Termenul iubire are mai multe sensuri. Pe noi ne intereseaza sensul lui spiritual.
Iubirea presupune o unitate, o inrudire intre doua persoane. Cei ce se iubesc au
impresia ca isi apartin prin natura, ca se potrivesc intru toate si ca din vesnicie au
fost destinati unul pentru altul. Deci, in fiecare dintre noi exista tendinta de a
intalni persoana cu care sa se simta una. Tendinta aceasta este insa tendinta spre
persoana ca purtatoare de valori. Persoana este purtatoare de valori si tinde spre
valori.
Iubirea deplina presupune reciprocitate. Atractia aceasta nu se bazeaza pe interes
sau placere, ci pe valoarea ce o intuim prin persoana respectiva. Nu esti atras
spre persoana aceea pentru tine, pentru ca ea ar satisface dorintele proprii, ci
pentru ca in ea vezi intrupata o anumita desavarsire. Iubirea cere unire integrala a
celor doua eu-ri. Ea e reciproca daruire de sine, iesire din sine si revarsare in altul.
Ea e unitate de viata, pana la impresia de totala contopire.
Dar aceasta unitate fiintiala, realizata in iubire, nu nimiceste identitatea personala
a celor ce se iubesc; ea nu e dizolvare a unuia in celalalt, ci desavarsire reciproca.
Daca iubirea e unitate, ea e si dualitate. Ea este unitate in dualitate. Persoanele
unite in iubire se afirma una pe alta ca atare si se desavarsesc reciproc.
Iubirea ca virtute teologica
Intre Dumnezeu si om, exista ceva comun, care face posibila apropierea de
Dumnezeu. Omul este chip al lui Dumnezeu. Ca atare, el e o fiinta spirituala,
orientata in chip ontologic spre Dumnezeu. Tendinta spre comuniune, care este
iubirea, nu vizeaza numai persoanele omenesti, ci ultima ei tinta este Dumnezeu.
Ca
si
in
lui
Trebuie sa precizam ca Dumnezeu este Cel ce ne-a iubit intai. Iubirea noastra
catre El este iubire-raspuns, e raspunsul spiritului uman la iubirea ce ne-a aratat-o
si ne-o arata Dumnezeu.
Daca la iubirea lui Dumnezeu raspundem cu iubire, intre noi si Dumnezeu se
realizeaza o asa unitate incat suntem "un duh" cu Iisus Hristos, asa ca ramanem
in El si El in noi, viem in El si El in noi, devenind salas al Sfintei Treimi si participind
la viata ei prin har. "Iata, stau la usa si bat - zice Mantuitorul. De va auzi cineva
glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine" (Apoc.
III, 20). Iar "cina" aceasta inseamna unire: "Petrece intru Mine si Eu in el" (Ioan VI,
56). Caci "Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si
Dumnezeu ramane in el" (1 Ioan IV, 16).
Dar unirea ce se realizeaza intre om si Dumnezeu nu este identificare panteista,
dizolvare a omului in Dumnezeu. Dualitatea se mentine. Desigur, Dumnezeu nu se
imbogateste, nici nu se desavarseste prin iubirea noastra.
Dar in Dumnezeu omul nu iubeste numai pe Dumnezeu, ci intreaga creatura (pe
sine, pe aproapele si intreg cosmosul). Daca iubesti pe Dumnezeu, iubesti si ceea
ce iubeste Dumnezeu. De aceea, cel ce zice ca pe Dumnezeu iubeste insa pe
aproapele sau uraste, "mincinos este". "Cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si pe
fratele sau" (1 Ioan IV, 20, 21).
Motivul iubirii de Dumnezeu este Dumnezeu insusi ca plenitudine a desavarsirii.
Iubirea de Dumnezeu trebuie sa aiba urmatoarele insusiri : a) sa fie mai presus de
orice; b) sa fie interna si lucratoare si c) sa fie statornica.
Pacatele impotriva iubirii fata de Dumnezeu
Oricat s-ar dezvolta si ar creste in crestin, iubirea, nu poate atinge niciodata limita
maxima.
Ura impotriva lui Dumnezeu poate veni sau din diferite nenorociri, sau din frica de
pedeapsa lui Dumnezeu, pentru pacat, sau din orgoliu. Ura are de obicei, ca
obiect, o imagine falsa despre Dumnezeu, socotindu-L autorul nenorocirilor care
se abat asupra lui.
Nepasarea sau trindavia fata de cele duhovnicesti - se manifesta in dezgust fata
de tot ce e in legatura cu viata religios-morala.
Sentimentalismul reduce iubirea la sentiment, la bucuriile simtuale. E o pervertire
care duce la cadere si deznadejde indata ce dispar aceste bucurii.
Sfnta Evanghelie din Duminica a XV-a dup Rusalii este Evanghelia poruncii celei
mai mari, i anume porunca iubirii.
