Sunteți pe pagina 1din 21

Particularitati biogeografice ale orizontului

local
Judetul Bacau cu studiu de caz pe particularitati Gioseni( comuna natala),
Lacul Bacau, Lacul Galbeni, Lacul Racaciuni, Lacul lilieci, Lacul Beresti,
“colectia” de parcuri dendrologice Bacau.

1.Comuna Gioseni este situata in partea estica a Romaniei, in zona


centrala a Moldovei, pe malul stang al raului Siret, in judetul Bacau, la
aproximativ 20 de km. Departare, spre sud-est de municipiul Bacau. Se inscrie
in zona de vegetatie de silvostepa si paduri de foioase.

Particularitatile biogeografice ale comunei Gioseni sunt influentate atat


de factorii naturali (de localizarea geografica si treapta de relief in care se
inscrie acesta localitate,de geologie si de pedgrafie de clima si influentele
climatice ale zonei de apartenenta, de sistemul hidrografic din care face parte
etc.) cat si de cei antropici (istoricul asezarilor, nivelul de antropizare a
peisajului etc)

Este situata la 26°59’ longitudine estica si 46°25’ latitudine nordica. Din


punct de vedere geografic localitatea se alfa situata in regiunea sesului format
de cursul raului Siret si afluentii pe care ii primeste, pe o terasa inferioara de
malul stang al raului si pe costisele din zona (dealurile Rancea si Clopotei).
Intre limitele tresate de satele vecine comuna are o suprefata de 34 km patrati.
Conditiile natureale din preimetrul comunei Gioseni sunt cele
caracteristice Culuarului Siretului, cu particlaritati determinate de asezarea
geografica intr’o zona de dealuri, de campii joase (subsidente) si lunci.

Geostructural teritoriul apartine unei unitati de platforma. Din punct de


vedere geologic, pe fundamentul cristalin al platformei moldovenesti,
caracteristic teritoriului comunei Gioseni, se alfa sedimente mezozoice
(predominant calcaroase), eocene (mano-calcaroase), peste care urmeaza
intreaga succesiune neogena intanita in sectorul extern al avanfosei.
(Depresiune alungită a scoarței terestre, situată între un lanț muntos cutat și o
platformă) Depozite cuaternare sunt reprezentate prin aluviuni si formatiuni
leosoide.

Comuna Gioseni se inscrie intr-un culoar larg, depresionar, urmarind


valea Siretului pe un caracter asimetric, evident influentat de regimul tectonic
diferit al celor doua mari unitati geostructurale de orgen si de platforma pe
care siretul le desparte. Culuarul corespunde teraselor inferioare ale raului
Siret, care sunt marginite catre est de versanti abrupti, fara terase, apartinand
colinelor Tutovei (din cadrul Podisului Moldovei) iar catre vest este marrginiti
de valea Siretului, respectiv lunca acestuia, apartinand Culuarului Siretului.
Zona colinelor si a platourilor inalte situate in jumatatea estica a teritoriului
sunt in majoritate impadurite.
Solurile au si ele o influenta atat asupre vegetatie cat si a faunei. Solurile
acestui orizont sunt aliviale si protosoluri aluviale, precum si soluri argiluviale
brune podzolite. Prin urmare sunt soluri ce au fost puse in valoare aici
practicandu’se o agricultura intensiva, vegetatia initiala fiind inlocuita cu culturi
de vita de vie si pomi fructiferi pe versantii insoriti iar in lunca de culturi
cerealiere si fanete. Odata cu vegetatia au disparut treptat sau se afla pe cale
de disparitie dein aceasta localitate specii de animale specifice stepei si
silvostepei.
“Terenul apartine asadar dealurilor sau colinelor podisului Moldovei
dintre Siret si Prut. A caror inaltime este destul de insemnata, pana la 410
metri si care prezinta uneori fante destul de repezi. Intreaga regiune apartine
grupului miocenului inferior, formatiune in general salifera, constituita din
sisturi manoase si argiloase, gresii argiloase, in general moi, cu putine straturi
de gips si pe unele locuri conglomerate marunte verzi. Solul este argilo-nisipos
destul de profund, fertil si bogat in humus pe vai si chiar pe pante pana la
oarecare inaltimi, in Est este nisipo-argilos, prezentand la o mica adancime
prund si piatra calcaroasa, care pe unele locuri se iveste chiar la suprafata.
Solul se poate considera in general ca de’a doua calitate, propice pentru
(fagagus sylvatica), stejar , tei, gorun etc dar si pentru cultri agricole si cresterea
animalelor. Principalele specii determinate de aceasta varietate a solurilor
sunt: padurile deconifere si foiase, pasunile si fanetele, fructele de padure si
arbusti: fragi (Fragaria Vesca, denumire populară agrange, buruiană de fragi, căpşuni
de pădure, fragi de pădure, frăguţă sălbatică), zmeura( Rubus idaeus), afine (Vaccinium
myrtillus), mure (Rubus fructicosus), porumbar (Prunus spinosd), paducel
(Crataegus oxycantha), macesul (Rosa canina), ciuperci; specii de flori: ghiocelul
salbatic, viorelele, toporasi, plante: urzici(urtica dioica) etc.

