Sunteți pe pagina 1din 7
AUTOPORTET Noțiuni de autocunoaștere Autocunoasterea – procesul de explorare si structurare a propriilor abilitati,

AUTOPORTET

Noțiuni de autocunoaștere

Autocunoasterea procesul de explorare si structurare a propriilor abilitati, emotii, motivații, atitudini, ni, credinte, mecanisme in urma caruia rezultă imaginea de sine.

Autocunoaşterea şi autoaprecierea corectă este una dintre cele mai complexe şi dificile forme ale cunoaşterii umane. Aceasta pentru că ea se referă la realitatea psihică pe care, spre deosebire de realitatea fizică, materială, este mai greu să o percepem, să o analizăm, să-i precizăm limitele şi nuanţele. În al doilea rând, aşa cum o spune şi cuvântul, “ autocunoaştere”, ea presupune că obiectul analizei şi aprecierii este însuşi subiectul care face acest demers investigativ. Aşadar, în autocunoaştere, subiectul şi obiectul sunt una şi aceeaşi persoană.

Un alt motiv care îngreunează autocunoaştere este acela că nu există strategii , elaborate şi standardizate care să asigure precizia autocunoaşterii. Elevii se pot afla, deci, într-un mare impas în procesul descoperirii de sine pe care îl pot considera ca pe un demers sisific. De aceea , strategiile prezentate la începutul acestui curs, au rolul de a-i ajuta pe tineri să se deschidă faţă de sine, uzând de instrumente adecvate.

Evident, întrebarea firească pe care ar trebui să o formuleze elevii, la sfârşitul conturării unei imagini clare şi obiective despre ei înşişi, ar fi : “ Şi acum că am văzut cine suntem cu adevărat, ce e de făcut?”

Răspunsul constituie chiar rezultatul parcursului elevilor în programul de consiliere și orientare profesională și se constituie în planul de carieră

personalizat, ca o precizare a necesit ății de adaptare a conduitei la scopuri şi interesele

personalizat, ca o precizare a necesității de adaptare a conduitei la scopuri şi interesele formulate de elevi, în condiţiile unei cunoaşteri de sine obiective.

Ca să porniți mecanismul autocunoașterii trebuie să știți că:

Cele cinci dimensiuni sau trăsături care descriu personalitatea individului sunt:

Extraversia: cordialitate, siguranta de sine, activitate, cautarea senzatiilor, emoții pozitive;

Agreabilitatea (a fi placut): incredere, loialitate, altruism, colaborare, modestie, atentie fata de ceilalti;

Constiinciozitatea: competenta, ordine, simt al datoriei, dorinta de reusita, autodisciplina, reflectie;

Instabilitatea emotionala: anxietate, agresivitate, depresie, centrare pe sine, impulsivitate, vulnerabilitate;

Deschiderea: imaginatie, deschidere catre domeniile esteticului, sentimentelor, actiunii, ideilor, valorilor.

PERSONALITATEA - dimensiunile personalității;

1.

TEMPERAMENT( explorarea lui cu ajutorul chestionarelor)

2.

APTITUDINI

3.

CARACTER

I. TEMPERAMENTUL este dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conduita.

A. După Hypocrate sunt definite patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.

Colericul este energic, nelinistit, impetuos, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este inegal in

Colericul este energic, nelinistit, impetuos, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este inegal in manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Are tendintat de dominare in grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze. Sangvinicul este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatii. Fire activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane. Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat in ttot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita si este foarte tenace, meticulos in tot ceea ce face. Fire inchisa, putin comunicativa, prefera activitatile individuale. Melancolicul este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ, inchis in sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.

B. Tipologia Pavlov:

Tipul puternic neechilibrat excitabil (corelat cu temperamentul coleric) Tipul puternic echilibrat mobil (corelat cu temperamentul sangvinic) Tipul puternic echilibrat inert (corelat cu temperamentul flegmatic) Tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic).

Caracteristicile sistemului nervos central:

• Forța sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos și se exprimă prin rezistența mai mare sau mică la excitanți puternici sau la eventualele situații conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic si sistem nervos slab;

Mobilitatea desemnează ușurința cu care se trece de la excitație la inhibiție si

invers, in functie de solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sistemul nervos este mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert;

Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese

(excitația si inhibiția). Daca ele au forț e aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem

(excitația si inhibiția). Daca ele au forțe aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibtrat.

Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitația.

C. Tipologia lui Jung si Eysenck

Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externă si intra in categoria extravertiților, in timp ce alții sunt orientați predominant spre lumea interioară si aparțin categoriei introvertiților. Extravertiții sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei. Introvertiții sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre reverie si greu adaptabili. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe axe perpendiculare, obținând tipurile extravertit stabil, extravertit instabil, introvertit stabil si introvertit instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.

