Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

Creati
vitate

Form
ulare
scop

Manag
ement
de
proiect

*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*
*

Metoda Brainstorming
Metoda 635 ( Brainwriting )

*
*

*
*

*
*
*
*

*
*
*

*
*
*
*
*

Organizare proiect

Planificare
Control proiect

Evaluare Decizie

*
*
*
*

*
*
*
*
*

Analiza

Metoda ABC
Tabele de decizie
Liste de verificare ( check-list )
Analiza celulara
Metoda HIPO (Hierarchy InputProcess-Output )
Analiza diagnostic (Most Critical
Component First)
Analiza catastrofelor
Analiza sigurantei
Analiza valorii
Analiza de senzitivitate
Evaluare/ Metoda arborilor de decizie
Decizie

*
*
*
*

Analiza concept

Metode de modelare
Metoda blackbox
Metoda diagramelor desfasurate
Model intrare/iesire
Studiul documentar
Metoda matricilor
Modelul buclei de reglare
Interviul
Chestionarul
Sondajul
Metoda Delfi
Metoda etrapolarii tendintei
Optimizare liniara
Optimizare neliniara
Metoda Simplex
Metoda diagramelor cu bare (Gantt)
Metoda drumului critic (Pert)
Plan strucura proiect
Metoda scop/mijloc
Metoda timp-costuri-pasi

Sinteza concept

Optim
izare

Obtinerea de
informatii
(trecut si
viitor)

Descriere sistem

METODE , TEHNICI

Formularea
scopurilor

ETAPE PREMERGATOARE ACTIVITATII

DE MANAGEMENT A PROIECTULUI

Analiza situatiilor

3.5. Tehnici si metode de realizare a unui produs informatic

*
*
*

*
*
*

*
*
*
*

*
*

*
*
*
*
*

*
*
*
*
*

*
*
*
*
*

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

3.5.1. Tehnici de obtinere a informatiilor
Studiul documentar
Studiul documentar reprezinta, in majoritatea situatiilor, un prim contact pe care il are
realizatorul unui proiect de produs informatic cu sistemul obiect.
Aceasta tehnica consta in studierea, cu maxima atentie, de catre analistul de sistem a
intregii documentatiei tehnice si tehnologice disponibile aferente sistemului obiect. Totodata
se va studia si documentatia legata de sistemul informatic existent, de nivelul de automatizare
a sistemului obiect.
Acest prim contact permite delimitarea domeniului de aplicabilitate al noului produs
informatic, fixindu-se inca din aceasta faza elementele generatoare de informatii (masuri si
semnalizari) si punctele unde vor fi aplicate actiunile (comenzi, reglari).
Este necesar sa se estimeze ce perturbatii pot apare pe canalele de comunicatii dintre
sistemul de conducere si sistemul obiect, localizandu-se aceste surse si stabilandu-se ce
masuri de protectie pot fi luate.
Studiul documentar trebuie completat cu alte modalitati, tehnici, ce permit analistului
de sistem proiectarea produsului informatic.
Interviul
Interviul reprezinta o tehnica elementara prin care se identifica cerintele unui
beneficiar pentru un produs informatic solicitat.
Prin aceasta tehnica, printr-un procedeu de analiza, se pot obtine informatii pentru un
spectru larg de sisteme obiect.
Aplicarea acestei tehnici implica o delimitare a sistemului obiect, o cunoastere pana la
un anumit grad de profunzime a acestuia si, de asemeni, sa se cunoasca persoanele ce vor fi
intervievate.
Tehnica interviului se recomanda a fi aplicata in felul urmator:
- planificarea interviului, constand in :
* stabilirea persoanelor intervievate care trebuie sa fie atat din categoria personalului
de decizie, cat si din categoria personalului de executie;
* precizarea frecventei contactarii acestor persoane, minimul necesar fiind de doua
intalniri.
- pregatirea interviului, care consta in:
* intilnire introductiva de grup;
* programarea interviului: fixarea momentului optim de intervievare si anuntarea
acestui moment in prealabil;
* pregatirea individuala a interviului: familiarizarea cu problema (problemele) ce
reprezinta obiectul interviului, procurarea de informatii referitoare la preocuparile celor ce
vor fi intervievati, fixarea problemelor ce vor fi discutate;
* coordonarea interviurilor (din partea sefului de proiect).
- desfasurarea propriu-zisa a interviului, moment ce permite culegerea informatiilor
dorite.
- intocmirea raportului de analiza.
Interviul, o tehnica nu foarte riguroasa, se foloseste in etapa de analiza de ansamblu si
de detaliu. Desfasurarea efectiva a interviului, inclusiv construirea intrebarilor si modul de
utilizare a datelor obtinute, ramine la latitudinea analistului de sistem. Se poate folosi in
configuratie cu alte tehnici elementare de analiza.
2

