Extinderea UE

1. Conditii de aderare
Orice stat European care respecta principiile cuprinse in TUE poate candida pentru obtinerea
statutului de membru al UE. Principalele principii sunt : libertatea, democratia, respectarea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, statul de drept.
Criteriile trebuie indeplinite atat de statele membre cat si de cele viitoare membre, acestea
trebuind a fi indeplinite inainte ca UE sa le primeasca. Criteriile de baza pentru aderare pe care
viitorii membri trebuie sa le indeplineasca, pe langa cele cuprinse in Tratat, sunt :
-

Criteriul politic : stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept,

drepturile omului, respectarea drepturilor minoritatilor. Acest criteriu trebuie indeplinit
inainte de inceperea negocierilor privind aderarea. (Romania a indeplinit acest criteriu
inca din 1997).
Criteriul economic : existenta unei economii de piata functionala, capabila sa faca fata
concurentei pe piata unica europeana (Romania din 2004).
Capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru : Criteriul legislativ : adoptarea
acquis-ului comunitar, a legislatiei UE ; Criteriul capacitatii administrative : consolidarea
si reformarea structurilor administrative si judecatoresti. Toate institutiile trebuiesc
reformate si consolidate, eficientizate dupa model occidental, iar coruptia, incompetenta
si ineficienta inlaturate.

Acquis-ul comunitar se aplica intr-o anumita masura numai dupa aderare, existand anumite
perioade de tranzitie pentru punerea sa in aplicare.
Pentru a adera, UE a acordat Romaniei un ajutor financiar masiv care a ajuns in 2006 la 1
miliard de euro prin anumite programme de pre-aderare. Pachetul financiar pentru Romania pe
anii 2007-2013 cuprinde 32 miliarde euro. Tot ce trebuie facut pentru a absorbi acesti bani este sa
se elaboreze proiecte viabile.
In 2009 a fost adaugat si un criteriu insa de aceasta data pentru UE, cel de a integra noi state.

2. Procesul de luare a deciziilor

Tara candidata (Romania 1995) inainteaza cererea sa Consiliului care decide in mod unanim,
dupa ce se consulta cu Comisia si primeste avizul Parlamentului European. Conditiile de
aderare sunt prezentate in tratatul de aderare, care trebuie ratificat atat de tara candidata cat si
de statele membre.

Comisia Europeana pregateste si adopta un aviz privind cererea si evalueaza situatia tarii in
raport cu criteriile de aderare. Avizul Comisiei cuprinde o analiza a progresului asteptat, iar pe
baza acestei evaluari emite o recomandare privind eventuala incepere a negocierilor de aderare.
In urma deciziei unanime a Consiliului de adoptare a mandatului de negociere, aceste
negocieri de aderare pot fi incepute intre tara candidata si UE.
Inainte de deschiderea efectiva a negocierilor pe fiecare capitol de negociere, Comisia si tara
candidata stabilesc nivelul de pregatire al tarii printr-un SCREENING pe fiecare capitol. Tara
candidata intocmeste un Plan de actiune in care sunt descrise ce se va face si cand pentru a fi
indeplinite criteriile. Negocierile se desfasoara la nivelul ministrilor si ambasadorilor. Legislatia
UE este impartita in 35 de capitole. Consiliul si Parlamentul sunt informate de catre Comisie
prin diferite rapoarte de situatia tarii candidate pe intregul proces. Comisia monitorizeaza
indeplinirea criteriilor de evaluare si progresul tarii candidate.
Dupa ce negocierile privind toate capitolele au fost incheiate in mod satisfacator pentru
ambele parti, termenii si conditiile sunt inscrise intr-un Proiect de tratat de aderare in care sunt
mentionate toate masurile si perioadele de tranzitie, finantarile si cauzele de salvgardare.