Se tie c n Vechiul Testament erau multe porunci, multe reglementri ale vieii
omului credincios, la care s-au adugat i foarte multe prescripii ale tradiiei
iudaice. Cnd un nvtor de lege, cu gndul de a ispiti pe Iisus, deci nu din
dorina sincer de a nva ceva, L-a ntrebat: care este cea mai mare porunc n
lege?, el se atepta probabil ca Mntuitorul s spun tierea
mprejur sau pzirea zilei smbetei, ns Mntuitorul a fcut un rezumat al ntregii
nvturi pe care Dumnezeu a dat-o n Legea lui Moise i n Scripturile
proorocilor, i anume legea iubirii: S iubeti pe Domnul Dumnezeul tu cu
toat inima ta, cu tot sufletul tu, cu tot cugetul tu. Aceasta este ntia i cea
mai mare porunc. Iar a doua, asemenea acesteia, este: S iubeti pe aproapele
tu ca pe tine nsui (Mt. 22, 37-39).
Apoi, Domnul Iisus, cunoscnd c acest nvtor de lege viclean se atepta la un
alt rspuns, i ntreab pe acesta i pe fariseii adunai acolo: Ce vi se pare
despre Hristos? Al cui fiu este? (Mt. 22, 42), iar nvtorul de lege a rspuns:
Al lui David (Mt. 22, 42). Apoi Mntuitorul l ntreab mai departe: Cum atunci
David, cu duhul, l numete pe El Domn cnd zice: Zis-a Domnul Domnului meu:
ezi de-a dreapta Mea pn ce voi pune pe vrjmaii ti aternut picioarelor Tale.
Deci, dac David l numete pe El Domn, cum este fiu al lui? (Mt. 22, 43-45) La
aceasta, nvtorul de lege nu a mai rspuns nimic. Evanghelia se ncheie cu
aceste cuvinte: Dar nimeni nu putea s-I rspund o vorb i nici n-a mai
ndrznit cineva, din ziua aceea, s-L mai ntrebe pe El ceva (Mt. 22, 46).
Adic nimeni nu putea cunoate nelesurile adnci, tainice ale Sfintei Scripturi
mai bine dect Iisus Hristos. De ce? Pentru c Sfnta Scriptur scris de oameni
inspirai de Duhul Sfnt are ca autor principal pe nsui Dumnezeu Cuvntul,
tainic prezent n cuvintele acesteia. Cnd Iisus ntreab pe nvtorul de lege
care venise la El ca s-L ispiteasc i pe fariseii care erau acolo: Ce vi se pare
despre Hristos (Mesia), al cui fiu este? (Mt. 22, 42), El voia s le arate acestora c
Mesia nu este un simplu iudeu descendent din David, ci Mesia este Domn ca i
Domnul Dumnezeu, acesta fiind nelesul cuvintelor lui David: Zis-a Domnul
Domnului Meu (Mt. 22, 44). Deci Mesia-Hristos este Dumnezeu-Omul.
Cunoscnd Iisus c fariseii nu puteau accepta ca El, om fiind, s spun despre
Sine c este Fiul lui Dumnezeu, adic Dumnezeu, le-a artat din Sfintele Scripturi
c nsui regele David a profeit c Mesia este Domnul sau Stpnul lui, adic Fiul
lui Dumnezeu Cel venic, nu un om pmntean, trector.
Ceea ce reinem noi n mod deosebit din Evanghelia de astzi este marea datorie
sau necesitate de a mplini n viaa noastr poruncile iubirii fa de Dumnezeu i
fa de aproapele. n aceste dou porunci se concentreaz tot ceea ce Dumnezeu
ateapt de la noi. Toate celelalte porunci sunt ci diferite care ne conduc ctre
aceste dou mari porunci ale iubirii fa de Dumnezeu i fa de aproapele.
Totui, modul n care Mntuitorul Iisus Hristos formuleaz porunca iubirii fa de
Dumnezeu se deosebete de modul n care El formuleaz porunca iubirii fa de
aproapele.
Cnd vorbete despre datoria noastr de a iubi pe Dumnezeu, El zice: S iubeti
pe Domnul Dumnezeul tu cu toat inima ta, cu tot sufletul tu i cu tot cugetul
tu (Mt. 22, 37), iar cnd vorbete despre datoria de-a iubi pe aproapele, El
zice: S iubeti pe aproapele tu ca pe tine nsui (Mt. 22, 39).
potrivit Evangheliei dup Sfntul Apostol i Evanghelist Ioan, zice: Porunc nou
v dau vou: s v iubii unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aa i voi s
v iubii unul pe altul (In. 13, 34). Vedem aici c Mntuitorul Hristos a dat o
msur nou iubirii fa de aproapele dect iubirea fa de noi nine, i anume:
precum Eu v-am iubit pe voi, aa i voi s v iubii unul pe altul (In. 13, 34),
adic s-l iubim pe aproapele nostru precum l iubete Hristos. ns noi nu putem
iubi pe aproapele nostru aa cum l iubete Hristos, dect dac primim iubire din
iubirea lui Hristos. Cu alte cuvinte, ceea ce ne cere Mntuitorul Iisus Hristos nu
putem mplini dect cu ajutorul Lui. De altfel, El nsui ne spune aceasta zicnd:
Fr Mine nu putei face nimic (In. 15, 5), adic nimic bun.