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

Chestionarul
Chestionarul este o tehnica elementara de identificare a cerintelor cu caracter
informational ale unui sistem obiect. El permite obtinerea unor informatii suplimentare
asupra obiectului investigat anterior printr-o alta tehnica, cum ar fi interviul sau studiul
documentar.
Aceasta tehnica de realizare consta in alcatuirea unui formular cu intrebari, chestionar
la care trebuie sa raspunda in scris o serie de persoane implicate in realizarea produsului
program din partea beneficiarului. In majoritatea situatiilor chestionarul este dublat de o
anexa care cuprinde instructiunile de completare a acestuia.
Se poate da urmatoarea etapizare in folosirea tehnicii chestionarului:
- planificarea actiunii de stabilire a cerintelor informationale prin tehnica
chestionarului se face dupa o prealabila delimitare a sistemului obiect anchetat si a
fixarii unor ipoteze de lucru; se fixeaza totodata grupul de persoane ce vor fi
chestionate si se construieste chestionarul dupa o prealabila testare asupra
accesibilitatii terminologiei;
- culegerea informatiilor pe baza chestionarului distribuit;
- valorificarea datelor din chestionarele distribuite, prin sintetizarea informatiilor
culese si, daca este cazul, prin intocmirea unui raport de analiza.
Tehnica aceasta se poate aplica in etapa de elaborare a temei de realizare si in cea de
proiectare.
Metoda Delphi
Metoda Delphi este un exercitiu de comunicare in grup (dezbatere controlata) si consta intr-o
serie de chestionare care se realizeaza asupra unui grup de indivizi ale caror opinii si moduri
de gandire prezinta interes. Dupa chestionarea individuala a fiecaruia, fiecare urmatoare
secventa de chestionare este insotita de informatii privind replicile anterioare, prezentate de
obicei anonim. Individul este deci incurajat sa se razgandeasca, daca este necesar, sa-si
schimbe raspunsul anterior in functie de raspunsurile celorlalti membrii ai grupului. Dupa
doua sau trei sesiuni de chestionare pozitia grupului este determinata prin realizarea unei
medii.
Avantaje si dezavantaje
Metoda Delphi este greu de realizat intr-un timp scurt. In primul rand trebuie acordata
o atentie marita alegerii participantilor la acest chestionar iar chestionarele trebuiesc pregatite
minutios si apoi testate pentru a evita anumite ambiguitati. Mai multe runde de chestionari
implica un timp foarte indelungat, si intr-un mod inevitabil un mare numar de participanti se
vor retrage in timpul procesului. De aceea, alte tehnici pentru a strange opiniile mai multor
experti sunt intotdeauna bine venite.
Cel mai mare dezavantaj al metodei il reprezinta timpul, o singura runda de
chestionari putand sa dureze pana la trei saptamani, iar o analiza completa cu metoda Delphi
care se realizeaza in trei runde poate sa dureze cel putin trei sau patru luni, incluzand si
timpul de analiza.
Cel mai mare avantaj al metodei este abilitatea de a cerceta intr-un mod calm si
obiectiv anumite probleme care necesita un mod de gandire riguros.
3