Clima este temperat continentala cu nunate determinate de


integrarea comunei Gioseni intr’un sector de provincie climatica cu
influenta de ariditate, intr-o regiune climatica de dealuri si podisuri
joase, intr-un domeniu topoclimatic de padure si pajisti deluroase si
intr-un principal topoclimat de vale(lunca) si campii aluviale.
Temperatura medie a aerului se incadreaza intre 6° 10° C cu un minim
mediu in luna ianuarie(-3°-6°C) si un maxim in luna iulie (20° 23°C), in
timp ce pe suprafata solului este de 8° C, cu un minim de -4° si un
maxim de 25°. Amplitudinea termica medie anuala a aerului este
ridicata (24°C 26°C) in timp ce pe suprafata solului este de 24°C. Prin
urmare sunt caracteristice plantele euriteme pinul(pinus) ,
troscotelul(Polygonum aviculare), macrisul (Oxalis acetosella) si
micromezotermele. Adaptarile plantelor la variatiile de temperatura
se manifesta fie prin pierderea frunzelor in sezonul rece fie secretarea
unor pigmenti diferiti in functie de variatia de temperatura: vara
pigmentii sunt mai deschisi, iarna sunt mai inchisi). In regnul animal
caracteristice sunt speciile poikinoterme (variaza in functie de
temperaturi pesti, reptilele, amfibieni. De asemenea sunt prezenti si
reprezentanti din categoria homeoterme cu mijloace de autoreglare
termica mai ales din clasa aves (ciocanitoarea-, pitigoiul, gaia,
privighetoarea, ciocarlia, prepelita, randunica, vrabia). In trecut existau si
specii de animale homeoterme ce are adaptari morfizice la
temperaturi scazute prin hibernare, din clasa mamalia: ursul brun.
Umiditatea atmosferica este foarte accentuata, ca efect al
evaporarii apei din raul siret si din lacurile de acumulare din zona
(lacul de barag de la Galbeni).
Precipitatiile medii anuale au o cantitate de 550 mm. Ploile
torentiale sunt des intalnite in ultima decada a primaverii si in lunile
de iarna insa au existat perioade cand precipitatiile au fost
insuficiente iar vegetatia si fauna au avut de suferit. De asemenea
exista fluctuatii de la an la an privinf vrecventa ploilor cu grindina, a
zililor secetoase sau a celor cu viscol. Avand in vedere acest lucru,
putem usor deduce ca apa are un rol foarte important asupra
organismelor fie ca sursa de hrana, mediu de viata (plante hidrofile,
pesti etc), sursa de oxigen, agent de diseminare a organismelor vii dar
mai ales pentru rolul apei pe care il au in organismele vegetale.
Plantele din aceasta zona la fel ca si celelalte plante din lume,
prezinta adaptari in functie de umiditate. Astfel sitemul radicular a
fost transformat in functie de adancimea panzei freatice. Din cadrul
plantelor ce se inscriu in criteriul radacinilor pivotante (cele care se
afla intr-o zona in care panza freatica e la adancimi mari ori exista un
deficit de umiditate fie din cauza climatica(precipitatii rare) fie edafica
– (un sol ce nu retine apa) intalnim in aceasta zona salcamul
(denumita si pseudoacacia). De asemenea sunt prezente si plantele
ce au sistemul radicular ramificat si anume Frasinul (Frasinus
excelsior), plante cu sistem radicular fascicular cel mai concludent
exemplu fiind rogozul (genul Cares).
De asemenea sunt prezente numeroase specii de ciuperci sunt
comestibile (ciuperca de bălegar, hribul, buretele galben) sau otrăvitoare
(pălăria – şarpelui, hribul – dracului).
Exista si saprofite parazite : rugina graului, taciunele
porumbului, cornul secarei ce afecteaza an de an culturile cerealiere.
Principala apa curgatoare din zona este raul Siret, care trece prin
apropierea comunei, o delimiteaza si ii capteaza afluentii. Gioseniul
este brazdat de alte 2 ape de suprefata ce au o mare insemnatate
pentru localitate. Padurea adaposteste si ea numeroase izvoare esentiale pentru
suprevietuire in timp de seceta.
Pentru a avea o imagine mai clara a elemntelor biogeografice ce acopera
orizontul local al comunei Gioseni trebuie enumerate principalele specii de
plante si animale. Zona de vegetatie in care se incadreaza comuna Gioseni
este cea a padurilor de foioase, mai precis a padurilor colinare de fag, carpen
(Carpinus betulus-- rădăcinile trăiesc în simbioză cu diferite ciuperci saubacterii) putin
stejar (quercus) si alte esente, comune zonei central europene. Sunt prezenti si
palcuri de liliac, maces, porumbar,
Ceea ce da particularitate locului este situarea acestuia intr-o zona de
lunca ceea ce ii da si o vegetatie specifica, ambele tipuri de vegetatie
imbinandu’se armonios creind un peisaj natural deosebit. In componenta
vegetatiei ierboase mezofile a luncilor mai apar specii de rogoz, stanjenel de
balta, iarba campului, etc. Din punct de vedere stiintific remarcam prezenta pe
teritoriul comunei a unor plante rare, declarate monument al naturii: Frittilaria
Moleagris (Moaua pestrita), Trollius Europseus (bulbucul), platanul, zada,
papucul doamnei si fagul rosu. In conditiile diversitatii vegetale prezentate, isi
duc viata un numar mare de specii de animale.
Prin urmare in categoria “Fauna si flora” orizontului meu local intra o
categorie bogata de plante, lucru explicabil in condiitiile in care se dezvolta,
asa cum am prezentat mai sus in lucrare, intr-un areal generos.
Se intalnesc aici animale salbatice: vulpea (vulpes vulpes) , lupul (canis
lupus), mistretul (Sus scrofa) , cerbul (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus
capreolus ), veverita (Sciurus vulgaris), viezurele sau bursucul (meles Meles),
bursucul, iepurele (Oryctolagus cuniculus), popandaul ( Sciuridae şi singurul
reprezentant european al genului Spermophilus), harciogul (Cricetus
cricetus LR/lc), dihorul , soarecele, sobolanul, liliecii etc; pasari: ciocanitoarea,
pitigoiul, gaia, privighetoarea, ciocarlia, prepelita, randunica, vrabia; reptile:
sarpele, soparla, broasca, broasca testoasa .
Printre culturile agricole se intalnesc: lacuste, furnici, greieri.
Fauna de balta si rau este diversa: lebada, reta motata (Fuligule morillon),
starcul de noapte, barza alba, rata pitica, starcul galben, pescarulsul mic,
pescarusul negricios, nagatul, serpi de apa, broaste.
De asemenea in mediul acvatic se intalnesc: somn, mrean, clean, caras
etc.
In urma datelor biopedo geografice putem chiar face o clasificare a faunei:

