Curs 1

Relatii. Corpul numerelor reale

1

Relatii

Notiunea matematica de relatie are un grad mare de generalitate. Definirea si dezvoltarea acestei notiuni presupune raportarea la o serie de concepte matematice
elementare precum: element, multime, submultime, apartenenta la o multime, incluziune, operatii cu multimi, pereche ordonata, produs cartezian. Vom porni de
la premiza ca toate acestea sunt cunoscute. Deasemenea vom presupune cunoscute
elementele de baza ale calculului propozitiilor si predicatelor, cu simbolistica uzuala.
Definitia 1.1. Un triplet R = (A, B, GR ) unde A si B sunt doua multimi nevide,
iar GR este o submultime a produsului cartezian A B , se numeste relatie ntre
multimile A si B.
Multimea GR A B se numeste graficul relatiei R.
Fiind data o relatie R = (A, B, GR ), vom spune ca elementul a A este n
relatia R cu elementul b B si vom nota a R b, daca (a, b) GR . In cazul
particular B = A vom spune ca R este o relatie pe multimea A. In cele ce
urmeaza vom prezenta cateva din principalele tipuri de relatii.

1.1

Relatii pe o multime

Pentru a indica nzestrarea unei multimii A cu o relatie R = (A, A, GR ) vom utiliza

n general notatia (A, R). O relatie pe o multime se poate bucura de o serie de
proprietati elementare. Definirea axiomatica a acestora este realizata prin enuntul
urmator.
Definitia 1.2. Fie (A, R). Relatia R se numeste:
reflexiv
a, daca () a A

aRa

simetric
a, daca () a, b A a R b b R a
antisimetric
a, daca () a, b A a R b b R a a = b
tranzitiv
a, daca () a, b, c A a R b b R c a R c
total
a, daca () a, b A a R b b R a
Cele mai importante relatii pe o multime sunt cele de echivalent
a si respectiv de
ordine.
Definitia 1.3. O relatie R definit
a pe o multime A se numeste relatie de echivalent
a
dac
a este reflexiv
a, simetric
a si tranzitiv
a.

Simbolurile utilizate n general pentru indicarea relatiilor de echivalenta sunt

urmatoarele: = , , ,
=, .
Fie (A, ) o multme nzestrata cu o relatie de echivalenta. Pentru fiecare element a A, definim multmea:
e
a = {x A | x a}
numita clasa de echivalent
a a elementului a, relativ la relatia .
Definitia 1.4. O familie F P(A) de submultimi (parti) ale multimii A se
numeste partitie a multimii A daca satisface propriet
atile:
1) () X F
X 6=
2) () X, Y F X Y 6= X = Y
3) XF X = A
Pentru (A, ), sa notam:
A/ = { e
a | a A}
multimea claselor de echivalent
a ale multimii A relativ la relatia .
O proprietate importanta a multimii claselor de echivalenta este evidentiata de
teorema urmatoare.
Teorema 1.1. Multimea claselor de echivalent
a A/ , relativ la o relatie de
echivalent
a pe multimea A, reprezint
a o partitie a multimii A.
O atentie speciala vom acorda n continuare relatiilor de ordine.
Definitia 1.5. O relatie R definita pe o multime A se numeste relatie de ordine
dac
a este reflexiv
a, antisimetric
a si tranzitiv
a.
Simbolurile utilizate n general pentru indicarea relatiilor de echivalenta sunt
urmatoarele: ,  ,  , v , .
O multime A nzestrata cu o relatie de ordine se numeste multime ordonat
a
si se noteaza (A, ). Daca relatia de ordine este totala atunci multimea A se
numeste total ordonat
a; n caz contrar, multimea A se numeste partial ordonat
a.
Mentionam deasemenea urmatoarele notatii conventionale:
a b b a; a < b a b a 6= b; a > b a b a 6= b.
Prezentam n continuare cateva notiuni fundamentale legate de conceptul de
m
arginire n multimi ordonate.
Definitia 1.6. Fie (A, ) o multime ordonat
a si X A o submultime nevida a
multimii A.
Un element a A se numeste:
majorant al multimii X, daca: () x X x a
minorant al multimii X, daca: () x X a x
2