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

3.5.2. Metode de creativitate
Aceste metode vizeaz un ansamblu de proceduri prin intermediul crora un grup de persoane
genereaz idei i realizeaz un acord asupra lor.
A. Brainstorming
Brainstorming-ul reprezinta una dintre cele mai utilizate tehnici de creativitate de
grup. El s-a dovedit a fi o tehnica previzionala de mare eficienta, datorita faptului c
stimuleaza dinamismul gndirii creatoare, antrennd nu numai imaginaia individuala, dar si
ntr-o relaie concureniala, o reacie in lan de activare a creativitaii tuturor celor ce participa
la sesiunile de brainstorming.
Brainstorming-ul este o metod interactiv de dezvoltare de idei noi ce rezult din
discuiile purtate ntre mai muli participani, n cadrul creia fiecare vine cu o mulime de
sugestii. Rezultatul acestor discuii se soldeaz cu alegerea celei mai bune soluii de rezolvare
a situaiei dezbtute.
Branistorming-ul se desfoar n cadrul unei reuniuni formate dinr-un grup nu foarte
mare (maxim 30 de persoane), de preferin eterogen din punct de vedere al pregtirii i al
ocupaiilor, sub coordonarea unui moderator, care ndeplinete rolul att de animator ct i de
mediator. Durata optim este de 2045 de minute.
Specific acestei metode este i faptul c ea cuprinde dou momente: unul de producere a
ideilor i apoi momentul evalurii acestora (faza aprecierilor critice).
Caracteristicile esentiale ale brainstorming-ului constau in:
- emiterea libera si spontana, de regula, in mod asociativ a unui numr ct mai mare
de soluii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, n sperana c, prin
combinarea lor se va obine soluia optim
- stimulrii creativitii n cadrul grupului, ntr-o atmosfer lipsit de critic,
neinhibatoare, rezultat al amnrii momentului evalurii
- aprecierea ideilor emise, dupa cteva zile, de acelasi grup sau de catre alt grup de
experti.
Contextul utilizrii metodei
Organizarea unui brainstorming poate fi realizat n diverse momente ale procesului de
concepie sau de refacere a unei aplicaii pentru care este nevoie de soluii:
a. n momentul analizei , brainstorming-ul se poate dovedi util chiar atunci cnd
este vorba de o ntrebare sau un domeniu mai puin cunoscut. Acest lucru permite
apariia unor idei cu adevrat noi. n orice caz, recurgerea la una sau mai multe
sesiuni de brainstorming permite eliberarea unor idei naintea celor deja spuse sau
fcute pe marginea unui subiect.
b. n momentul concepiei, brainstorming-ul este n special folositor pentru a
determina apariia unor noi idei sau reflecii, pentru a sugera noi servicii sau
moduri de aciune sau pentru a genera soluii pentru o problem ntr-o situaie de
blocaj. n schimb, ne imaginm dificil folosirea acestei metode n procesul de
luare a deciziilor.
c. brainstorming-ul poate fi de asemenea util pentru realizarea unei evaluri rapide a
aplicaiei, dar foarte informal i puin detaliat.
Punerea n practic a metodei
Regulile de desfurare ale brainstorming-ului sunt urmtoarele:
Cunoaterea problemei pus n discuie i a necesitii soluionrii ei, pe baza
expunerii clare i concise din partea moderatorului discuiei;
4

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

Selecionarea cu atenie a participanilor pe baza principiului eterogenitii n ceea ce
privete vrsta, pregtirea, fr s existe antipatii;
Asigurarea unui loc corespunztor (fr zgomot), spaios, luminos, menit s creeze
o atmosfer stimulativ, propice descturii ideilor;
Admiterea i chiar ncurajarea fomulrii de idei orict de neobinuite, ndrznee,
lsnd fru liber imaginaiei participanilor, spontaneitii i creativitii;
n prima faz, accentul este pus pe cantitate, pe formularea de ct mai multe
variante de rspuns i ct mai diverse;

Neadmiterea nici unui fel de evaluri, aprecieri, critici, judeci din partea
participanilor sau a coordonatorului, asupra ideilor enunate, orict de neateptate ar fi ele,
pentru a nu inhiba spontaneitatea i a evita un blocaj intelectual;
Construcia de idei pe idei, n sensul c, un rspuns poate provoca asociaii i
combinaii pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;
Programarea sesiunii de brainstorming n perioada cnd participanii sunt odihnii i
dispui s lucreze;
nregistrarea discret, exact i complet a discuiilor de ctre o persoan desemnat
special s ndeplineasc acest rol (sau pe band), fr a stnjeni participanii sau derularea
discuiei;
Evaluarea este suspendat i se va realiza mai trziu de ctre coordonator, cu sau
fr ajutorul participanilor;
Valorificarea ideilor ce provin dup perioada de incubaie ntr-o nou sesiune, a
doua zi participanii putndu-se rentlni;
Realizarea unei sesiuni de brainstorming presupune urmtoarele etape i faze:
1. Etapa de pregtire care cuprinde:
a) faza de investigare i de selecie a membrilor grupului creativ;
b) faza de antrenament creativ;
c) faza de pregtire a edinelor de lucru;
2. Etapa productiv, de emitere de alternative creative, care cuprinde:
a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbtut;
b) faza de soluionare a subproblemelor formulate;
c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continurii demersului creativ;
3. Etapa seleciei ideilor emise, care favorizeaz gndirea critic:
a) faza analizei listei de idei emise pn n acel moment;
b) faza evalurii critice i a optrii pentru soluia final.
Rezultatul brainstorming-ului
n prim faz, poate fi util simpla aducere la cunotina participanilor sau doar
persoanelor interesate a ideilor emise.
Munca de analiz implic persoanele care lucreaz n mod direct la proiect i care trebuie
s ia decizii. Modalitatea cea mai eficace de a realiza acest lucru const n clasificarea ideilor
dup gradul de interes i fezabilitate i stabilirea ca obiectiv studierea de ctre alte persoane.
Echipa trebuie s se pun de acord n prealabil asupra criteriilor dup care va fi fcut
clasificarea. Fiecrei idei trebuie acordat o not n funcie de modul n care ea rspunde
diferitelor criterii.
O alt activitate de analiz i reflecie const n ncercarea de a reprezenta grafic ideile
emise, n funcie de legturile dintre ele sau de o idee central. n acelai spirit, dac
obiectivul brainstorming-ului este de a gsi soluii la o problem, se poate ncerca trasarea
unei scheme cauz-efect.
Dac brainstorming-ul i munca de analiz au fost bine fcute, putem spera la urmtoarele
rezultate:
5