faună acvatică, condiţonată de biotopurile specifice Bistriţei, Siretului şi apelor


stătătoare; Apele Siretului constituie mediu de viata a l unui numar mare de
specii de pesti: scobarul, cleanul, crapul, mreana, caras, bibanul, stiuca.

fauna de luncǎ (animale care îşi caută hrana în apă sau la marginea apei);
fauna de terase şi versanţi, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale
şi păsări specifice pădurilor de foioase

fauna terestra are numerosi reprezentanti ca urmare a prezentei


suprafetelor forestiere ce constituie adapost: mistret, caprioara, vulpe, cerbul,
iepure, iar in vegetatia de ierburi de harciog, popandac, soarecele de camp.

fauna padurilor cuprinde o diversiate de specii ciocanitoare, privighetoare,


cucul, pitigoi, gaita, mierla, pitulicea, turturica, lastunul, randunica, vrabia.
Impactul antropic- factor ce da un nou curs de dezvoltare invelisului
biogeografic.
Aparitia de asezari omenesti pe teritoriul actualei comune Gioseni se
datoreaza unor conditii naturale favorabile, pe de’o parte, precum si unor
cauze politico-economice si sociale, pe de alta parte. La inceput, locuitorii s’au
asezat “langa padure” construindu-si prima biserica, biserica ale carei vestigii
arheologice au fost gasite pe vechea vatra a satului numita “movila”, langa
padure cu ocazia construirii manastirii “Sfantul Carol Boromeu”. De altfel, din
perspectiva vestigiilor arheologice, mentionez faptul ca satul Gioseni se
gaseste intr’o zona bogata, de influenta geto-dacica, in vecinatatea localitatii
Racatau, identificata arheologic ca fiind “dava” purtand numele ”tamasidava”.
Acest tip de asezare indica o centralizare a activitatilor importante, fiind centre
politico-economico-religioase ale unui anumit teritoriu, concentrand activitati
mestesugaresti si comerciale, fiind resedinta religioasa cu rol de centru tribal
si, uneori, sediu de garnizoana. Odata cu romanizarea a ajuns aici deprinderea
cultivarii pamantului si a vitei de vie, a culturii cerealelor si astfel a inlocuirii
vegetatiei initiale.
Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o
zonă în care pădurile deţineau 70-80% din suprafaţă s-a ajuns ca în prezent
coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formaţiunile dominante fiind cele de
stepă şi luncile râurilor.
In acesta localitate se practica o agricultura de subzistenta bazata pe
culturi de porumb si grau,dar si secara, orz, legume. Pomicultura este de
asemenea practicata, suprafete de padure sau dealuri acoperite initial cu
arbusti au fost transformate. Acelasi lucru se intampla si cu culturile de vita de
vie. Fiind o agricultura de subzistenta si nu una intensiva, solul inca pastreaza
proprietatile primare folosindu-se nu ingrasaminte artificiale ci cele naturale,
iar ca si echipament de lucru domina lucru manual si cel animal.
In special dupa perioada comunista, atunci cand locuitorilor li s’a luat
ceea ce detineau in proprietate din padure, s-a taiat masiv din paduri, taiere
ilegala ce a dus la despaduriri masive, acestea au avut ca si efect alunecari de
teren si inundatii mai pronuntate si nu numai. Batranii povestesc cum in trecut
luau mijloace de protectie impottriva vulpilor si a dihorilor care le atacau
adaposturile de animale. In prezent au disparut. De asemenea pasari
pradatoare caracteristice acestei zone cum este uliul (Accipiter) astazi apare
mult mai rar in peisaj. Cauza este impactul pe care l-a avut societatea,
exercitat mai ales prin defrisari, agricultura, dar mai ales vanatoare. Gioseniul
era un loc unde locuitori ai judetului veneau la vanatoare de vulpe, ursi, lupi si
iepuri salbatici pentru placere sau pentru comertul cu blanurile acestora, la
mare cautare in acele timpuri. Vanatoarea era intreprinsa si pentru aparare: se
vanau ursii sau lupii de teama unui eventual atac, se vanau vulpi pentru a fi
asigurata “ograda” sau iepuri pentru hrana. Numarul ursilor, vulpelor,
mistretilor, cerbilor, caprioarelor sau a lupilor, a celui initial existent precum si
a celui din prezent nu poate fi spus cu exactitate. Cert este ca padurile din
gioseni pot fi linistit strabatute astazi deoarece nu s-au mai semnalat cazuri de
aparitii ale acestor animale.

