Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect Economie Mondiala
Proiect Economie Mondiala
Delegaia SBW
achiziiile publice;ns runda nu a reuit s rezolve divergena dintre americani i europeni cu privire
la agricultur,s satisfac rile slab dezvoltate sau s elimine barierele netarifare.Cu toate acestea, a
avut loc o cretere rapid a comerului internaional,iar exporturile au devenit un element mult mai
important al economiilor naionale, ajungnd chiar pn la 50% din PIB.
Tabelul 2.1. Cronologia comerului
1948 Intr n vigoare, provizoriu, Acordul General pentru Tarife i Comer (GATT) i
este elaborat proiectul Cartei Organizaiei Internaionale a Comerului (OIC).
1950 Carta OIC este respins.
1955 SUA determin excluderea din sfera GATT a anumitor politici n domeniul agricol.
1947-1961 Primele runde ale negocierilor comerciale reduc tarifele cu 73 de procente.
1963-1967 Runda Kennedy a negocierilor GATT.
1973-1979 Runda Tokyo a negocierilor GATT.
1974 Acordul Multifibr restrnge importurile de textile.
1986 Lansarea Rundei Uruguay la Punta del Este.
1994 La Marrakech, minitrii din rile GATT convin asupra actului final al Rundei
Uruguay i asupra instituirii Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC).
1995 Este creat OMC.
Incetinirea productivitatii
Statele Unite credeau ca vor avea o crestere continua a productivitatii ceea ce explica standardul
ridicat de viata si speranta ca generatia viitoare va avea cel putin acelasi succesc economic.Din 1889
pana in 1937,productivitatea crescuse cu 1,9% pe an,iar intre 1937 si 1973 a ajuns pana la
3%.Incepand cu anii70,americanii ajunsesera la o crestere economica de sub 1%.
Declinul ratei cresterii productivitatii a fost simtit in toata lumea,desi SUA avea o productivitate a
muncii mai mare decat toate tarile avansate. In anii 80, aceste evolutii au contribuit la adancirea fricii
de declin economic si dezindustrializare, la alimentarea protectionismului in economia americana si la
subminarea pozitiei de lider a Statelor Unite, care fusese vitala pentru functionarea SBW.
Revoluia Financiar
La nceputul anilor 70 mai exact 1971 pe plan internaional s-a fcut trecerea de la cursurile
internaional de schimb fixe la cele flexibile.Prin aceast metod se producea fisur sistemului
economic n care dolarul era raportat la aur,aceast schimbare aducnd motive de dezbateri n
domeniul economitilor,n special cei americani.
Ateptrile erau unele benefice att n rndul economiei ct i n rndul forei de munc.
Dei majoritatea economitilor americani credeau n aceste beneficii odat cu trecerea la curs
internaional flexibil,existau i economiti care erau preocupai cu problematica inflaionist i
destabilizatoare odat cu aceast rupere de raportare la aur.
Chiar dac aceast avalan de optimism era susinut de majoritatea economitilor,piaa financiar
internaional a fost lovit de criza petrolului din 1973,unde rularea acestuia implica eforturi financiare
maximale din partea fiecrui stat.
Integrarea pieelor financiare internaionale a avut un impact major asupra economiei
interne i internaionale, datorit creterii interdependentei financiare i monetare a
economiilor naionale. Integrarea pieei financiare nseamn c politicile macroeconomice
ale unei ri influeneaz semnificativ bunstarea economic a celorlalte.
O alt consecin neprevzut a fost ca fluxurile financiare internaionale au devenit un determinant
de baz la nivel mondial.
De cnd au fost eliminate cursurile de schimb fixe, economisii si responsabilii
politici au nceput s dezbat aprins dac instabilitatea cursurilor de schimb are sau nu
consecinte negative asupra economiei reale, prin intermediul impactului ei asupra
fluxurilor comerciale, a afacerilor si a cresterii economice. Poate c aceast dezbatere a
avut si ea un rol n orientarea ctre noul protectionism de la mijlocul anilor .70. Aparent
interactiune dintre instabilitatea cursului de schimb si protectionismul comercial i-a fcut
pe muli economisi s cread c lumea ar trebui s se ntoarc la sistemul cursurilor fixe.
Coordonarea politic international
Dup explozia preurilor din 1973, determinat de OPEC, ideea unei cooperri sau
coordonri politice internationale a devenit tentant pentru cei mai muli economisi,
oameni de stiin din alte domenii si oficialitti publice; pentru economisi, acest termen
nseamn .schimbarea sincronizat. a politicilor nationale. Desi existaser si nainte
unele coordonri politice neoficiale, pe msur ce problemele economiei mondiale
interdependente se agravau, s-au fcut unele eforturi mai formale pentru obtinerea unei
astfel de cooperri. Ratiunile economice ale cooperrii internaionale pe acest plan sunt
simple. ntr-o economie mondial din ce n ce mai integrat, actiunile si politicile unui
guvern oarecare au, inevitabil, un impact asupra bunstrii altor tri.
Dezechilibrele monetare majore provocate de criza petrolului din 1973 a determinat Grupul
celor 7 puterii (G-7) sa coordoneze neoficial politicile economice si nu numai.
Prima consta in revizuirea celei americane prin summitul de la Rambouillet (1975) ce se referee la
chestiunile monetare internationale.