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

-

deducerea unor msuri care pot fi adoptate

demararea unor noi iniiative sau proiecte dup cteva directive generale
realizarea unui raport sintetic cu ntrebrile care se ridic sau care se vor ridica, chiar
n momentul concepiei sau lansrii aplicatiei
identificarea unor eventuale soluii pentru problemele care au rmas nerezolvate.

Avantaje i dezavantaje
Avantaje:
a. un excelent raport cost-beneficii a metodei, rapid i uor de organizat cu
posibilitatea de a obine rezultate interesante astfel nct analiza s nu necesite
demersuri dificile
b. organizarea regulat de brainstorming-uri mrete capacitatea creativ a unei
echipe
c. deoarece brainstorming-ul se realizeaz n interior, acest demers amelioreaz
spiritul de echip i mobilizarea asupra unui proiect comun
d. deoarece dinamica de grup este pozitiv, fiecare i poate nsui rezultatele
pozitive care sunt atribuite ntregului grup mai mult dect unui singur individ.
Dezavantaje:
a. metoda este util pentru crearea de noi idei sau dezvoltarea unor soluii pentru
nite probleme date ns nu i pentru luarea unor decizii
b. o animare defectuoas i poate determina pe participani s ezite n a se exprima
liber. Metoda i pierde astfel din eficacitate i se transform ntr-o dezbatere
steril
c. reuita acestei metode se bazeaz nainte de toate pe bunvoina fiecrui
participant
d. anumite studii sugereaz faptul c persoanele care reflect singure asupra unei
probleme date produc rezultate mai bune dect n cadrul unui grup.
Brainstorming-ul necesit resurse materiale reduse i o pregtire facil. Alegerea
persoanei care se ocup de medierea discuiei este de asemenea important.
Brainstorming-ul poate nsemna un ajutor apreciabil n debutul unui proiect dac un
demers necesit o soluie nou i creativ. Poate de asemenea fi util n deblocarea unei
situaii creia o reflecie intern tradiional nu-i permite s avanseze.
B. Metoda Brainwriting
Aceasta reprezint o metod similar brainstormingului, ns scopul este mai degrab nu de a
extinde numrul soluiilor ci de a descoperi punctele comune. Astfel, participanilor li se
distribuie un numr de coli pe care acetia scriu cte o idee. Apoi prin expunerea tuturor
sugestiilor se realizeaz depistarea punctelor comune.

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

3.5.3. Tehnici de analiza
Analiza-diagnostic
Tehnica de analiza-diagnostic este destinata identificarii si specificarii cerintelor
pentru sistemele informatice. Identificarea se face prin una din tehnicile elementare de
culegere a informatiilor (interviu, studiu documentar, chestionar), iar specificarea prin
utilizarea unor tehnici de reprezentare ca diagrame (de structura, de flux sau grafuri, etc) si
tabele de decizie.
Ceea ce caracterizeaza aceasta tehnica este de a dubla analiza sistemului obiect in
scopul de a identifica cerintele sistemului informatic, cu o analiza critica (diagnostic) a
aspectelor legate de prelucrarea datelor. In acest fel se poate realiza o grupare a cerintelor pe
prioritati, prioritati care reprezinta "puncte critice". Aceasta tehnica permite realizarea unor
produse informatice folosind ca metoda de proiectare pe cea denumita: most-criticalcomponent-first.
Tehnica analizei diagnostic se poate aplica folosind urmatoarea etapizare:
- culegerea informatiilor
- evaluarea sistemului informational existent si specificarea cerintelor fata de
produsul informatic propus, in sensul ca informatiile pe care le detinem cu privire la sistemul
obiect sunt sistematizate, grupate si evaluate din punct de vedere al unor performante de
calcul sau de prelucrare.
Analiza-diagnostic se recomanda a fi utilizata in etapele de proiectare ale sistemului
informatic, in special, la efectuarea analizei de ansamblu a sistemului obiect.
Tabelele de decizie
Tabelele de decizie constituie o tehnica de reprezentare a logicii gandirii unei operatii din
sistemul obiect sau sistem informatic. O tabela de decizie este constituita din deciziile care
conduc la lansarea unor operatii (actiuni) si din descrierea operatiilor de prelucrare
respective. Se pun in evidenta urmatoarele compartimente:
Tabelul 3.4. Tabela de decizie
Regula de decizie