Modelul arhitectural al formatiunilor vegetale


Stratificarea pe verticala a vegetatiei specifica orizontului local al
comunei Gioseni cuprinde in primul strat arbori paduri de foioase,
preponderente stejarul, carpanaul, fagul in amestec cu artarul, cires, tei.
Urmeaza stratul arbustiv-apare discontinuu- ce cuprinde alunul, sangerul,
cornul, socul porumbarul, murul, zmeura. Iar in cele din urma urmeaza stratul
subarbustiv si ierbaceu. Acestea sunt alcatuite din specii ca mierea ursului,
firuta de padure, rogozul, urzica, painisoara, florile salbatice: ghiocelul, nu ma
uita.
Din totalul fondului forestier aproape o treime are functie de protectie, ori
de interes social. Depresiunile însa cu vaile, terasele cu dealurile lor, sunt
aproape complet lipsite de paduri. Culturile si livezile de pomi le-au luat locul
acolo unde torentii n-au apucat sa creeze râpe acoperite, partial, de catina,
maracini sau buruieni de stepa ori de padure. Aceeasi transformare au suferit-o
si dealurile podisului moldovenesc. E vrednic de mentionat, în fine, faptul ca
prin judetul B. fageturile au trecut catre Rasarit, pe podisul înalt la Moldovei, iar
dinspre acea parte, au venit numeroase plante de stepa care, asociindu-se cu
cele de padure, au putut trece peste Carpati în Ardeal, peste pasul cel mai
coborât al acestora (Oituz). Padurile de conifere sunt mature prin urmare
stratificarea pe orizontala aproape lipseste.

In alta ordine de idei, tot din orizontul meu local fac parte si un numar
reprezentativ de lacuri ce sunt inscrise in arii de protectie speciala tocmai
pentru importanta lor.
Situl “Buhuşi – Bacău – Bereşti” este format din cinci lacuri amenajate pe
valea râului Bistriţa şi pe valea râului Siret în aval de confluenţa Bistriţei, pe
teritoriul judeţului Bacău şi are o suprafaţă de 5575,5 ha, cea mai mare parte
fiind reprezentată de luciu de apă, precum şi de importante zone mlăştinoase
acoperite cu stuf şi vegetaţie specifică de luncă.

Situl este situat pe culoarul de migraţie al păsărilor de apă din


Moldova, aici putem întâlni mii de raţe, gâşte, lişiţe, lebede,
cormorani etc. Pentru păsări zona constitue un loc ideal pentru
iernare, de odihnă în perioada migraţiei, pentru hrană şi cuibărit,
numărul exemplarelor putând depăşi 100.000 într-un sezon.

Concentrările semnificative de specii ameninţate la nivelul


Uniunii Europene, precum lebăda de iarnă – Cygnus cygnus – conferă o
importanţă deosebită sitului, aici iernând anual între 300 şi 600 de
indivizi.
Suprefata sitului este de 5575,5 ha iar zona este alcatuita
majoritar di rauri si lacuri, mlastini si turbarii, culturi si pasuni
reprezentate in procente diferite dupa cum urmeaza:

Situl s-a constituit prin Hotărârea Guvernului nr.1284/2007


privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Unităţile administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora este localizat


situl şi suprafaţa unităţii administrativ-teritoriale cuprinsă în
sit (în procente):

