Sunteți pe pagina 1din 3

NECESITATEA UTILIZRII ANALIZEI DE RISC

Organismele internationale si nationale ce au competente de reglementare, sunt solicitate sa ia sau sa defineasca decizii sau
strategii fata de situatiile necunoscute sau fata de cele incerte. n sfera situatiilor necunoscute pot fi clasificate:

situatiile n totalitate noi, pentru care omenirea nu are nici o experienta, dar pe care trebuie sa le solutioneze, din moment ce
acestea se constituie ca un pericol pentru oameni, animale, plante sau lucruri (a se vedea exemplul encefalopatiilor spongiforme
ale animalelor, cu deosebire ESB)

situatii a caror prezenta si manifestare sunt cunoscute, dar pentru care nu exista abordari certe de solutionare (vezi boala
canceroasa)

situatii ce sunt cunoscute ca manifestare si pentru care sunt elaborate strategii manageriale, dar care, fie nu pot fi prevazute, fie
nu pot fi prevenite ( a se vedea cutremurele, evolutiile financiare, fenomenele meteorologice grave)

Rezultatul deciziilor organizatiilor internationale sau nationale cu competente de reglementare, poate afecta, n mod evident, un
numar important de oameni, animale precum si balanta internationala a comertului sau a finantelor.
n acest context, analiza de risc s-a dovedit a fi o metoda eficienta ce poate furniza celor ce sunt abilitati sa ia decizii,
informatii mult mai complete dect cele furnizate de alte stiinte, cu scopul de a-i ajuta sa ia decizii pe o baza mult mai solida si informata si
sa evalueze mai bine impactul deciziilor pe care acestia le iau asupra oamenilor, animalelor, plantelor, mediului, obiectelor, strategiilor
geopolitice.
O a doua motivatie pentru promovarea si utilizarea analizei de risc este suportul tot mai mare si mai consistent pentru utilizarea
acestei metode din parteaforurilor internationale ce reglementeaza comertul international sau regional, cum ar fi Organizatia Mondiala
a Comertului, Oficiul International d 414h76e e Epizootii, Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie, Comisia Europeana,
Asociatia Europeana de Liber Schimb, Acordul de Comert de Liber Nord American, Codex Alimentarius, Conventia Internationala pentru
Protectia Plantelor, Asociatia Mondiala pentru Protectia Animalelor etc..
Revenind la domeniul agricol, s-a constatat ca, din moment ce barierele tarifare n contextul comertului international tind sa
dispara, cele mai potentiale bariere pentru comertul international pot deveni restrictiile privind sanatatea animalelor si a plantelor.
Pentru a se asigura ca aceste restrictii nu devin bariere netarifare arbitrare pentru comertul international, comunitatea si
organizatiile de reglementare internationale sunt n cursul elaborarii unei strategii, pentru a se determina cu precizie ce restrictii, daca exista
vreuna, sunt totusi necesare si care trebuie abrogate.
Aplicarea de masuri restrictive arbitrare si nejustificate, de ordin sanitar veterinar de exemplu, poate conduce la sanctiuni privind
comertul international cu produse agricole, propuse sub regulile diferitelor acorduri ncheiate n cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.
Analiza de risc este cel mai potrivit mijloc pentru a defini ce masuri sunt considerate arbitrare si care nu.
"Acordul pentru aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare" si "Acordul pentru eliminarea barierelor tehnice" ale Organizatiei
Mondiale a Comertului, "Codul International d 414h76e e Sanatate a Animalelor" si "Codul de Sanatate a Animalelor Acvatice" ale Oficiului
International d 414h76e e Epizootii, "Codul Liniilor Directoare" al Codex Alimentarius OMS/FAO, nu constituie altceva dect o excelenta baza
legislativa pentru analiza de risc.
Regionalizarea constituie al treilea motiv pentru utilizarea analizei de risc n comertul international cu animale vii si produse de
origine animala. Regionalizarea identifica o arie, o zona sau o regiune, pe baza caracteristicilor ce pot afecta prezenta si raspndirea
agentilor unor boli contagioase ale animalelor sau a vectorilor acestora, independent de barierele nationale sau administrative.
Evaluarea acestor caracteristici este sinonima cu evaluarea riscului pentru prezenta unor agenti specifici asociati cu o regiune
data.

Ca efect, aplicare integrala a conceptului de regionalizare implica utilizarea evaluarii riscului.