Rk (k=1 ..n)

Conditiile de lansare a actiunilor :

C1
C2
.....
Cm
DACA

Valoarea de adevar a conditiei :

adevarat
fals
......
......

Criteriul de decizie : ( C1 = adevarat ) ( C2 = fals ) ( C3 = ...) ... ( Cm = ...)

ATUNCI
Actiuni de efectuat :

Detalierea operatiilor de efectuat pe fiecare actiune

A1
A2
.....
Ap
7

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

In cazul unor prelucrari complexe se apeleaza la o metoda top-down ce determina, in
cazul utilizarii acestei tehnici, o inlantuire de tabele de decizie. Intr-adevar, descrierea unei
actiuni reprezinta o trimitere la o alta tabela de decizie in care se face detalierea ei, a
subactiunilor acelei decizii.
Aceasta tehnica se poate folosi, printre altele, la specificarea cerintelor de detaliu
pentru probleme de complexitate medie si mica, fapt ce serveste ca baza pentru proiectarea
din cadrul componentei functionale.
Analiza celulara
Analiza celulara este o tehnica de analiza complexa ce abordeaza sistemul obiect sau sistemul
informatic printr-o metoda top-down. Ea se efectueaza in mai multe trepte:
- structurarea sistemului obiect din punct de vedere organizatoric;
- structurarea sistemului obiect sau a subsistemelor constituente din punct de vedere
functional;
- analiza informatiilor vehiculate in sistem.
Tehnica aceasta isi propune intocmirea unei imagini analitice detaliate a sistemului
obiect si a sistemului informatic-decizional, atat din punct de vedere organizatoric, cat si
functional.
Se porneste de la analiza datelor in determinarea cerintelor de informatii. Printr-o
metoda top-down se face o descompunere a sistemului obiect, identificandu-se si analizanduse datele vehiculate in sistem.
Etapizarea acestei tehnici in aplicatiile curente se face in felul urmator:
- culegere de date, prin formulare tip chestionar;
- sistematizarea informatiilor prin ordonarea pe proceduri, stabilirea relatiilor intre
informatiile din sistem, descrierea canalelor de telecomunicatii;
- evaluarea sistemului.
Aceasta tehnica se poate aplica atat in faza de proiect de ansamblu, cat si de proiect de
detaliu, desi in aceasta ultima situatie devine un procedeu laborios.
HIPO (Hierarchy plus Input-Process-Output)
HIPO este o tehnica de proiectare si documentare folosita la descrierea functionala a
unui produs informatic cu ajutorul unor diagrame, elementele conceptuale fiind
modularizarea si structurarea top-down.
O componenta functionala a produsului informatic contine: intrari, prelucrari necesare
obtinerii unei functii, iesiri.
Aceasta tehnica se aplica in urmatoarea etapizare:
- descompunere top-down a functiilor globale ale produsului informatic, pana la
nivelul de functii elementare, si reprezentarea acestei ierarhii printr-o diagrama
ierarhizata (diagrama H);
- specificarea fiecarei functii printr-o diagrama I-P-O
Tehnica HIPO se foloseste pentru analiza de ansamblu sau detaliu, precum si la
intocmirea documentatiei de intretinere.
O privire de ansamblu a structurii HIPO este prezentata in fig. 3.6.

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

PROGRAM
FUNCTIE
.....
FUNCTIE
PRINCIPALA
1

FCT. 11

FUNCTIE
2

FCT. 12

FCT. 21

.....

FCT. 24

a)
INTRARE

PRELUCRARE

IESIRE

1. Inceput operatie

PROP. 1

PROP. 1

2. Fct. 1.1

. Fct. 1.n
PROP. n

PROP. m

3.