Diversitatea speciilor identificate în perimetrul Sitului Natura 2000 – “Lacurile


de acumulare Buhuşi – Bacău – Bereşti” conferă ariei protejate prioritatea nr.10
din cele 68 de situri propuse de Grupul Milvus la nivel naţional.Aici au fost
identificate concentrări de specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene,
precum lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), aglomerări de specii migratoare,
exemple fiind raţa sunătoare (Bucephala clangula) sau ferăstraşul mare
(Mergus merganser), aglomerări mari de păsări acvatice şi populaţii importante
din specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene, cum ar fi chira de baltă
(Sterna hirundo) sau eretele de stuf (Circus aeruginosus). In documentatia
intocmita de muzeul de stiintele naturii din Bacau in 2002, este semnalata
prezenta vidrelor pe Lilieci, Galbeni si Racaciuni. Nu se stie ce dinamica au
populatiile acestea, evident izolate, pentru ca fiecare din lacuri – cu exceptial
L.Galbeni care nu mai exista – sunt lacuri inconjurate cu diguri de beton si
sparge-val care au intr-un capat o hidrocentrala si in celalalt capat un baraj
inalt de zeci de metri. Daca habitatul nu ar fi atat de fragmentat probabil ar
putea exista vidre si pe Lacul Bacau – situat pe Bistrita intre Lilieci si Galbeni –
adica intre doua areale in care specia a fost semnalata -. Ar fi interesant sa
vedem cercetari recente si fundamentate cu observatii pe teren pe aceasta
problematica, mai ales ca in Bacau avem si Complex muzeal de stiintele
naturii, si Facultate de Stiinte la Universitate cu sectii de Ecologie si Biologie.

Speciile de pasari enumerate in anexa I a Directivei Consiliului 79/409/CEE


(sursa
imag.www.naturabacau.ro)

Poziţionat la confluenţa răurilor Bistriţa şi Siret, lacul este


colmatat pe cea mai mare parte din suprafaţa sa. Perimetrul
ariei are aproximativ 6300 m lungime şi lăţimi cuprinse între 800
şi 1100 m.
Iniţial în zona acestui lac au fost semnalate 168 specii de
păsări, dintre care 74 de specii caracteristice habitatelor de mal,
62 de specii litorale şi 32 de specii pe lac.In urma golirii lacului în
cursul anului 2006 importanţa acestuia s-a diminuat considerabil
pentru speciile de lac, precum şi în ceea ce priveşte diversitatea
speciilor de peşti, habitatul devenind prielnic păsărilor de mal şi
litorale.

Incepând cu luna mai 2006, aria de protecţie specială


avifaunistică “Lacul Galbeni” se află în custodia Centrului
Regional de Ecologie Bacău.

Poziţionat în lungul albiei majore a Bistriţei lacul se dezvoltă pe circa 4


kilometri lungime şi are o lăţime medie de 800 m. Malul stâng îl reprezintă
abruptul terasei de confluenţă Siret-Bistriţa, a cărui altitudine în coada lacului
este de aproximativ 100 m.
Condiţiile de habitat diversificate sunt generate de colmatarea
puternică şi asigură prezenţa unui mare număr de specii.

Din cele 159 de specii de păsări identificate pe lac, 20 sunt


sedentare, 54 sunt specifice verii, 6 sunt specii de iarnă iar
70 sunt în pasaj. Din punctul de vedere al protecţiei
păsărilor lacul Lilieci este deosebit de important pentru
cuibărit, hrănire şi odihnă.

Incepând cu luna aprilie 2008, aria de protecţie specială


avifaunistică “Lacul Lilieci” se află în custodia Centrului
Regional de Ecologie Bacău.
Cu o lungime de peste 13 kilometri şi lăţimi de până la 2
kilometri, Lacul Răcăciuni este cel mai mare din situl NATURA
2000 “Lacurile de acumulare Buhuşi – Bacău – Bereşti”.

Ulterior anului 2005, a cunoscut un proces accentuat de


colmatare, astfel încât în prezent jumătatea nordică a
acestuia reprezintă un habitat ideal pentru avifauna
prezentă aici. Malul estic oferă vizitatorilor peisaje deosebite
în care alternează pădurea specifică zonei de deal, golfuri
sălbatice sau versanţi abrupţi cu înălţimi de peste 80 de
metri.

La momentrul înfiinţării ariei natural protejate în zonă au fost


identificate 168 de specii de păsări. În prezent, în urma
îmbunătăţirii condiţiilor de habitat, se înregistrează
modificări în ceea ce priveşte structura speciilor şi numărul
de indivizi.
Lacul Răcăciuni adăposteşte totodată şi 22 specii de peşti,
printre care specii consacrate pentru pescuitul sportiv:
crap, somn, şalău, caras, plătică, avat etc.

Incepând cu luna mai 2006, aria de protecţie specială


avifaunistică “Lacul Răcăciuni” se află în custodia Centrului
Regional de Ecologie Bacău.

Labirintul de insule şi stuf din coada lacului constituie un adăpost ideal


pentru speciile de păsări prezente aici. Fauna este constituită din 22 de specii
de mamifere, 147 de specii de păsări, 12 specii de reptile şi amfibieni şi 22 de
specii de peşti.
In special în perioada de iernare lacul găzduieşte mii de exemplare de
raţă mare (Anas plathyrhyncos),– lişiţe (Fulica atra ), sute de
lebede (Cygnus cygnus) precum şi multe alte specii de păsări.

Prin poziţionarea în spaţiul urban, Lacul Bacău este zona cea mai
frecventată din întreg situl NATURA 2000, având inclusiv rol de
recreere şi agrement . Aici se pot organiza excursii, poate fi
practicat pescuitul sportiv, “birdwatching”, ciclismul, canotajul,
turismul ecvestru, înotul, competiţii de orientare turistică sau
alte activităţi în aer liber.

