Dreptul procesual civil

Orice persoana implicata intr-un diferend, pentru solutionarea acestuia poate sa apeleze in
primul rand la modalitati nejurisdictionale de rezolvare, astfel, poate sa apeleze la tranzactie,
mediere, conciliere.
Procesul civil reprezinta un mijloc de aparare atat pentru reclamant al carui drept se
consolideaza prin admiterea definitiva a cererii sale cat si pentru parat caruia I se ofera
posibilitatea sa se opuna pretentiilor adversarului sau.
Procedura civila reprezinta un asamblu de formalitati impuse unei jurisdictii pentru a
transa problema juridica ce i-a fost dedusa. Procedura civila care contine reguli atat de judecata
cat si de executare silita reprezinta doar o parte a dreptului procesual civil alaturi de jurisdictie si
de teoria actiunii civile.

Caracterele dreptului procesual civil

1. Caracter sanctionator. Intrucat conduce la solutionarea diferendelor, dreptul procesual civil
garanteaza eficacitatea si respectarea normelor de drept material.
2. Caracterul reglementar. Normele dreptului procesual civil sunt inscrise in Constitutie, in Codul
de Procedura Civila si in legi speciale.
3. Caracter formalist. Formalismul dreptului procesual civil consta in aceea ca actele de procedura
sunt supuse unor conditii de forma si trebuie sa respecte anumite termene.
4. Caracter de drept comun. Potrivit art. 2 CPC, dispozitiile acestui cod constituie procedura de
drept comun in materie civila si se aplica si in alte materii in masura in care legile care le
reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare. Desi CPC este de aplicatie generala, nu trebuie
omise prevederile art. 3 si 4 din CPC care impun aplicarea prioritara a tratatelor internationale
privind drepturile omului respectiv aplicarea prioritara a dreptului UE.

Normele dreptului procesual civil

Normele pot fi clasificate in functie de 3 criterii:
I. Clasificarea in functie de obiect:
- norme de organizare judiciara;
1 | Page

- norme de competenta;
- norme de procedura propriu zisa.
Normele de organizare judiciara au ca obiect determinarea instantelor judecatoresti si a
parchetelor de pe langa acestea, statutul judecatorilor si procurorilor in legatura cu care se
analizeaza drepturile si indatoririle acestora, incompatibilitatile si interdictiile, compunerea (nr
de judecatori) si constituirea (participarea la judecata alaturi de grefier, procuror sau magistrat
asistent, asistenti judiciari) completelor de judecata.
Normele de organizare judiciara sunt inscrise in L. 303/2004 privind statutul
judecatorului si procurorului, L. 304/2004 privind organizarea judiciara, Regulamentul de
organizare interioara al instantelor judecatoresti si in CPC in art. 41-54 (reglementeaza
incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea judecatorilor, procurorilor, magistratilor asistenti,
asistentilor judiciar, grefieri).
Normele de competenta. Acestea au ca obiect delimitarea atributiilor instantelor
judecatoresti de atributiile recunoscute altor organe de jurisdictie (competenta generala,
repartizarea pricinilor intre instante de grad diferit competenta materiala sau repartizarea
pricinilor intre instante de acelasi grad competenta teritoriala).
Sediul principal al normelor de competenta se regaseste in CPC in Cartea I Titlul 3 dar si
in legi speciale.
Normele de procedura propriu zise reglementeaza modul de judecata a actiunilor civile
si modul de punere in executare a titlurilor executorii. Sediul materiei se regaseste in CPC.
La randul lor, normele de procedura propriu zisa se impart in 3 categorii:
-

norme de procedura contencioasa care au ca obiect modul de solutionare a unei cereri atunci
cand dreptul partii este incalcat ori contestat;
norme de procedura necontencioasa care stabilesc regulile de urmat pentru rezolvarea unei cereri
atunci cand nu se invoca incalcarea sau nesocotirea unui drept;
norme de executare silita care au ca obiect regulile de urmat pentru aducerea la indeplinire a
drepturilor constatate printr-un titlu executoriu atunci cand debitorul nu isi executa de buna voie
obligatia.
Importanta acestei prime clasificari (dupa obiect). Clasificarea prezinta importanta atunci
cand se pune problema solutionarii conflictului in timp a normelor.
Astfel, normele de organizare judiciara sunt de imediata aplicare, art. 25 alin. 3 din CPC
prevazand ca daca instanta investita cu solutionarea unei cereri este desfiintata, dosarele se vor
trimite din oficiu instantei competente protrivit legii noi. Tot in acest sens, daca prin legea noua

2 | Page

se modifica compunerea sau constituirea completului de judecata procesele in curs vor fi

solutionate in noua alcatuire.
Normele de competenta. In ceea ce priveste aplicarea in timp a normelor de competenta,
legea veche supravetuieste, potrivit art. 25 alin. 2. Legea veche de competenta in vigoare la data
investirii primei instante va fi avuta in vedere si de instanta de control judiciar indiferent ca
judeca in apel sau in recurs.
Este posibil totusi ca legea noua de competenta sa fie de imediata aplicare. Se intampla
acest lucru in ipoteza desfiintarii instantei intrucat in acest caz, dosarele se vor trimite instantei
competente potrivit noii legi.
Normele de procedura propriu zisa. In privinta proceselor noi, adica a proceselor nascute
dupa intrarea in vigoare a legii noi, aplicarea in timp a noii legi de procedura este guvernata de 2
principii: principiul neretroactivitatii legii si principiul aplicarii imediata a legii noi.
In privinta proceselor in curs de judecata, normele de procedura nu mai sunt de imediata
aplicare pentru ca nu sunt incidente si proceselor aflate in curs la data intrarii lor in vigoare (art.
25 alin. 1 CPC).
Modificarea normelor de procedura in cursul desfasurarii judecatii nu are niciun efect
asupra proceselor deja incepute astfel ca legea veche de procedura ultraactiveaza adica
supravietuieste pana la solutionarea definitiva a litigiilor pornite sub imperiul ei.
Legea veche de procedura utraactiveaza si in cazul in care instanta este investita ca efect
al desfiintarii unei alte instante.
Cat priveste mijloacele de proba CPC face aplicarea legii tempus regit actum conform art.
26 din cod. Astfel, instanta apreciaza admisibilitatea si puterea doveditoare a probelor
preconstituite si a prezumtiilor legale conform legii in vigoare la data producerii sau savarsirii
faptelor juridice de dovedit.
In privinta probelor tehnice (expertiza, cercetarea la fata locului, interogatoriul) se fac
dupa legea in vigoare la momentul la care instanta se pronunta asupra admisibilitatii lor.
Din punct de vedere al administrarii lor, aceasta se face potrivit legii in vigoare la data
administrarii lor. O situatie particulara o reprezinta actele juridice, astfel in cazul in care o
anumita forma este ceruta de legea in vigoare la momentul incheierii actului pentru validitatea
acestuia si nu este respectata, actul respectiv va fi lovit de nulitate iar sactiunea nu poate sa fie
acoperita cu motivarea ca legea noua nu mai impune cerinta privitoare la forma respectiva, dupa
cum, daca la momentul intocmirii actului legea nu impunea o anumita forma, actul nu va fi
anulat pentru ca legea noua de la data judecatii impune o anumita forma pe care partile nu puteau
sa o prevada la data incheierii actului.

3 | Page

Cand formalitatea este ceruta doar pentru dovedirea actului juridic, nu se poate distinge
dupa cum legea noua mareste ori restrange posibilitatile de proba. Astfel, chiar daca legea in
vigoare la momentul judecatii nu mai prevede cerinta de forma si permite noi mijloace de proba
nu se va aplica aceasta intrucat partile de buna credinta si-au preconstituit proba potrivit cu ceea
ce le-a permis legea la data perfectarii operatiunii juridice. Daca legea noua ingreuneaza dovada
se va aplica legea veche in vigoare la momentul intocmirii actului.
Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub
care a inceput procesul.
Executarea silita se face dupa legea in vigoare la data efectuarii ei chiar daca titlul
executoriu a fost obtinut potrivit legii anterioare.
II. Clasificarea in functie de intinderea campului de aplicare. Normele de procedura se
impart in generale si speciale.
Normele generale sunt cele care se plica in toate cazurile si in orice materie, daca legea
nu prevede in mod express altfel. Ele se regasesc in principal in CPC.
Normele speciale sunt acelea care se aplica numai intr-o anumita materie express
stabilita de lege. Acestea deroga de la normele generale si sunt de stricta interpretare si aplicare,
ele neputand fi extinse prin analogie.
Norme speciale cuprinde si CPC, de exemplu potrivit art. 135, instanta competenta sa
judece conflictul va hotari in camera de consiliu fara citarea partilor pintr-o hotarare definitiva.
Textul deroga de la dreptul comun sub 2 aspecte: in primul rand, deroga de la art. 14 alin. 1 care
stabileste cu valoare de principiu ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea
sau infatisarea partilor, in al doilea rand deroga de la art. 17 conform caruia sedintele de judecata
sunt publice inafara de cazurile prevazute de lege.
Potrivit art. 144 alin. 2, hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si este definitiva.
Textul contine norme derogatorii de la dreptul comun in sensul ca hotararile judecatoresti se
motiveaza asa cum prevede art 425 alin. 1 lit. b CPC.
Alte norme speciale cuprinse in CPC regasim in Cartea a 6a intitulata proceduri speciale
care reglementeaza modul de solutionare a unor princini in procedura divortului, punerii sub
interdictie, declararii judecatoresti a mortii, partajul judiciar etc.
Importanta acestei clasificari. Aceasta clasificarea prezinta importanta atunci cand norme
de ambele categorii, generale si speciale, coexista si se aplica in acelasi timp intr-o anumita
materie, astfel apare un conflict intre norma generala si norma speciala iar pentru solutionarea lui
s-au conturat urmatoarele reguli:
a. norma speciala se aplica cu prioritate fata de norma generala,
4 | Page

b. norma generala poate sa modifice norma speciala numai in mod express,

c. in masura in care norma speciala tace, nu pevede, ea se completeaza cu norma
generala; aceasta regula nu are aplicabilitate si invers, prin urmare norma generala nu se
completeaza cu norma speciala.

III. In functie de conduita prescrisa:

a. norme imperative
b. norme dispozitive
Normele imperative sunt cele care impun partilor sau instantei o anumita actiune sau
inactiune si nu ingaduie sa se deroge de la ele.
Normele dispozitive suplinesc sau interpreteaza vointa neexprimata sau insuficient de
clar exprimata a partilor in actele lor juridice si protejeaza pretentiile unei parti ingaduind sa se
deroge de la continutul lor.
Pentru calificarea unei norme ca fiind imperativa sau dispozitiva, poate fi utilizat criteriul
expresiei folosite de legiuitor. Astfel, in aplicarea acestui criteriu, norma este imperativa atunci
cand CPC contine urmatoarele expresii: instanta nu poate hotari, cererea de chemare in judecata
este nula, necompetenta este de ordine publica, instanta este obligata, trebuie sa cuprinda,
trebuie, nu pot etc.
Norma este dispozitiva atunci cand sunt folosite expresii: cu acordul partilor, partile pot
sa exercite drepturile, partile pot conveni, paratul poate, partile sunt de acord etc.
Nu in toate cazurile acest criteriu este suficient pt calificarea unei norme si de aceea se
apeleaza la un al doilea criteriu, respectiv acela al finalitatii textelor. Folosirea acestui criteriu
conduce la concluzia ca au caracter imperativ acele norme care in finalitatea lor depasesc
interesul personal al partilor si urmaresc asigurarea distribuirii procesului, dimpotriva au caracter
dispozitiv normele care ocrotesc interesul partilor.
Reguli de interpretare din punct de vedere al finalitatii. Normele de organizare judiciara
au caracter imperativ pentru ca aspectele pe care le reglementeaza nu pot sa fie lasate la
aprecierea partilor, nu este cu putinta ca partile sa decida asupra compunerii completului de
judecata, partile nu pot hotari sa faca parte din complet un judecator incompatibil pentru
motivele prevazute la art. 41. Din interpretarea per a contrario a art. 45, inseamna ca norma care
reglementeaza incompatibilitatea pentru motivele prevazute la art. 42 este dispozitiva.
Prin exceptie de la caracterul imperativ al normelor de organizare judiciara, normele care
reglementeaza recuzarea au caracter dispozitiv (art. 44 alin. 1).
5 | Page

Normele de competenta sunt de ordine publica, cele de competenta generala, materiala si

teritoriala exclusiva, in schimb competenta teritoriala neexclusiva este reglementata prin norme
dispozitive (art. 129 alin 2, 3).
Normele de procedura propriu zisa au caracter imperativ atunci cand determina ordinea
fireasca a judecatii potrivit etapelor si fazelor pe care le parcurge procesul civil sau atunci cand
stabilesc principiile fundamentale ale procesului civil. Ex. au caracter imperativ normele din cod
care stabilesc accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil in termen optim si previzibil,
legalitatea, egalitatea, buna credinta, dreptul la aparare. De asemenea, au caracter imperativ
normele din cod care prevazut obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile sau continutul
hotararii judecatoresti etc. Dimpotriva au caracter dispozitiv normele care stabilesc facilitati
pentru parti, de ex. posibilitatea partilor de a chema in garantie o alta persoana sau posibilitatea
partilor de a fi reprezentate in proces prin mandatar avocat sau mandatar neavocat, normele care
prevad posibilitatea partilor de a beneficia de asistenta juridica gratuita etc.
Importanta acestei clasificari. Partile nu pot conveni sa se abata de la normele imperative
dar se pot intelege sa deroge de la normele dispozitive.
Incalcarea normei imperative cu nulitatea absoluta, decadere sau perminare.
Incalcarea normelor dispozitive se sanctioneaza cu nulitatea relativa.
Partile nu port acoperi prin vointa lor viciile unui act de procedura savarsit cu incalcarea
normelor imperative si nici nu pot renunta la dreptul de a invoca nesocotirea unei asemenea
norme, in schimb partile pot renunta la dreptul de a invoca nulitatea relativa.
Partile pot invoca incalcarea normei imperative alaturi de procuror sau instanta din oficiu,
in vreme ce incalcarea normei dispozitive se pot invoca de partea interesata.
Nerespectarea normei imperative poate fi invoca in orice stare a judecatii chiar direct in
apel sau recurs daca legea nu prevede altfel. In schimb, incalcarea normei dispozitive poate
invocata numai intr-un anumit termen. Astfel, pentru neregularitatile savarsite pana la inceperea
judecatii nulitatea relativa trebuie invocata prin intampinare sau daca intampinarea nu este
obligatorie la primul termen de judecata; pentru neregularitatile savarsite in cursul judecatii
nulitatea relativa trebuie invocata la termenul la care s-a savarsit neregularitatea sau daca partea
nu este prezenta, la termenul de judecata imediat urmator si inainte de a se pune concluzii pe
fond. In principiu, nulitatea relativa nu poate fi invocata pentru prima oara inaintea instantei de
control judiciar, totusi daca neregularitatea s-a savarsit la ultimul termen de judecata atunci
incalcarea normei dizpozitive poate consituti motiv de apel sau recurs.
Procesul civil, faze si etape.

