Sunteți pe pagina 1din 6

ROMÂNIA ȘI GLOBALIZAREA

Masterand: Radu MOINESCU

Introducere
La început de mileniu, lumea a intrat într-o nouă fază a evoluţiei sale, marcată de
coexistenţa şi confruntarea unor tendinţe pozitive majore cu altele care generează ameninţări şi
pericole. Vechea ordine mondială, bazată pe o logică bipolară – caracterizată de rivalitate şi
capacitate de anihilare reciprocă a unor blocuri de state – a dispărut, iar tranziţia post-bipolară s-a
încheiat. Obiectivele majore ale acestei perioade s-au realizat, iar germenii construcţiei unei noi
arhitecturi globale de securitate ocupă un loc tot mai important în cadrul preocupărilor comunităţii
internaţionale.
Mediul de securitate internaţional se află într-o schimbare rapidă. El este caracterizat
preponderent de următoarele tendinţe majore: accelerarea proceselor de globalizare şi de integrare
regională, concomitent cu proliferarea acţiunilor având ca scop fragmentarea statală; convergenţa
rezonabilă a eforturilor consacrate structurării unei noi arhitecturi de securitate, stabile şi
predictibile, însoţită de accentuarea tendinţelor regionale anarhice; revigorarea eforturilor statelor
vizând prezervarea influenţei lor în dinamica relaţiilor internaţionale, în paralel cu multiplicarea
formelor şi creşterea ponderii intervenţiei actorilor nestatali în dinamica relaţiilor internaţionale.
Globalizarea este un proces de integrare a economiilor naţionale care conduce la crearea
unui sistem economic mondial unic, fiind cel mai dinamic şi mai extins proces geopolitic din lumea
contemporană. Printre efectele sale cele mai vizibile se numără erodarea treptată a unor concepţii-
pivot ale geopoliticii, cum ar fi frontiera, teritorialitatea sau sfera de influenţă, creşterea rolului
unor actori ai politicii internaţionale – organizaţiile internaţionale sau companiile
transnaţionale – în detrimentul statelor, fenomene însoţite şi de revizuirea ideilor privind
suveranitatea, statul-naţiune şi naţiunea. Ea este un proces care prezintă legături de substanţă cu
fenomene definitorii pentru lumea de azi, cum ar fi modernizarea, extinderea formei democratice de
conducere şi a economiei de piaţă, afirmarea unei noi vârste a revoluţiei tehnologice etc.
Globalizarea este cea mai recentă formă pe care procesul modernizării o cunoaşte în zilele noastre.
Înţeleasă ca ipostază a modernizării, globalizarea ne atrage atenţia asupra unui fapt precis: astăzi,
dezvoltarea nu poate avea loc decât ţinând cont de tendinţele şi procesele implicate în globalizare.
”Globalizarea reprezintă principalul fenomen care influenţează mediul de securitate
contemporan, atât în ceea ce priveşte geneza noilor riscuri şi ameninţări, cât şi al apariţiei
diferitelor oportunităţi. În acest mediu, nici un stat nu se poate izola sau rămâne neutru, nici un
stat nu este la adăpost şi nici unul nu trebuie să rămână în afara proceselor globale. (...)
Principial, globalizarea profilează o şansă reală de dezvoltare economică aptă să creeze
prosperitate şi să protejeze mediul, dar înscrierea pe această tendinţă nu este o certitudine
garantată pentru fiecare ţară. Ea depinde de capacitatea statelor de a exploata programatic şi
eficient astfel de oportunităţi. În caz contrar, ţările care nu răspund acestor exigenţe riscă să
piardă şansa de a beneficia de efectele pozitive al globalizării.”1
În contextul acestei configuraţii complexe a scenei globale, regiuni întregi sunt afectate de
stări de instabilitate şi conflict, de sărăcie şi frustrare care generează sau favorizează amplificarea
noilor riscuri şi ameninţări, unele dintre acestea putând avea un impact major asupra securităţii
României, de aceea în abordarea prezentei teme, ar trebui să avem în vedere cel puţin câteva repere
care pot focaliza atenţia:
a) lumea multipolară incipientă, în care puterea va fi, cel puţin într-o primă fază, mai
degrabă dispersată, decât coagulată, Statele Unite cedând o parte însemnată din sfera de dominaţie
unor actori ca India, China şi Rusia, care, deşi au în prezent roluri secundare, aspiră la altă ordine
mondială şi oferă un alt model de dezvoltare, diferit de cel occidental;
b) presiunea sporită asupra resurselor (energie, alimente, apă) exercitată de saltul
demografic şi creşterea economică (nesusţinută de tehnologii adecvate);