Pescarii sportivi apreciază această zonă în special pentru exemplarele


de ştiucă numeroase.

Incepând cu luna mai 2006, aria de protecţie specială avifaunistică


“Lacul Bacău” se află în custodia Centrului Regional de Ecologie
Bacău.
Lacul Bereşti are o lungime de aproximativ 15 kilometri şi lăţimi medii
de 1 kilometru. Caracteristic acestui lac este acumularea redusă
a polunaţilor, fapt deosebit de favorabil faunei din zonă. Acesta
este supus unui proces de colmatare mai lent, fapt ce conduce
la existenţa unui relief subacvatic accentuat şi la prezenţa unor
zone întinse cu adâncimi mari, de peste 10 metri.

La fel ca şi la Răcăciuni, malul estic al Lacului Bereşti oferă


vizitatorilor peisaje deosebite în care alternează pădurea
specifică zonei de deal, golfuri sălbatice sau versanţi abrupţi.

Aria naturală protejată se caracterizează printr-o mare diversitate a


faunei, aici fiind semnalate 19 specii de mamifere, 148 specii de
păsări, 13 specii de reptile şi amfibieni, şi 23 specii de peşti..

Lacul Bereşti este bine cunoscut pescarilor sportivi pentru ihtiofauna


deosebit de bogată: Cyprinius carpio – crap, Silurus glanis –
somn, Stizosteidon lucioperca –şalău, etc.

Lacul Bereşti nu a fost încredinţat spre custodie, iar din acest motiv
nu există un regulament specific care să reglementeze
activităţile ce se pot desfăşura în perimetrul ariei.

Majoritatea lacurilor se confrunta cu probleme de braconaj:


vanatoare si pescuit interzise precum si incendieri ale arealelor
cuprinde de lacuri. Vanatorii pot impusca legal aproximativ 15
specii de pasari acvatice prezente pe Lacul Racaciuni, specii
precum lisita, rata mare, rata mica, rata motata, etc. Problema e
ca pe lac au fost semnalate peste 160 de specii de pasari,
majoritatea fiind interzise la vanatoare.
Teoretic vanatorii trebuie sa cunoasca speciile pe care le pot
impusca. Practic, ei trag in tot ce misca. De cele mai multe ori
gestul este refelx si nu da timp pentru identificare. Dealtfel e
foarte dificil chiar si cu determinatorul de pasari in mana sa
stabilesti ce specie este.Cazurile de braconaj la vanatoare sunt
din ce in ce mai frecvente. Sunt semnalate de catre voluntari
care lucreaza pentru protectia acestor specii sau a sitului in
gerneral. furturi de lemn, caprioare si pasari tot in Racaciuni.
In perioadele de migratie si iernat, lacurile de langa Bacau
adapostesc zeci de specii de pasari. Pe Lacul Lilieci am observat
doua exemplare de cufundar polar (gavia arctica) – o pasare
acvatica de dimensiuni medii. Aceasta specie cuibareste in
nordul Europei si Scotia, si ierneaza inclusiv in zona Marii Negre.
Daca nu sunt deranajate si iarna nu vor fi perioade lungi cu
temperaturi scazute, pasarile pot ramane pana la primavara in
zona noastra.

In lunca Siretului si a Bistritei din acest orizont local s-au facut plantatii cu
esente moi de plop, salcie pentru protectia si consolidarea malurilor. Vegetatia
spontana ierboasa ocupa areale restranse aflate in imediata vecinatate a
padurilor si pe versantii defrisati in trecut. Pajistile naturale cuprind specii de
Festuca, Rubra, Foa Transesis, Lolium Perene, Agrestis Tenuis, Trifolium
etc.,unele dintre specii au valoare deossebita pentru economia zootehnica. Tot
din aceasta categorie fac parte paduri de foioase, preponderente stejarul,
carpanaul, fagul in amestec cu artarul, cires, tei. Aceasta padure este alcatuita
din specii ca mierea ursului, firuta de padure, rogozul, urzica. Discontinuu apar
si arbusti ca alunul, sangerul, cornul, socul.

Parcurile dendrologice Dofteana si Hemeius

Arboretumul Dofteana constituie o valoroasa colectie de specii lemnoase


in special de rasinoase, atat din Moldova cat si din tara. Arboretumul prezinta
o deosebita importanta forestiera botanica, didactica, stiintifica si social
culturala.
Intemeiat la inceputul secolului XX, din punct de vedere forestier,
arboretumul constituie un punct de aclimatizare a speciilor exotice si mai ales
a speciilor exotice de interes forestier.