6 | Page

Procesul civil

Procesul civil reprezinta activitatea desfasurata de instanta, de parti, de organe de

excutare, de alte persoane si organe care participa la infaptuirea justitiei in pricinile civile in
vederea realizarii ori stabilirii drepturilor si intereselor legitime deduse judecatii si executarii
silite a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii in conditiile legii.
Fazele si etapele procesului civil
Fazele procesului
Faza judecatii si faza executarii silite
Faza judecatii cuprinde judecata in prima instanta si judecata in caile de atac.
Judecata in prima instanta cuprinde la randul ei mai multe etape: cercetarea procesului,
etapa dezbaterii in fond a procesului.
In prima etapa, care se desfasoara in camera de consiliu se indeplinesc acte de procedura
din oficiu sau la cerea partilor necesare pt pregatirea dezbaterii fondului. Astfel, in aceasta etapa,
instanta va rezolva exceptii, va examina cererile de interventie, va dispune masuri asiguratorii, va
incuviinta probe. Dupa ce judecatorul se socoteste lamurit, prin incheiere declara incheiata
cercetarea judecatoreasca si fixeaza termen pentru dezbaterea fondului in sedinta publica.
La deschiderea dezbaterilor asupra fondului, daca partile declara ca nu mai au alte cereri,
ca nu mai sunt alte incidente de rezolvat presedintele completului va da cuvantul partilor pt a-si
sustine cererile, respectiv apararile. Cand considera ca au fost lamurite toate imprejurarile de fapt
si de drept ale cauzei, presedintele inchide dezbaterile. Dupa acest moment urmeaza etapa
deliberarii si pronuntarii hotararii.
Deliberarea are loc numai in secret si la ea iau parte numai membri completului de
judecata in fata carora s-au pus concluziile. In ce priveste pronuntarea hotararii, aceasta se face
in sedinta publica la locul unde s-au desfasurat dezbaterile, de catre presedinte sau de catre un
judecator membru al completului care va citi minuta indicand si calea de atac ce poate fi folosita
impotriva hotararii.
In cazul in care se amana pronuntarea, presedintele odata cu anuntarea termenului la care
a fost amanata pronuntarea poate stabili ca pronuntarea hotararii se va face prin punerea la
dispozitia partilor a solutiei prin mijlocirea grefei.
Se finalizeaza astfel judecata in prima instanta.
7 | Page

Urmeaza etapa cailor de atac ce poate fi declansata de partea nemultumita de hotararea

pronuntata.
Calea ordinara de atac este apelul iar caile extraordinare sunt recursul, contestatia in
anulare si revizuirea. Se incheie astfel prima faza a procesului civil, judecata.
A doua faza, executarea silita. Exista atunci cand hotararea judecatoreasca sau un alt titlu
executoriu poate fi pus in executare iar debitorul nu-si executa de buna voie obligatia.
Nu este obligatoriu ca procesul civil sa parcurga ambele faze. Astfel, va lipsi faza
judecatii atunci cand creditorul pune in executare un alt titlu executoriu decat o hotarare
judecatoreasca. Pe de alta parte, poate sa lipseasca faza executarii silite atunci cand debitorul isi
executa de buna voie obligatiile din titlul executoriu sau cand hotararea nu este susceptibila de
executare silita.
Este posibil sa lipseasca etapele procesului, de ex. va lipsi etapa dezbaterilor in fond
atunci cand reclamantul renunta la judecata sau la dreptul pretins. Poate sa lipseasca etapa cailor
de atac daca partea carea a pierdut procesul nu a ataca hotararea.

Principiile fundamentale ale procesului civil

1. Principiul liberului acces la justitie
Art. 21 Constituie, art. 5 CPC, art. 6 din L. 304/2004 privind organizararea judiciara.
Toate obligatiile cuprinse in art. 5 CPC stabilite in sarcina judecatorului contureaza
principiul liberului acces la justitie. Astfel, judecatorii au obligatia de a primi si de a solutiona
orice cerere de competenta instantelor judecatoresti, niciun judecator nu va putea sa refuze sa
judece pe motiv ca legea nu e clara, nu prevede ori ca e incompleta.
Accesul liber la justitie nu poate fi considerat ingradit prin stabilirea unor taxe judicare de
timbru fiind normal ca justitiabilii, cei care trag un folos din activitatea desfasurata de instanta sa
contribuie la acoperirea cheltuililor aferente. Cu toate acestea, taxa judiciara de timbru intr-un
cunatum exagerat in raport cu valorea obiectului cererii sau alte chetuieli de judecata
disproportionate fata de posibilitatile financiare al reclamantului poate constitui o descurajare in
fapt a liberului acces la justitie.
Din dispozitiile art. 5 CPC rezulta ca judecatorul este obligat sa primeasca si sa
solutioneze orice cerere de competenta instantelor iar imprejurarea ca au fost primite cereri in
privinta carora s-a stabilit ulterior ca nu sunt de competenta instantelor judecatoresti, nu
inseamna ca judecatorul trebuie sa le si primeasca atunci cand se constata inca de la depunerea
lor ca nu intra in atributiunea instantelor.
8 | Page

Pe de alta parte, daca legea nu prevede, este neclara sau incompleta pentru solutionarea
procesului se va recurge la uzante, iar daca nu exista, se va apela la metoda analogiei si in cele de
urma se va putea apela la principiile generale ale dreptului avand in vedere toate circumstantele
si tinand seama de toate cerintele echitatii.
In conturarea aceluiasi principiu, este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii
general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt deduse judecatii.
Acest text nu este nescocotit prin faptul ca art. 480 alin. 3 Teza finala stabileste ca
dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta de apel precum si necesitatea administrarii
unor probe sunt obligatorii pt judecatorii fondului si nici de prevederile similare ale art. 501 alin.
1 care dispun ca in caz de casare hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept
dezlegate sunt obligatorii pt judecatorii care judeca fondul. In ambele cazuri, judecatorii instantei
superioare vor arata in concret problema de drept care a primit o interpretare sau aplicare gresita,
instanta de control judiciar nu impune judecatorilor fondului dispozitii de aplicare generala.
De asemenea, art. 5 alin. 4 nu este in contradictie nici cu dispozitiile care reglementeaza
recursul in interesul legii sau darea unei hotarari pt dezlegarea unor probleme de drept, intrucat
in aceste doua cazuri judecatorii nu legifereaza ci interpreteaza doar chestiunea de drept ce a
primit o solutionare neunitara din partea instantelor judecatoresti.
2. Principiul dreptului la un proces echitabil in termen optim si previzbil
Sediul materiei se gaseste in art. 6 CPC, art. 6 CEDO.
Acest principiu nu implica in toate cazurile parcurgerea dublului grad de jurisdictie, legea
procesuala neconsacrand acest principiu.
Faptul ca in conceptia CPC hotararile sunt supune ca regula, apelului si numai in mod
exceptional recursului, nu poate conduce la o alta concluzie. Dublul grad de jurisdictie nu are
valoare de principiu fundamental.
De asemenea, acest principiu nu presupune nici accesul in toate cazurile la toate caile de
atac.
Referitor la sintagma termen optim si previzibil, termenul rezonabil/optim este o limita
de timp sub care daca se coboara se poate vorbi de o incalcare a CEDO.
Pentru ca solutionarea cauzei sa aiba loc in termen optim si previzibil cunoscut de parti,
instanta, printre altele, va estima durata de cercetare a procesului tinand cont de imprejurarile
cauzei.
Alte masuri pe care le poate lua judecatorul in acest scop: fixeaza termene scurte de
judecata, chiar de la o zi la alta, judecatorul verifica procedurile de citare si de comunicare
dispuse pt fiecare termen, atunci cand constata ca desfasurarea normala a procesului este
9 | Page

impiedicata din vina reclamantului prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii
potrivit legii, judecatorul poate suspenda judecata aratand in incheiere care anume obligatii nu au
fost respectate.
Pentru faza executarii silite, acest principiu rezulta din rolul activ pe care trebuie sa-l aiba
executorul judecatoresc.
Acest principiu, stabileste pt judecator si o serie de limitari, sub aspectul termenelor in
care pot fi savarsite anumite acte de procedura
3. Principiul legalitatii
Este reglementat in art. 7 CPC si presupune:
-

justitia se infaptuieste in numele legii iar judecatorii sunt independenti si se supun numai legii,
astfel judecatorii trebuie sa respecte atat dispozitiile de drept material cat si cele de drept
procesual alaturi de cele privind organizarea si functionarea instantelor;
justitia se infaptuieste prin ICCJ si celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, fiind interzisa
infiintarea de instante extraordinare;
competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt stabilite numai de lege;
compunerea si constituirea completului de judecata se face potrivit dispozitiilor legale;
impotriva hotararilor judecatoresti se pot exercita caile de atac prevazute de lege;
judecatorul insusi are obligatia de a respecta dispozitiile legii privind realizarea drepturilor si
indeplinirea obligatiilor partilor din proces.

4. Principiul egalitatii partilor in fata justitie

Egalitatea partilor presupune urmatoarele:
-

judecarea proceselor trebuie sa se realizeze pentru toti cetatenii de catre aceleasi organe si
potrivit acelorasi reguli de procedura. Faptul ca legiuitorul a creat organe de jurisdictie
specializate ori a instituit reguli speciale de procedura nu incalca egalitatea partilor intrucat
respectivele organe solutioneaza toate diferendele care intra in competenta sa fara nicio
discriminare din punct de vedere al partilor;
in cursul solutionarii unui proces fiecarei parti trebui sa I se recunoasca vocatia la aceleasi
drepturi.

5. Principiul disponibilitatii
Este reglementat in art. 9 CPC si consta in posibilitatea partilor de a dispune de obiectul
procesului adica in sens material dar si mijloacele de aparare in sens material.

In continutul acestui principiu intra mai multe drepturi:

10 | P a g e

a. dreptul persoanei interesate de porni sau nu procesul civil. Ca regula, instanta civila nu se
sesiseaza din oficiu ci este la alegerea partilor . Procesul civl se declanseaza printr-o cerere de
chemare in judecata de catre partea care are o pretentie impotriva unei alte persoane.
In procesul civil, disponibilitatea nu este absoluta, legiutitorul recunoscand calitate
procesuala activa si altor persoane sau organe decat titularul dreptului. Cu titlu de ex, procurorul
poate porni orice actiune civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si
intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor precum
si in alte cazuri expres prevazute de lege.
La randul sau, si instanta poate sa actioneze din oficiu in procesul civil cu consecinta
limitarii disponibilitatii. De ex., in procesul de divort, daca sotii au copii minori, instanta se va
pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti precum si asupra contributiei parintilor la
cheltuielile de crestere si educare a copiilor chiar daca acest lucru nu a fost cerut prin cerere;
instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort potrivit
CC.
b. dreptul de a determina obiectul si limitele procesului.
Obiectul procesului este determinat de pretentiile cererii de chemare in judecata, cererea
reconventionala, cererile de interventie. Instanta este obligata sa se pronunte asupra a tot ceea ce
s-a cerut fara insa a depasi limitele investirii, inafara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Asadar, judecatorul nu poate chiar cu respectarea principiului contradictorialitatii sa schimbe
obiectul stabilit de parti prin cererile lor.
Cu toate acestea, daca formularile cuprinse in cereri sunt improprii si nu se poate stabili
exact obiectul, instanta are obligatia sa ceara partii sa faca precizarile necesare.
Daca instanta il obliga pe parat la plata unei sume mai mici decat cea solicitata de
reclamant prin cerere nu inseamna nesocotirea principiului disponibilitatii ci inseamna ca din
probe, paratul datoreaza numai aceasta suma, deci nu inseamna ca instanta acorda mai putin
decat s-a cerut. A acorda mai putin decat s-a cerut inseamna a lasa nesolutionat un capat de
cerere.
Limitele apararii sunt fixate de parat prin intampinare. De asemenea, instanta nu este
tinuta de temeiul juridic al cererii, judecatorul putand sa dea sau sa restabileasca calificarea
juridica a actelor si faptelor deduse judecatii chiar daca partile le-au dat o denumire gresita. Prin
urmare, cu respectarea principiilor contradictorialitatii si dreptului la aparare, instanta dupa ce
pune in discutie acest aspect poate sa se schimbe temeiul juridic dat de parti actelor si faptelor
deduse judecatii.. Cu toate acestea, judecatorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic
in cazurile in care partile in virtutea unui acord expres privind drepturile lor au stabilit calificarea
juridica si motivele de drept asupra carora au inteles sa limiteze dezbaterile daca astfel nu se
incalca drepturile sau interesele legitime ale altora.
11 | P a g e

Sub aspectul sferei subiective a procesului, judecatorul poate dispune introducerea in

cauza a altor persoane in conditiile legii. In privinta partilor, acestea pot largi cadrul procesual
initial prin formularea cererilor de interventie fortata, respectiv chemarea in judecata a altor
persoane, chemarea in garantie, aratarea titularului drepturilor. La randul lor, tertii pot solicita
intervenirea intr-un proces deja inceput in baza cererilor de interventie voluntara.
c. dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv, dreptul de achiesare si dreptul de a
incheia o tranzactie
Astfel, renuntarea la judecata sau la dreptul subiectiv poate sa provina numai de la
reclamant. Achiesarea provine de la parat iar tranzactie provine de la ambele parti.
Sunt situatii in care dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv nu poate fi
exercitat, de ex. in actiunile privitoare la filiatie nu se poate renunta.
Un alt aspect al disponibilitatii vizeaza posibilitatea instantelor de a cenzura aceste acte
de dispozitie ale partilor in sensul ca instanta in baza rolului activ are obligatia de a verifica
actele de dispozitie ale partilor si sa nu le dea curs continuand judecata daca apreciaza ca
urmaresc incalcarea unor norme imperative, fraudarea intereselor partilor sau ale unei parti etc.
d. dreptul de a ataca sau nu hotararea pronuntata prin intermediul cailor de atac
Astfel, partea care pierde procesul poate sa ceara reformarea sau retractarea hotararii prin
intermediul cailor de atac. Tot astfel, in aplicarea disponibilitatii, aceeasi parte poate sa declare in
mod expres ca renunta la calea de atac sau tacit, recunoastere care sa rezulte din acte sau fapte
precise care exprima intentia partii de a achiesa la hotarare.
In aplicarea disponibilitatii, partea care a exercitat calea de atac, poate sa renunte ulterior
la judecarea ei.
Partea nemultumita de o hotarare poate sa o atace fie in intregime cu privire la solutia
data tuturor capetelor de cerere fie partial numai cu privire la alte aspecte. In acest caz, instanta
de control judiciar cerceteaza legalitatea ori temeinicia hotararii numai in raport cu ceea ce s-a
criticat.
O limitare a disponibilitatii este data de dreptul procurorului de a exercita caile de atac
impotriva hotararilor pronuntate in cazurile in care a avut calitate procesuala activa chiar daca nu
a exercitat actiunea civila precum si atunci cand a participat la judecata in conditiile legii.

e. dreptul de a cere executarea titlurilor executorii

12 | P a g e

Daca partea care a pierdut procesul nu-si indeplineste de buna voie obligatia cuprinsa in
titlul executoriu, creditorul are dreptul de a cere executarea silita a respectivului titlu.
Si acest acespect al disponibilitatii este limitat de dreptul procurorului de a cere punerea
in executare a oricaror titluri executorii emise in favoarea minorilor, persoanelor puse sub
interdictie si disparutilor.
6. Principiul privitor la faptul ca partilor le revin obligatii in desfasurarea procesului
Art. 10 CPC.
In aplicarea acestui principiu, partile au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in
conditiile stabilite de lege, in ordinea prevazuta de lege si in termenele stabilite de lege.
De asemena, partilor le revin obligatia de a-si proba pretentiile si apararile, de a contribui
la desfasurarea procesului fara intarziere urmarind finalizarea acestuia.
Daca o parte detine un mijloc de proba, judecatorul poate la cererea celeilate parti sau din
oficiu sa dispuna infatisarea acestuia sub sanctiunea platii de amenzi judiciare. De retinut ca
sanctiunile pt nerespectarea actiunilor partilor in procesul civil se regasesc in diverse texte care
reglementeaza cu valoare de principiu respectiva obligatie.
7. Principiul potrivit caruia tertii au obligatia sa sprijine realizarea justitie
Astfel, nu doar partile ci si tertii sau obligatii in desfasurarea unui proces civil, obligatiile
tertilor urmand a fi apreciate de la caz la caz in functie de conditiile prevazute de lege. Art. 11
CPC nu stabileste o obligatie generala in sarcina tuturor persoanelor straine de proces ci vizeaza
persoanele ce vor fi determinate in concret de la caz la caz.
Tertul ar putea sa refuze indeplinirea obligatiei de a sprijini justitia in cazurile prevazute
de lege, de ex. autoritatea sau institutia detinatoare poate refuza transmiterea inscrisului solicitat
daca acesta vizeaza ordinea publica, siguranta nationala sau relatiile diplomatice.
Cel care, fara un motiv legitim se sutrage de la obligatia de a sprijini justitia poate fi
constrans sa o indeplineasca prin aplicarea unei amenzi judiciare si daca este cazul a unor daune
interese, de ex. poate fi apreciat un motiv intemeiat faptul ca prezentarea inscrisului ar fi prea
constisitoare.