3. Extinderea din mai 2004 si ianuarie 2007

1.Cereri de aderare au fost depuse de Cipru, Malta, Ungaria, Polonia, Romania, Bulgaria,
Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Cehia. Turcia candidase deja in 1987.
2.Consiliul European a sustinut avizul Comisiei privind cererile tarilor candidate si a hotarat
inceperea negocierilor. Negocierile au inceput in functie de nivelul de pregatire al tarii candidate
si a continuat in ritmul progresului tarii.
3.Strategia de preaderare a presupus punerea in aplicare a unor programme de pregatire a
tarilor candidate pentru aderare, acordarea unor ajutoare financiare comunitare. ( consolidarea
sistemului administrative, judiciar, transport, mediu, agricultura, dezvoltare institutionala).
4. Aderarea celor zece state din 2004. Consiliul European a incheiat in 2002 negocierile de
aderare cu 10 tari (Malta, Cipru, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Estonia, Letonia,
Lituania, Cehia). In afara de Cipru, in toate celelalte tari aderarea la UE a fost supusa unui
referendum national. Aceste state au aderat la 1 mai 2004.
Dupa aderare statele au fost monitorizate de Comisie pentru a-si respecta angajamentele.
Tratatul a cuprins si o cauza generala de salvgardare economica si alte clauze de salvgardare
privind functionarea pietei interne, a fustitiei si a afacerilor interne pentru a face fata
evenimentelor neprevazute care pot aparea in primii ani de la aderare.

Datorita pregatirii minutioase a tarilor de catre UE, nu au aparut probleme privind integrarea,
astfel ca, clauzele de salvgardare nu au trebuit a fi activate.
5. Negocierile de aderare ale Romaniei si Bulgariei au inceput in 2000 si au fost incheiate in
2004, pentru a adera in 2007. In 2005 s-a aprobat admiterea Romaniei si a Bulgariei la UE, fiind
semnat din nou un singur tratat de aderare. Aceste doua tari au fost si ele supuse procesului de
monitorizare pentru a fi pregatite in momentul aderarii. Acest tratat a cuprins fata de celalalt
tratat de aderare si posibilitatea amanarii aderarii cu un an. Aceste doua tari continua sa fie
monitorizate pe justitie, iar aderarea lor la Spatiul Schengen a fost mereu amanata.

UE trebuie sa se adaptaze pentru a primi noi state membre prin anumite reforme
institutionale, numarul de locuri din Parlament, numarul de voturi din Consiliu, pragurile pentru
majoritatea calificata care voteaza, alcatuirea Comisiei. Astfel ca a fost semnat Tratatul de la
Lisabona din 2007 de reformare a institutiilor (intrat in vigoare in 2009). Se adauga : criteriul
pregatirii UE de a absorbi noi state membre. Tratatul mai prevede ca Inaltul Reprezentant al UE
pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate va fi si presedintele Consiliului de Afaceri
Externe si vicepresedintele Comisiei Europene.

Balcanii de Vest
Serbia, Macedonia, Muntenegru tari candidate la UE
Albania, Bosnia si Hertegovina, Kosovo tari potential candidate la UE
Aceste tari vor avansa spre UE pe baza meritelor individuale, respectand criteriile de aderare
si criteriile specifice prevazute prin Procesul de stabilizare si asociere.
Obiectivele sunt de instaurare a pacii, stabilitate si dezvoltare economica in regiune, dar si
deschiderea perspectivelor integrarii in UE.
In iunie 2008 Consiliul European a sprijinit perspectiva europeana privind Balcanii de Vest.
Perspectiva aderarii este esentiala pentru stabilitate, reconciliere si viitorul acestei regiuni.

Rolul Parlamentului European in extinderea UE

In privinta extinderii UE, Parlamentul European isi da acordul prin vot inainte ca orice tara sa
poata intra in UE, odata ce negocierile au fost incheiate. PE participa insa inca de la inceput prin
rapoarte de tara si dezbateri. Are rol important si in ceea ce priveste aspectele financiare ale
aderarii. In rapoartele sale din 2008-2013 Parlamentul a remarcat succesul extinderilor din

trecut si reaminteste ca fiecare extindere trebuie urmata de o reformare si consolidare a

institutiilor UE pentru o functionare mult mai eficienta a acesteia. Parlamentul le reaminteste
guvernelor si parlamentelor statelor membre necesitatea de a informa opinia publica de
progresele realizate de extinderile din trecut, ca sa existe o sustinere mai mare pentru extinderea
in est si Balcani.
Membrii PE definesc termenul de capacitate de integrare ca avand 4 elemente :
-

Statele candidate trebuie sa contribuie la obictivele politice ale UE :

Institutiile UE trebuie sa fie eficiente si eficace :
Resursele financiare sa fie adecvate :
Strategia de comunicare a UE privind informarea publica.