Varsta la care au ajuns unele specii, 65-80 ani, precum si dimensiunile


realizate, cercetarile efectuate asupra comportarii lor, ne aduc la concluzia ca
multe specii exotice au o valoare forestiera deosebita, indicate a fi extinse in
culturile din productia din tara noastra, in vederea ridicarii productivitatii
padurilor si valorificarea superioara a unor statiuni.
Incepand din jurul anilor 1955-1958, arboretumul, constituie o valoroasa
sursa de seminte din specii de rasinoase exotice pentru activitatile de
cercetare si de productie. De aici, in perioada anilor 1958-1975, s-a raspandit
in majoritatea zonelor tarii mult material vegetativ, puieti de talie mica pentru
culturi forestiere sau puieti de talie mare pentru zone verzi, cat si seminte
pentru semanaturi in pepiniera pentru culturi de productie sau culturi
experimentale si pentru schimburi internationale cu diverse gradini botanice si
arboretumuri din tara si de peste hotare (peste 50 de unitati similare).
Importanta botanica a arboretumului consta in faptul ca aici colectia de
specii lemnoase numara peste 680 de unitati sistematice din care peste 570 de
taxoni au fost introdusi in perioada anilor 1968-1984.
Arboretumul Dofteana este deosebit prin colectia de rasinoase exotice ce
o contine, ca: Pinus strobus, L., Pinus Jeffreyi G et B, Pinus ponderosa Laws,
Pinus wallichiana A.B. Jacks., Pinus resinosa, Pinus banksiana, Pinus contorta,
Pinus monticola, Larix decidua, Larix kaempferi, Picea orientalis, Picea
orientalis, Picea omorica, Picea obovata, Picea Engelmanni, Parry, Pseudotsuga
menziensii, Chamaecyparis lawsoniana, etc.
Este de mentionat ca numarul speciilor de colectie a fost cu mult mai mare
(peste 1300 de taxoni), dar din ele o parte s-au pierdut pe parcursul anilor
datorita fie neingrijirii lor la timp, fie ca au fost distruse prin lucrari de
intretinere. O mare parte din specii s-au pierdut si datorita conditiilor climatice
mai vitrege din Moldova.
Importanta stiintifica a arboretumului consta in faptul ca aceasta colectie
constituie o baza de cercetare si experimentare in cadrul a numeroase teme de
cercetare si anume:

 aclimatizari si introduceri de noi specii exotice obtinute prin schimburi de


seminte internationale si faze de creare a plantatiilor pilot cu speciile mai
importante din punct de vedere forestier, existente in colectie;

 ameliorarea prin hibridare si selectie a unor proveniente si specii de pini,


precum si plantatii cu diverse proveniente indigene si exotice de pin negru;

 ameliorarea pe cale genetica a molidului. In cadrul acestei teme s-au


recoltat altoaie din diferite specii de molid cu care s-au altoit puieti si creat
plantaje. Acestea vor constitui o noua baza de cercetare pentru ameliorarea
genetica a molidului prin hibridari;

 urmarirea comportarii speciilor exotice din punct de vedere al rezistentei la


factorii climatici din Moldova, al productivitatii si al calitatii lemnului pentru
producerea de furnire estetice, in vederea extinderii lor in culturi de productie;

 producerea de material vegetativ pentru crearea de culturi experimentale


comparative cu diverse specii exotice de pini mai ales in cadrul unor teme de
cercetare ce urmaresc producerea lemnului pentru celuloza, producerea de
rasina, completarea regenerarii naturale in scopul innobilarii arboretelor de
foioase si chiar de rasinoase.

Din punct de vedere social-cultural, arboretumul constituie un minunat


loc de recreare, excursii si instruire pentru locuitorii din comuna Dofteana,
orasele Tg.Ocna si Comanesti cat si din municipiile Bacau si Onesti.
Arboretumul Dofteana este proprietatea Directiei Silvice Bacau, fiind
prins in amenajamentul Ocolului Silvic Tg. Ocna, ocol care se ocupa de
mentinerea si intretinerea colectiei dendrologice.

Parcul dendrologic Hemeiusi


Parcul dendrologic Hemeiusi este situat pe valea Bistritei, la o distanta de
circa 10 kilometri de municipiul Bacau. A fost înfiintat în anul 1880 si este întins
pe 49 de hectare. Specialistul german Cristian Adolf s-a preocupat de
înnobilarea speciilor de rasinoase, atât în colectie cât si în padurile domeniului,
Dupa 1885 au început sa fie introduse noi specii de foioase dar si specii
indigene, actiune care a continuat pâna în 1913. Dupa anul 1955, când acest
parc trece în proprietatea Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, au fost
luate masuri de întretinere si refacere, iar unitatea a devenit o baza de
cercetare mai ales pentru climatizarea speciilor exotice de interes forestier.
Arboretumul Hemeiusi reprezinta o valoroasa colectie dendrologica. Dintre
rasinoase sunt întâlnite 178 specii, care provin din America de Nord - 76 de
specii, din Asia - 50 de specii si din Europa - 48 de specii. Originalitatea acestui
arboretum este data de compozitia lui, cu specii foioase mature, de plop alb cu
diametrul de peste 2 metri si înaltime de peste 40 metri sau grupul de opt frati
cu înaltimi de peste 42 metri si diametrul de peste 1 metru. Principala atractie
a comunei este Parcul Dendrologic ce ocupa o suprafata de aproximativ 50 de
hectare si adaposteste peste 1300 de specii de arbori si arbusti. Dendrologia
este o ramura a botanicii care se ocupa cu studiul arborilor si arbustilor.
In acest parc se regaseste cea mai mare colectie de trandafiri din Romania,
dupa cum sustine Directia Silvica din Bacau care spune ca Parcul Dendrologic
detine 600 de specii si 1500 de fire de trandafiri. Dintre specii vizitatorii pot
admira: Emeraude d'or, Apoge'e, Epoca, Luchian, Foc de tabără,
Schneewtchen, Peace, Golden dawn, Silver star, Simphonie alba

Originalitatea acestui parc este data si de stilul peisagistic, de forma,


dimensiunea si cromatica speciilor, dar si a edificiilor construite.