 cel mai mare element al multimii X, daca apartine multimii X si este un

majorant al acestei multimi
cel mai mic element al multimii X, daca apartine multimii X si este un
minorant al acestei multimi
marginea superioar
a (supremumul) multimii X, daca este cel mai mic
majorant al multimii X
marginea inferioar
a (infimumul) multimii X, daca este cel mai mare minorant al multimii X
Multimea X se numeste margini
a daca admite cel putin un minorant (este minorat
a)
si respectiv cel putin un majorant (este majorat
a), adica:
() a, b A () x X

axb

Sa presupunem ca multimea nevida X A admite o margine superioara s A.

Din definitia de mai sus deducem ca s este caracterizat de urmatoarele doua proprietati:
1) () x X x s
2) () t A t < s () x X x > t.
Deasemenea este usor de observat ca, n cazul ca exista, marginea superiora a
multimii X este unica (se aplica antisimetria relatiei de ordine). Unicitatea supremumului s ndreptateste notatia:
s = sup X
In mod similar putem caracteriza (n caz de existenta) infimumul i al unei multimi
X prin:
1) () x X x i
2) () t A t > i () x X x < t.
Notam:
i = inf X
Definitia 1.7. Multimea ordonat
a (A, ) se numeste:
complet
a n ordine, daca orice submultime nevida si majorat
a a lui A admite
supremum
bine ordonat
a, daca orice submultime nevida a lui A admite un cel mai mic
element
Existenta marginii superioare a multimilor marginite superior (majorate) asigura
existenta marginii inferioare a multimilor marginite inferior (minorate).
Teorema 1.2. Intr-o multime (A, ) complet
a n ordine, orice submultime nevida
si minorata admite infimum.
3

Demonstratie. Fie multimea X A, X 6= , marginita inferior. Atunci multimea

M = { m A | () x X m x } a minorantilor lui X este nevida si majorata de
oricare element x X (X 6= ). Conform ipotezei, exista i = sup M. Cum i este
cel mai mic majorant al multimii M , deducem i x, () x X, deci i este un
minorant al multimii X. Rezulta i M. Dar i = sup M, deci i m, () m M.
Ca urmare, i este cel mai mare minorant al multimii X. Obtinem i = inf X.
Exemplul 1. Inegalitatea numerelor naturale este o relatie de ordine totala pe
multimea N. In plus (N, ) este bine ordonata si completa n ordine.
Exemplul 2. Incluziunea, definita pe multimea P(M ) a submultimilor unei multimi
nevide M , este o relatie de ordine partiala, iar multimea (P(M ), ) este completa
n ordine. Astfel, pentru F P(M ), avem sup F = XF X si inf F = XF X.

1.2

Functii

Definitia 1.8. O relatie R = (A, B, GR ), se numeste relatie functional

a daca
satisface proprietatea (numita de univocitate):
() a A () b, c B

aRb aRc b = c.

O relatie functional
a f = (A, B, Gf ), se numeste functie daca este definita pe
multimea A cu valori n B, adica:
() a A () b B a f b (sau (a, b) Gf )
Notatia uzuala pentru o functie f = (A, B, Gf ) este f : A B. Existenta si
unicitatea elementului b B, asociat unui element fixat a A, avand proprietatea
(a, b) Gf , justifica utilizarea curenta a notatiei f (a) = b. Astfel avem:
Gf = { (a, f (a)) | a A}
Este important sa distingem notiunea (algebrica) de grafic de reprezentarea geometrica a graficului, realizabila n cazul relatiilor (n particular functiilor) definite pe
multimi numerice.
Oricarei multimi M i putem asocia o functia 1M : M M numita identitatea
multimii M definita prin:
1M (x) = x,

() x M

Prezentam succint definitiile injectivitatii, surjectivitatii, compunerii si inversabilitatii

functiilor.
Definitia 1.9. Fie functiile f : A B, si g : B C.
1) Functia compus
a g f : A C este definita prin: g f (a) = g(f (a)), () a
A
2) Functia f se numeste:
injectiv
a, daca