Procesul de stabilizare si asociere pentru Tarile din Balcanii de Vest

-

Este politica UE fata de tarile din Balcanii de Vest.

Acest proces a fost lansat in 2000 si cuprinde urmatoarele tari : Albania, Bosnia-Hertegovina,
Croatia, Macedonia, Muntenegru, Serbia si Kosovo. Urmareste sa asigure pacea si stabilitatea in
aceasta regiune prin oferirea sprijinului de consolidare a democratiei si a statului de drept, dar si
pentru dezvoltarea unei economii de piata functionale, dar si stabilirea unor relatii intre aceste
state si acestea si UE. In functie de starea tarilor, acestea sunt impartite in tari candidate si
potential candidate la UE. Pentru a putea adera, este nevoie insa de punerea in aplicare a unor
reforme si sa isi armonizeze legislatiile nationale la legislatia comunitara.
Acest proces de stabilizare si asociere a fost consolidat la reuniunea de la Salonic din 2003,
avand la baza :
-

Relatii contractuale, in baza unor acorduri bilaterale de stabilizare si asociere :

Relatii comerciale, masuri preferentiale intre schimburile dintre aceste tari si Uniune :
Instrumentul de Asistenta de Preaderare.

Obiectivul final al acestui proces este de aderare al tuturor acestor state la UE. Comunitatea
Europeana incheie acorduri separate cu fiecare stat dintre acestea, care prevad obligatii reciproce
pentru pregatirea integrarii. Aceasta pregatire este sustinuta financiar de UE prin programele de
pre-aderare.
Pentru o pregatire mult mai usoara si mai rapida a statelor de a adera la UE, UE a creat
Instrumentul de Asistenta pentru Preaderare care ofera sprijin atat statelor candidate cat si
statelor potential candidate. Acest instrument are urmatoarele componente :
-

sprijin de tranzitie si construirea intreprinderilor ;

cooperare transfrontaliera ;

dezvoltare regionala ;
dezvoltarea resurselor umane ;
dezvoltarea umana.

Relatiile UE-Macedonia
-

tara candidata la UE, dar care nu a inceput inca negocierile ;

un prim acord cu UE a intrat in vigoare in ianuarie 1998 ;
a semnat Acordul de stabilizare si asociere in 2001 ;
in 2005, in urma recomandarii Comisiei, Consiliul European i-a acordat statutul de tara
candidata, dar inca nu s-a stabilit o data de incepere a negocierilor de aderare ;
Comisia a stabilit ca tara nu atinge un grad suficient de conformitate cu criteriile de
aderare ;
Problemele care au fost identificate sunt : punerea in aplicare a angajamentelor luate,
dialogul dintre partidele politice, lupta impotriva coruptiei, reforma administrativa ;
Macedonia are o problema politica speciala cu Grecia, care nu recunoaste numele
Macedoniei. Grecia a blocat cu dreptul sau de veto aderarea acesteia la NATO si va face
la fel si in privinta UE, in aceasta privinta PE a considerat ca numele nu ar trebui sa fie o
problema in acest process de aderare.

