Sibi imperare maximum imperium est. (A-i porunci siei nseamna cea mai
mare putere)
Impero, imperre- a porunci.
Imperium, imperii n. porunc, putere.
Maximus, maxima, maximum foarte, cel mai mare.
Pronumele i adjectival posesiv :
-
Te Deum laudmus.
Deus, dei m. - zeu.
Laudo, laudre - a luda.
Ater ego.
Alter, altera, alterum pronume nehotart un al doilea.
Sibi imperare maximum imperium est.
Impero, imperre- a porunci.
Imperium, imperii n. putere.
Maximus, maxima, maximum foarte, cel mai mare.
Mea culpa.
Culpa, culpae f. greeala.
Pronumele posesiv
Pronumele posesive sunt acelea care inlocuiesc numele posesorului: "in conspectu exercitus
nostri" (= in prezenta armatei noastre). Aici nostri tine locul substantivului Romanorum, care
erau posesorii armatei despre care este vorba in text.
Dar pronumele posesiv poate inlocui in acelasi timp si numele posesorului si pe al obiectului
posedat: "Helvetii prelio nostros lacessere coeperunt" (= Helvetii au inceput sa hartuiasca pe ai
nostri prin lupta). Aici nostros tine locul substantivelor milites Romanorum, dintre care
Romanorum reprezinta pe posesor, iar milites reprezinta obiectul posedat.
Pronumele posesive sunt:
Un singur posesor:
Primele trei se declina in felul adjectivelor de clasa I terminate in -us, -a, -um; celelalte doua
se declina in felul adjectivelor de clasa I terminate in -er, -ra, -rum, cu urmatoarele deosebiri:
a) Vocativul singular al lui meus este mi. Cand meus insoteste un substantiv care are vocativul
la fel cu nominativul, face vocativul meus: "sanguis meus!" (= sangele meu!).
b) vester nu are vocativ.
Declinarea lui meus, mea, meum
Caz/Nr.
Singular
Plural
Nominativ
Genitiv
Dativ
Acuzativ
Vocativ
Ablativ
Singular
Plural
Nominativ
noster
nostri
Genitiv
nostri
nostrorum
Dativ
nostro
nostris
Acuzativ
nostrum
nostros
Vocativ
noster
nostri
Ablativ
nostro
nostris
La cel de-al doilea tabel am dat doar formele de masculin, pentru ca femininul si neutrul se
deduc prin analogie.
OBSERVATII:
1. Ablativul singular de la meus, tuus, suus se pot intari prin particula -pte cu sensul de
propriu: "suopte ingenio" (= prin talentul sau propriu), "suapte manu" (= cu mana sa proprie); tot
cu intelesul de propriu suus se mai poate intari si cu particula -met: "suamet facta" (= prin faptele
sale proprii).
2. In limba latina numele posesiv nu se mai intrebuinteaza atunci cand este usor de inteles:
"Veni cum patre" (= Am venit cu tata) -- aici s-a omis folosirea lui meo; "Manus lava!" (= Spalate pe maini) -- aici s-a omis folosirea lui tuas.
3. In loc de meorum, tuorum, suorum, nostrorum, vestrorum, gasim la scriitorii din perioada
arhaica genitivul plural in -um: meum, tuum, suum, nostrum, vestrum.
4. In loc de vester, gasim forma arhaica voster.