bunului respectiv fiind acum in punctul
optim.
In cazul in care s-ar acorda producatorului o subventie pe unitate de
produs, piata se va echilibra la pretul care este mai mic decat
corespunzator acordarii direct subventiei consumatorului.
Desi mecanismul de interventie este diferit rezultatul pt consumator
este acelasi: in primul caz platesc pretul brut si pretul net iar in al
doilea caz platesc pretul net. La fel si pt producator care in primul caz
incaseaza pretul brut iar in al doilea caz pretul net la care se adauga
subventia ajungand tot la pretul brut.

Analiza de mai sus a plecat de la premisa ca alocarea bunului cu


externalitati pozitive ramane prioritar in sarcina mecanismelor pietei.
Optiunea pt una dintre variante trebuie sa ia in considerare atat
efectele asupra cantitatilor si preturilor cat si alte criterii. In practica ar
fi de preferat varianta subventionarii producatorului pt ca ar fi mai usor
de administrat.
16. Modaliti de practicare a ajutoarelor sociale i implicaiile
acestora.
Pentru ca o politica fiscala in acest domeniu sa fie eficienta trebuie
aleasa acea modalitate tehnica care pe de o parte sa asigure un venit
minim necesar straiului decent a persoanelor defavorizate si pe de alta
parte sa nu reduca incitatia pentru munca si productivitate a celor cu
capacitate de munca, implicand totodata un effort financiar mai mic
din partea bugetului public.
O modalitate posibila de practicat este aceea de acordare de sume
fixe pentru toate persoanele ale caror venituri se situeaza sub
un plafon minim. Aceasta modalitate ar aduce efecte negative
constand in faptul ca o persoana cu venit putin peste plafon ar fi
tentata sa renunte la munca total sau partial, completansu-si venitul
pe seama ajutorului. Mai mult, ar putea exista anumite persoane care
avand un venit putin peste plafonul minim dar care neprimind ajutor
social ar ajunge la un venit mai mic decat al celor care realizeaza
venituri sub plafon dar primesc si ajutoare.
O a doua modalitate ar fi acordarea une sume determinata ca
diferenta intre veniturile realizate si nivelul considerat minim.
Aceasta modalitate nu este considerata stimulativa pt ca asigura
acelasi venit tuturor pers cu venituri sub nivelul minim, chiar daca
unele desfasoara activitati si realizeaza anumite venituri. De
asemenea, ar produce efectul negativ al reducerii interesului pt munca
atat pt pers cu venit putin peste limita cat si py cele cu venituri din
munca sub plafonul minim.
O a treia modalitate consta in acordarea unui ajutor regresiv pt
toate persoanele al caror venit total , indiferent de
provenienta se situeaza sub un plafon stabilit. Deci, o persoana
care nu optine nici un venit ar beneficia de un ajutor egal cu venitul
minim, insa pe masura ce persoana isi sporeste munca aducatoare de
venituri, marimea ajutorului scade, dar intr-un ritm mai mic decat cel in
care ar creste venitul din munca. O aemenea modalitate apare mai
acceptabila prin faptul ca diminueaza efectele negative asupra muncii.
Pe de alta parte, in comparatie cu celelalte doua modalitati, in acest
caz efortul bugetar este mai ridicat.

17. Explicai, n baza reprezentrii grafice, impactul


subveniilor asupra preurilor, consumului i produciei
Subventiile sunt cheltuieli publice, inscrise intr-un buget si dau loc unui
varsamant de fonduri, au caracter discretionar si sunt afectate unui
scop precis.
Optiunile de ajustare macroeconomica prin intermediul subventiilor
trebuie sa aiba in vedere nu numai impactul direct al subventiei asupra
veniturilor si profitului interprinderii ci si cel indirect tansmis prin
intermediul preturilor.
Daca se acorda o subventie producatorului in suma fixa, pt ca aceasta
i-a fost acordata cu conditia practicarii de preturi mai mici, oferta se
echilibreaza cu cererea. Astfel consumatorii vor plati un pret mai mic
decat cel initial, iar producatorii vor incasa, adaugand subventia, un
pret mai mare decat cel initial. Impactul subventiei asupra
producatorului si consumatorului este data de raportul dintre diferenta
de pret si marimea subventiei.
Pe seama efortului financiar al statului, consumatorii si producatorii
inregistreaza plusuri de utilitate, respectiv profit, efectele favorabile
fiind impartite intre producator si consumator in functie de elesticitatea
cererii si ofertei.
Pe de alta parte se observa ca productia creste pe seama unor resurse
suplimentare atrase din activitati. Se releva astfel rolul subventiilor ina
justarea macroeconomica acestea antrenand procese de realocare a
resurselor intre diferite ramuri si subramuri de activitate, favorizand
ajustarea structurii economiei nationale si adaptarea acesteia la
cerintele pietei interne si internationale.
18. Opiuni de stimulare a exporturilor prin subvenii
O coordonata importanta a politicii de ajustare macroeconomica prin
intermediul subventiilor o reprezinta conceperea si sprijinirea prin
subventii a productiei pt export.
Forma cea mai cunoscuta este a primei de export care stimuleaza
producatorii in cresterea productiei vandute pe pietele externe,
favorizeaza asigurarea unui numar sporit de locuri de munca, o mai