8. Principiul potrivit caruia partile sunt obligate in exercitarea drepturilor si indeplinirea

obligatiilor procesuale sa actioneze cu buna credinta

13 | P a g e

Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna credinta potrivit scopului in vederea

caruia au fost recunoscute de lege si fara a se inclaca dreptul altei parti.
Conditii pentru ca drepturile sa fie exercitate cu buna credinta, nu abuziv:
-

sa fie exercitate cu buna credinta;

sa fie exercitate potrivit scopului prevazut de lege;
sa nu se afecteze drepturile unei alte persoane.
Actionarea in justitie a altei persoanei in temeiul art. 21 Constitutie ca expresie a liberului
acces constituie un drept iar exercitiul acestui drept in virtutea principiului disponibilitatii este
liber.
Exercitarea acestui drept, insa, fara un interes legitim constituie un abuz de drept care
trebuie sanctionat, insa nu orice cerere de chemare in judecata care se respinge presupune ca
reclamantul a actionat abuziv ci doar ca acesta nu si-a evaluat in mod corespunzator sansele de
castig.
Va fi considerat abuziva doar actiunea pornita din rea credinta sau dintr-o eroare grava ce
o apropie de dol cu intentia de a produce o paguba materiala sau morala.
Partea care isi exercita drepturile procesuale in mod abuziv raspunde pentru prejudiciile
materiale si morale cauzate putand fi obligata potrivit legii si la plata unei amenzi judiciare. In
acest caz nu se poate sustine ca partea este supusa unei duble sanctiuni, cele doua pot fi cumulate
intrucat despagubirea se stabileste in favoarea partii prejudiciate iar amenda in favoarea statului.
Ex. de exercitiu abuziv al drepturilor procesuale poate fi invocarea cu rea credinta a
exceptiei de neconsitutionalitate sau formularea unei cereri de sesizarea a CJUE.

5.11.2014
9. Principiul dreptului la aparare
Sediul materiei este art. 13 din CPC si art. 24 din Constitutie.
O componenta a dreptului la aparare o constituie faptul ca partea nu isi poate inrautatii in
propria cale de atac situatia daca prin lege nu se prevede altfel. Prin exceptie de la aceasta regula,
amintim urmatoarele:
-

Exceptia autoritatii de lucru judecat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a
procesului chiar si inaintea instantei de recurs.

14 | P a g e

Apelantului nu I se poate crea in propria cale de atac o situatie mai rea decat aceea din hotararea
atacata cu exceptia cazului in care consimte express la aceasta sau in cazurile anume prevazute
de lege.
Dreptul de aparare este inscris si printr-o serie de dispozitii ale CPC, astfel, instanta nu
poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea lor afara de cazul in care legea
prevede altfel; partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util motivele de fapt si de
drept pe care isi intemeiaza pretentiile respectiv apararile; cererile de interventie se comunica
partilor initiale; partile propun probe prin cererea de chemare in judecata respectiv intampinare;
presedintele completului este obligat sa dea cuvantul partilor stabilind ordinea in care pun
concluzii etc.
Realizarea dreptului la aparare este asigurata in procesul civil si prin posibilitatea ca
partea sa isi angajeze un avocat.
O alta garantie a dreptului la aparare este reprezentata de posibilitatea de a beneficia de
ajutor public judiciar.
De retinut ca obligativitatea partilor de a-si formula si sustine cererile de in recurs
numai prin avocat reglementata de art. 13 alin. 2 CPC a fost declarat neconstituionala prin
decizia 462/2014.
Dreptul de aparare este asigurat si prin faptul ca judecatorul are posibilitatea de a dispune
infatisarea partilor in persoana chiar daca acestea sunt reprezentate. Este asigurat prin obligarea
apelantului de a depune raspuns la intampinarea intimatului precum si a intimatului de a depune
intampinare fata de motivele de apel; prin faptul ca presedintele completului nu poate schimba
ordinea prevazuta de lege pentru darea cuvantului partilor; prin faptul ca judecatorul verifica
legalitatea procedurii de citare a partilor; prin faptul ca judecatorul are obligatia de a motiva
solutiile pe care le pronunta; prin faptul ca judecatorul are posibilitatea de a cenzura onorariile
avocatilor atunci cand acestea sunt vadit disproportionate in raport cu valoarea sau complexitatea
pricinii sau cu munca desfasurata de avocat.

10. Principiul contradictorialitatii

Este reglementat in art. 14 CPC.
Presupune ca judecatorul trebuie sa asculte deopotriva pe cel care a sesizat instanta cat si
pe cel care se apara.
15 | P a g e

Fiecarei parti trebuie sa I se dea posibilitatea sa isi exprime punctul de vedere asupra
chestiunilor de fapt sau de drept invocate de partea adversa sau de instanta din oficiu, de a lua
cunostinta si de a discuta si combate probele celelilate parti in scopul aflarii adevarului si
pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.
Partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util, direct sau prin intermediul
instantei motivele de fapt si de drept, mijloacele de proba astfel incat fiecare sa-si poata organiza
apararea.
In ce priveste comunicarea realizata prin intermediul instantei, CPC a prevazut reguli noi
la primirea cererii de chemare in judecata si a intampinarii stabilind ca nu se va fixa primul
termen de judecata decat dupa comunicarea reciproca a acestora. Numai raspunsul la
intampinarea nu se comunica, reclamantul urmand sa ia cunostinta de acesta de la dosarul cauzei.
Partile au obligatia de a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si apararile lor
in mod corect si complet fara a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Partile au
dreptul de a-si exprima un punct de vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse cu privire la
imprejurari relevante cauzei.
Pentru respectarea principiului, partile nu trebuie sa se infatiseze personal in fata
instantei. Chemarea acestora in fata instantei este necesara doar pentru a se incerca de catre
judecator impacarea lor.
De asemenea, pentru respectarea constradictorialitatii nu este necesar sa se infatiseze in
instanta toate partile. Pot lipsi, de asemenea, toate partile, judecata putand sa aiba loc in lipsa
daca cel putin una dintre ele a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Uneori, legiuitorul datorita urgentei a inteles sa inlature contradictorialitatea in mod
expres: solutionarea conflictului de competenta se face fara citarea partilor, preschimbarea
termenului de judecata se face fara citarea partilor, cererea de asigurare a probelor poate fi facuta
si fara citarea partilor, contestatia privind tergiversarea procesului se judeca fara citare,
pronuntarea unei hotarari pentru dezlegarea unei chestiuni de drept se face fara citare.
De retinut ca si pentru faza executarii silite legiuitorul a prevazut in unele cazuri
inlaturarea contradictorialitatii.
Principiul contradictorialitatii presupune ca el se aplica atat in litigiile dintre particulari
cat si in relatia cu statul sau cu autoritatile publice.
Contradictorialitatea mai presupune si posibilitatea ce trebuie recunoscuta avocatilor de a
se prezenta in instanta si de a-si sustine cererile inaintea judecatorului. Cu toate acestea, instanta
nu este obligata sa amane cauza pana la infatisarea avocatului. Art. 222 alin. 2 prevede in mod
clar ca amanarea judecatii pentru lipsa de aparare poate fi dispusa doar la cererea partilor in mod
exceptional pentru motive temeinice si neimputabile partii sau reprezentatului acestuia.
16 | P a g e

Aceleasi considerente urmeaza sa fie avute in vedere si pentru parti, astfel, partile pot sasi exercite drepturile procedurale personal ori prin reprezentant, reprezentare ce poate fi legala,
conventional sau judiciara.
Principiul contradictorialitatii este reglementat printr-o serie de dispozitii procedurale, de
ex.: cererile de interventie se comunica partilor initiale; instanta nu poate hotari asupra unei
cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor daca legea nu prevede altfel; judecatorul da
cuvantul mai intai reclamantului apoi paratului urmat de celelalte parti din proces, procurorul
vorbeste ultimul cu exceptia cazului in care a pornit actiunea civila; judecatorul este in drept sa le
ceara partilor explicatii orale sau in scris, sa puna in dezbatearea acestora orice imprejurari de
fapt sau de drept chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare; judecatorul poate sa
administreze probele pe care le considera necesare; judecatorul are obligatia de a motiva
incheierea de incuviintare a probelor; hotararea se va comunica partilor in copie chiar daca
aceasta este definitiva intrucat hotararea definitiva poate fi atacata prin intermediul cailor
extraordinare de revizuire si contestatie in anulare.
Principiul contradictorialitatii este respectat si in faza executarii silite.
Acest principiul este respectat si prin faptul ca judecatorul caruia I s-a repartizat cererea
verifica regularitatea acesteia iar cand cererea nu indeplineste conditiile prevazute de lege va
emite o adresa catre reclamant punandu-I in vedere sa le complineasca in termen de 10 zile de la
comunicare.
In partea finala a hotararii judecatorul va arata daca hotararea este executorie, daca este
supusa vreunei cai de atac ori este definitive, va purta mentiunea ca s-a pronuntat in sedinta
publica sau in camera de consiliu, va purta numele si semnaturile membrilor completului de
judecata.
Cand hotararea este supusa apelului sau recursului se va arata si instanta la care trebuie
depusa calea de atac.
Acest principiu mai presupune ca instanta nu isi va intemeia hotararea decat pe motivele
de fapt si de drept sau pe mijloacele de proba care au fost supuse in prealabil dezbaterii
contradictorii.
Faptul ca art. 14 CPC nu reglementeaza in mod express o sanctiune pentru nerespectarea
principiului contradictorialitatii nu inseamna ca asemenea masuri nu vor fi dispuse in functie de
situatia concreta din dosar si de alte dispozitii legale incidente.

11. Principiul oralitatii

Sediul materiei art. 15 CPC.
17 | P a g e

Procesele se dezbat oral cu exceptia cazului in care legea dispune altfel sau cand partile
solicita express instantei de judecata ca judecata sa se faca numai pe baza actelor aflate la dosar.
Oralitatea presupune purtarea unui dialog intre parte si judecator.
Acest principiu este consacrat si in alte texte ale codului si anume: declaratia de abtinere
a judecatorului poate fi facuta si verbal; cererea de recuzare poate fi formulata si verbal; dreptul
de reprezentare poate fi dat si prin declaratie verbala facuta in instanta si consemnata in
incheierea de sedinta; declaratiile verbale ale partii facute in sedinta in conditiile art. 204 alin. 2
nu vor fi comunicate partii adverse ci doar vor fi trecute in incheierea de sedinta.
De la principiul oralitatii exista 2 categorii de exceptii:
-

Cand partile solicita instantei in scris sau verbal ca judecata sa se faca numai pe baza actelor
depuse la dosar. Cu toate acestea, judecatorul poate impune prezenta partilor daca o aprecieaza
necesara;
In cazul in care legea prevede altfel.
Sanctiunea nerespectarii principiului oralitatii este nulitatea hotararii in conditiile art. 175
alin. 1 CPC, daca se face dovada ca s-a produs o vatamare ce nu poate fi altfel inlaturata.
12. Principiul nemijlocirii
Presupune obligatia instantei de a cerceta direct si nemediat toate elementele care
intereseaza dezlegarea cauzei.
Art. 261 alin. 1 CPC arata ca administrarea probelor se face inaintea instantei de judecata.
Exceptii de la acest principiu:

In cazul declararii necompetentei, dovezile administrate in fata instantei necompetente raman

castigate cauzei si instanta competenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive
temeinice;
Cand se face o noua cerere de chemare in judecata partile pot folosi probele administrate in
cursul judecarii cererii permiate anterior;
In materie de stramutare, hotararea prin care se admite cererea de stramutare va arata in ce
masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate;
Comisia rogatorie;
In cazul asigurarii dovezilor.

13. Principiul publicitatii

18 | P a g e

Art. 17 CPC.
Sedintele de judecata sunt publice inafara de cazurile in care legea prevede altfel.
Publicitatea ii protejeaza pe justitiabili contra judecatii secrete si arbitrariului.
Elementele din care este constituita publicitatea: stabilitatea locului unde instantele isi
desfasoara activitatea, fiecare instanta avand un sediu stabil si recunoscut; periodicitatea
sedintelor de judecata la ora si zilele fixate; afisarea listelor proceselor ce se dezbat in fiecare
sedinta de judecata; accesul liber la sedinta; pronuntarea hotararii in sedinta publica.
De la acest principiu exista si exceptii, astfel:
-

Etapa de cercetare a procesului se desfasoara in camera de consiliu;

Cu referire la dezbaterile in fond, partile pot conveni ca acestea sa aiba loc in camera de consiliu;
Dezbaterea fondului poate sa se desfasoare fara prezenta publicului in cazul in care altfel s-ar
aduce atingere moralitatii, ordinii publice, intereselor minorilor, vietii private a partilor ori
intereselor justitiei.
Nerespectarea principiului atrage sanctiunea nulitatii neconditionata de vatamare.
14. Principiul desfasurarii procesului in limba romana
Art. 18 CPC si art. 128 din Constitutie.
Posbilitatea de folosire in procesul civil a traducatorului respectiv a interpretului este
prevazuta de art. 225 CPC.
Intrucat actele de procedura se intocmesc numai in limba romana, partea care nu intelege
limba romana nu poate invoca o incalcare a dreptului la aparare pe motiv ca a primit o citatie in
limba romana. In acest caz, instanta va trebui sa se asigure ca partea a avut timp suficient la
dispozitie pentru a face traducerea si a-si prelungi apararea, in caz contrar va amana judecata.

15. Principiul continuitatii completului de judecata

Art. 19 CPC.
Continuitatea presupune ca aceiasi judecatori vor face parte din complet la toate
termenele de judecata in etapa procesuala in care se afla cauza.
Schimbarea compunerii completului de judecata se poate face doar pentru motive
temenice precum abtinerea, recuzarea, concedii medicale, promovarea la o alta instanta,
delegare, detasare, transfer etc.

19 | P a g e

16. Principiul privitor la incercarea de impacare a partilor

Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin 2 modalitati fie
prin mediere potrivit legii speciale a medierii, fie prin conciliere in tot cursul procesului.
In cazul in care litigiul s-a solutionat prin mediere, instanta va pronunta la cererea partilor
o hotarare de expedient prin care va lua act de intelegerea acestora.
In vederea impacarii partilor, judecatorul are dreptul sa dispuna infatisarea personala a
partilor chiar daca ele sunt reprezentate.
17. Principiul rolului activ al judecatorului in aflarea adevarului
Acest principiu se manifesta sub urmatoarele aspecte:
Judecatorul este in drept sa ceara partilor explicatii oral sau in scris, sa puna in dezbaterea
lor orice imprejurari de fapt sau de drept chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in
intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare precum si orice alte
masuri prevazute de lege chiar daca partile se impotrivesc.
Judecatorul poate dispune introducerea in cauza a altor persoane in conditiile prevazute
de lege.
Judecatorul da calificarea juridica corecta a actelor si faptelor deduse judecatii chiar daca
partile le-au dat o alta denumire. In acest caz, insa, judecatorul este obligat sa puna in discutia
contradictorie a partilor calificarea juridica corecta. In niciun caz, judecatorului nu i se poate
reprosa ca a respins actiunea reclamantului si ca nu s-a pronuntat pe un alt temei de drept decat
cel indicat de reclamant.
Dispozitia care spune ca judecatorul califica corect cererera nu este o obligatie ci instituie
o alta facultate a acestuia.
Judecatorul poate sa ia masuri pentru pregatirea judecatii.
Judecatorul fixeaza primul termen de judecata si termenele urmatoare.
Judecatorul ordona masurile necesare judecarii cauzei.
Judecatorul poate invoca din oficiu incalcarea normelor imperative.
Judecatorul staruie prin orice mijloce pentru aflarea adevarului.
Judecatorul poate urmari atenuarea unor dispozitii legale mai restrictive prin aplicarea
altora.

20 | P a g e

18. Principiul respectului cuvenit justitiei

Cei prezenti la sedinta se judecata sunt datori sa manifeste respectul cuvenit fata de
instanta si sa nu tulbure buna desfasurare a sedintei de judecata.
Presedintele vegheaza ca ordinea si solemnitatea sedintei sa fie respectate putand lua in
acest sens orice masura prevazuta de lege. Astfel, daca nu mai este loc in sala presedintele le
pune in vedere celor care depasesc nr locurilor sa paraseasca sala de judecata; nimeni nu poate sa
intre in sala cu arme cu exceptia celor care le poarta in exercitarea serviciului pe care il
indeplinesc.
Persoanele care iau parte la sedinta trebuie sa aibe o purtare cuviincioasa si tinuta la fel.
Presedintele poate atrage atentia oricarei alte persoane care tulbura sedinta sa respecte
ordinea si buna cuviinta.
Minorii pot fi indepartati din sala.
Cand cel care tulbura sedinta este chiar aparatorul partii presedintele il poate chema la
ordine si daca din cauza atitudinii lui desfasurarea procesului nu poate continua, procesul se va
amana.
19. Obligatia respectarii principiilor fundamentale
Judecatorul are indatorirea el insusi sa asigure respectarea si sa respecte el insusi
principiile fundamentale ale procesului civil. In cazul incalcarii principiilor fundamentale, in
recurs hotararea poate fi casata, in etapa contestatiei in anulare hotararea poate fi anulata iar in
etapa revizuirii poate fi schimbata.