() a1 , a2 A

f (a1 ) = f (a2 ) a1 = a2
4

 surjectiv
a, daca

() b B () a A

f (a) = b

bijectiv
a, daca este injectiv
a si surjectiv
a
inversabil
a, daca

() g : B A

f g = 1A g f = 1B

Un rezultat fundamental care leaga de notiunile definite anterior este formulat

n teorema urmatoare.
Teorema 1.3. O functie este inversabila daca si numai daca este bijectiv
a.
Definitia 1.10. Fie doua multimi ordonate (A, ) si (B, ). O functie f : A B
se numeste:
monoton cresc
atoare, daca
stict cresc
atoare, daca

() a1 , a2 A

() a1 , a2 A

a1 a2 f (a1 )  f (a2 )

a1 < a2 f (a1 ) f (a2 )

monoton descresc
atoare, daca () a1 , a2 A a1 a2 f (a1 )  f (a2 )
strict descresc
atoare, daca

() a1 , a2 A

a1 < a2 f (a1 )  f (a2 )

In sfarsit, vom defini notiunile de imagine si respectiv preimagine a unei multimi

printr-o functie.
Definitia 1.11. Fie functia f : A B, si multimile X A, Y B.
Imaginea multimii X prin functia f este multimea:
f (X) = { f (x) | x X } = { y B | () x X f (x) = y }.
Preimaginea multimii Y prin functia f este multimea:
f 1 (Y ) = { x A | f (x) Y }.
O functie f : A B este surjectiva daca si numai daca f (A) = B. Pe de alta
parte, atragem atentia ca definitia preimaginii nu este legata de invesabilitate.
Sa urmarim acum proprietati legate de imaginea si preimaginea reuniunii si
intersectiei.
Propozitia 1.1. Fie functia f : A B. Au loc relatiile:
1) X Y f (X) f (Y ), () X, Y A
2) f (X Y ) = f (X) f (Y ), () X, Y A
3) f (X Y ) f (X) f (Y ), () X, Y A
4) f 1 (X Y ) = f 1 (X) f 1 (Y ), () X, Y B
5) f 1 (X Y ) = f 1 (X) f 1 (Y ), () X, Y B

Familii de multimi

Definitia 2.1. Fie o multime A, cu multimea submultimilor sale P(A), iar I o

multime nevida (numita multimea indexilor).
O multime F P(A) se numeste familie de multimi (parti ale multimii
A).
O functie I : I P(A), I(i) = Ai i I se numeste familie indexat
a de
multimi (p
arti ale multimii A) si se noteaza
I = { Ai | i I. } = (Ai )iI
In particular, o familie indexata dupa multimea numerelor naturale se numeste
sir de multimi si se noteaza (An )nN .
Un sir (An )nN de multimi se numeste cresc
ator daca An An+1 , () n N,
si respectiv descresc
ator daca An An+1 , () n N.
Operatiile curente cu familiile de multimi sunt reuniunea, intersectia si produsul
cartezian.
Definitia 2.2. Pentru o familie indexata de multimi (Ai )iI , parti ale unei multimi
A, definim
reuniunea:
iI Ai = { x A | () i I x Ai }
intersectia:
iI Ai = { x A | () i I x A }
produsul cartezian:
Y
Ai = { : I A | (i) Ai , () i I } = { (ai )iI | ai Ai , () i I }
iI

Definirea axiomatic
a multimii numerelor reale

Multimea numerelor reale este obiectul matematic fundamental al analizei. Ea constituie cadrul natural de dezvoltare a notiunilor de convergent
a, continuitate, derivabilitate, integrabilitate etc. Deasemenea multimea R este indispensabila definirii
notiunii de metric
a. Ce este multimea numerelor reale? Simpla asociere a multimii
R cu multimea tuturor punctelor unei drepte orientate este o afirmatie satisfacatoare
intuitiv, utila pentru fundamentarea geometriei analitice, dar nu poate fi acceptata
drept definitie. O definitie a multimii numerelor reale este data n continuare
Definitia 3.1. Se numeste multimea numerelor reale o multime nevida R,
nzestrat
a cu doua operatii interne + si si cu o relatie de ordine , care verifica
urm
atoarele propriet
ati:
1) (R, +, ) este un corp (algebric) comutativ;
6