Relatiile UE-Albania
-

A semnat Acordul de stabilizare si asociere in 2008;

Probleme mari sunt in lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate ;

Relatiile UE-Bosnia-Hertegovina
-

A participat la Procesul de stabilizare si asociere inca din 1999 ;

Din punct de vedere legislativ, tara inregistreaza progrese semnificante, dar punerea in
aplicare si respectarea legislatiei adoptate este mai dificila ;
Negocierile privind Acordul de stabilizare si asociere au inceput in 2005, acordul fiind
semnat in 2008 ;
Misiunea de Politie a UE continua sa se concentreze asupra reformei politiei si asupra
luptei impotriva crimei organizate ;

Din 2000, UE a inclus Fosta Republica Federala a Iugoslaviei in regimul comercial

preferential al UE pentru acesta regiune, precum si in Procesul de stabilizare si asociere, Din
2003, Fosta Republica Federala a Iugoslaviei a incetat sa existe, fiind inlocuita de o uniune a
Serbiei si Muntenegrului.
Relatiile UE-Serbia
-

In 2005 Consiliul a hotarat deschiderea negocierilor pentru Acordul de stabilizare si

asociere, au fost intrerupte in 2006, acesta fiind semnat in 2008.
Are un rol important din punct de vedere economic si politic ;

Relatiile UE-Kosovo
Tara potential candidata la UE, dar care nu este recunoscuta ca stat de 5 state membre ale
UE ;

Relatiile UE-Muntenegru
-

In 2005 Consiliul a hotarat deschiderea negocierilor pentru Acordul de stabilizare si

asociere, dar au fost intrerupte in 2006, dar in urma referendumului si a declaratiei de
independenta, relatiile UE-Muntenegru au continuat sa se dezvolte ;
In 2007 a semnat Acordul de stabilizare si asociere ;
A fost adoptata o noua Constitutie care prevede un cadru general satisfacator in ceea ce
priveste drepturile omului, ale minoritatilor si cele judecatoresti ;
Trebuie sa fie intensificate eforturile in ceea ce priveste coruptia si crima organizata ;
Tara candidata din 2010 si care a inceput negocierile in 2012, fiind deschise noi capitole
de negociere.

Bugetul UE
Bugetul UE e stabilit pentru o perioada de 7 ani, de catre Comisia Europeana si necesita
aprobarea in unanimitate a statelor membre, negocierile fiind sub acordul Parlamentului
European. In cadrul perspectivei financiare pentru 2007-2013 bugetul total al UE este de 864,4
miliarde de euro.
Statele contribuie cu 1% din venitul national brut. In special este adresat regiunilor mai putin
dezvoltate si grupurilor defavorizate, dar si pentru cresterea economica din UE.
Bugetul UE provine din :
-

Taxe vamale ;
Procent din TVA ;
Alte venituri proprii (aproximativ 1%) din amenzi, programme ;
Contributii din partea statelor membre in functie de bunastarea acestora.

Marea Britanie, Germania, Tarile de Jos, Austria, Suedia au o reducere a contributiei lor.
Comisia Europeana stabileste in fiecare an prioritatile pentru fiecare domeniu politic si
pentru fiecare program, propunand proiectul de buget. PE si Consiliul voteaza bugetul si decid
asupra planificarii cheltuielilor pentru anul urmator. Dupa ce bugetul este cheltuit, Comisia
prezinta PE un raport privind modul de utilizare al fondurilor. In aceasta privinta Curtea de
Conturi Europene face si ea un raport.
Bugetul finanteaza diferite masuri cum ar fi : constructia de drumuri, cai ferate, linii cu
energie electrica, actiuni de creare a noi locuri de munca, protejarea mediului,formarea

cetatenilor pentru a dobandi noi competente, schimburi de experienta in domeniul cultural si al

educatiei, asistenta de urgenta.
Domenii prioritare :
-

Dezvoltare regionala, cresterea economica, ocuparea fortei de munca, cercetare 44%

Agricultura si protectia mediului 43%
Libertate, securitate, justitie 1%
Relatii externe 6%
Alte cheltuieli 6%

Ca actor important pe scena mondiala UE ii revine si sarcina de a interveni in actiuni extracomunitare, de mentinere a pacii, de ajutor in cazul catastrofelor naturale.