Actiunea civila

Daca dreptul subiectiv al unei persoane este incalcat, mijlocul de restabilire a acestuia
este actiunea civila.
Atunci cand o persoana doreste sa porneasca un proces civil trebuie sa fie clarificata
asupra urmatoarelor aspecte:
a. Daca intruneste conditiile pentru a fi parte in proces;
b. Daca persoana pe care intentioneaza sa o cheme in proces poate figura ca parte;
c. Daca dispune de mijloacele de proba necesare pentru sustinerea pretentiilor;
21 | P a g e

d. Daca a indeplinit formalitatile prealabile declansarii procesului precum achitarea taxelor

judiciare de timbru etc.
e. Daca instanta pe care doreste sa o investeasca este competenta.
Actiunea civila prezinta urmatoarele particularitati:
-

Este in stransa legatura cu protectia drepturilor subiective;

Cuprinde toate mijloacele procesuale pe care legea le pune la dispozitia titularului dreptului
subiectiv activ sau pasiv pentru protejarea dreptului subiectiv;
Este uniforma;
Cand se apeleaza la ea devine proces.
Elementele
Orice actiune civila presupune existenta a trei elemente: parti, obiect si cauza.
Partile sunt titularul dreptului subiectiv incalcat si cel despre care se pretinde ca a
nesocotit ori incalcat dreptul subiectiv.
Din momentul in care se declanseaza actiunea civila aceste persoane dobandesc calitatea
de parte.
In functie de mijlocul procesual folosit, partile vor purta diferite denumiri. Astfel, in
cererea de chemare in judecata se vor numi reclamant si parat; in apel, apelant si intimat; in
recurs, recurent si intimat; in contestatia in anulare, contestator si intimat; in revizuire, revizuent
si intimat; in faza executarii silite, creditor si debitor.
Partile, in procesul civil, sunt cele intre care se leaga raportul juridic litigios iar nu
reprezentantii lor legali ori conventionali.
Obiectul actiunii civile il reprezinta protectia unui drept sau a unor interese pentru
realizarea carora calea justitiei este obligatorie. Astfel obiectul cererii de chemare in judecata este
pretentia concreta a reclamantului; caile de atac au ca obiect schimbarea, anularea, casarea
hotararii atacate etc.
Cauza actiunii civile reprezinta scopul urmarit de cel care apeleaza la actiune.
Este importanta distinctia dintre cauza actiunii si cauza cererii de chemare in judecata.
Astfel, intr-o actiune in revendicare cauza actiunii este scopul, intentia reclamantului de a
redobandi posesia bunului, iar cauza cererii de chemare in judecata este fundamentul raportului
litigios adica tipul pe care reclamantul isi intemeiaza cererea (ex. O succesiune, o uzucapiune, un
contract). Aceasta distinctie prezinta importanta atunci cand discutam despre litispendenta si
autoritate de lucru judecat.

22 | P a g e

Conditiile de exercitiu ale actiunii civile

Pentru a se adresa instantei cu o cerere, o persoana, trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii:
-

Sa poata sa stea in judecata in conditiile legii, deci sa aiba capacitate procesuala;

Sa aiba calitate procesuala;
Sa formuleze o pretentie;
Sa justifice un interes.
Aceste conditii de exercitiu enumerate de art. 32 CPP trebuie sa fie indeplinite cumulativ
si se aplica in mod corespunzator si in cazul apararilor.

1. Capacitatea procesuala
Capacitatea de a sta in judecata imbraca doua forme: capacitatea procesuala de folosinta
si capacitatea procesuala de exercitiu.
a. Capacitatea procesuala de folosinta
Oricine poate fi parte in judecata daca are folosinta drepturilor civile. Cu toate acestea,
pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica daca sunt
constituite potrivit legii.
Capacitatea de folosinta reperezinta, asadar, aptitudinea persoanei de a avea drepturi si
obligatii civile iar capacitatea procesuala de folosinta reprezinta transpunerea pe plan procesual a
aptitudinii de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii.
Persoanele fizice dobandesc capacitate de folosinta la nastere si o pierd odata cu moartea.
Cu toate acestea, cand este vorba despre drepturile copilului acestea sunt recunoscute de la data
conceptiei cu conditia ca copilul sa se nasca viu.
Persoanele juridice dobandesc capacitatea de folosinta diferit dupa cum sunt spuse sau nu
inregistrarii. Astfel, persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii (la ORC) dobandesc
capacitate de folosinta la acest moment al inregistrarii; persoanele juridice care nu sunt supuse
inregistrarii dobandesc capacitatea de folosinta de la data actului de infiintare, de la data
23 | P a g e

autorizarii constituirii lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege (ex.
Asociatiile).
Si in cazul persoanelor juridice exista un text care le recunoaste posibilitatea de a dobandi
drepturi si de a-si asuma obligatii chiar de la data actului de infiintare insa numai in masura in
care acestea sunt necesare pentru ca respectiva persoana juridica sa ia nastere in mod valabil.
Persoana juridica inceteaza odata cu incetarea acesteia printr-unul din modurile de
reorganizare.
Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta decat in cazurile si conditiile
prevazute de lege si nimeni nu poate renunta in tot sau in parte la capacitatea de folosinta.
Lipsa capacitatii de folosinta se poate invoca in orice stare a procesului. Aceasta
inseamna ca poate fi invocata atat in prima instanta cat si direct in apel, fie ca motiv de apel fie
ca exceptie procesuala. In recurs, lipsa capacitatii de folosinta poate fi invocata numai daca nu a
putut fi invocata pe calea apelului sau in cursul judecarii apelului ori, desi au fost invocate in
termen, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor.
Pentru etapa recursului trebuie avuta in vedere si cerinta ca pentru solutionarea exceptiei
sa nu fie necesara administrarea altor dovezi inafara inscrisurilor noi.
Lipsa capacitatii procesuale de folosinta se invoca pe cale de exceptie, care este o
exceptie de fond, peremptorie (dirimanta) si absoluta.
Actele indeplinite de cel ce nu are capacitate de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta,
nulitate care nu este conditionata de vatamare. In cazul in care, decesul partii a intervenit dupa
inchiderea dezbaterilor nu intervine nulitatea hotararii intrucat asfel de fapte nu impiedica
pronuntarea hotararii.
b. Capacitatea procesuala de exercitiu
Reprezinta aptitudinea unei persoane care are folosinta drepturilor de a angaja si conduce
personal procesul indeplinind obligatiile si realizand drepturile procesuale pentru valorificarea in
justitie a dreptului litigios.
Cel care are calitatea de parte isi poate exercita drepturile procedurale in nume propriu
sau prin reprezentant cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.
Persoana fizica dobandeste capacitatea deplina de exercitiu la implinirea varstei de 18
ani. Minorul dobandeste prin casatorie capacitate deplina de exercitiu.
Instanta de tutela poate recunoaste minorului care a implinit varsta de 16 ani capacitatea
deplina de exercitiu, scop in care pot fi ascultati parintii sa tutorele luandu-se cand este cazul si
avizul consiliului de familie.
24 | P a g e

Capacitatea de exercitiu inceteaza prin deces, prin punere sub interdictie si prin anularea
casatoriei inainte ca minorul de rea-credinta sa fi implinit varsta de 18 ani.
Persoana juridica dobandeste capacitate de exercitiu la data infiintarii sale si o pierde in
momentul in care pierde si capacitatea de folosinta.
Reprezentarea, asistarea si autorizarea
Reprezentarea intervine in privinta persoanei fizice lipsite de capacitate de exercitiu,
respectiv minorul care nu a implinit varsta de 14 ani si interzisul judecatoresc. Aceste persoane
nu stau personal in proces ci prin reprezentantii lor legali.
Reprezentantii legali ai minorului sunt parintii sau, in lipsa lor, tutorele ori cel care il
reprezinta pe minorul dat in plasament, iar reprezentantul legal al interzisului judecatoresc este
tutorele sau, in lipsa lui, curatorul special numit pana la solutionarea cererii de punere sub
interdictie.
Asistarea este necesara pentru ocrotirea persoanelor fizice cu capacitate de exercitiu
restransa, adica minorul cu varsta intre 14 si 18 ani.
Acest minor va sta in proces personal dar va fi asistat de parinti sau, in lipsa lor, de tutore
care pentru a-I intregi capacitatea semneaza altaturi de minor cererile adresate instantei.
Pentru a-l asista pe minor, parintii sau tutorele trebuie sa fie citati in proces.
Daca pe parcursul procesului minorul implineste varsta de 14 ani, reprezentarea se
transforma in asistare, astfel incat minorul va fi citat personal alaturi de parinti sau tutore care
din acest moment nu il mai reprezinta pe minor ci doar il asista.
In litigiile privitoare la munca, indeletniciri artistice sau sportive sau la profesia
minorului, minorul care a implinit varsta de 15 ani se citeaza personal si tot el efectueaza
exclusiv actele de procedura.
Aceasta asistare nu se confunda cu asistarea partii prin avocat.
Autorizarea intervine atunci cand reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de
exercitiu sau ocrotitorul legal al celui cu capacitate de exercitiu restransa fac acte procesuale de
dispozitie precum renuntarea la judecata, renuntarea la dreptul subiectiv, achiesarea sau
tranzactie caz in care reprezentantul are nevoie de un mandat special ori incuviintarea prealabila
a instantei sau autoritatii administrative competente.
Sunt insa cazuri in care nici cu eventuala autorizare nu ar putea fi savarsite acte de
dispozitie, de ex. In actiunile privitoare la filiatie nu se poate renunta la drept.

25 | P a g e

Curatela speciala
In conceptia CPP, curatela speciala poate sa fie institutita in urmatoarele situatii:
-

Cand exista urgenta in solutionarea litigiului si persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu
nu are reprezentant legal;
Cand exista conflict de interese intre reprezentantul legal si cel reprezentat. In acest caz, numirea
curatorului este obligatorie;
O persoana juridica chemata sa stea in judecata nu are reprezentant legal. In acest caz numirea
curatorului este lasata la aprecierea instantei care va decide in functie de situatia concreta din
dosar.
Numirea curatorului se face de instanta care judeca procesul prin incheiere. Numirea
curatorului se face dintre avocatii anume desemnati in acest scop de barou pentru fiecare instanta
judecatoreasca.
Curatorul special este un reprezentant judiciar pentru ca este numit de instanta si are toate
drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru reprezentantul legal.
Prin incheierea de numire, instanta va stabili si remuneratia provizorie a curatorului
precum si modalitatea de plata iar la incetarea calitatii curatorului, acestuia I se va putea mari
remuneratia tinandu-se seama de activitatea desfasurata.
Lipsa capacitatii procesuale de exercitiu
Poate fi invocata in orice stare a procesului, adica atat in prima instanta cat si direct in
caile de atac, in recurs in conditiile prevazute de art. 488 alin. 2 din CPP.
Lipsa capacitatii procesuale de exercitiu se invoca pe cale de exceptie si este de fond,
peremptorie si absoluta.
Actele indeplinite cu nerespectarea regulilor vizand capacitatea procesuala de exercitiu
sunt anulabile prin urmare, sanctiunea este nulitatea relativa. Instanta constatand ca actul de
procedura a fost indeplinite de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu nu va anula cererea ci
va acorda un termen pentru confirmarea actului, confirmarea se face de reprezentantul legal sau
ocrotitorul legal. Daca pana la termen actul nu este confirmat se va dispune anularea lui.

2. Calitatea procesuala
Presupune existenta unei identitiati intre cel care formuleaza cererea si cel care este
titularul dreptului din raportul juridic dedus judecatii, calitate procesuala activa si, pe de alta
parte, intre cel impotriva caruia se formuleaza cererea si cel obligat in acelasi raport juridic,
calitate procesuala pasiva.

26 | P a g e

Calitatea procesuala rezida, asadar, din indentitatea dintre parti si subiectele raportului
juridic litigios astfel cum este acesta dedus judecatii.
Existenta sau inexistenta drepturilor si a obligatiilor afirmate constituie o chestiune de
fond.
In cazurile si in conditiile prevazute de lege se pot introduce cereri sau se pot formula
aparari si de persoane, organizatii, institutii sau autoritati care fara a justifica un interes personal
actioneaza pentru apararea drepturilor ori a intereselor legitime ale unor persoane aflate in
situatii speciale sau dupa caz in scopul ocrotirii unui interes de grup ori general. In toate aceste
cazuri calitatea procesuala si interesul nu sunt intrunite ambele in persoana celui care actioneaza.
De aceasta data, interesul se aprecieaza in raport de cel pentru care se actioneaza. (ex.
Organizatiile sindicale, organizatiile neguvernamentale pentru apararea drepturilor omului,
organizatiile neguvernamentale pentru protectia consumatorilor sau directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului, prefectul)
Exista si cazuri in care legea prevede in mod express calitatea procesuala pasiva.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi formulata si in contradictoriu cu mostenitorii
prezumtivului tata.
Spre deosebire de capacitatea procesuala care se aprecieaza in general, calitatea
procesuala se aprecieaza in concret pentru fiecare caz in parte, altfel spus, numai o persoana
poate sa fie reclamant, respectiv parat in raportul juridic dedus judecatii.
Justificarea calitatii procesuale
Intrucat reclamantul este cel care declanseaza procesul lui ii revine obligatia de a justifica
atat calitatea procesuala activa cat si calitatea procesuala pasiva.
Elementele cererii de chemare in judecata prin care reclamantul justifica calitatea
procesuala sunt obiectul cererii si motivele de fapt sau de drept pe care se intemeiaza aceasta
pretentie.
Instanta este obligata sa verifice atat calitatea procesuala activa cat si pe cea pasiva.
Examinarea calitatii procesuale se poate face in tot cursul procesului si nu prezinta
dificultati in cazul cererilor prin care se urmareste valorificarea unui drept de creanta deoarece in
raportul juridic obligational sunt determinati atat subiectul activ cat si subiectul pasiv. In schimb,
in cazul cererilor prin care se urmareste valorificarea unui drept real principal, pentru a se stabili
calitatea procesuala activa trebuie sa se administreze aceleasi probe ca si pentru verificarea
temeiniciei actiunii.
Transmiterea calitatii procesuale

27 | P a g e

Pe parcursul judecatii, drepturile si obligatiile care determina calitatea procesuala activa

sau pasiva pot fi transmise fie unei alte parti din proces, fie unei terte persoane.
Transmisiunea poate fi legala sau conventionala.
In cazul persoanelor fizice, transmisiunea legala se realizeaza prin succesiune.
Transmisiunea legala in cazul PF este insa posibila si in cazul actiunii de divort.
In cazul persoanelor juridice, transmisiunea legala a calitatii procesuale se realizeaza prin
reorganizare sau transformare.
In ce priveste transmisiunea conventionala, aceasta are loc prin cesiune de creanta,
preluare de datorie, vanzarea sau donarea bunului litigios.
Din punct de vedere al intinderii, transmisiunea calitatii procesuale poate fi universala, cu
titlu universal sau cu titlu particular.
Situatia procesuala a instrainatorului si a succesorilor sai
Daca in cursul procesului, dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu titlu
particular judecata va continua intre partile initiale. Daca, insa, transferul este facut in conditiile
legii prin acte cu titlu particular pentru cauza de moarte judecata va continua cu succesorul
universal ori cu titlu universal, dupa caz. In toate cazurile, insa, succesorul cu titlu particular este
obligat sa intervina in proces daca are cunostinta de existenta procesului sau poate sa fie introdus
in cauza la cerere ori din oficiu; in acest caz, instana va decide in functie de circumstantele
cauzei si de pozitia celorlalte parti daca instraintorul sau succesorul universal sau cu titlu
universal va ramane sau, dupa caz, va fi scos din proces. Daca acestia sunt scosi din proces
judecata va continua numai cu succesorul cu titlu particular care va lua procedura in starea in
care se gaseste la momentul interventiei sale sau cand a fost introdus in cauza.
Hotararea pronuntata contra instrainatorului sau succesorului universal sau cu titlu
universal va produce efecte si contra succesorului cu titlu particular si va fi intotdeauna
opozabila acestuia din urma cu exceptia cazului in care a dobandit dreptul cu buna-credinta si nu
mai poate fi evins potrivit legii de adevaratul proprietar.
Lipsa calitatii procesuale
Poate fi invocata in orice stare a procesului, atat in prima instanta cat si direct in caile de
atac. Pe parcursul procesului, lipsa calitatii procesuale se invoca pe cale de exceptie si este o
exceptie de fond, peremptorie si absoluta putand fi invocata de oricare dintre parti, procuror sau
instanta din oficiu.
In cazul lipsei calitatii procesuale, instanta va respinge cererea ca fiind formulata de o
persoana lipsita de calitate procesuala activa daca se constata lipsa calitatii procesuale active si
28 | P a g e

ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva atunci cand se
constata lipsa calitatii pasive.