2) (R, ) este o multime total ordonat

a;
3) Relatia de ordine este compatibil
a cu operatiile algebrice de adunare (+) si
respectiv nmultire (), adica sunt satisfacute axiomele
(i) () x, y, z R x y x + z y + z
(ii) () x, y, z R x y z 0 xz yz.
4) Orice multime nevida si marginit
a superior, A R, admite margine superioar
a,
(deci exit
a sup A), (Axioma marginii superioare).
Observatia 3.1. Se poate demonstra ca orice doua multimi R1 si R2 care ar verifica
axiomele de mai sus, sunt izomorfe. Deci, facnd abstractie de un izomorfism, exista
o singura multime de numere reale. Existenta corpului ordonat al numerelor reale,
a fost demonstrata, prima data de Dedekind, bazndu-se pe multimea cunoscuta a
numerelor rationale.
Observatia 3.2. Multimea numerelor rationale (Q, +, , ) verifica proprietatile
1), 2) si 3) de mai sus, dar nu verifica axioma marginii superioare.
Notam R+ = { x R | x 0} multimea elementelor pozitive ale corpului,
numita conul pozitiv. Notam deasemenea R = { x | x R+ }.
Sa observam ca n cadrul lui R se regaseste o parte izomorfa cu multimea numerelor naturale. Intr-adevar, deoarece R este corp, el contine un element neutru
n raport cu nmultirea, pe care l notam cu 1. Apoi prin adunari repetate a lui 1
cu el nsusi se obtin toate numerele naturale din cadrul lui R.
Definitia 3.2. Modulul unui element x R se defineste prin:

x, x 0
|x| =
x, x < 0
Din definitia de mai sus rezulta o serie de proprietati caracteristice modulului.
Propozitia 3.1. Modulul are propriet
atile urmatoare:
(i)
(ii)
(iii)
(iv)
(v)
(vi)

|x| = max{x, x} 0, () x R;
|x| = 0 x = 0 () x R;
|x| < c c < x < c, () c R+ , () x R;
|xy| = |x||y|, () x, y R;
|x|2 = x2 , () x R;
|x + y| |x| + |y|, () x, y R.

Demonstrarea acestor proprietati este imediata. Din proprietatea (iii) deducem:

|x a| < a < x < a + , () x, a R, () R+

S
iruri de numere reale

Un sir (xn )nN cu termenii n R trebuie nteles ca o functie : N R pentru

care notam xn = (n), n N. Daca (in )nN este un sir strict crescator de numere
naturale, atunci sirul (xin )nN se numeste subsir al sirului (xn )nN .
Definitia 4.1. Sirul (xn )nN se numeste:
m
arginit, daca
() m > 0 () n N

|xn | m

monoton cresc
ator (respectiv descresc
ator), daca
() n N xn xn+1 (respectiv xn xn+1 )
convergent, daca
() a R () > 0 () N N () n N

n N |xn a| <

si n acest caz notam xn a

fundamental (sau sir Cauchy), daca
() > 0 () N N () n, m N

n, m N |xn xm | <

Convergenta semnifica tendinta termenilor sirului (xn )nN de a se apropia,

pe masura cresterii rangului, de un anumit element a al corpului R. Elementul
respectiv, daca exista, este unic. Unicitatea rezulta prin reducere la absurd. Astfel,
sa presupunem ca n acelasi timp avem xn a si xn b cu a 6= b. Atunci,
din definitia convergentei (aplicata pentru a si b) deducem ca exista un numar
natural N astfel ncat pentru orice n N, cu n N, sa avem |xn a| < |ba|
si
2
|ba|
|xn b| < 2 . Dar n acest caz, alegand un rang n N, obtinem :
|b a| |b xn | + |xn a| = |xn b| + |xn a| <

|b a| |b a|
+
= |b a|
2
2

adica |b a| < |b a|, contradictie.