SINTEZA

Functia principala 1

PROTOCOL
b)

INTRARE
1. Operatia

CIMP A

CIMP A

2.
CIMP B

CIMP Z

3.
4.
5.
6.

CIMP C

CIMP D
TABELE
Diagrama de detaliu pentru functia 1.2
c)

Fig. 3.6. Stuctura HIPO

3.5.4. Metode de realizare
Metoda "TOP-DOWN"
Realizarea produselor informatice este abordata pornind de la produsul considerat in
ansamblul sau catre fiecare componenta in parte.
Produsul informatic sau componentele sale sint descompuse pe niveluri de structurare
de sus in jos din treapta in treapta, din aproape in aproape. Metoda top-down este folosita atat
la proiectarea produselor informatice, cat si la elaborarea strategiilor de testare (specificatia
de testare).
In ceea ce priveste testarea, metoda top-down implica utilizarea de module fictive
pentru a simula efectul rutinelor aflate pe un nivel imediat inferior nivelului testat. Testarea
prin aceasta metoda permite o minimizare a efortului de testare a sistemului, precum si
posibilitatea localizarii erorilor.
9

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

Principial, strategia top-down presupune parcurgerea urmatoarelor etape principale:
- analiza obiectivelor generale si specifice sistemului obiect, restrictiilor si a relatiilor
cu mediu;
- identificarea activitatilor principale desfasurate in cadrul sistemului obiect si a
legaturilor dintre acestea;
- identificarea pe fiecare nivel de conducere a principalelor decizii si actiuni, a
timpilor de informatii necesare pentru fiecare decizie si actiune la nivelul fiecarei
activitati sau grupuri de activitati (functiuni);
- definirea modelului de ansamblu al sistemului informatic;
- descompunerea pe subsisteme sau module functionale si definirea deciziilor si a
cerintelor de informatii si definirea interfetelor dintre aceste componente;
- stabilirea prioritatilor in ceea ce priveste baza de date a subsistemelor.
Metoda prezinta o serie de avantaje:
exista posibilitatea de definire a obiectivelor generale ale sistemului informatic
si a celor specifice subsistemelor de o maniera care sa conduca la o
planifficare a resurselor si la un control riguros al proiectului;
produsul informatic prezinta un inalt grad de integrare, ceea ce asigura o
crestere a utilitatii sistemului cat si performante superioare in exploatare;
se evita intr-o mare masura reproiectarile succesive (de genul celor
determinate de strategia evolutiva) datorita definirii din primele etape a
obiectivelor, functiunilor si a interfetelor.
Dar exista si o serie de dezavantaje:
definirea modelului de ansamblu presupune o cunoastere exacta a sistemului
obiect, atat din punct de vedere static, cat si dinamic, precum si subsistemele
constituente si a relatiilor intre ele: descompunerea in subsisteme este etapa
cea mai dificila;
metoda presupune o crestere a timpului de realizare, dupa care utilizatorul va putea beneficia
de produsul informatic.
Metoda "OUTSIDE-IN"
Abordarea produselor informatice se face pornind dinspre exteriorul sistemului (vazut
prin prisma utilizatorului) catre interiorul acestuia (implementarea solutiei). Metoda este deci
strans corelata cu metoda top-down.
Intradevar, cele doua metode coincid daca descompunerea se axeaza pe functiile
sistemului. Ele difera, daca descompunerea se axeaza pe structura globala a solutiei.
Aceasta metoda a fost promovata, de fapt, pentru a contracara tendinta de utilizare a
metodei top-down, fara a se acorda o atentie corespunzatoare cerintelor utilizatorului final.
Acest lucru este posibil daca metoda se aplica pornind de la structura globala a solutiei.
Metoda outside-in se aplica ca si metoda top-down atat la realizarea produselor
informatice, cat si la construirea strategiei de testare.
Metoda "INSIDE-OUT"
Este o varianta a metodelor top-down si outside-in.
Punctul de plecare in descompunerea sistemului il constituie aspectele legate de
implementarea solutiei, referitoare la timpul de executie si spatiul de memorie.
In cazul acestei metode se iau decizii legate in primul rind de implementarea
sistemului (inside) si apoi cele legate de functiile externe ale sistemului (outside). La metoda
outside-in se aveau in vedere, in primul rind, functiile externe, functii ce pot fi masurate din
10