Formularea unei pretentii

Conform art. 30 alin. 1 CPC, oricine are o pretentie impotriva unei alte persoane ori
urmareste solutionarea in justitie a unei situatii juridice are dreptul sa faca o cerere inaintea
instantei competente.
Sintagma `oricine are o pretentie` trebuie inteleasa in sensul ca `oricine invoca sau
formuleaza o pretentie`.
Pentru a putea fi exercitat prin intermediul actiunii, dreptul trebuie sa indeplineasca
anumite conditii:
-

Sa fie recunoscut de lege, aceasta insemnand ca dreptul trebuie sa nu intre in continutul unui
raport juridic ilegal. Astfel, in cazul in care instanta este sesizata cu solutionarea unei cereri care
intra in continutul unui raport juridic ilicit va respinge actiunea ca nefondata, considerandu-se ca
dreptul reclamantului nu exista.
Sa fie exercitat in limitele materiale si juridice recunoscute de lege. Niciun drept nu poate sa fie
exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv contrar bunei credinte
(art. 12 CPC buna credinta).
Sa fie exercitat cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.
Sa fie actual, adica sa nu fie supus unui termen suspensiv sau unei conditii suspensive adica sa
fie corespunzator unei obligatii exigibile. Cu alte cuvinte, exista un moment in care reclamantul
poate actiona. Inainte ca acest moment sa apara spunem ca este prea devreme pentru a actiona,
iar dupa ce acest moment s-a scurs este deja prea tarziu pentru a actiona asfel incat cererea va fi
in primul caz prematura iar in al doilea caz tardiva.
Aceasta conditie este necesara numai in cazul cererilor prin care se urmareste realizarea
drepturilor iar nu si atunci cand se cere constatarea dreptului in conditiile art. 35 CPC.
Nu inseamna ca dreptul afectat de un termen sau conditie suspensive sunt total lipsite de
protectie juridica. Astfel, de la conditia ca dreptul sa fie actual legiuitorul a stabilit cateva
exceptii care sunt de stricta interpretare si aplicare neputand fi extinse prin analogie; este vorba
despre actiunile preventive reglementate de art. 34 CPC.

29 | P a g e

Atunci cand dreptul este afectat de un termen suspensiv care nu s-a implinit, textul
reglementeaza 3 categorii de actiuni preventive:
-

Cererea pentru predarea unui bun la implinirea termenului contractual poate fi facuta chiar
inainte de implinirea acestui termen, astfel, locatorul va introduce actiunea inainte de implinirea
termenului din contractul de inchiriere pentru restituirea la termen a imobilului inchiriat;
Se poate cere inainte de termen executarea la termen a obligatiei de intretinere sau a altei
prestatii periodice; de exemplu, in cazul unui contract de intretinere creditorul intretinerii poate
formula cerere inainte de ziua in care datoria devine scadenta;
Pot incuviintate inainte de implinirea termenului si alte cereri pentru executarea la termen a unor
obligatii ori de cate ori s-ar constata ca acestea pot intampina o paguba insemnata pe care
reclamantul ar incerca-o daca ar astepta implinirea termenului.
Reclamantul trebuie sa faca dovada faptului ca daca ar astepta implinirea termenului ar fi
pagubit semnificativ.
Caracterul important al pagubei se apreciaza de catre instanta in raport de persoana
reclamantului, de situatia materiala a acestuia, de bunul cu privire la care poarta obligatia
paratului, de starea sau valoarea bunului.
De mentionat ca, in toate cazurile de actiuni preventive prin posibilitatea introducerii
cererii inainte de termen, debitorul nu este decazut din beneficiul termenului, aceasta deoarece
hotararea obtinuta inainte de termen va fi pusa in executare abia la scadenta. Rezulta asadar ca
actiunile preventive sunt profitabile creditorului pentru ca legiuitorul ii permite acestuia sa nu
mai astepte implinirea termenului pentru a se constata ca debitorul nu isi respecta obligatia astfel
incat numai la acest moment sa poata actiona ci la scadenta creditorul se va afla deja in posesia
unui titlu executoriu pe care sa il poata pune in executare.
In cazul actiunilor preventive, paratul nu va fi obligat la cheltuieli de judecata intrucat in
niciuna din ipoteze nu este in culpa procesuala. Aceste cheltuieli vor fi suportate de reclamant
pentru ca el actioneaza preventiv.
Inafara de actiunile preventive mai regasim o forma speciala a acestui tip de actiuni
reglementata in art. 33 CPC. Astfel, chiar daca interesul nu este nascut si actual se poate formula
o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a
preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
In cazul acestor actiuni, interesul nu este nascut si actual intrucat fie nu a avut loc o
incalcare a dreptului fie dreptul este afectat de termen sau de conditie suspensive iar aceste
modalitati nu s-au implinit. In aceste cazuri, ceea ce nu este nascut si actual este interesul de a
actiona pentru a obtine restabilirea situatiei anterioare incalcarii dreptului sau interesul de a
actiona pentru respectarea unui drept afectat de termen sau conditie suspensiva inainte de
implinirea acestora.
30 | P a g e

Spre deosebire de actiunile preventive reglementat de art. 34, in acest caz paratul va putea
fi obligat la cheluieli de judecata intrucat este in culpa procesuala.
Atunci cand dreptul a carui protectie se urmareste ar fi afectat de un termen suspensiv,
creditorul care a obtinut o hotarare favorabila intr-o asemenea cerere nu trebuie sa mai astepte
implinirea termenului pentru a o putea pune in executare.
Diferenta dintre actiunile preventive reglementate de art. 34 alin. 3 si actiunea
preventiva reglementata de art. 33
a. Cererea prevazuta de art. 33 poate sa fie formulata indiferent daca dreptul celui care actioneaza
este sau nu afectat de termen pe cand actiunea prevazuta de art. 34 alin. 3 este conditionata de
existenta unui termen suspensiv si neimplinit;
b. In cazul actiunilor prevazute de art. 33, daca partea interesata nu ar actiona paguba ce s-ar putea
produce nu ar mai putea fi reparata. In cazul prevazut de art. 34 alin. 3 reclamantul ar putea
suferi o paguba insemnata insa aceasta nu este e nereparat.
Lipsa dreptului
Daca dreptul nu este actual. Lipsa acestei conditii se invoca in cursul procesului civil prin
intermediul exceptiei de prematuritate, care este o exceptie de fond, peremptorie si absoluta.
Aceasta exceptie poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror sau de instanta din
oficiu in orice stare a procesului.
In cazul in care exceptia este admisa, cererea se va respinge ca fiind prematur introdusa.
Daca s-a admis exceptia si s-a respins cererea, atunci cand dreptul devine actual
reclamantul va putea formula o noua cerere de chemare in judecata fara sa I se poata opune
autoritate de lucru judecat a primei cereri intrucat cu ocazia primei cereri nu s-a analizat fondul
dreptului.
Daca pana la invocarea exceptiei de prematuritate termenul sau conditia suspensive s-au
implinit, exceptia nu va mai fi admisa intrucat ar fi excesiv de formal ca actiunea sa fie respinsa
intr-un moment in care dreptul a devenit actual numai pentru ca la data investirii instantei aceasta
cerinta nu era indeplinita.
Daca, in urma dezbaterilor in fond se constata ca dreptul pretins de reclamant nu exista
ori ca nu indeplineste conditiile de validitate mai putin cerinta caracterului actual, cererea va fi
respinsa ca neintemeiata/nefondata.
Interesul
Orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul sau justifica un interes.

31 | P a g e

Prin interes se intelege folosul practic si imediat pe care il are o parte si prin care aceasta
justifica punerea in miscare a actiunii judiciare.
Interesul poate sa fie material patrimonial sau moral nepatrimonial.
Conditia interesului trebuie sa exista nu numai la declansarea procedurii judiciare ci pe
tot parcursul procesului si nu numai in legatura cu cererea de chemare in judecata ci ori de cate
ori se apeleaza la oricare din formele procedurale care alcatuiesc continutul actiunii, precum
exceptii, exercitarea cailor de atac.
Exemplu de cereri lipsite de interes:
-

Cererea prin care cel care are un titlu executoriu solicita constatarea dreptului recunoscut prin
titlu;
Calea de atac exercitata de partea care a obtinut castig de cauza;
Revizuirea formulata de partea care nu obtine niciun folos din admiterea acestei cai;
Calea de atac prin care se invoca faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra unei cereri formulata
de cealata parte;
Conditiile interesului
Interesul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

a. Sa fie determinat, adica folosul material ori moral pe care l-ar putea obtine sa fie concret si nu
abstract;
b. Interesul sa fie legitim, adica in conformitate cu legea materiala ori procesuala.
Exercitarea unui drept fara interes legitim consitutie un abuz de drept. Cu toate acestea, o
eroare de apreciere a reclamantului, o greseala de gandire a acestuia la promovarea cererii nu
poate duce automat la concluzia ca cererea acestuia este abuziva. In acest caz revine
judecatorului de a stabili in functie de circumstantele concrete ale cauzei in ce masura cererea
reclamantului a fost facuta din greseala grava sau rea-credinta.
c. Interesul sa fie personal, adica folosul practic urmarit prin declansarea actiunii judiciare sa
apartina celui care recurge la actiune. Nu este ingaduit unei persoane sa apere interesele altei
persoane.
Aceasta conditie este indeplinita si atunci cand cererea nu este promovata de titularul
dreptului ci de persoane sau organe carora legea le recunoaste legitimare procesuala activa. In
asemenea cazuri, interesul se apreciaza prin raportare la persoana titularului dreptului.
d. Interesul sa fie nascut si actual, adica interesul sa existe in momentul in care se apeleaza la
mijlocul procedural din continutul actiunii, rolul judecatorului constand in aceea de a
solutionarea de litigii deja nascute.

32 | P a g e

Un interes eventual, ca si un interes trecut nu permite formularea unei cereri in justitie.

Ca regula, daca dreptul este nascut si actual atunci si interesul este nascut si actual.
Daca dreptul este afectat de termen sau conditie suspensiva si acestea nu s-au implinit, nu
s-a nascut nici interesul de a actiona motiv pentru care cererea va fi respinsa ca fiind lipsita de
interes.
O alta exceptie de la regula ca interesul trebuie sa fie nascut si actual este reglementata de
art. 33 teza a II-a.
Lipsa interesului
Pe parcursul procesului, lipsa interesului se invoca pe cale de exceptie, care este o
exceptie de fond, peremptorie si absoluta.
Daca exceptia lipsei de interes este admisa cererea se va respinge ca fiind lipsita de
interes.
Daca dreptul este afectat de termen sau conditie suspensiva, iar cererea este introdusa
inainte de implinirea acestor modalitati si fara a fi incidente actiunile preventive se va invoca tot
lipsa de interes iar cererea se va respinge in consecinta.

Clasificare cererilor in justitie

In functie de scopul material urmarit de catre reclamant:
-

Cereri in realizare;
Cereri in constatare;
Cereri in constituire
Cereri in realizarea dreptului sunt reglementate in art. 3 alin. 1 CPC si sunt cele prin care
reclamantul care se pretinde titularul unui drept solicita instantei sa il oblige pe parat sa ii
respecte dreptul iar daca acest lucru nu este posibil sa il oblige la despagubiri pentru prejudiciul
suferit ca urmare a nerespectarii dreptului.
Au acest caracter actiunea in revendicare, cererea prin care se solicita plata unei sume de
bani, restituirea unui bun, executarea unui contract, anularea unui contract etc.
Specific pentru actiunile in realizare este faptul ca hotararea prin care instanta se
pronunta asupra lor este susceptibila de executare silita.
Se mai numesc cereri in condamnare, in adjudecare sau executare.

33 | P a g e

Cererile in constatare se mai numesc si cereri in recunoastere sau confirmare. Sunt

reglementate de art. 35 CPC conform cu care cel care are interes poate sa ceara constatarea
existentei sau inexistente unui drept, cererea neputand fi primita daca partea poate cere realizarea
dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.
Asadar, cererile in constatare sunt cele prin care reclamantul solicita instantei sa se
constate existenta unui drept al sau impotriva paratului sau inexistenta unui drept al paratului
impotriva reclamantului fara ca instanta sa condamne la executarea unei prestatii.
Actiunea in constatare prezinta urmatoarele caracteristici:
-

Pe calea acestei cereri se poate solicita numai constatarea existentei sau neexistentei unui drept
nu si a unui fapt. Pentru constatarea unei situatii de fapt, cererea se va respinge ca inadmisibila
intrucat situatia de fapt poate fi constatata pe alta cale respectiv pe calea procedurii speciale a
asigurarii probelor.
De vreme ce pe calea cererii in constatare se solicita doar constatarea existentei sau neexistentei
unui drept, hotararea pronuntata intr-o asemenea cerere nu poate sa fie pusa in executare silita,
prin urmare nici nu s-ar putea obtine suspendarea executarii unei asemenea hotarari. Aceasta este
valabila numai in ceea ce priveste solutia data cererii privind constatarea. Daca prin hotarare s-au
acordat si cheltuieli de judecata, aceasta parte a hotararii poate fi pusa in executare silita.
Cererea in constatare nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta
cale prevazuta de lege. Asadar, cererea in constatare are caracter subsidiar si prin urmare,
nerespectarea acestei conditii atrage respingerea cererii ca inadmisibila.
In aprecierea caracterului subsidiar trebuie avute in vedere toate mijloacele de realizare a
dreptului inclusiv o eventuala contestatie la executare. De asemenea, in aprecierea caracterului
subsidiar a unei cereri in constatare trebuie sa se tina cont de faptul ca expresia legiutitorului
poate sa ceara, nu semnifica un drept de optiune intre cele doua tipuri de cereri ci faptul ca
partea are la dispozitie o cerere prin care trebuie sa ceara realizarea dreptului.
Caracterul subisdiar al cererii trebuie verificat nu doar prin raportare la titularul dreptului
ci si atunci cand se invoca de exemplu o exceptie procesuala.

Potrivit art. 125 CPC, cererea in constatare este de competenta instantei care judeca sau care ar
putea sa judece actiunea in realizarea dreptului.
Cererile in constatare se clasifica la randul lor astfel:

Cereri in constatare pozitive prin care se solicita sa se constate existenta unui drept al
reclamantul impotriva paratului si negative prin care se cere sa se constate inexistenta unui drept
al paratului impotriva reclamantului;
Actiuni in constatare declaratorii, interogatorii si provocatorii.

34 | P a g e

Actiunile declaratorii sunt cele prin care se solcicita constatarea existentei sau
inexistentei unui raport juridic.
Cele interogatorii urmaresc constrangerea unei persoane care beneficiaza de un termen
pentru a face o optiune de a face alegerea. In acest caz, paratului este chemat in judecata pentru a
fi intrebat si a raspunde daca ii recunoaste sau nu dreptul reclamantului.
Cele provocatorii sunt cele prin care titularul unui drept il cheama in judecata pe cel care
prin atitudinea sau prin actele sale il impiedica pe reclamant in exercitiul normal al dreptului
pentru ca paratul sa isi valorifice pretentiile sau sa isi dovedeasca dreptul sub sanctiunea de a nu
il mai putea invoca daca nu il demonstreaza.
Cererile in constituire care se mai numesc si in transformare. Sunt acelea prin care
reclamantul solicita aplicarea legii la anumite fapte pe care le invoca in scopul de a crea o
situatie juridica noua.
Prin intermediul acestor cereri, reclamantul urmareste schimbarea sau desfiintarea
raportului juridic vechi si crearea unui raport juridic nou.
Exemplu de cereri in constituire: cererea de divort, cererea de incuviintare ori de
desfacere a adoptiei, cererea de punere sub interdictie.
Specificul acestor cereri este faptul ca, de principiu, hotararile pronuntate produc efecte
numai pentru viitor. Sunt, insa, si situatii in care cereri in constituire produc efecte si pentru
trecut, ex. cererea de anulare a casatoriei.
In functie de natura dreptului care se valorifica prin actiune:
-

Cereri patrimoniale;
Cereri nepatrimoniale
Cererile patrimoniale: cererea in revendicare, in evacuare, in repararea unui prejudiciu
patrimonial.
Cereri nepatrimoniale: cererea de divort, cererea in anularea casatoriei, cererea de
stabilire a paternitatii.
Cererile patrimoniale se clasifica in:

Cereri reale;
Cereri personale
Cererile reale sunt cele prin care se valorifica un drept real. Ex. Cererea in revendicare,
cererea confesorie, cererea negatorie, cererea posesorie, cererea in granituire, cererea de partaj.