Numarul unic a din definitia convergentei se numeste limita sirului (xn )nN si
notam:
lim xn = a.
n

Fundamentabilitatea semnifica tendinta termenilor sirului (xn )nN de a se apropia

ntre ei, pe masura cresterii rangului lor.
Proprietati imediate ale definitiilor de mai sus sunt urmatoarele.
Teorema 4.1. (i) orice sir convergent este fundamental;
(ii) orice sir fundamental este marginit;
(iii) daca un sir fundamental admite un subsir convergent atunci sirul este convergent.
8

Demonstratie. (i) Fie sirul convergent (xn )nN cu limn xn = a. Pentru un

> 0 arbitrar, exista un rang natural N astfel ca pentru orice rang natural n N
sa avem |xn a| < /2. Atunci, pentru numerele naturale n, m N, avem
|xn xm | |xn a| + |a xm | <

+ = .
2 2

Rezulta ca sirul (xn )nN este fundamental.

(ii) Presupunem ca sirul (xn )nN este fundamental. Atunci, pentru = 1 exista un
rang natural N astfel ncat |xn xm | < 1, () n, m N. In particular obtinem |xn
xN |
<
1,
() n

N de unde |xn |

|xn xN | +
+|xN | < 1 + |xN |, () n N. Atunci |xn | m, () n N, unde m =
= max{ |x0 |, |x1 |, , |xN 1 |, 1 + |xN | } > 0. Rezulta ca sirul dat este marginit.
(iii) Sa presupunem ca sirul fundamental (xn )nN admite subsirul convergent (xin )nN
cu limita a R.
Fie > 0. Putem gasi un rang N1 N astfel ca |xn xm | < 2 , () n, m N1
si respectiv un rang N2 N astfel ca |xin a| < 2 , () n N2 . Notam
N = max{N1 , N2 }. Pentru orice rang natural n N avem |xn xin | < 2 , deoarece
in n N N1 , si |xin a| < 2 , deoarece n N N2 . Obtinem:
|xn a| |xn xin | + |xin a| <

+ = , () n N.
2 2

Rezulta ca sirul Cauchy (xn )nN este convergent cu limn xn = a.

Reciproca afirmatiei (i) a teoremei 4.1 nu este valabila n corpul ordonat Q,
Fie de exemplu sirul cu termeni rationali (xn )nN , definit recurent prin x0 = 0 si
2
xn+1 = xn + 2n , () n N, este fundamental dar neconvergent (n Q).
Prezentam n continuare, proprietati fundamentale ale sirurior de numere reale,
precum si axiomele lui Arhimede si Cantor, pe care le verifica corpul numerelor
reale.
Teorema 4.2. Corpul numerelor reale verifica Axioma lui Arhimede, adica:
() a, b R+ () n N

n a > b.

Teorema 4.3. Orice sir monoton si marginit din R este convergent.

Demonstratie. Presupunem ca sirul (xn )nN este marginit si monoton crescator.
Atunci exista a = sup{ xn | n N }. Vom arata limn xn = a. Fie > 0. Din
definitia marginii superioare deducem ca exista N N astfel ncat a < xN .
Atunci
a < xN xn a < a + , () n N.
Urmeaza xn a.
Similar, daca sirul (xn )nN este monoton descrescator si marginit inferior, atunci
sirul este convergent, cu limn xn = inf{ xn | n N }.
Corpul numerelor reale verifica Axioma lui Cantor, adica pentru orice sir
(In )nN descrescator de intervale nchise din R, unde In = [an , bn ] = { x R | an
9

