Scufita Rosie: poveste si desene

animate
Intr-un sat, langa o padure batrana, locuia candva o fetita frumoasa, atat de
frumoasa, incat parea un ingeras. Era iubita de toata lumea, mai ales de
catre bunica ei, care ii facuse cadou o scufita din catifea rosie, ce i se
potrivea atat de bine, incat nu mai purta nimic altceva pe capsor.
Din aceasta cauza, i se spunea Scufita Rosie.

Intr-o zi insorita, mama ei i-a spus:Uite, Scufita Rosie, ai aici niste

prajituri si o sticla de vin. Du-le bunicii tale, caci e tare bolnava si slabita, si
ii vor face bine si o vor inzdraveni.
Pleaca acum, inainte ca soarele sa dogoreasca, si mergi frumos, fara sa
alergi in afara cararii, ca nu cumva sa cazi si spargi sticla, si sa nu mai ai
astfel ce sa ii duci bunicii.

Atunci cand intri in casa, nu uita sa ii spui Buna dimineata, si nu te uita

curioasa prin jur inainte sa faci asta.
Voi avea grija si voi face intocmai cum mi-ai spus, i-a zis Scufita Rosie
mamei ei, si apoi si-a luat ramas bun.
Bunica locuia in mijlocul padurii, la o jumatate de leghe de sat si, atunci
cand Scufita Rosie a inaintat printre copacii desi, s-a intalnit cu un lup.
Fetita nu stia cat de rau era acest animal si nu-i era deloc frica de el.
Buna ziua, Scufita Rosie, a grait el.
Multumesc frumos, lupule.
Unde ai plecat asa de dimineata, Scufita Rosie?
La bunica mea.
Si ce ai in buzunarul sortuletului tau?
Prajituri si vin. Ieri a fost ziua de copt, asa ca bolnavioara mea bunicuta va
avea parte de ceva bun, care o sa-i dea putere.
Unde locuieste bunica ta, Scufita Rosie?
La mai bine de un sfert de leghe de aici. Casa ei e asezata sub cei trei stejari
batrani, iar mai jos de ea este un crang cu aluni. Sigur stii unde este, i-a
raspuns fetita.
Lupul s-a gandit in sinea lui, Ce copilasa frageda! Ce imbucatura gustoasa,
sigur e mai buna de mancat de batrana ei bunica.
Trebuie sa ma port cu siretenie, ca sa le pot infuleca pe amandoua. Din
aceasta pricina, a mai mers scurt timp alaturi de fetita si apoi i-a zis: Vezi
ce frumoase sunt florile de aici? De ce nu te uiti in jur? Nu auzi, de
asemenea, cat de dulce canta pasarelele? Mergi pe carare asa de serioasa de
parca te-ai indrepta catre scoala, in timp ce tot ce te inconjoara e plin de
frumusete si voiosie!

Scufita Rosie si-a ridicat ochii si, cand a zarit razele soarelui dansand
printre ramurile copacilor si incantatoarele flori ce cresteau peste tot prin
preajma, s-a gandit:
Cred ca bunicii i-ar place un buchetel din floricele proaspete. Este inca
destul de divreme si am cum sa ajung la timp, asa ca a fugit de pe carare
catre o poiana plina cu flori. In vreme ce culegea una, i se parea ca vede o
alta, si mai frumoasa, putin mai incolo, si alerga dupa ea, in acest fel
patrunzand tot mai adanc in padure.

Scufita Rosie il intalneste pe lup

Profitand de intarzierea fetitei, lupul s-a dus direct la bunica si a batut la
usa.
Cine este acolo?
Scufita Rosie, a raspuns lupul. Ti-am adus prajituri si vin. Deschide usa.
Ridica zavorul, i-a spus bunicuta, eu sunt asa de slabita ca nu ajung la
el.
Lupul a saltat zavorul, a deschis usa larg, in laturi, si, fara a spune vreo
vorba, s-a repezit la patul bunicii si a mancat-o pe loc.
Apoi, s-a imbracat cu hainele ei, si-a pus pe cap scufia bunicutei, a tras
perdelele de la fereastra si s-a strecurat in pat.
In aceasta vreme, Scufita Rosie continuase sa culeaga flori si adunase atat
de multe incat nu putea sa le care pe toate, dar si-a adus aminte, deodata,
de bunica, si s-a intors pe cararea catre casa ei.
A fost tare mirata cand a gasit usa deschisa si, atunci cand a intrat in
camera, a trecut-o un fior brusc si si-a zis: Vai! Ce stingherita ma simt, iar
alta data imi placea asa de mult sa fiu la bunica. A spus cu voce tare Buna
dimineata, dar nu a primit nici un raspuns, asa ca a tras perdelele de la
fereastra si a mers spre pat. Acolo, statea intinsa bunica, cu scufia trasa
peste fata si aratand foarte, foarte ciudat.