35 | P a g e

Cererile reale subclasifica in mobiliare cand au ca obiect un bun mobil si imobiliare cand
au ca obiect un bun imobil.
Cererile reale imobiliare sunt petitorii si posesorii.
Cererile personale sunt cele prin care se valorifica un drept personal de creanta. Spre
deosebire de cererile reale, acestea sunt numeroase. Ex. Cererea privind executarea unui contract,
cererea de evacuare, cererea pentru plata unor despagubiri.
La randul lor, se sublasifica in mobiliare si imobiliare.
Aceasta clasificare (patrim si nepatrim) prezinta relevanta sub urmatoarele aspecte:
a. Din punct de vedere al calitatii procesuale pasive, in cererile reale calitatea procesuala pasiva o
are detinatorul bunului asupra caruia reclamantul pretinde un drept real, in schimb, in cazul
actiunilor personale, titularul dreptului se poate indrepta numai impotriva celui obligat in acelasi
raport juridic.
b. Din punct de vedere al competentei teritoriale, in cazul actiunilor personale si reale mobiliare
competenta apartine instantei de la domiciliul sau sediul paratului. In cazul cererilor reale
imobiliare competenta apratine instantei de la locul situarii imobilului. In cazul actiunilor
personale imobiliare, competenta este alternativa intre instanta domiciliului paratului si instanta
locului unde se afla imobilul.
In functie de calea procedurala aleasa de parte pentru valorificarea dreptului ei:
-

Cereri principale;
Cereri accesorii;
Cereri aditionale;
Cereri incidentale
Cererea principala este aceea prin care se declanseeaza procedura judiciara. Cererea
principala este introductiva de instanta.
Printr-o cerere pot fi formulate mai multe capete principale impotriva aceleiasi persoane.
Cererile accesorii sunt acele cereri a caror solutionare depinde de solutia data unui capat
principal. Ex. Intr-o cerere de divort capatul principal este desfacerea casatoriei iar capatul avand
ca obiect numele sotilor este un capat accesoriu.
In calificarea unei cereri ca fiind principala sau accesorie nu are importanta ordinea in
care partea isi inscrie pretentiile in cererea de chemare in judecata ci trebuie vazut care este
capatul de cerere a carui solutie nu depinde de solutia data altui capat de cerere.
Cererile aditionale sunt cererile prin care se modifica pretentiile anterioare, deci cererea
aditionala are legatura cu cererea prin care au fost formulate pretentiile modificate.
36 | P a g e

Cererile incidentale sunt cele formulate in cadrul unui proces in curs de desfasurare, cele
mai multe putand fi formulate si ca cereri principale.
Au acest caracter cererea reconventionala, cererile de interventie.
Importanta acestei clasificari:
-

Din punct de vedere al competentei materiale si teritoriale, cererile accesorii, aditionale si

incidentale sunt de competenta instantei investite cu cererea principala.
Sunt cereri care pot fi formulate numai pe cale accesorie cum este cererea sotilor privind numele
purtat dupa divort;
Sunt cereri de natura accesorie asupra carora instanta trebuie sa se pronunte din oficiu, de ex.
cererea prin care in procesul de divort instanta se pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti
precum si asupra contributiei partintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor;
Tertii care intervind in proces devin parti iar hotararea le va fi opozabila;
In privinta cailor de atac, daca prin aceeasi hotarare au fost solutionate si cereri accesorii,
hotararea este supusa in intregul ei caii de atac prevazuta de lege pentru cererea principala. Daca
prin aceeasi hotarare s-au solutionat si cereri incidentale si principale iar unele sunt supuse
apelului iar altele recursului, hotarea in intregul ei va fi supusa apelului;
Cererea accesorie sau incidentala urmeaza procedura prevazuta de lege pentru cererea principala.

Apararile in justitie

Apararile pe care le face in cursul procesului civil constituie urmarea fireasca a cererii
de chemare in judecata.
Potrivit art. 31 CPC, apararile formulate in justitie pot fi de fond sau de procedura.
Constituie aparare de fond orice mijloc prin care se urmareste respingerea cererii
adeversarului dupa ce se analizeaza fondul raportului juridic. Pe de alta parte, apararea
procedurala reprezinta orice mijloc prin care fara a se pune in discutie fondul raportului juridic
litigios se urmareste inlaturarea unor neregularitati procedurale.
Apararea de fond se realizeaza prin invocarea exceptiilor procesuale.
Deosebirea dintre apararea de fond si apararea de procedura:
-

Aparararea pe fond este un mijloc prin care se contesta cererea de cheamre in judecata a
reclamantului conducand la respeingerea ei ca nefondata sau neintemeiata, in vreme ce exceptia
procesuala este un obstacol al cererii reclamantului, de cele mai multe ori cu caracter temporar
37 | P a g e

prin care paratul contesta neregularitati privind organizarea judiciara, competenta sau procedura
propriu-zisa de judecata.
Prin invocarea unei exceptii dilatorii pe care instanta o admite se intarzie momentul dezbaterii in
fond. Daca insa exceptia este peremptorie si ea este admisa exista posibilitatea dezbaterii
ulterioare a fondului intr-un alt proces. In privinta aparatilor, acestea se solutioneaza dupa
dezbaterea fondului cauzei chiar si atunci cand exceptia a fost unita cu fondul situandu-se asadar
in timp ulterior momentului exceptiilor.
Asemanari:

Ambele sunt forme de manifestare a actiunii civile;

Ambele sunt drepturi de sesizare a instantei;
Ambele pot fi invocate prin intampinare;
Efectele pe care le produce admiterea lor
Participantii la procesul civil
Instanta
Notiunea de instanta poate avea mai multe sensuri. In sensul cel mai larg, prin instanta se
intelege organul caruia i-a fost recunoscuta de lege atributia de rezolvare a conflictelor (organ de
jurisdictie). Intr-un sens mai restrans, prin instanta se desemneaza numai instantele de judecata.
Intr-un sens si mai restrans, prin instanta se intelege un grad de jurisdictie, si in sensul cel mai
restrans, prin instanta vorbim de completul de judecata.

Compunerea si constituirea instanteiu

Prin compunerera instantei se intelege alcaturirea ei in sensul cel mai restrans cu numarul
de judecatori prevazut de lege. Avem in vedere participarea la judecata a numarului legal de
judecatori diferit dupa cum judecata este in prima instanta sau in caile de atac, vorbim de
asemenea de completul de divergenta care se alcatuieste prin includerea in completul initial a
presedintelui sau vicepresedintelui instantei, a presedintelui de sectie sau a altui judecator
desemnat de presedinte. Avem in vedere posibilitatea judectori de a face parte din complet atunci
cand exista un caz de incompatibilitate. De asemenea, avem in vedere si situatia judecatorilor
stagiari care pot judeca numai anumite categorii de procese, de asemenea avem in vedere faptul
hotararea poate fi pronuntata numai de judecatorii in fata carora s-au pus concluziile finale.
Avem in vedere, de asemenea, cazurile in care anumite categorii de litigii trebuie judecata de
complete specializate.
Toate aceste aspecte tin de aspectul calitativ al compunerii completului.
Compunerea completului vizeaza si un aspect antitativ., Astfel, la judecata in prima
instanta completul se compune cu un judecator, in apel cu 2, in recurs cu 3.
38 | P a g e

Constituirea instantei
Constituirea reprezinta alcatuirea completului de judecata cu toate persoanele si organele
prevazute de lege. Este vorba de participarea alatarui de judecatori a grefierului, a magistratului
asistent la ICCJ, a procurorului precum si a asistentilor judiciari in litigiile privind conflictele de
munca si de asigurari sociale.
Nelegala compunere sau constituire a completului se invoca in cursul procesului pe cale
de exceptie care este o exceptie de procedura, dilatorie si absoluta.
Daca a fost pronuntata o hotarare de prima instanta, incalcarea acestor reguli se invoca pe
calea apelului. Daca hotararea este data fara drept de apel sau in apel, nelegala compunere sau
constituire se invoca ca motiv de recurs. Daca hotararea instantei de recurs a fost data cu
incalcarea normelor privind alacatuirea instantei ea poate fi criticata pe calea constesntatie in
anulare. Nelegala compunere sau constituire a instantei nu poate constitui motiv de revizuire
pentru ca aceasta critica nu figureaza printre motivele limitativ prevazute pentru exercitarea
acestei cai de atac.
Incompatibilitate
Incompatibilitatea este o institutie procesuala care permite ca judecatorul cauzei aflat
intr-una din situatiile anume prevazute de lege sa nu participe la judecata prezumandu-se ca nu
poate sa fie impartial.
Impartialitatea implica absenta unei pareri preconcepute a judecatorului cu privire la
litigiul respectiv.
Incompatibilitatea se aprecieaza in concret la speta si nu in general.
Cazurile de incompatibilitate
Pitrivit art. 41 CPC, judecatorul este incompatibil daca:
a. A pronuntat o incheiere interlocutorie (incheierea care leaga judecatorul cu privire la hotararea
pe care a dat-o in sensul ca nu mai paote reveni la ea ) sau o hotarare prin care s-a solutionat
cauza si ulterior este investit cu judecarea apelului, recursului, contestatiei in anulare sau
revizuirii impotriva propriei hotarari.
Judecatorul este incompatibil in acest caz indiferet daca s-a pronuntat prin hotarare
asupra fondului sau asupra unei exceptii intrucat s-a urmarit ca el sanu poata verifica in calea de
atac legalitatea sau temeinicia propriei solutiei.
b. A pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza si este investit
in urma trimiterii spre rejudecare a aceleiasi cauze.

39 | P a g e

Aceste caz de incompatibilitre intervine numai daca judecatorul s-a pronuntat initial
asupra fondului cauzei, desi tenxul nu face o asemenea distinctie intrucat daca s-a pronuntat in
temeiul unei exceptii de procedura iar instanta de control judiciar a apreciat ca solutia pe care a
dat-o este nelegala dupa trimiterea spre rejudecare judecatorul nu este incompatibil pentru ca el
nu va mai putea analiza din nou respectiva exceptie, decizia instantei de control judiciar fiind
obligatorie.
Ambele cazuri anterior mentionate se aplica numai daca judecatorul s-a pronuntat in
cadrul aceluiasi proces. Daca judecatorul este sesizat pe cale separata cu o cerere identica cu
prima el nu este incompatibil.
c. Judecatorul a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent
sau mediator in aceeasi cauza.
Nu este suficient ca judecatorul sa fi fost citat in calitate de martor ci este necesar sa fie
audiat efectiv in calitate de martor in procesul in care trebuie sa dea hotararea.
Trebuie sa isi fi indeplinit in mod efectiv insarcinarea de expert sau de arbitru.
Si in calitatea de procuror, actualul judecator a pornit procesul sau a pus concluzii.
Dupa ce si-a exercitat calitatea de mediator a devenit judecator in litigiul respectiv.
Alte cazuri de incompatibilitate.
Inafara de art. 41 care reglementeaza cazuri de incompatibilitate absoluta, art. 42
reglementeaza alte cazuri de incompatibilitate.
Astfel:
a. Este incompatibil judecatorul cand si-a exprimat anterior parerea cu privire la soltutie in cauza pe
care a fost desemnat sa o judece.
Textul vizeaza anterpronuintarea judecatorului la speta dedusa judecatii.
In cazul in care judecatorul si-a spus parerea intr-o lucrare stiinfica, retragerea acestuia de
la judecata ar putea sa intervina nu pe acest temei ci eventual in conditiile pct. 13 al art. 42.
Punerea in discutia partilor din oficiu a unor chestiuni de fapt sau de drept nu il fac pe
judecator incompatibil.
b. Este incompatibil judecatotur in caexista imprejurari care fac jutificata temerea ca el,
sotul sau, ascendentii ori descendentii sau afinii lorau un interes in legatura cu pricina
ce se judeca.
Acest interes poate exista cand judecatorul, sostu, ascendentul, descendentul, afinul sunt
sau nu parti in cauza. Interesul poate fi material sau moral.

40 | P a g e

c. Judecatorul este sot, ruda, sau afin pana la gradul 4 inclusiv cu avocatul ori
reprezentantul unei parti sau daca judecatorul este casatorit cu fratele ori cu sora
uneia dintre aceste persoane.
d. Sotul sau fostul sot al judecatorului este ruda sau afin pana la gradul 4 inclusiv cu
vreuna din parti.
e. Daca judecatorul, sotul sau rudele lor pana la gradul 4 inclusiv ori afinilor sunt parti
intr-un proces care se judeca la instanta la care una din parti este judecator.
f. Daca intre judecator, sotul sau rudele lor pana la gradul 4 inclusiv sau afinii lor si una
dintre parti a existat un proces penal cu cel mult 5 ani inainte de a fi desemnat sa
judece pricina.
In cazul plangerilor penale formulate de parti, judecatorul devine incompatibil numai in
situatia punerii in miscare a actiunii penale impotriva sa.
g. Daca judecatorul este tutore sau curator al unei din parti.
h. Daca judecatorul, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au primit daruri sau
promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una din parti.
i. Daca judectorul, sotul sau ori una din rudele acestora pana la gradul 4 inclusiv sau
afinii lor se afla in relatii de dusmanie cu una dintre parti, cu sotul ori rudele acesteia
pana la gradul 4 inclusiv.
Pentru ca acest motiv sa duca la admiterea cererii de recuzare, partea trebuie sa
dovedeaza dusmania pe care o invoca.
j. Daca judecatorul atunci cand este investit cu solutionarea unei cai de atac, sotul sau o
ruda a sa pana la gradul 4 inculsiv a paraticipat ca procuror sau judecator la judecarea
aceleiasi pricini inaintea aceliasi instante.
k. Daca judecatorul este sot sau ruda pana la gradul 4 inculsiv sau afin cu un alt membru
al completului de judecata.
l. Daca sotul, o ruda ori un afin al judecatorului pana la gradul 4 inclusiv a reprezentat
sau a asistat partea in aceiasi pricina inaintea altei instante.
m. Atunci cand exista alte elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privire la
impartialitatea sa.
Ipoteze: prietenia notorie dintre judecator si avocat, faptul ca judecatorul este nas al uneia
din parti etc.
Toate cazurile de incompatibilitate mentionate se aplica si in cazul concubinilor.

Abtinerea si recuzarea
Mijloacele procesuale prin care se invoca incompatibilitatea pe parcursul procesului sunt
abtinerea si recuzarea.
41 | P a g e

Judecatorul aflat intr-o situatie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre parti
inainte de inceperea oricarei dezbateri. Daca motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost
cunoscute de parti doar dupa inceperea dezbaterilor, aceasta trebuie sa solicita recuzarea de
inadata ce motivele ii sunt cunoscute.,
Legat de abtinere, judecaoturl care stie ca exista un motiv de cincompatibilitate in
privinta sa este obligat sa se abtina de la judecarea cauzei.
Pentru a putea vedea daca instanta sau partile ar putea invoca direct in caile de atac
nelegala compunere a completului decurgand din incompatibilitate trebuie sa stabilim in ce
cazuri incompatibilitatea este reglementata de norme imperative. Concluzia este ca numai
cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 41 din cod este reglementata de astfel de norme iar
nu si incompatibilitatea din art. 42.
Daca un judecator incompatibil a pronuntat o hotarare in prima instanta susceptibila de
apel, incompatibilitatea poate constitui motiv de apel cu conditia sa fi fost recuzat pentru unul
din motivele prevazute la art. 41.
De asemenea, considerente sunt valabuile pentru etapa recursului dar si pentru etapa
contestatiei in anulare.
Incompatibilitatea, insa, nu poate fi invocata pe calea revizuirii.
Recuzarea nu poate fi invocata pe calea unei exceptii procesuale.
Ce se intampla insa in cazul in care daca dupa admiterea unei declaratii de abtinere sau a
unei cereri de recuzare judecatorul respectiv continua sa faca parte din completul de judecata. In
asemenea situatie ar putea fi invocata exceptia nelegalei compuneri a completului de judecata.
Hoatararea pronuntata de un judecator incompatibil este lovita de nulitate neconditionata
de vatamare.
Procedura de judecata
Inainte de primul termen de judecata, grefierul de sedinta va verifica pe baza dosarului
cauzei daca judecatorul acesteia se afla in vreunul din cazurile de incompatibilitate prevazute la
art. 41 si, cand este cazul, ca intocmi un referat corespunzator.
Abtinerea provine de la judecator iar recuzarea de la parte.
Judecatorul se abtine in 2 situatii:
-

Atunci cand, dupa fixarea primului termen de judecata stie ca in privinta sa exista un
motiv de incompatibilitate. In acest caz, judecatorul este obligat sa se abtina;

42 | P a g e

Atunci cand a fost recuzat. Devreme ce a fost recuzat, judecatorul poate declara ca se
abtine ceea ce inseamna ca recuzarea nu trebuie sa fie urmata in mod obligatoriu de
abtinerea judecatorului.