buna valorificare a resursei nationale si obtinere de valuta care poate


acoperi importurile.
Optiunile de politica fiscala vizeaza alegerea modalitatilor de
subventionare a exporturilor fie direct prin acordarea primei de export
in bani, fie indirect sub forma reducerii tarifelor la servicii publice
oferite interprinzatorilor.
Prima de export poate fi stabilita fie ca suma fixa pe care o acorda
statul pe unitatea de masura a productiei ce se exporta, fie ca
diferenta intre pretul cel mai ridicat pe piata interna si pretul cel mai
scazut care s-ar obtine pe piata externa. In acest fel se poate asigura
exportatorului un venit suficient de mare care sa il stimuleze in
sporirea vanzarilor la export.
Adoptarea deciziilor fiscale in acest domeniu trebuie sa tina cont de
respectarea principiilor, regulilor si acordurilor de comert international.
Desi pe plan international aceste subventii sunt tot mai sanctionate si
chiar interzise acele subventii care cauzeaza prejudicii tarilor
importatoare, mai ales tarile in curs de dezvoltare continua sa
foloseasca acest tip de subventii la export ca intrument al politicii fiscal
bugetare de ajustare macroeconomica.
19. Caracterizai excedentul bugetar ca economisire a
sectorului public.
Excedentul bugetar trebuie vazut ca o economisire a sectorului public,
deoarece determina sporirea economiilor totale cu toate efectele de
ajustare macroeconomica implicate de acestea.
Excedentul bugetar semnifica diferenta dintre veniturile obisnuite si
cheltuielile totale, atat de consum cat si de invenstitii spre deosebire
de economisirea publica care este data de diferenta intre veniturile
obisnuite si cheltuielile publice curente. Astfel constatam ca aportul
sectorului public la formarea de capital in economie este mai ridicat
decat ar arata o marimea excedentului bugetar.
Utilitatea conceptului de economisire publica este redusa, cel putin pt
adoptarea unor decizii viabile de politica a soldului bugetar.
20. Cauze ale excedentului bugetar i opiuni de utilizare a
acestuia
Programarea si executarea de bugete excedentare poate avea
urmatoarele cauze:
Realizarea unor venituri tranzitorii cu caracter nefiscal deosebit
de mari
Mentinerea datoriei publice in limite sustenabile
Optiuni de utilizare:
Alocarea pentru consum
Economisirea acestuia si rascumpararea anticipata a unei
parti din datoria publica

Crearea de fonduri de rezerva


Acordarea de imprumuturi interne sau externe
Sustinerea dezvoltarii pietei financiare

21. Coninutul teoriei echivalenei ricardiene i implicaiile


acesteia
Conform teoriei echivalentei ricardiene, finantarea deficitului bugetar
prin imprumuturi de stat anuleaza efectul expansionist al acestuia.
Aceasta teorie afirma neutralitatea politicii bugetare pornind de la
faptul ca imprumuturile de stat nu ar fi altceva decat impozite
amanate.
Implicatiile teoriei constau in faptul ca daca deficitul bugetar nu
exercita nici o influenta asupra cererii agregate, atunci singura situatie
compatibila cu ocuparea deplina a fortei de munca ar fi cea de
echilibru bugetar.
Teoria se bazeaza pe multiple premise discutabile: rationalitatea si
altruismul indivizilor, pietele de capital sunt perfecte, nu exista
contrangeri de lichiditate, indivizii sunt omogeni, impozitele sunt in
suma fixa.
O economie in echilibru la nivelul de ocupare deplina a fortei de munca
se afla in constrast cu abordarea keynesista in cadrul careia folosirea
deficitului bugetar este recomandata doar in situatii de dezechilibru
economic si somaj persistent.
22. Explicai coninutul i implicaiile producerii efectului de
eviciune (caracteristic finanrii nemonetare a deficitului
bugetar, n doctrina neoliberal).
Producerea efectului de evictiune ar fi posibila daca lansarea
imprumutului de stat ar avea loc intr-o perioada de functionare
normala a economiei, deturnand capitalurile private de la functia lor
productiva spre consumul public si perturband functionarea
mecanismului financiar-montare, ca si a celui economic in ansamblu.
Reducerea consumului si investitiilor private in detrimentul celor
publice
Efectul agregat este nul
Producerea sa in sfera consumului are la baza efectul
asupra ratei dobanzii, imprumutul de stat determinand
cresterea dobanzii.
23. Finanarea monetar a deficitului bugetar i implicaiile
acesteia
Finantarea monetara a deficitului bugetar apare ca o optiune
posibila doar in societatea moderna in care monedele cu valoare

intrinseca au fost inlocuite cu semne monetare de tipul biletelor de


banca care nu mai sunt confectionate din metal pretion.
Mecanismul emisiunii de moneda implica participarea institutului de
emisune caruia Guvernul, confruntat cu dificultati financiare, ii
poate solicita avansarea unei sume de bani, menite sa acopere
golul de casa a Trezoreriei Publice, in schimbul unor inscrisuri emise
de aceasta in numele Guvernului.
Impactul direct al finantarii monetare adeficitului bugetar rezida in
influentarea conditiilor de echilibru monetar respectiv a
concordantei intre masa monetara existenta in circulatie si nevoile
circulatiei normale a bunurilor si serviciilor si indeplinirii celorlalte
functii ale banilor, ca premisa a mentinerii puterii de cumparare a
acestora.
Taxa prin inflatie- denumire data emisiunii de moneda pentru
finantarea deficitului bugetar.
Desi prenzinta avantaje cum ar fi costurile directe reduse ale
emisiunii, timpul scurt in care se pot mobiliza resursele, efectul de
crestere a preturilor si declansarea sau accelerarea inflatiei face ca
aceasta optiune de finantare a deficitului bugetar sa fie neviabila.
Economistii keynesisti admit ca finantarea deficitului bugetar prin
monetizare este o metoda in principal inlationista si poate fi
blamata.
Economistii monetaristi considera ca finantarea prin datorie a unui
deficit se poate dovedi pe termen lung mai inflationista decat
finantarea prin moneda.

S-ar putea să vă placă și