1
Preşedinţia României, Strategia de Securitate Naţională, Bucureşti, 2007, pag.7.
1
c) amplificarea potenţialului de conflict, generat atât de zonele de instabilitate, prezente în
special în Orientul Mijlociu Extins, cât şi de proliferarea şi accesibilitatea unor puternice mijloace
de distrugere;
d) terorismul va continua să existe, dar este posibil ca „atractivitatea” lui să fie redusă prin
dezvoltarea regiunilor din care îşi recrutează adepţii; dincolo de această tendinţă pozitivă, va spori
însă ameninţarea unor atacuri teroriste de amploare, care nu va putea fi contracarată decât prin
intensificarea adecvată a tendinţei de globalizare;
e) schimbările climaterice sunt o certitudine, dar este greu de apreciat cât de rapid se vor
impune şi unde se va întâmpla acest lucru.
România, este implicată substanțial în eforturile internaționale și statale de combatere a
noilor provocări globale la adresa păcii și securității internaționale. Ca țară membră a Uniunii
Europene și NATO a participat și participă, sub diferite forme, în numeroase operațiuni de
menținere a păcii, ca răspuns la crize și pentru combaterea terorismului, participă la misiuni de
asistență de securitate și misiuni umanitare în diverse teatre de operații. Participarea la aceste
operații subliniază angajamentul global al României în combaterea noilor riscuri la adresa
securității internaționale, ca parte intrinseca a politicii sale de securitate.

România și globalizarea
Apreciată drept un actor important al regiunii, România, membru al NATO şi nou membru
UE, a demonstrat prin acţiunile sale că se poate constitui într-un pilon solid de stabilitate.
Îndeplinirea obiectivului major de integrare europeană a României este complementară cu
demersurile în plan regional şi cooperarea la acest nivel, acţiune dusă în sprijinul creşterii
stabilităţii în zonă. Astfel, o serie de probleme politice, economice, de securitate, culturale au putut
beneficia de o abordare mai eficientă, într-un cadru relativ omogen, cu un anumit grad de coeziune,
creându-se mecanisme viabile de cooperare a căror necesitate este demonstrată nu doar la nivel
regional şi subregional, ci şi global.
Tabel statistici generale România în Europa2
Nr. Nr. state Poziţie
Indicator Valoare
crt. evaluate România
1. Mărime suprafaţă (km2) 45 13 238 391
2. Mărime populaţie (loc/2004) 45 10 21 616 000
3. Mărme PIB total (mil. $ SUA 2004) 41 22 63 910
4. PIB/locuitor/putere cumpărare ($ 2004) 44 36 8 190
5. PIB/locuitor ($ SUA 2004) 41 33 2 920
6. Densitate populaţie (loc./km2 2004) 45 26 91,0
7. Utilizatori internet (mil. pers 2004 % din
45 14 4,0 (18,7)
populaţie)
8. Indice dezvoltare umană (IDH 2002) 39 36 0,778
9. Speranţă de viaţă – la naştere 44 39 71,7
10. Rata de alfabetizare adulţi (% 2003) 44 34 98,4
11. Rata brută de şcolarizare (% 2001/2002) 39 36 68
România şi-a manifestat iniţiativa şi acţiunea, în general, în cadrul proceselor de
cooperare regională din Europa Centrală şi de Sud-Est, dintre care amintim aici: Procesul de
Cooperare a Statelor Sud-Est Europene, Iniţiativa Central Europeană, Acordul Liber de Schimb
Central-European, Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră, procesul de Cooperare
Dunăreană, Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, Iniţiativa de Cooperare Sud-Est Europeană,
Gruparea GUUAM.
De asemenea, ţara noastră participă la diverse forme de cooperare al căror rol este de a
stabili legături economice şi de a creşte stabilitatea regională. Menţionăm aici „trilateralele”:
România – Bulgaria – Grecia, România – Bulgaria – Turcia, România – R. Moldova – Ucraina,
România – Ungaria – Austria.
2
Enciclopedia Europei, Ed. Meronia, p. 418-421.