In acest parc poate fi vizitat si Castelul Rosu, unoscut si dupa numele Cladirea
Rosie. Acesta a fost construit in anul 1864 si ofera mediului inconjurator un
aspect medieval de o frumusete rara. Parcul Hemeiusi a fost “parcul Lizucai”
din dumbrava minunata. Varietatea de plante si culori cuprinde, in afara de
cele enumerate mai sus magnolia alba, magnolia cu cupele violete, plantaţii de
larice, pini şi molid, corn si hamamelis, movul florilor divers nuanţate ale
speciilor de liliac şi paulovnie, dar şi alb-roziul florilor de castani şi catalpă.
Parfum de tei, glandite si salcam, brazii şi molizii argintii, chiparosul de
California şi de baltă, criptomeria, ienuperii, zedele, arborele vieţii, pinii,
stejarii, plopii si lista poate continua. Spaţiile libere dintre plante din colecţie,
acoperite cu vegetaţie ierbacee din familia gramineelor ca: Poa, Trisetum,
Setaria, Melica, Bromus, Festuca, la care se adauga florile de aglică, ochiul
boului, părăluţe, trifoi, fragi, de galbenul florilor de ghizdei, gălbenuşi, păpădie,
ciuboţica cucului, gălbenele, sînziene, rozul garofiţelor, albastrul florilor de nu-
mă-uita, inuţ şi şopîrliţă, de violetul florilor de muşcatul dracului şi clopoţei, iar
pe marginea pădurii, florile de viorele şi toporaşi. Dar pădurea este propice
pentru cresterea uhnor plante precum floarea paştelui, viorele, brebenei,
mierea ursului şi gingaşele lăcrămioare şi lăcrămiţe, ce dau un aspect placut
parcului. Placut e si peisajul platanilor şi a tulipierului cu cupele lui galbene.
Toamna putem observa prezenta oţetarului,a stejarului roşu, chiparosului de
baltă iar iarna parcul ramane verde prin rasinoasele si vascul din copaci.

Padurea Magura

Teritoriul comunei Măgura face parte din zona de vegetatie a padurilor de


foioase, subzone de vegetatie a fagului, in asociatie cu stejarul, cu extinderea
cea mai mare in partea inferioara a versantilor, incadrat in aceasta zona de
vegetatie a padurilor se gaseste vegetatia ierboasa spontana formata din
pasuni si fanete.
Vegetatia ierboasa spontana este prost intretinuta prin practicarea unui
pasunat excesiv national. Speciile arboricule ce se intalnesc in padurea
teritoriului sunt: fagul, stejarul, carpenul, etc.

Asociatiile de plante ierboase ce se intalnesc in pajistile spontane sunt:


agrostis, tenus cu festura, rulera, festusa, pesudorina, poa-avina, mardus,
strecta, agrostis alba, lupolina, tripolium, protease, tripluim hibridium, etc. In
ceea ce priveste plantele cultivate, conditii bune gasesc graul, porumbul, orzul,
secara, sfecla de zahar, legume si zarzavaturi; iar dintre speciile lemnoase
cultivate: nucul, visinul, marul, parul, ciresul...etc.
Animalele salbatice din aceasta zona sunt: lupul, vulpea, veverita, dihorul,
iepurele, caprioara, jderul, reptile. In paduri in timpul verii numeroase pasari
cantatoare ne incanta auzul cu trilurile lor. Aceste pasari sunt: privighetoarea,
mierla, graurul, grangurul, sturzul, ciocanitoarea, pupaza, cucul...etc

In concluzie pot spune ca exista numeroase particularitati ale orizontului


meu local, influentate atat de pozitia geografica, sau de pozitia in relief dar mai
ales de interventia omului. Locuri precum cele din orizontul meu local se pot
transorma cu usurinta in atractii turistice sau zone de agrement fie pentru
unicitatea si varietea lor fie pentru ca ele reprezinta singurele spatii in care
locuitorii orizontului meu local se pot relaxa.

Anexe

ciocanitoarea
subfamilia Picinae a familiei Pici
lebada
genul Cygnus familia Anatide

Rata motata-Fuligule morillon

Porcul mistret
Sus scrofa

Caprioara
Capreolus capreolus

veverita
(Sciurus vulgaris)

Vulpea
Vulpes vulpes

Iepure
Oryctolagus cuniculus

Popandaul
Sciuridae şi singurul reprezentant european al genului Spermophilus

Dihorul