Cnd l iubim pe Dumnezeu, dorim s ne ntlnim ct mai des cu El prin
rugciune, dar mai ales dimineaa i seara, la nceputul i la sfritul activitii
zilnice, nainte i dup ce servim masa, ca s-I mulumim Lui pentru c ne
iubete i ne ajut.
Sfinii cei mai rugtori au ajuns chiar s se roage nencetat, avnd permanent
mintea i inima lor ndreptate spre Dumnezeu. Ei mplineau astfel ndemnul
Sfntului Apostol Pavel: rugai-v nencetat. (I Tes. 5, 17)
Porunca iubirii fa de Dumnezeu cuprinde n ea i iubirea fa de Biserica lui
Dumnezeu, care este trupul tainic al lui Hristos, templu al Duhului Sfnt i popor
al lui Dumnezeu Tatl. Cnd iubim Biserica lui Dumnezeu, l iubim de fapt i pe
Dumnezeu Care locuiete n ea. Cnd construim o biseric nou sau restaurm
una veche, cnd aducem daruri la biseric sau nfrumusem biserica, iubirea
noastr fa de Dumnezeu se arat i n aceast drnicie a noastr fa de
Biserica Lui Hristos, simbolizat de biserica loca de nchinciune.
Dar mai ales l iubim pe Dumnezeu cnd ascultm cuvntul Lui i l mplinim, prin
fapte, cnd trim potrivit voii Lui n sfinenie, cnd suntem milostivi aa cum El
este milostiv, cnd suntem buni aa cum El este bun, deci l iubim pe Dumnezeu
n mod deplin cnd ne asemnm cu El prin buntate.
Iar iubirea Lui se revars prin faptele noastre spre semenii notri. Astfel,
mplinirea poruncii iubirii de Dumnezeu se leag de porunca iubirii fa de
aproapele.
Deci, Evanghelia Duminicii a XV-a dup Rusalii ne ndeamn s iubim pe
Dumnezeu i pe semenii notri intensificnd rugciunea, citirea Sfintelor Scripturi,
participarea la slujbele Bisericii, svrirea faptelor de milostenie sufleteasc i
trupeasc, adic s artm milostenie cu vorba bun i cu fapta bun celor ce au
nevoie de ajutorul nostru.
Cnd recunoatem c nu am iubit ndeajuns pe Dumnezeu i nici pe semenii
notri, calea de ridicare i ndreptare a vieii noastre este pocina.
Prin pocin ne plngem pcatele svrite ca urmare a lipsei de iubire, fie c nu
am iubit n mod constant pe Dumnezeu, fie c nu am iubit totdeauna pe semenul
nostru.
De aceea, pocina i dorina vie de-a ne nnoi viaa sunt primii pai pentru
ndreptare i pentru recuperarea timpului pierdut, a celui petrecut fr rodire
duhovniceasc. Prin pocin recunoatem eecul nostru n iubire, sau cderile
noastre din iubirea fa de Dumnezeu i de semenii notri. Dar cernd iertare,
Dumnezeu Se milostivete de noi, ne iart, ne ridic i ne ntrete, druindu-ne
puterea de a-L iubi pe El, Biserica Sa sfnt i pe semenii notri, cu iubire
smerit, izvort din harul milostivirii Sale fa de oameni.
S ne ajute Hristos-Domnul s mplinim porunca iubirii fa de Dumnezeu,
sporind totodat n dragostea fa de semenii notri, spre slava Preasfintei Treimi
i spre a noastr mntuire. Amin!
iubeti pe aproapele tu CA pe tine nsui
Vei descoperi dac ea a devenit un lucru ru n viaa ta n momentul n care vei
auzi i vei rspunde poruncii lui Isus. El poruncete: "Aa cum te iubeti pe tine
nsui, la fel s-l iubeti i pe aproapele tu." Asta nseamn: Aa cum doreti
hrana atunci cnd eti flmnd, la fel s doreti s-i hrneti aproapele cnd e
flmnd. Aa cum doreti s ai haine frumoase pentru tine, la fel s doreti ca
aproapele tu s aib haine frumoase. Aa cum munceti ca s-i asiguri un loc
confortabil n care s locuieti, la fel s doreti un loc confortabil n care s