foto 1, 2 domeniu public (dupa ilustratiile lui Carl Offterdinger, sfarsitul

sec XIX)
Vai, bunicuto, a spus ea, ce urechi mari ai!
Ca sa te aud mai bine, copila mea, s-a auzit dinspre pat.
Vai, bunicuto, si ce ochi mari ai! a continuat ea.
Ca sa te vad mai bine, draga mea!
Dar, bunico, ce maini mari ai!
Ca sa te imbratisez mai bine!
Si, vai, bunicuto, ce gura mare ai!
Ca sa te mananc mai bine!
Nici n-a terminat bine de spus lupul aceste cuvinte ca a si sarit din pat si a
inghitit-o pe loc.
Dupa ce si-a potolit astfel foamea, s-a asezat inapoi in pat, a adormit, si a
inceput sa sforaie zgomotos. Vanatorul, care tocmai trecea pe langa casa, sia spus in sinea lui, Ce tare sforaie batranica! Trebuie sa vad daca nu are

nevoie de ceva. A intrat in casa si, cand s-a apropiat de pat, a vazut lupul
intins pe el.
Aici erai, ticalosule! a zis el. De cand te caut! Dupa aceea, si-a indreptat
pusca catre lup, dar i-a trecut prin minte ca poate o mancase pe bunica si ca
aceasta putea fi inca salvata. Nu a tras nici un foc, ci a luat un foarfece mare
si a inceput sa taie burta lupului adormit. Dupa ce a facut doua taieturi, a
vazut stralucirea scufitei rosii si, dupa alte doua taieturi, fetita a tasnit
afara, strigand:
Vai, ce speriata am fost! Ce intuneric era in burta lupului! Imediat dupa
aceea, a iesit la iveala si bunica, inca in viata, dar abia mai putand respira.
Scufita Rosie a adunat degraba niste pietre mari, cu care a umplut burta
lupului, asa ca atunci cand acesta s-a trezit si a dat sa fuga, nu s-a putut
misca, intr-atat de grele erau pietrele, si a cazut lat pe odea, murind de
indata.
Apoi, cei trei au fost tare fericiti. Vanatorul a jupuit blana lupului si a luat-o
la el acasa. Bunica a baut vinul si a mancat prajiturile aduse de Scufita
Rosie si si-a revenit in simtiri, intremandu-se cat de cat, iar Scufita Rosie sia spus in gand:
Atata timp cat am sa mai traiesc, nu voi mai parasi poteca si nu voi mai
fugi in padure, asa cum m-a invatat mama.
Se mai spune ca, intr-o alta zi, cand mergea sa ii duca bunicii prajituri,
Scufita Rosie a intalnit un alt lup care i-a vorbit si a ispitit-o sa paraseasca
cararea. Fetita isi invatase insa bine lectia si a mers drept catre bunicuta,
fara a mai face vreun ocolis sau a mai intra in padure.
I-a spus bunicii ca lupul ii zisese Buna dimineata, dar ca avea o asa de
mare rautate in ochi incat, daca nu ar fi fost pe un drum umblat de oameni,
probabil ca ar fi mancat-o.

Ei bine, i-a raspuns bunica, Vom incuia usa si el nu va mai putea sa

intre. La putin timp dupa aceea, lupul a batut in usa si a strigat: Deschide
usa, bunicuto, sunt Scufita Rosie, si ti-am adus niste prajituri.
Nici fetita, nici bunica nu au scos insa vreo vorba si nici nu au deschis usa,
asa ca lupul a mai tarcoale de doua-trei ori in jurul casei si, in cele din
urma, a sarit pe acoperis, vrand sa astepte acolo pana cand Scufita Rosie
iesea de la bunica, sa o urmareasca pe nesimtite, si sa o manance in
intunecimea padurii.
Bunica i-a ghicit insa gandurile. Chiar in fata casei se afla o cada mare si
adanca din piatra, iar bunicuta i-a spus fetitei: Adu galeata, Scufita Rosie.
Am facut ieri niste caltabosi si vreau sa versi apa in care i-am fiert in cada.
Scufita Rosie a carat din acea apa pana s-a umplut ochi cada.
Apoi, mirosul caltabosilor a ajuns la lup, iar el a tot mirosit si s-a tot uitat
pe furis in jos pana cand cand si-a lungit gatul atat de tare incat nu s-a mai
putut tine pe picioare, a alunecat de pe acoperis, a cazut drept in cada cu
apa si s-a inecat.
Scufita Rosie a plecat voioasa catre casa mamei si nu a mai facut niciodata
vreo fapta care i-ar fi putut pricinui rau cuiva.