2
Din punct de vedere militar, România este parte a:
a) Coaliţiei Internaţionale de Luptă Împotriva Terorismului;
b) Forţei Multinaţionale de Menţinere a Păcii în sud-estul Europei/Brigada sud-estul
Europei;
c) Forţei Mării Negre (BLACK SEA FOR);
d) Cooperării în domeniul menţinerii păcii a ţărilor din centrul Europei, la care mai participă
Austria, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Elveţia şi R. Cehă;
e) Colaborării militare în centrul şi sud-estul Europei (GENCOOP);
f) Forţei Româno-Ungare de Menţinere a Păcii (1 batalion);
g) Forţei de Geniu Ungaro-Româno-Ucrainean (1 batalion de geniu).3
Integrarea efectivă a ţării noastre în structurile europene şi euro-atlantice va avea un impact
pozitiv asupra securităţii şi stabilităţii regionale, continentale şi globale, va favoriza cooperarea,
înţelegerea, reconcilierea şi aplanarea unor dispute istorice în plan subregional. Conlucrând strâns
cu celelalte state membre, România ia parte activ la soluţionarea marilor probleme ce preocupă UE
şi NATO: disparităţile economice şi sociale, conflictele etnice şi religioase, terorismul şi armele de
distrugere în masă, crima organizată, traficul de arme, droguri şi fiinţe umane, corupţia şi drepturile
omului.
Stat membru al Alianţei Nord-Atlantice şi al marii familii europene, România deţine un rol
pozitiv, activ în soluţionarea problemelor grave ale actualităţii, a crizelor regionale. Importantul său
potenţial economic, uman şi de instrucţie este apreciat unanim de specialişti ca fiind comparabil cu
cel al ţărilor dezvoltate, fapt ce îi permite ca, alături de celelalte state din regiune, să asigure un
echilibru stabil pe plan continental şi eliminarea oricăror resurse de conflict social.
În perioada post aderare, prin poziţia sa geostrategică în partea centrală a continentului,
estimăm că România, îşi asumă responsabilităţi sporite în plan politic, economic, de securitate şi
stabilitate, va pune mai bine în valoare marele său potenţial constructiv şi de cooperare, promovând
ample acţiuni la nivel regional şi internaţional.
Mai mult decât până în prezent, România va lucra la noua arhitectură globală de securitate
prin cooperare, luând parte activă la prevenirea şi soluţionarea crizelor şi conflictelor regionale, sub
egida ONU, NATO, UE şi OSCE, pe teatre de operaţii variate de pe continent şi din afara acestuia.
În noul context internaţional creat, Armata României va opera într-un mediu multinaţional,
împreună cu forţele altor ţări membre ale NATO şi în strânsă cooperare cu organizaţii naţionale,
internaţionale, guvernamentale şi non-guvernamentale. Viitoarele operaţiuni, în care componentele
informaţionale, economice, sociale, juridice şi diplomatice vor avea un rol determinant, vor trebui
să fie abordate într-o concepţie unitară, coordonat şi prin cooperare. Cu toate că pericolul unei
agresiuni de tip convenţional, de mare amploare, împotriva României şi/sau a aliaţilor săi este puţin
probabil, posibilitatea apariţiei unei asemenea ameninţări, pe termen lung, nu trebuie nici
minimizată şi nici neglijată. În aceste condiţii, cu toate că riscurile asimetrice se constituie în riscuri
imediate şi imprevizibile, Armata României, independent sau în cadrul NATO, trebuie să poată
executa operaţiuni militare de intensitate, astfel încât să fie capabilă să poată face faţă şi
ameninţărilor convenţionale.
România, prin poziţiile pe care le ocupă în sistemele de securitate internaţionale (ONU,
NATO, UE, OSCE, Coaliţia internaţională), este obligată să exprime poziţii clare şi să facă opţiuni
cu privire la securitate şi apărare. Având în vedere determinările strategiilor moderne ale NATO şi
UE, dar şi angajamentele asumate în cadrul diferitelor parteneriate strategice şi, mai ales, în cadrul
Coaliţiei internaţionale de luptă împotriva terorismului, suntem de părere că este nevoie şi totodată,
e adecvată existenţa unei doctrine strategice. Aceasta reprezintă un sistem coerent de opţiuni
realiste şi în dinamică pe care le face conducerea politico-militară/strategică naţională cu privire la
securitatea şi apărarea naţională în context regional, zonal şi nu numai, pe care le inserează în
cadrul programelor de guvernare, pe bază de consens naţional.
În continuare, prezentăm o serie de date statistice privind ponderea în PIB a cheltuielilor
pentru apărare, precum şi distribuţia cheltuielilor de apărare.