x bn }, cu In In+1 , () n N si limn (bn an ) = 0, exista un element

c R astfel ncat
nN In = {c}
Teorema 4.4. R este complet n sens Cauchy, adica are proprietatea ca orice
sir fundamental este convergent.
Demonstratie. Fie (xn )nN un sir fundamental. Atunci (xn )nN este marginit
(conform teoremei 4.1), deci exista doua elemente din R, a0 < b0 , astfel ca a0
xn b0 , () n N . Vom dovedi ca sirul admite un subsir convergent (Lema lui
Cesaro). Astfel, definim n mod recurent sirul strict crescator de numere naturale
(in )nN si sirul descrescator de intervale nchise (In )nN , In = [an , bn ] prin:
i0 = 0, I0 = [a0 , b0 ];
n
n
Intervalul In+1 este ales ca unul dintre intervalele [an , an +b
] si [ an +b
, bn ],
2
2
care contine o infinitate de termeni ai sirului dat, iar in+1 > in este ales astfel ncat
xin+1 In+1 . Din constructia indicata rezulta (prin inductie)
0 < bn an =

b0 a0
, n N.
2n

Cum 21n 0 , avem bn an 0. Conform ipotezei (axioma lui Cantor) exista

c R a. . nN In = {c}. Dar din xin , c In deducem |xin c| bn an 0,
de unde obtinem limn xin = c. Atunci, conform teoremei 4.1, rezulta ca sirul
fundamental (xn )nN este convergent, cu limn xn = c. Asadar R este complet
n sens Cauchy.
In continuare vom introduce noi notiuni legate de extindererea multimii R, cu
doua noi elemente + si . Convenim sa notam R = R {, } multimea
numita dreapta ncheiat
a. Elementul + este cel mai mare element a lui R, iar
este cel mai mic element al acestei multimi.
Pentru o multime nevida A din R, notam
sup A = ,

daca multimea A este nemarginita superior;

inf A = ,

daca multimea A este nemarginita inferior.

Definim limitele infinite ale sirurilor reale astfel:

limn xn = daca
() m > 0 () N N () n N n N xn > m
limn xn = daca
() m < 0 () N N () n N n N xn < m
Definitia 4.2. Un element a R se numeste punct limit
a al unui sir (xn )nN
de numere reale daca exista un subsir (xin )nN al sirului (xn )nN cu limn xin =
= a.
10

Propozitia 4.1. Orice sir de numere reale admite cel putin un punct limita.
Demonstratie. Daca sirul este marginit se aplica Lema lui Cesaro. Daca sirul
este nemarginit se arata ca acesta admite un subsir cu limita infinita.
In contextul de mai sus, sa definim punctele limita extreme ale unui sir de numere
reale.
Definitia 4.3. Fie (xn )nN un sir de numere reale.
Not
am Xn = { xk | k n } multimea termenilor sirului de rang cel putin n.
Definim
limita superioar
a a sirului:
lim sup xn = inf{ sup Xn | n N },
n

cu conventia inf{} = .
limita inferioar
a a sirului:
lim inf xn = sup{ inf Xn | n N },
n

cu conventia sup{} = .
Se dovedeste ca limitele superioara si inferioara ale unui sir de numere reale
reprezinta cel mai mare si respectiv cel mai mic punct limita al sirului. Deasemenea
are loc urmatoarea caracterizare a limitei:
Propozitia 4.2. Un sir de numere reale are limita (n particular este convergent)
dac
asi numai daca limitele superioar
a si inferioara sunt egale (n particular finite si
egale). In acest caz avem:
lim xn = lim sup xn = lim inf xn .

In finalul discutiei despre sirurile de numere reale, amintim cateva criterii importante de convergenta.
Criteriul major
arii: Daca pentru sirurile (xn )nN si (pn )nN , cu proprietatile
pn > 0, () n N si pn 0 si numarul real a avem
|xn a| pn , () n N,
atunci xn a;
Criteriul cleste: Daca pentru sirurile (xn )nN , (an )nN si (bn )nN , cu proprietatile an c, bn c, avem
an xn bn , () n N,
atunci xn c;
Criteriul lui Stolz: Daca pentru sirurile (an )nN si (bn )nN , cu proprietatile
0 < bn < bn+1 , () n N si bn , avem
an+1 an
=c
lim
n bn+1 bn
atunci limn abnn = c.
11