Politica UE in domeniul ENERGIEI

Deoarece combustibilii fosili constituie o resursa limitata este nevoie de o politica in ceea ce
priveste energia. Folosirea energiei este mai benefica mai ales din cauza procesului de incalzire
globala. Aceste politici in domeniul energiei suntfolositoare in modul de utilizare al energiei mai
eficient si inteligent, dar si de economisire a acesteia.
Pana in 2050 UE si-a propus sa obtina peste 50 % din energia pe care o utilizeaza din surse
care nu produc emisii de CO2 (din energie eoliana, hidraulica, solara, biocombustibili).
Programele sustinute de UE contribuie la realizarea acestui obiectiv, energiile folosindu-se mult
mai eficient.
UE a introdus anumite cote de poluare intreprinderilor care limiteaza cantitatile de CO2 pe
care le elimina in atmosfera. Transportul aerian nu se supune in aceasta privinta nici unei
restrictii, fata de industria auto.
Au mai fost intreprinse actiuni de utilizare mai eficienta a energiei (becuri economice,
electrocasnice).
80% din consumul de energie al UE este reprezentat de combustibilii fosili, din care un
procent foarte important este importat din Rusia si Tarile Arabe. Acest lucru este vulnerabil
deoarece oricand pot sa apara intreruperi ale aprovizionarii sau explozii ale preturilor.
Acest lucru face ca relatiile cu tarile furnizoare de energii sa fie bune. UE sprijina aceste
relatii prin investitii, fonduri de cercetare, transfer de tehnologie. UE a incheiat o foaie de parcurs
(initiativa Baku) cu 13 tari din regiunea Marii Negre si a Marii Caspice.

Proiectul Nabucco
Proiectul Nabucco are drept scop conectarea Europei direct la resursele de gaz din Asia
Centrala, diversificandu-se paleta de furnizori. Traseul incepe din Azerbaidjan, Georgia, Turcia,
unde preia gaze din Iran, Irak, Egipt, apoi trece prin Bulgaria, Romania, Ungaria, ustria, O parte
din acest traseu exista, doar ca trebuie imbunatatit si contruit restul traseului. Din Austria, gazul
va ajunge in Cehia, Italia, Germania, punctul final fiind Marea Britanie.
Tarile din Asia Centrala producatoare de gaz sunt Turkmenistan, Kazahstan, Uzbekistan.

Proiectul White Stream

Este un proiect ucrainean care presupunea construirea unor conducte de gaz care sa treaca din
Georgia in Romania, iar spre Ucraina sa fie doar o deviatie submarina.

Proiectele Rusiei
Proiectul Nabucco este necesar deoarece Rusia intrerupea furnizarea gazelor, scadea
presiunea nejustificat si nu isi realize reparatiile din sistemul propriu. Astfel ca este necesar
pentru europeni sa aiba si o alta sursa de aprovizionare, care sa evite teritoriul rus.
Astfel ca Rusia are in pregatire noi proiecte. Legarea Rusiei de Bulgaria prin Marea Neagra
(South Stream) si legarea Rusiei de Germania pe sub Maria Baltica (North Stream). Un alt
proiect este Conducta Blue Stream care leaga Rusia de Turcia pe sub Marea Neagra pentru a
pompa gaz direct in conducta Nabucco.
Prin toate proiectele rusesti, se incercearca sa se ia inaintea europenilor astfel ca sa fie
rentabil sa se importe pentru moment decat sa se construiasca conducta Nabucco.

Norvegia este un alt partener al Uniunii insa care practica pretul prea mare, si nu are resurse
suficiente pentru intregul continent. Alte surse mai provin din Algeria, Tunisia si Maroc.
Materializarea proiectului este benefica pentru posibilitatea reducerii pretului gazelor prin
crearea concurentei. Se poate observa ca noile state member ale Uniunii (Romania si Bulgaria),
dar si Turcia se afla pe traseul proiectului.
Piata energiei fosile este in curs de incheiere, deoarece dezvoltarea exploatarii surselor
regenerabile este in curs de dezvoltare, luand un avand semnificativ. Fostul presedinte francez
N.S. avea planul de construire a unor parcuri de energie solara in Sahara.