3
Ghe. Toma, T. Liteanu, C. Degeratu – Evoluţia arhitecturilor de securitate sub impactul globalizării, Ed.
ANI, Bucureşti 2007, p. 301.
3
Cheltuieli bugetare pentru apărare4
Evoluţia anuală a PIB-ului şi a cheltuielilor pentru apărare (%)
România 2004 2005 2006 2007
PIB 8,5 4,1 7,7 6,0
Cheltuieli pentru apărare 4,6 2,7 -0,5 8,6

Procentajul pentru cheltuielile de apărare din PIB (%)


România 2004 2005 2006 2007
Bazate pe preţurile curente 2 2 1,8 1,9
Bazate pe constanţa preţurilor 2 2 1,8 1,9

PIB-ul şi cheltuielile de apărare pe locuitor în dolari


România 2004 2005 2006 2007
PIB (Paritatea puterii de cumpărare) 8692 9271 10713 11808
PIB (preţuri şi rata de schimb din 2000) 2167 2262 2439 2592
Cheltuieli de apărare (comparative cu preţurile şi 44 45 45 49
rata de schimb din 2000)

Distribuţia cheltuielilor de apărare pe categorii


România 2004 2005 2006 2007
Cheltuieli de personal (%) 50,6 57 59,8 64,4
Cheltuieli pentru echipament (%) 25,6 20 24 19,8
Cheltuieli pentru infrastructură (%) 1,1 1,8 2,1 1,7
Alte cheltuieli (%) 22,8 21,3 14,2 14,1
Pentru anul 2010, Ministerul Apararii Naționale va avea alocat de la buget 7 miliarde lei
(6,9 miliarde lei în 2009).
Forţe armate- efective anuale
România 2004 2005 2006 2007
Militari (mii) 91 73 75 76
Personal militar şi civil, procentaj din populaţia 1,2 1 1 1
activă

Globalizarea economică. Deși în perioada de criză, economia României tinde să se


revigoreze către sfârșitul anului 2010. Acest proces va avea loc, printre altele, pe fondul revenirii
economiei mondiale la parametrii consacrați și luării unor măsuri radicale în toate sectoarele
economice menite a duce la stoparea declinului economic și relansarea economică a României.
Dincolo de această revigorare a economiei naționale, trebuie remarcat şi un aspect care ţine
de prezentul imediat şi este efect de ricoşeu al globalizării, posibila intervenţie a capitalului străin în
economia privată a României care va spori dimensiunile şi consecinţele globalizării.
Totodată, în contextul globalizării, pe fondul evidentei condiţionări a creşterii economice de
realizările din ştiinţă şi tehnologie, tot mai importantă devine nu relaţia în sine cu celelalte state, în
fond, un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat, ci edificarea unei noi strategii economice, care să
permită utilizarea/comercializarea noilor concepte şi produse în beneficiul economiei naţionale.
Dintre factorii care pot contribui la eficientizarea unei noi strategii, se pot enumera:
- disponibilitatea de capital şi resurse umane;
- flexibilitatea rezervei de muncă;
- receptivitatea guvernului la tehnologiile care pot stimula mediul de afaceri, sistemul
informatic şi comunicaţiile;
- infrastructura sistemului privat;
- protecţia drepturilor de autor şi a proprietăţii intelectuale;
- capacitatea pieţii de absorbi produsele noi;
4
NATO-Rusia – Compendium of financial and economic data relating to defence; www.nato.int/docu/pr