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

punct de vedere calitativ. Rezulta ca criteriile de luare a deciziilor sunt mai orientate catre
satisfacerea obiectivelor de proiectare legate de implementarea unui sistem, in cazul metodei
inside-out, si catre arhitectura functionala in cazul metodei outside-in.
Metoda are aceleasi domenii de utilizare ca si cele precedente.
Metoda "BOTTOM-UP" (evolutiva sau ascendenta)
Induce o ordine de abordare a produselor informatice pornind de la componente de
nivel inferior spre cele de nivel superior, ajungind in final la intregul produs informatic.
Componentele de pe nivelul de baza sint agregate succesiv de jos in sus. Realizarea
unui nivel de agregare implica si o integrare a componentelor/ modulelor de nivel inferior,
agregarea fiind considerata terminata cind se obtine o unica componenta la acel nivel.
Obtinerea intregului produs informatic se obtine printr-o procedura iterativa.
Aceasta metoda asista proiectarea dublata de precizarea strategiei de testare a
produsului informatic. Strategia de testare in aceasta situatie este o strategie ascendenta. Ea
consta in testarea modulelor si subsistemelor prin simulare iterativa.
Metoda se aplica la proiectarea si elaborarea programelor, precum si la integrarea si
testarea produsului informatic.
Strategia bottom-up este parcursa, principial, in urmatoarele etape:
- se realizeaza aplicatii independente, cu fisiere independente, aplicatii legate de
anumite activitati;
- integrarea fisierelor intre care exista legaturi logice intr-o baza unica de date, cu un
sistem adecvat de gestiune a bazei de date care sa realizeze gestionarea si controlul
centralizat al datelor; se pot realiza noi facilitati pentru interogarea bazei de date;
- conceperea si adaugarea unor module sau proceduri noi de decizie si planificare,
necesar nivelului conducerii tactice (se iau in considerare numai informatiile din baza
de date conceputa mai sus);
- diversificarea modelelor de decizie si planificare incluse in sistem si extinderea
bazei de date care sa cuprinda si informatiile necesare noilor modele concepute;
- abordarea nivelului conducerii strategice, atat prin conceperea de module sau
proceduri de decizie si planificare destinate acestui nivel, cat si prin refolosirea celor
deja existente: noile cerinte informationale determina extinderea bazei de date sau
crearea uneia noi destinata acestui nivel.
Avantajele acestei strategii sunt:
dezvoltarea treptata a sistemului in corelatie cu cerintele utilizatorului ce pot fi
determinate mai usor si mai precis;
extinderile se pot face dupa o analiza mai atenta, cu luarea in considerare a
tuturor implicatiilor;
acomodarea mai usoara a utilizatorului cu noul sistem, cu implicatiile lui, el
putand beneficia mai rapid de primele rezultate: creste si gradul de participare
a utilizatorului in realizarea produsului;
acomodarea corespunzatoare si a echipei de analisti cu problematica unitatii
utilizatoare;
se reduce riscul unui sistem de amploare care la punerea in functiune se
dovedeste neoperativ.
Dintre dezavantajele metodei mentionam:
gradul de integrare si performantele mai reduse ca urmare a lipsei initiale a
conceptiei de ansamblu asupra obiectivelor si functiunilor sistemului in forma
finala;
11

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

fiecare pas nou,fiecare functie noua,conduce la reproiectarea aplicatiei deja

elaborate la pasul anterior, ceea ce duce la eforturi si costuri suplimentare;
durata mare a ciclului de realizare, face sa nu se poata face decat o evaluare
globala a duratelor de realizare a intregului sistem si la necorelari sau
nesincronizari in echipa de proiectare daca componenta sa se modifica pe
parcurs.

Metoda "MOST-CRITICAL-COMPONENT-FIRST"
Metoda induce o ordine de abordare a realizarii produselor informatice pornind de la
componentele critice. Un exemplu: componenta de prelucrare in timp real intr-un sistem de
comanda si control.
Luarea deciziilor pe baza utilizarii acestei metode este calata pe satisfacerea
parametrilor critici. Dupa ce componenta critica a fost terminata se trece la dezvoltarea si a
celorlalte componente ale produsului informatic.
Strategia de testare preconizata de aceasta metoda este top-down pentru componentele
critice si bottom-up pentru toate celelalte componente. Aceasta metoda se poate aplica la
proiectarea produselor informatice cu componente critice, dar si la construirea specificatiei de
testare.
Metoda MIXTA
Metoda are la baza o mixtura intre regulile celorlalte metode, oferind in acest fel o
gama larga de posibilitati in functie de obiectivele urmarite pentru realizarea produselor
program.
Metoda se asociaza cu metoda mixta de testare.
Este eficienta la proiectarea produselor informatice.
Observatie
Metodele de realizare cele mai des folosite in practica sunt top-down, bottom-up sau
combinatii ale acestora.
Pentru proiectarea si realizarea unui produs informatic sau tehnic, metodele top-down
si bottom-up pot fi combinate in urmatoarele modalitati (vezi fig.3.7)