Politica europeana de vecinatate

Politica europeana de vecinatate prevede un cadru pentru relatiile cu statele vecine, carora nu
le-a fost acordata vreo perspectiva de aderare.
Obiectivele aceste politici sunt :
-

Marirea gradului se stabilitate, securitate si prosperitate a UE si a statelor vecine ;

Se bazeaza pe valori ca : democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului,
principiile economiei de piata, reducerea saraciei, dezvoltarea durabila.

O parte a ratiunii PEV se reflecta in strategia europeana de securitate (imigrarea ilegala,

intreruperea importurilor de energie, degradare ecologica, terorism si crima organizata).
In 2002 Consiliul European a indicat necesitatea includerii in aceasta politica a tarilor
mediteraneene. Aceasta politica presupune crearea unui cerc de prieteni.
In 2003 in aceasta politica de vecinatate a fost inclusa si Georgia, iar mai apoi si Armenia si
Azerbaidjanul.
PEV acopera la : EST : Ucraina, Republica Moldova, Belarus, Georgia, Armenia si
Azerbaidjan ;
SUD : Maroc, Tunisia, Alger, Libia, Egipt, Israel, Autoritatea Palestiniana,
Iordania, Liban si Siria.
Rusia nu a dorit sa ia parte la PEV, relatiile intre UE si Rusia bazandu-se pe un parteneriat
strategic.
PEV se intemeiaza pe Acordurile de parteneriat si cooperare si pe Acorduri de asociere euromediteraneene. Comisia elaboreaza un proiect de plan de actiune care se negociaza ulterior cu
tarile vecine relevante, astfel ajungandu-se sa se aprobe planul de actiune.
Aceste planuri enumera anumite obiective de reforma politica si economica. Acestea sunt
valabile pe o perioada de 5 ani, punerea in aplicare fiind supravegheata de comisii special
stabilite.
Finantarile sunt acordate acestor tari prin diferite programme. Tarile PEV beneficiaza si de
imprumuturi mai favorabile de la Banca Europeana de Investitii.
In cadrul Conferintei de la Barcelona din 1995 s-a pus baza parteneriatului euromediteranean, care cuprindea :
-

Dialog politic intre tarile participante si un parteneriat de securitate ;

Consolidarea relatiilor economice si comerciale ;
Parteneriat in domeniul cultural si social.

Acesta este proiectul lui N.S. si vizeaza cooperarea UE cu tarile din Nordul Africii si cu cele
din Orientul Apropiat.

Parteneriatul Estic aduce o serie de elemente de noutate :

-

Acorduri de liber-schimb ;
Programme finantate de UE care sprijina dezvoltarea economica si sociala, imbunatatirea
capacitatii administrative ;
Posibilitatea crearii unei comunitati economice de vecinatate ;
Apropierea de legislatia UE ;
Consolidarea securitatii energetice ;
Pacte de mobilitate si securitate
Gestionarea frontierelor, cooperare in cazul dezastrelor naturale ;
Suplimentarea asistentei financiare.

Romania a apreciat pozitiv politica stabilita de Politica Europeana de Vecinatate, idea central
devenind crearea unei zone de prosperitate, stabilitate si securitate in vecinatatea sa. Romania sia exprimat disponibilitatea de sustinere a acestor planuri.
Au fost incheiate 12 planuri de actiune, iar pentru Belarus a fost realizat un Plan de Actiune
Virtual.
Sinergia Marii Negre este o initiative de cooperare a UE de consolidare a dimensiunii
regionale si a politicii europene de vecinatate. Apropierea UE de Marea Neagra se datoreaza
aderarii Romaniei si Bulgariei, dar si procesului de preaderare a Turciei, a parteneriatelor cu
Rusia, Ucraina si Georgia.
PE stabileste liniile de buget relevante si sumele in cadrul bugetelor anuale. Comisia pentru
Afaceri Externe exercita controlul asupra modului in care este aplicata PEV de catre Comisia
Europeana. Au fost stabilite comisii pentru fiecare dintre aceste tari care se reunesc anual si
discuta problemele specifice tarii.