4
- tradiţia care poate încuraja sau descuraja creativitatea.
Dar dincolo de această ipotetică influenţă asupra eficienţei unei noi strategii economice,
ceea ce contează, în special la nivel mondial, este faptul că toţi aceşti factori devin dimensiunile
complexe ale decalajului din acest domeniu cu alte state. Sau, în ultimă instanţă, direcţiile în care
trebuie să se acţioneze pentru a recupera decalajul faţă de competitori. Acest decalaj nu poate fi
redus dacă nu sunt luate măsuri ferme, concrete în ceea ce priveşte protejarea proprietăţii
intelectuale şi încurajarea creativităţii.
Demografia, procesul demografic în sine joacă un rol determinant în procesul de
globalizare. Statisticile referitoare la nou-născuţi, morţi şi migraţie se schimbă pentru toate statele
lumii, iar odată cu ele, proporţiile tineri-bătrâni, rural-urban, minorităţi-populaţii majoritare.
Populaţia României, care era la nivelul anului 2004 de 21 616 000 loc., aceasta înregistrând
în ultimii ani un declin al procesului demografic, ţara traversând practic un deşert demografic din
cauza scăderii puternice a natalităţii. Printre cauzele acestui declin pot fi amintite: scăderea ratei
natalității; emigrarea masivă, cauzată de starea economică a statului; condițiile de viață din ce în ce
mai reduse; criza mondială, care în ultimii ani își face simțite efectele și în economia
României.Conform datelor Institutului Naţional de Statistică populația României era de 21,5
milioane de locuitori la sfîrşitul lui 2008, faţă de 21,53 de milioane pe 1 ianuarie în acelaşi an, adică
o scădere de 0,14%, raportul dintre vârste fiind nu tocmai optimist, an de an crescând raportul în
favoarea persoanelor în vârstă. Acest lucru impune cu necesitate revederea de urgenţă a politicii
demografice și luarea unor măsuri ferme din partea guvernanților pentru controlul întregului proces
demografic și schimbarea datelor raportului.
Migraţia şi scăderea natalităţii ameninţă creşterea economică a României pe termen lung.
Peste 2 milioane de români au emigrat în ultimii ani în state din Uniunea Europeană, dar și pe alte
continente. În ceea ce priveşte implicaţiile economice ale îmbătrânirii populaţiei, România
consideră crucială o restructurare radicală a sistemului de pensii şi asigurări sociale şi medicale.
Îmbătrânirea demografică este mai puternică în mediu rural. Aceasta generează o rată anuală mai
mare de decese şi, ca urmare, sporul natural este puternic negativ la sate, și pe o curbă ascendentă,
dar nu semnificativ, în mediul urban. Satul românesc se confruntă şi cu probleme sociale mai grave.
Ponderea populaţiei rurale aflate sub pragul sărăciei este de peste trei ori mai mare decât cea a
fragmentului corespunzător din urban. Tratarea problemei demografice impune şi politici coerente
cu privire la migraţie. În special după intrarea României în Uniunea Europeană, a avut loc o
veritabilă explozie a migraţiei externe, componenta majoră fiind cea a migraţiei temporare pentru
muncă.

Concluzii
Indubitabil, România este un actor în ecuaţie europeană globală, dar statistic valorile
deţinute ne poziţionează, din cele 45 de state, în primul sfert la suprafaţă şi populaţie, la o treime
vizitatori internet, undeva la jumătatea clasamentului pentru PIB şi densitatea populaţiei şi spre
sfârşitul clasamentului la puterea de cumpărare, indicele de dezvoltare umană, rata de alfabetizare
şi şcolarizare.
În momentul de față și pe termen mediu și lung România va trebui să facă față provocărilor
și sfidărilor globalizării. Dar singură va putea cu greu să facă față amenințărilor globale, ceea ce
necesită gasirea celor mai potrivite soluții de supraviețuire. Acest lucru presupune dezvoltarea unei
cooperări cât mai bune cu celelalte state, ca o posibilă soluție față de amenințările globale.

5
Bibliografie selectivă

1. Preşedinţia României, Strategia de Securitate Naţională, Bucureşti, 2007.


2. Guvernul României, Carta albă a securităţii şi apărării naţionale, Bucureşti, 2004.
3. Horia C. MATEI, Statele lumii, Enciclopedie de istorie, Editura MERONA, Bucureşti
2006.
4. MUREŞAN, Mircea, TOMA, Gheorghe, Provocările începutului de mileniu, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2003.
5. Ioan BARI, Probleme globale contemporane, Ed. Economică, Bucureşti, 2003.
6. Ioan BARI, Globalizarea economiei, Ed. Economică, Bucureşti, 2006.
7. Ioan BARI, Globalizarea şi problemele globale, Ed. Economică, Bucureşti 2001.
8. Ghe. Toma, T. Liteanu, C. Degeratu – Evoluţia arhitecturilor de securitate sub impactul
globalizării, Ed. ANI, Bucureşti 2007.
9. KOLODZIEJ, Edward A, Securitatea şi relaţiile internaţionale, Ed. POLIROM, 2007.