Declaratia de abtinere se face in scris de indata ce judecatorul a cunoscut existenta

cazului de incompatibilitate sau verbal in sedinta fiind consemndata in inchierea de sedinta.
Intrucat cererea de recuzare provine de la parte, aceasta poate fi facuta fie de parte
personal, fie prin mandatar ad litem. Avocatul partii nu poate face in nume propriu cerere de
recuzare.
O cerere prin care partea doreste ca judecatorul sa se abtina de la solutionarea cauzei va fi
calificata drept cerere de recuzare.
In privinta recuzarii se retin urmatoarele aspecte cu privire la momentul pana la care
poate fi formulata cererea de recuzare.
Pentru motivele de incompatibilitate aratate in referatul intocmit de grefier, recuzarea
trebuie sa fie ceruta in etapa cercetarii procesului.
Daca motivele s-au ivit ulterior sau au fost cunoscute de parte ulterior, dupa inceperea
dezbaterilor trebuie sa solicita recuzarea de indata ce motivele ii sunt cunoscute partii.
Este posibil ca cererea de recuzare sa fie facuta si dupa inchiderea dezbaterilor si pana la
momentul pronuntarii hotararii caz in care se va solutiona de instana respectiva, aceasta intrucat
codul prevede ca cererea de recuzare poate fi facuta pana la data pronuntarii hotararii.
Momentul la care partea interesata a cunoscut existenta motivului de incompatibilitate
este o chestiune de fapt lasata la aprecierea instantei care soltioneaza cererea.
Judecatorii care pot fi recuzati
-

Pot fi recuzati numai judecatorii care fac parte din completul de judecata caruia
pricina i-a fost repartizata pentru solutionare.
Judecatorii instantelor ierarhic superioare nu pot fi recuzati prin cereri formulate la
instanta inferioara.
Un judecator nu poate fi recuzat daca o alta cerere de recuzare intemeiata pe acelasi
motiv de incompatibilitate a fost deja respinsa.
Judecatorul nu poate fi recuzat decat pentru motivele prevazute la art. 41 si 42 CPC.

In toate aceste din urma cazuri, cererea de recuzare se va respinge ca inadmisibila.

Cerera de recuzare se poate face verbal in sedinta si se va consemna in incheierea de
sedinta sau in scris pentru fiecare judecator in parte cu aratarea cazului/cazurilor de
incompatibilitate si a probelor de care partea intelege sa se foloseasca.
43 | P a g e

In caz de compunere colegiala completului, daca se apreciaza ca exista motive de

incomparibilitate in persoana mai multor judecatori din complet, acestia din urma pot fi recuzati
in acelasi timp printr-o cerere unica.
In privinta probelor, de retinut ca interogatoriul nu este admisibil ca mijloc de dovedire a
motivelor de incompatibilitate.
Starea cauzei pana la solutionarea cererii de recuzare sau declaratiei de abtinere
Pana la soltuonarea declaratiei de abtinere nu se va face niciun act de procedura.
Formularea unei cereri de recuzare nu determina suspendarea judecatii, cu toate acestea,
pronuntarea soltuiei in cauza nu poate avea loc decat dupa soltuionarea cererii de recuzare.
Abinerea sau recuzarea se solutioneaza de un alt complet al instantei respective in
compunerea caruia nu poate intra judecatorul recuzat sau care a declarat ca se abtine, iar cand din
pricina abtinerii sau recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata cererea se judeca de
instanta ierarhic superioara.
Daca s-a formulat si declaratie de abtinere si cerere de recuzare, declaratia se abtinere se
soltuioneaza cu prioritate/. In caz de admitere a declaratiei de abtinere, cererea de recuzare,
indiferent de motivul acesteia, va fi respinsa ca fiind lipsita de obiect.
Daca declaratia de abtinere se respinge prin aceeasi incheiere instanta se va pronunta si
asupra cererii de recuzare.
Asupra abinerii sau recuzarii, instanta hotaraste de indata in camera de consiliu si fara
prezenta partilor ascultandu-l pe judecatorul recuzat sau care a declarat sa se abtine numai daca
apreciaza ca este necesar.
In aceleasi conditii instanta va putea asculta si partile.
Cererea de recuzare si declaratia de abtinere formulate la acelasi termen se vor soltuiona
impreuna.
In cazul in care abtinerea sau recuzarea au fost intemeiate pe motivul prevazut la art. 42
pct. 11, instanta va stabili care dintre judecatori nu va lua parte la judecata cauzei.
Instanta se pronunta asupra abtinerii sau recuzarii printr-o incheiere care se pronunta in
sedinta publica.
Daca abtinerea sau recuzarea au fost admise, judecatorul se va retrage de la judecarea
pricinii. In acest caz, incheierea va arata in ce masura actele indeplinite de judecator urmeaza sa
fie pastrate. In lipsa acestei mentiuni, actele de procedura urmeaza a fi refacute.

44 | P a g e

In cazul in care abtinerea sau recuzarea au fost soltutionate de instanta ierarhic

superioara, aceasta din urma va dispune in caz de admitere a cererii trimiterea pricinii la o alta
instanta de acelasi grad din circumscriptia sa.
Daca, insa, cererea este respinsa pricina se inapoiaza instantei inferioare.
Caile de atac
Incheierea prin care s-a respeins recuzarea poate fi atacata numai de parti odata cu
hotararea prin care s-a solutionat cauza. Daca aceasta din urma hotarare este definiotiva,
incheierea va putea fi atataca cu recurs la instanta ierarhic superioara in termen de 5 zile de la
comunicarea acestei hotarari.
Daca hotararea finala ramane definitiva la ICCJ, nu mai poate fi declarat recursul
impotriva incheierii de respingerii apentru ca nu exista o instanta ierarhic superioara care sa
soltuoneaze calea de atac.
Incheierea prin care s-a incuviintat sau s-a respins abtinerea precum si cinehierea prin
care s-a admis recuzarea nu sunt supuse niciunei cai de atac. De asemenea, nu este supusa
niciunei cai de atac nici inchieierea prin care s-a respeins recuzarea ca ramasa fara obiect urmare
admiterii cu prioritate a declaratiei de abtinere.
Daca instanta de apel constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa va reface toate
actele de procedura si daca apreciaza necesar dovezile administrate la prima instanta.
Cand instanta de recurs constata ca recuzarea a fost gresit respinsa ea va casa hotararea
dispunand trimiterea cauzei la instanta de apel sau daca apelul este suprimat, la prima instanta.
Toate dispozitiile referitoare la incompatibilitatea judecatorului se aplica in mod
corespunzator procurorilor, magistratilor asistenti, grefierilor si asistentilor judiciari.
Parti
Partile in procesul civil sunt acele persoane care indeplinesc conditiile generale pentru
exercitiul actiunii civile si intre care s-a legat raportul juridic litigios.
In general, raportul jrudiic presupune existenta unui reclamant si unui parat. Exista, insa
cazuri, in care in raportul juridic sunt implicate mai multe subiecte, mai multe persoane sa fie
impreuna reclamante sau parate. In acest caz vorbim despre coparticipare procesuala numita si
tovarasie procesuala sau litisconsortiu
Coparticiparea procesuala exista in urmatoarele cazuri:
-

Cand obiectul procesului este un drept sau o obligatie comuna a reclamantilor sau
paratilor;
45 | P a g e

Cand drepturile sau obligatiile partilor au aceeasi cauza;

Cand intre drepturile sau obligatiile partilor exista o stransa legatura.

Clasificarea coparticiparii procesuale

Coparticipare subiectiva cand exista o pluralitate de persoane cu acleeasi interese,
obiectiva cand exista conexarea a doua sau mai multor dosare cu conditia sa nu fie aceleasi
parti in toate dosarele conexate.
Coparticipare activa cand sunt mai multi reclamanti, pasiva cand sunt mai multi parati,
mixrta cand sunt mai multi reclamanti si mai multi parati.
Coparticipare facultativa si obligatorie. Regula este coparticiparea facultativa, prin
derogare de la aceasta regula coparticiparea este onligatorie cand mai multe persoane se afla
intr-o anumita leagura care impune soltuoinarea unitara a litigiului cu privire la toti
coparticipantii printr-o singura hotarare.
Efectele copartici[parii procesuale
Regula este ca raporturile dintre coparticipanti sunt guvernate de principiul independentei
procesuale in sensul ca actele de procedura, apararile si concluziile unui dintre reclamanti sau
parati nu le pot profita celoralti si nu ii pot prejudicia. De la acest principiu exista o derogare si
anume: daca prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii legale efectele hotararii
se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii
dintre ei sau termenele incuviintate numai unora dintre ei pentru indeplinirea actelor de
procedura profita si celorlalti. Iar candactele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute
de ceilalti se va tine seama de actele cele mai favorabile.
Natura raportului ce atrage existenderea efectelor hotararii asupra tuturor
coparticipantilor este aceeas a unui rarport de solidaritate sau indivizibiltate. O coparticipare
procesuala existenta in prima instanta nu trebuie sa continue obligatoriu in caile de atac.
Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat ori nu au indeplinit un act de procedura in
termen vor continua totusi sa fie citati daca potrivit legii nu au termen in cunostinta.
In cazul in care coparticipantii au un singur reprezxentant se va comunica o singura copie
de pe cereree. Daca nr comparticipantilor este prea mare, judecatorul va putea dispune
reprezentarea lor printr-un mandatar.
Actele de procedura indeplinite de coparticipanti sunt supuse unei singure taxe judiciare
de timbru.
In privinta cheltuielilor de judeccata, ei vor fi obligati in mod egal, proportional sau
solidat, potrivit cu pozitia lor in proces si cu natura raportului juridic existent intre ei.
46 | P a g e

10.12.2014
Participarea Tertilor in procesul civil

Interesul de largire a cadrului procesual initialpoate sa apartina fie partilor, si vorbim de

interventie fortata, fie unor terte persoane si vorbim de interventie voluntara.
Ca efect al interrventiei are loc o prorogare de competenta a instantei investite cu cererea
principala asupra cererii incidentale.
Un alt efect, intervenientul poate sa exercite impotriva hotararii finale caile de atac
prevazute de lege pentru cererea principala.
Un alt efect, hotararea care se va pronunta va avea autoritate de lucru judecat si fata de
intervenient.
Interventia voluntara
Potrivit art. 61 CPC, interventia voluntara poate fi principala atunci cand intervenientul
pretinde pentru sine in tot sau in parte dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta
si accesorie cand sprijina numai apararea uneia dintre parti.
Particularitati
-

Interventia voluntara este o cerere incidentala

Tertul intervine in proces din proprie initiativa
Dupa admisibilitatea in principiu a cererii de interventie, intervenientul devine parte in proces
Poate interveni in proces numai o persoana straina de cadrul procesual initial si, de asemenea,
este posibil ca o persoana sa intervina atat in interes propriu cat si in interesul uneia din parti.
Interventia voluntara principala
Este folosita de tertul care actioneaza pentru a obtine pentru sine un profit.
Ca si natura juridica, interventia voluntara principala reprezinta o cerere de chemare in
judecata.
Ca regula, cererea de interventie principala poate fi facuta numai in fata primei instante si
inainte de inchiderea dezbaterilor in fond. Prin exceptie, cu acordul express al partilor,
interventia principala se poate face si in instanta de apel ca o derogare de la prevederile art. 478
alin. 3.

47 | P a g e

In recurs, cererea de interventie voluntara principala nu este admisibila, nici in revizuire

nici in contrestatia in anulare.

Admisibilitatea interventiei principale

In principiu, interventia voluntara principala nu cunoaste limitari. Exista, insa, cateva
precizari.
Interventia principala nu este admisibila in actiunile cu caracter strict personal.
In litigiile de munca nu este admisibila interventia principala intrucat o alta persoana nu
poate cere sa I se stabileasca drepturi decurgant dintr-un raport juridic de munca in care subiect
este persoana care figureaza ca parte in cererea principala.
Este admisibila in materia ordonantei presedentiale cu conditia ca tertul sa nu puna in
discutie fondul dreptului.
Este admisibila intr-o actiune posesorie cu conditia ca tertul sa nu invoce un drept asupra
bunului.
Interventia voluntara accesorie
Ca si natura juridica, interventia accesorie reprezinta o aparare.
Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tine la
valorificarea unui drept ci urmareste ca prin apararile pe care le face, instanta sa pronunte o
solutie in favoarea partii pentru care intervine.
Admisibilitatea interventiei accesorii
In principiu, CPC nu instituie limitari sub acest aspect. Se impun si aici cateva precizari.
In litigiile privind starea si capacitatea persoanelor, interventia ccesorie este admisibila cu
exceptia princinilor cu caracter strict personal.
Este admisibila in materie de contencios admisnistrative
Este admisibila si in litgiile de munca
Procedura de judecata a interventiei voluintare
Cererea de interventie voluntara se formuleaza in cadrul unui proces deja inceput.
Interventia voluntara principaloa trebuie facuta in forma unei cereri de chemare in
judecarta si se indreapta impotriva ambelor parti intiale ale procesului.
48 | P a g e

Cererea de interventie accesorie trebuie facutra in scris si trebuie sa cuprinda doar

elementele prevazute la art. 148 CPC.
Instanta se pronunta asupra admisibilitatii in principiu a cererii de interventie voluntara
dupa ascultarea partilor.
Pentru ca ascultarea partilor sa nu fie formala, cererea de interventie se comunica inainte
de a se discuta admisibilitatea in principiu.
Pentru a se pronunta asupra admisibilitatii in principiu, instanta verifica urmatoarele
aspecte:
1. Daca tertul justifica un interes si pretinde un drept propriu sau un drept in stransa legatura cu
dreptul pretins de reclamant, in cazul interventiei principale, si in cazul interventiei accesoriii
daca tertul tinde la apararea dreptului partii in favoarea careia intervin;
2. Daca cererea de interventie are legatura cu cererea principala pentru a se justifica astfel judecarea
lor impreuna;
3. Daca cererea de interventie principala este facuta in termen si, daca este facuta in apel, daca
exista acordul partilor.
4. Daca in raport de natura litigiului, interventia voluntara este admisibila.
Asupra admisibilitatii in principiu, instanta se pronunta prin incheiere prin care fie va
incuviinta in principiu cererea de interventie fie va respinge cererea de interventie ca
inadmisibila.
Incheierea instantei trebuie sa fie motivata si are caracter interlocutoriu, astfel incat
instana nu mai poate reveni asupra ei si sa pronunte o alta solutie.
Incheierea prin care s-a incuviintat in principiu cererea de interventie nu se poate ataca
decat odta cu hotararea asupra fondului.
In calea de atac, trebuie criticata in mod express incheierea de admitere in principiu,
simplul fapt ca este atacata hotararea data asupra fondului nefiind suficient pentru instanta de
control judiciar sa se considere investita si cu analiza incheierii de admitere in principiu.
Incheierea de admitere in principiu este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea asupra
fondului
In cazul in care s-a respins ca inadmisibila cererea de interventie, tertul ale la indemana 2
posibilitati:
1. Fie sa atace separat incheierea de respingere in termen de 5 zile care curge de la pronuntare
pentru partea prezenta si de la comunicare pentru partea lipsa.