Intanirile de la Londra si Bonn s-au axat pe eforturile americanilor de determina Germania si
Japonia sa promoveze politici economice expansioniste.
Punctul FORTE al primei etape ale acestor politici a fost scos in evidenta la Summit-ul de la Bonn din
1978.
Economia Mondiala se confruntase cu Stagflatia,iar Administratia Carter se confrunta cu
presiunile de a urma o politica macroeconomica expansionista.
Aceasta administratie nu-si putea stimula de una singura economia asa ca s-a decis o relansare
simultana a celor 3 mari economii mondiale pentru a scoate atat Statele Unite,cat si restul lumii din
economie.
La mijlocul anilor .70,Germania de Vest s-a mpotrivit puternic asa-numitei strategii a
.locomotivei., argumentnd c o astfel de msur nu va functiona . ba mai mult, va avea consecinte
inflationiste suplimentare. Cu toate acestea, ca rspuns la presiunile americane, vest-germanii si japonezii au fost de acord pn la urm s-si stimuleze economiile. De
asemenea, la insistentele germanilor, Statele Unite au acceptat, ca un quid pro quo, s
ntreprind un efort serios n vederea conservrii energiei, promisiune pe care n-au
respectat-o niciodat.
Politica expansionista a germanilor si japonezilor a condus la noua criza petroliera din 19781979.Aceasta a facut ca in Germania coordonarea politica expansionista sa capete un renume
prost,desi mai tarziu pozitia Germaniei urma a fi sustinuta de ideologii conservatoare si convingeri
americane ca trebuie sa-si faca curat in propria ograda.
Orientarea ctre regionalismul European
La nceputul secolului XX, puterile europene controlau arena international clasic, iar
Mai multe imperii europene dominau celelalte continente. Europa era centrul incontestabil
Al economiei mondiale; comerul ei exterior si investiiile peste hotare unificau si
Conduceau tot restul economiei internationale. Acelasi lucru se ntmpla si n privinta
tiinei si tehnologiei. Rusia tarist era indolent, iar n Asia, fostul mare imperiu al
Chinei deczuse si se lsase prad imperialisteilor strini. Desi Japonia si Statele Unite
Creste au cu repeziciune ca puteri tehnologice si industriale, Europa le ntrecea n aproape
Toate aspectele tiinei, tehnologiei si industriei moderne.
Dupa dezastrele cauzate de cele 2 razboaie mondiale puterea si influenta Europei a scazut
considerabil.Statele si-au pierdut rand pe rand coloniile,acest fenomen conducand la instabilitati atat
politice cat si economice.
In vreme ce statele europene se confruntau cu astfel de problem,Statele Unite si Uniunea
Sovietica se luptau pentru suprematia mondiala,iar conducatorii europeni erau constienti de acest
lucru.Statele Unite depasise Europa din toate punctele de vedere,economic,tehnologic si stiintific.
Rusia a fost detronata din postura de a 2-a putere economica mondiala de catre Japonia in anii 70.
Dupa al 2 lea razboi mondial,statele europene au avut parte de o crestere economica datorita
raportului dintre cerere si oferta,dar mai ales datorita Planului Marshall prin care americanii se
angajau in ajutorarea statelor afectate de razboi in special Germania.In 1957,prin tratatul de la Roma,
se infiinta Uniunea Europeana ce avea ca scop unificarea politica si economica,dar mai ales
estomparea unui nou conflict intre Franta si Germania,conflict ce a cauzat ambele razboaie mondiale.
Noul Protectionism
Noile restrictii economica au fost introduse intocmai pentru a proteja piata si pentru a
prevenii orice tentative inflationista a pietei.In Statele Unite,renuntarea la liberalizarea comertului si
orientarea catre un nou protectionism a inceput cu o serie de importuri masive ce ingrijorau statul cu
privire la suprematia industriala a statelor unite.
Acest nou protectionism a castigat teren in anii 70 datorita fluctuarii cursului valutar,dar si
datorita exporturilor japoneze de material sophisticate tehnologic cat si exporturilor de masini.
Acest nou protectionism a fost defapt o masura impotriva Japoniei.
Acest termen de Nou protectionism se justifica defapt prin faptul ca difera de vechile norme.Cele
noi erau lipsite de oficialitate si transparenta acestea fiind mascate si dificil de recunoscut.
Inainte si in timpul razboiului,acest protectionism se axa pe exportul de utilaje din tarile dezvoltate
catre cele mai putin dezvoltate in schimbul marfurilor,alimente si materii prime,dar dupa razboaie
acesta a constat in ajutorarea tarilor afectate.
Dupa cresterea economica a Japoniei,SUA si statele europene au acuzat Japonia de faptul ca
si-a inchis aceasta poteca de import-export, tocmai pentru ca produsele externe sa nu patrunda pe
piata lor.Japonia a fost acuzata de modalitatea de moderare a propriei economii,unde revizionistii
spuneau ca Japonia a creat acest tip de economie intocmai pentru a distruge industria tehnologiilor
tarilor de varf ale partenerilor sai de afaceri.n anii .80, trecerea economiilor n curs de industrializare
din trile regiunii Asia-Pacific de la exportul de mrfuri la cel de produse prelucrate a intensificat
conflictul comercial dintre Est si Vest.