12

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

1. Determinarea
utilizarii

2. Proiectare logica
de ansamblu

3. Proiectare logica
de detaliu

4. Proiectare
tehnica
de ansamblu

6. Realizare

5. Proiectare
tehnica
de detaliu
TD

Concept

Concept

Tema
de
proiectare

Tema
de
proiectare

Model logic
de
ansamblu

Model logic
de
ansamblu

Model logic
de
detaliu

Model logic
de
detaliu

Model tehnic
de
ansamblu

Model tehnic
de
detaliu

Model tehnic
de
ansamblu

Model tehnic
de
detaliu

Produs

TD
Produs

Concept

Tema
de
proiectare

Model logic
de
ansamblu

Model logic
de
detaliu

Model tehnic
de
ansamblu

Model tehnic
de
detaliu
TD
Produs

Concept

Tema
de
proiectare

Model logic
de
ansamblu

Model logic
de
detaliu

Model tehnic
de
detaliu

Model tehnic
de
ansamblu

BU
Produs

TD
Concept

Tema
de
proiectare

Model logic
de
ansamblu

Model tehnic
de
detaliu

Model logic
de
detaliu

Model tehnic
de
ansamblu

BU
Produs

Fig. 3.7. Metodologii de proiectarea si realizarea unui produs informatic

Varianta (a) este o secventiere stricta a ciclului de realizare a unui produs ce pune in
evidenta o derulare naturala a acestui proces.
Varianta (b) este similara cu cea anterioara pana in etapa 3, cand apare o desfasurare
in paralel. Modalitatea este top-down cu o scurtare a procesului.
Varianta (c) prevede o secventiere numai pana in momentul 2, dupa care urmeaza o
desfasurare in paralel. Se realizeaza o scurtare mai accentuata a procesului.
Varianta (d) cuprinde o secventiere stricta a etapelor dupa o maniera top-down,
naturala, pana in punctul 5 si apoi bottom-up pentru realizarea produsului ceea ce nu mai este
un proces natural.
Varianta (e) este o secventiere naturala top-down in momentele 1, 2, 3, 5 dupa care
urmeaza o desfasurare paralela a etapelor 4 si 6 dupa o maniera bottom-up. Durata procesului
este similara cu varianta (b).
O analiza comparativa din punct de vedere al naturaletei metodei si al duratei
procesului arata ca cea mai favorabila varianta (c).
Vom prezenta in incheiere un scurt exemplu care sa concretizeze varianta (c) din
fig.3.7, exemplu ce nu pune in evidenta decat o mica parte dintr-un proces top-down de
13

Curs 4&5 ASSI (2005-2006)

trecere de la notiunea de "concept" la realizarea unui produs tehnic (proiectul tehnic de
detaliu, modelul tehnic de detaliu). Astfel, Figura 3.8 prezinta etapele de proiectare si
realizare a unui autobuz.
Pas 1

Pas 2

Este un mijloc
de transport rutier.
ale carui caracteristici globale sunt:
1. capacitate (persoane)
2. viteza croaziera (km/h)
3. viteza maxima
4. moment de rasturnare la viteza mare
si la curbe cu raza maxima d (m; Nm)

Pas 3

Este un
mijloc de

ale carui caracteristici globale sunt:

1. capacitate (persoane)

transport
rutier.

2. viteza croaziera (km/h)

3. viteza maxima
4. moment de rasturnare la viteza mare
si la curbe cu raza maxima d (m; Nm)

Pas 4

Pas 5

ale carui caracteristici globale

constructive sunt:
1. forma aerodinamica (satisface cond.
(satisface cond. globale 2, 3)
2. lungime/latime/inaltime
(satisface cond. 1)
3. ecartamentul (m) (satisface cond. 4)
4. garda la sol (m)
Este un mijloc
de transport
persoane
rutier.

ale carui cerinte

globale sunt:
1. capacitate
2. viteza croaziera
3. viteza maxima
4. moment de
rasturnare la
viteze mari si la
curbe cu raza
minima d (m)

ale carui caracteristici globale

constructive sunt:
1. forma aerodinamica (satisface cond.
(satisface cond. globale 2, 3)
2. lungime/latime/inaltime
(satisface cond. 1)
3. ecartamentul (m) (satisface cond. 4)
4. garda la sol (m)

Fig. 3.8. Analiza conceptului autobuz

14