D. Tipologia scolii franco olandeze G. Heymans si E. D. Wiersma . Exista opt tipuri de temperament: pasionații (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi, activi, primari), sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari), nervosii (emotivi, non-activi, primari), flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non-emotivi, activi, primari), apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii (non- emotivi, non-activi, primari).

II. APTITUDINILE suma a ceea ce stie si poate sa faca cineva

Ce stiu?

Ce pot face cu usurință ?

Propozitii lacunare:

Eu stiu sa fac……dar nu stiu………. Cele ma bune rezultate le am la/in…

Pot sa fac…….pentru ca……. Imi place sa fac… deoarece……….

III. CARACTERUL – modul de rapo rtare la alț ii (atitudini ș i tr ăsături

III. CARACTERUL modul de raportare la alții (atitudini și trăsături volitive) Reiese din interioroizarea normelor si valorilor sociale fundamentale:

Adevarul, Binele, Frumosul

Educatia, Credinta, Cultura, Traditiile

Comunicarea, Colaborarea Munca, Intrajutorarea, Competenta, Respectul

Democratia, Pacea, Legea,

IMAGINEA DE SINE este:

modul in care o persoana isi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale;

o reprezentare mentala a propriei persoane;

nu reflecta intotdeauna realitatea (subevaluare/supraevaluare);

are mai multe componente:

Eul actual imaginea prezenta Eul ideal imaginea dorita Eul viitor - imaginea a ceea ce poate sa devina individul

Dimensiunile Eului:

- eul fizic ce cred despre corpul meu;

- eul cognitiv ce cred despre modul in care gandesc, memorez,

- eul emotional ce cred despre emotiile si sentimentele mele;

- eul social cum cred ca ma percep ceilalti;

- eul spiritual ce cred ca este important si reprezinta o valoare pentru mine. Imaginea de sine pozitiva favorizeaza cresterea performantelor scolare, relatii armonioase in cadrul familiei, relatii bune cu prietenii si colegii de aceeasi varsta. Comportamentele elevului cu imagine de sina negativa:

- evitare (retragerea si comportamentele timide);

- agresivitate defensiva (ataca sursa frustrarii);

- compensarea (afirmarea propriei personalitati, adesea prin comportamente indezirabile);

- motivatie scazuta (refuzul de implicare in sarcina);

;

- rezistenț a (refuza schimbarile ce li se propun, pentru a evita ulterioare esecuri) STIMA

- rezistența (refuza schimbarile ce li se propun, pentru a evita ulterioare esecuri)

STIMA DE SINE -Dimensiunea evaluativa a imaginii de sine; -Se refera la modul in care ne consideram ca persoane in raport cu propriile asteptari si cu ceilalti; -Formarea ei este influentata de parerile/evaluarile si reactiile parintilor si educatorilor;

-Necesitatea unui nivel optim in formularea cerintelor impuse copilului: sa fie suficient de ridicate ca sa-l motiveze, sa nu fie prea ridicate pentru a nu genera stres si emotii negative inutile Diferente intre persoanele cu stima de sine ridicata si cele cu stima de sine scazuta :

- stare de confort, multumire psihica/ disconfort, nemultumire;

- interpretarea situatiilor noi: provocatoare/amenintatoare;

- asumare/neasumare de responsabilitati;

- initiativa/ nonimplicare;

- asumare /neasumare a consecintelornpropriilor fapte;

- exprimare adecvata/ inadecvata a emotiilor;

- toleranta/ intoleranta la frustrare;

- rezistenta mare/ scazuta la presiunile grupului Dezvoltarea stimei de sine este favorizata de :

- mediu stimulativ, crearea de oportunitati pentru afirmare (evitare etichetarii);

- existenta unui suport social; - dezvoltarea abilitatilor de comunicare si de exprimare emotionala, negociere, rezolvare de probleme, asertivitate;

- dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate;

- asteptari rezonabile;

- acceptarea neconditionata a propriei persoane si a celorlalti;

Aptitudinile - Reprezinta potentialul unei persoane de a obtine performanta intr-un anumit domeniu.

- Tipuri : generale , care permit obtinerea de performante in mai multe domenii; speciale,

- Tipuri : generale , care permit obtinerea de performante in mai multe domenii; speciale, care permit obtinerea de performante intr-un numar restrans de domenii (sociale, artistice, muzicale, fizice);

- Identificarea aptitudinilor: autoobservarea, opinia celorlalti, testarea;

Sursa de documentare:

- “Autocunoștere și dezvoltare personală”, Casa Corpului Didactic București, 2006

- Suport de curs “Formarea formatorilor naționali pentru predarea ariei curriculare Consiliere și Orientare”, Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, 2006