49 | P a g e

2. Fie sa formuleze o cerere separata prin care sa-si valorifice pretentiile pe cale principala fara a I
se opune autoritatea de lucru judecat intrucat in procesul in care a intervenit nu s-a judecat nimic
in privinta cererii sale.
Dupa admiterea in principiu, tertul devine parte in proces.
Intervenientul va prelua procedura in starea in care se afla in momentul interventiei sale
dar va putea solicita administrarea de probe.
Actele de procedura ulterioare vor fi indeplinite si fata de el.
In cazul interventiei principale, dupa admiterea in principiu, instanta va stabili un termen
in care trebuie depusa intampinare fata de aceasta.
De asemenea, partile in contradictoriu cu care tertul a formulat cererea de interventie pot
depune cerere reconventionala prin care sa invoce pretentii proprii fata de intervenient.
Interventia principala se judecata odata cu cererea principala.
Prin exceptie, atunci cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin cererea de
interventie, instanta poate dispune disjungerea ei si judecarea separata afara de cazul in care
intervenientul principal pretinde pentru sine dreptul dedus judecatii.
Disjungerea interventiit principale nu poate sa fie dispusa daca intervenientul principal
pretinde pentru sine in tot sau in parte insusi dreptul dedus judecatii prin cererea de chemare in
judecata. Nu poate oprea disjungerea daca judecata cererii de inteventie ar fi intarsziata de
cererea principala. Daca judecarea cererii de interventie ar fi intarziata de alte cereri indicentale,
disjungerea se dispune de instanta prin incheiere ce se poate ataca numai odata cu hotararea
asupra fondului.
In urma disjungerii, se va forma un dosar separat care va ramane in competenta instantei
investite cu judecarea cererii principale operand o proprogare de competenta care isi intinde
efectul si dupa disjungere.
Intervenientul principal are o pozitie independenta in proces, atat fata de partile initiale
cat si fata de alti intervenienti.
Solutiile pe care le poate pronunta instanta asupra cererilor de interventie principala
Daca cererea principala si cererea de interventie au acelasi obiect ele nu pot fi admise
amandoua in intregime intrucat se exclud reciproc. In schimb, pot fi admise in parte fiecare.
Daca cele doua cereri nu au acelasi obiect, este posibila admiterea in intreegime atat a
cererii principale cat si a cererii de interventie.

50 | P a g e

In prinvinta interventieiaccesorii, aceasta avand natura unei aparari, se judecata

intotdeauna impreuna cu cererea principala, ea neputand fi disjunsa si judecata separat. Asupra
ambelor cerere instanta se va pronunta printr-o singura hotarare.
Cererea de interventie accesorie, indiferent in favoarea cui este facuta urmeaza soarta
cererii principale. Astfel, daca reclamantul renunta la judecata sau la dreptul subiectiv, daca
paratul achieseaza la pretentiile reclamantului sau daca partile sting litigiul printr-o tranzactie,
interventia accesorie va fi respinsa ca lipsita de obiect.
Intervenientul accesoriu are o pozitie procesuala subordonata partii in favoare careia
intervine astfel incat nu poate sa savarseasca acte de procedura care contravin interesului acestei
parti.
De asemenea, intervenientul accesoriu poate sa renunte la judecata cererii de interventie
numai cu acordul partii pentru care a intervenit..
Solutiile pe care le pornunta instanta asupra interventiei accesorii
1. Daca interventia accesorie este facuta in favoarea reclamantului se va admite daca se admite si
cererea principala intrucat in acest caz apararea tertului i-a profitat reclamantului si se va
respinge daca se respinge si cererea principala pentru ca in acest caz, apararea tertului nu l-a
ajutat pe reclamant. Daca reclamantul renunta la judecata sau la dreptul subiectiv ori daca
intervine o tranzactie intre parti, cererea de interventie se respinge ca lipsita de obiect;
2. Daca cererea de interventie accesorie este facuta in interesul paratului se va admite daca se
respinge cererea de chemare in judecata intrucat in acest caz, reclamantul este cel care cade in
pretentii deci apararea tertului i-a profitat paratului. Se va respinge daca se admite cererea
principala pentru ca in acest caz, paratului a cazut in pretentii.
3. Daca paratul achieseaza la pretentiile reclamantului, cererea de interventtie accesorie este lipsita
de obiect.
Interventia fortata
Presupune largirea cadrului procesual initial din initiativa partilor originare.
Chemarea in judecata a altor persoane
Sediul materiie 68-71 CPC.
Specific acestei forme de interventie este faptul ca tertul ar putea pretinde aceleasi
drepturi ca si reclamantul.
Aceasta cerere poate fi forumalata de oricare dintre partile initiale, asadar reclamantul,
paratul ori chiar intervenientul principal.

51 | P a g e

Momentul pana la care poate fi formulata aceasta cerere difera. Astfel, paratul poate
depune cererea in termenul prevazut de lege pentru depunderea intampinarii inaintea primei
instante, iar daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata. In
schimb, reclamantul sau intervenientul principal, pot formula cererea pana la finalizarea
cercetarii procesului in prima instanta. Aceasta diferenta se justifica prin faptul ca paratul este in
masura sa cunoasca persoanele care pot pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul inca de la
primirea cererii de chemare In jdecata, in timp ce reclamantul sau intervenientul principal afla de
existenta acestor persoane de regula pe parcursul procesului.
Procedura de judecata a cererii de chemare in judecata a altei persoanei
Aceasta cerere este o cerere incidentala de competenta instantei investire cu cererea
principala.
Cat priveste forma cererii nu trebuie sa imbrace forma unei cereri de chemare in
judecata.
Instanta trebuie sa discute admisibilitatea in principiu a cererii de chamare in judecata a
altor persoane
Incheierea prin care se admite in principiu cererea de interventie poate sa fie ataca numai
odata cu fondul. In schimb, incheierea de respingere aca inadmisibila a cererii de interventie
poate fi atacata n termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta si de la comunciare
pentru partea lipsa. Calea de atac in acest caz erste numai apelul
Dupa admiterea in principiu a cererii de interventie tertul devine parte in proces si va lua
procedura din starea in care se afla la momentul interventiei sale insa va putea administra
administra rea de probe.
Dupa admiterea in principiu a cererii de interventie, instanta va stabili un termen in care
cel chemat in judecata trebuie sa depuna intampinare.
Cel chemat in judecata dobandeste pozitia procesuala de reclamant iar hotararea ii va fi
opozabila. El nu este insa reclamant chiar daca prin definite ar putea sa pretinda aceleasi drepturi
ca si reclamantul, pozitia procesuala de reclamant nefiind acelasi lucru cu calitatea procesuala de
reclamant.
Exista cazuri in care legea ingaduie ca paratul initial sa fie scos din proces si sa fie
inlocuit cu tertul. Astfel, atunci cand paratul chemat in judecata pentru o datorite baneasca
recunoaste datoria si declara sa vrea sa o execute fata cel careuia ii va fi stabilit dreptul pe cale
judecatoreasca, el va fi scos din proces daca a consemnat la dispozitia instantei intreaga suma
datorata.

52 | P a g e

Declaratia paratului poate fi facuta in scris prin intampinare sau verbal si consemnata in
incheierea de sedinta.
Pentru a se lua act de declaratia paratului nu este nevoie de acordul reclamantului.
Dupa inlocuirea paratului scos din cauza, judecata va continua in noul cadrul procesual
intre reclamant si tertul chemat in judecata.
Hotararea, insa, se va comunca si paratului pentru a-I fi opozabila avand inv edere
declaratia pe care a facut-o.
Cererea de interventie fortata nu poate sa fie disjunsa si judecata separat de cererea
principala.
Solutiile pe care le poate pronunta instanta asupra cererii de chemare in judecata a altor
persoane
1. Daca interventia fortata a fost facuta de reclamant. Daca se admite cererea principala se
admite si cererea de interventie, daca se respinge cererea principala se va respinge si cererea
interventie;
2. Daca interventia a fost ceruta de parat. Daca se admite cererea de chemare in judecata se
admite si cererea de interventie, daca se respinge cererea principala se va respinge si cerrea
interventie fortata.

va
de
va
de

Chemarea in garantie
Art. 72-74 CPC.
Partea interesata poate sa cheme in garantie o terta persoana impotriva careia ar putea sa
se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubire.
Cel chemat in garantie, poate la randul sau sa cheme in garantie o alta persoana.
Pe calea acestei forme de interventie fortata nu este posibila atragerea in proces a unui alt
parat.
Scopul urmarit prin cererea de chemare in garantie
1. Tertului I se confera posibilitatea de a administra toate dovezile si de a face toate apararile in
sprijinul partii pe care o garanteaza;
2. Daca cel garantat pierde procesul, prin aceeasi hotarare instanta va admite si cererea de chemare
in garantie daca apreciaza ca este intemeiata.
Momentul pana la care poate fi formulata cererea de chemare in garantie

53 | P a g e

Reclamantul sau intervenientul principal pot formula aceasta cerere pana la terminarea
cercetarii procesului inaintea primei instantei. Paratul poate sa formuleze aceasta cerere in
termenul prevazut de lege pentru depunerea intampinarii sau daca intampinarea nu este
obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata.
Admisibilitatea cererii de chemare in garantie
In principiu, cererea de chemare in garantie este admisibila in orice materie,.
De cele mai multe ori este folosita in litgiiile in materie conteactuala, in materie de
proprietate sau in litgiile privind plata de despagubiri.
Chemarea in garantie nu esta admisibila in materia ordonantei presedintiale deoarece ea
priveste fondul dreptului.
De asemenea, nu este admisibila in litgiiile de munca. Nu este admisibila nici in actiunile
nepatrimoniale si nici in procedura necontencioasa.
Procedura de judecata
Este o cerere incidentala de competenta instantei investite cu cererea principala.
Cererea de chemare in garantie trebuie sa imbrace forma unei cereri de chemare in
judecata.
Instanta trebuie sa se pronunte asupra admisibilitatii in principiu.
Procedura este la fel ca la cererea de chemare in judecata a altei persoane.
Solutiile sunt diferite. Acestea sunt:
1. Daca cererea de chemare in garantie este formulata de reclamant, se va admite daca cererea
principala este respinsa, daca este gasita intemeiata. Se va respinge ca fiind lipsita de obiect sau
interes, daca cererea principala este admisa.
2. Daca cererea de chemare in garantie este formulata de parat, se va admite daca este gasita
intemeiata in cazul in care cererea principala este admisa, se va respinge ca fiind lipsita de obiect
sau de interes daca cererea principala este respinsa.
Aratarea titularului dreptului
Art. 75-77 CPC.
Aceasta cerere poate fi formulata numai de paratul care detine un bun pentru altul sau
care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru si care il va putea arata pe cel in
numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul daca a fost chemat in judecata de o persoana
care pretinde un drept real asupra lucrului.
54 | P a g e

Conditii de admisibilitate
-

Poate fi formulata nu de orice parat ci numai de paratul chemat in judecata printr-o actiune reala;
Paratul este un detentor precar pentru ca detine lucrul sau exercita un drept asupra lucrului ce
formeaza un obiect asupra litigiului in numele altuia.
Paratul poate sa formuleze aceasta cerere inaintea primei instante in termenul prevazut de
lege pentru depunerea intampinarii, iar daca intampinarea nu e obligatorie cel mai tarziu la
primul termen de judecata
Procedura de judecata
Aceasta cerere este o cerere incidentala care este de competenta instantei sesizate cu
cererea principala.
Aceasta cerere nu trebuie sa imbrace forma unei cereri de chemare in judecata.
Instanta trebuie sa se pronunte asupra admiterii in principiu a acestei cereri. Dupa
admiterea in principiu, tertul dobandeste calitatea de parte iar instanta va stabili un termen pentru
ca cel aratat ca titular al dreptului sa depuna intampinare.
Solutiile pe care le poate pronunta instanta:

1. Cel aratat ca titular al dreptului recunoaste sustinerile paratului iar reclamantul este de acord cu
inlocuirea paratului initial. In acest caz, tertul va luat locul paratului care va fi scos din proces iar
litigiul va continua intre reclamant si tert, acesta din urma dobandint pozitia procesuala a
paratului;
2. Cel aratat ca titular al dreptului recunoaste sustinerile paratului iar reclamantul nu este de acord
cu inlocuirea paratului initial sau ipoteza in care cel aratat ca titular al dreptului nu se infatiseaza
ori contesta sustinerile paratului. In toate aceste 3 situatii tertul dobandeste calitata de
intervenient principal iar procesul va continua intre reclamant, parat si tertul intervenient.
Interventia principala se judecata odata cu cererea principala
Cand judecata cererii principale ar fi intarziata prin cererea de interventie, instanta va
puta cere disjungerea ei si judecarea separata operand in continuare efectul prorogarii de
competenta.

Introducerea fortata in cauza din oficiu al altor persoane

CPC consacra 3 situatii in care judecatorul poate sa dispuna din oficiu introducerea in
proces a altor persoane si anume:
55 | P a g e

In cazurile expres prevazute de lege;

In procedura necontencioasa;
In procedura contenctioasa cand raportul juridic dedus judecatii o impune.
Prin recunoasterea dreptului judecatorului de a introduce din oficiu in proces alte
persoane se reglementeaza o exceptie de la principiu disponibilitatii si se urmareste evitarea
ulterioara de noi procese.
Procedura de introducere in cauza
In primele doua situatii (in cazurile anume prevazute de lege si in procedura
necontenctioasa) judecatorul nu este tinut de vointa partilor, astfel incat chiar daca partile se
opun va putea sa dispuna introducerea in cauza a altor persoane.
In ultima situatie a procedurii contencioase, cand raportul juridic litigios o impune,
judecatorul nu poate impune partilor largirea cadrului procesual daca partile se opun, insa va
putea respinge actiunea.
Aceasta din urma situatie are in vedere cazul in care raportul juridic litigios cuprinde mai
multe persoane dar care nu figureaza toate ca parti in proces. In acest caz, judecatorul va pune in
discutie necesitatea introducerii acestora in cauza.
Judecatorul nu procedeaza in acest fel decat in cazul in care raportul juridic litigios o
impune si el apreciaza ca pricina nu pooate fi solutionata fara participarea tertului.
In cazul in care partile se opun, instanta va respinge cererea fara a se pronunta in fond.
Hotararea astfel pronuntata este supusa numai apelului.
In orice situatie tertul va fi introdus in proces pana cel mai tarziu la terminarea cercetarii
procesului inaintea primei instante.
Instanta dispune introducerea tertului in proces prin incheierea interlocutorie. In acest
caz, nu se pune problema discutarii admisibilitatii in principiu a cererii de introducere fortata in
cauza a altor persoane.
Reprezentarea partilor in judecata
Reprezentarea este de 3 feluri: legala, conventionala si judiciara.
Reprezentarea conventionala este atunci cand reprezentantul este ales de parte.
Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice prin mandatar neavocat
Aceasta reprezentare se realizeaza prin procura.
Particularitati:
56 | P a g e

Imputernicirea trebuie sa fie ad litem, adica sa fie data pentru exercitiul dreptului de chemare in
judecata sau pentru reprezentarea in judecata.
Mandatarul cu procura generala poate sa reprezinta in judecata prin mandat numai daca cest
drept i-a fost dat anume sub aspectul continutului. Mandatul se presupune dat pentru toate actele
judecatii putand fi insa restrans doar la anumite acte.
Actele procesuale de dispozitie se fac numai in temeiul unei procuri speciale.
Sub aspectul formei, imputernicirea data unei persoane fizice care nu are calitatea de
avocat se dovedeste prin inscris autentic.
In fata primei instantei si in apel, partile pot fi reprezentate de avocati sau de mandatar
neavocat. Daca mandatul este dat unui neavocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra
exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat atat in etapa cercetarii procesului cat
si in etapa dezbaterii.
In cazul in care mandatarul este sot sau ruda pana la gradul 4 inclusiv, acesta poate pune
concluzii in fata oricarei instante fara sa fie asistanta de avocat, daca este licentiata in drept.
Mandatul inceteaza doar prin retragerea lui de catre mostenitori sau de catre
reprezenantul legal al incapabilului. Asadar, in cazul decesului mandantului sau punerii sub
interdictie a acestuia mandatul dainuieste pana la momentele precizate, spre deosebire de
mandatul de drept comun.
Renuntarea la mandat sau revocarea mandatului nu poate fi opusa celeilalte parti decat de
la comuncare inafara de cazul in care a fost facuta in sedinta in prezenta partii.
Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atat mandantul cat si
instanta cu cel putin 15 zile inainte de termenul imediat urmator renuntarii.
Mandatarul nu poate renunta la mandat in cursul termenului de exercitare a cai de atac.
De citit: procurorul.

57 | P a g e