Regionalizarea este doar un domeniu ce subliniaza importanta vitala a informatiei. Aceste regiuni ce au structuri necesare pentru
a colecta si a analiza date (directiile sanitare veterinare judetene) si abilitatea de a furniza aceste date comunitatii internationale (notificarile
facute de ANSV la OIE), vor fi ntr-o pozitie mai buna sa-si largeasca piata de export, dect tarile care esueaza sa prezinte informatiile
necesare referitoare la caracteristicile de risc pentru bolile animalelor.
Regionalizarea este unul dintre domenii ce solutioneaza importanta vitala a informatizarii.

III. ORIGINEA ANALIZEI DE RISC - TEORIA


PROBABILITII sI DISTRIBUIILOR
Definirea analizei de risc si a terminologiei specifice acesteia a facut obiectul unor lucrari remarcabile pe plan mondial, cum ar fi:

lucrarea lui Ahl A.S., Acree J.A, Gipsan P.S, Mc Dowell R.M., Miller L. si Mc Elvaine M. D. intitulata "Standardizarea nomenclaturii
pentru analiza de risc n domeniul sanatatii animalelor",

lucrarea lui Cerf O.; Sancea M., Duforn B si Toma B "Nomenclatura propusa pentru analiza de risc pentru sanatatea umana si
animala",

lucrarea Toma B, Dufour B., Sanaa M., Benet J.J., Show A, Moutou F. si Louza A. "Epidemiologie aplicata pentru lupta colectiva
contra bolilor transmisibile ale animalelor",
De asemenea "Codul International d 414h76e e Sanatate a Animalelor", editia 2001, cuprinde un titlu special destinat analizei de

risc.
Riscul este definit ca "probabilitatea ca un pericol sa survina, combinata cu importanta consecintelor sale
nedorite". Asadar riscul si analiza de risc sunt direct si strns legate de teoria probabilitatii si a distributiilor.
Pentru a introduce termenii si conceptele implicate n teoria probabilitatii, trebuie sa definim ce este un experiment
randomizat. Acesta este un proces ce produce informatii si date. Informatiile ce sunt obtinute dintr-un experiment se definesc
dret rezultate (autonome) si care au un caracter randomizat, deoarece au caracterul de nepredictibil sau de neprevazut, nu suntem siguri
ce fel de informatii vom obtine din acel experiment.
Pentru fiecare experiment randomizat exista o lista a totalitatii rezultatelor posibile (all possible autocomes). Lista tuturor
rezultatelor posibile este definita ca spatiu de prelevare a unui experiment.
Daca repetam un experiment randomizat de un mare numar de ori, n acelasi conditii, atunci vom observa ca frecventa relativa a
oricarui rezultat particular (numarul de cte ori apare rezultatul, mpartit la numarul de cte ori a fost repetat experimentul) tinde sa se
aproprie de o valoare constanta. Aceasta se defineste a fiprobabilitatea rezultatului nregistrat.
Variabilele randomizate sunt date sau rezultate ce iau valori ntmplatoare n cadrul unui experiment randomizat, ncadrate n
spatiu de prelevare al experimentului.
Probabilitatea asociata cu valorile pe care o variabila ntmplatoare le poate lua n spatiul de prelevare a unui experiment
randomizat, defineste probabilitatea distributiei pentru acea variabila randomizata sau ntmplatoare. Probabilitatea distributiei unei
variabile randomizate n spatiu de prelevare poate fi sumarizata n termeni de medie si varianta.
Media reprezinta suma variabilelor randomizate mpartita la numarul variabilelor din spatiu de prelevare.
Varianta descrie spatiul n care variabilele randomizate pot sa varieze fata de valoarea medie.

Variabilele randomizate pot fi, fie discrete, fie continui.


O variabila randomizata discreta este cea care ia valori dintr-un spatiu de prelevare ce este numarat sau se poate numara.
Spatiu de prelevare al unei variabile randomizate continui nu este numarabil (nu se poate numara) deci acest tip de variabile
pot lua orice valoare dintr-o gama de valori definita. n contrast cu situatia variabilelor randomizate discrete, probabilitatea asociata cu orice
valoare particulara din spatiul de prelevare a unei variabile randomizate continui este zero si aceasta deoarece spatiu de prelevare este de
marime infinita.
Cu ajutorul variabilelor discrete este posibil sa obtinem probabilitatea aparitiei unui oarecare eveniment, dar daca numarul
rezultatelor posibile creste, probabilitatea ca fiecare eveniment sa apara devine mai redusa. Pe masura ce numarul rezultatelor posibile este
foarte mare variabilele discrete tind sa devina variabile continui.
n contextul frecventei asociate cu fiecare valoare randomizata, una din aceste frecvente reprezinta frecventa relativa