Sunteți pe pagina 1din 2

IMPRESIONISM vs.

EXPRESIONISM
Impresionismul marcheaza desprinderea artei moderne de academismul
traditional, prin negarea romantismului. Curentul apare in Franta la sfarsitul secolului al
XIX-lea si se propaga ulterior in Germania, Rusia, Italia si in mai toate tarile Europei,
inclusiv Romania. Expresionismul apare mai tarziu, la inceputul secolului XX in
Germania, initial ca o reactie la impresionism.
Ambele curente se impun mai intai in pictura, dar gasesc ulterior in muzica un teren
propice pentru afirmarea unor noi idei stilistice. In cazul impresionismului, acestea se
concretizeaza in concentrarea asupra impresiilor fugitive, asupra mobilitatii fenomenelor,
asupra elementelor de atmosfera mai mult decat asupra aspectului stabil si conceptual al
lucrurilor. Expresionismul, pe de alta parte, este un stil in care artistul reprezinta emotiile
subiective provocate de lucruri sau evenimente, propria perspectiva si nu realitatea
obiectiva.
Numele primului curent este derivat din titlul unei lucrari de Claude Monet Impression,
soleil levant, care l-a provocat pe criticul Louis Leroy sa foloseasca termenul intr-o
recenzie satirica. Expresionismul si-a dobandit numele din fr. expression care inseamna
expresie.
Impresionismul a fost impus in muzica de catre Claude Achille Debussy si Maurice
Ravel. Alti reprezentanti au fost Manuel de Falla in Spania, Richard Strauss in Austria,
Respighi si Malipiero in Italia, Koracenco si Cerepnin in Rusia, Delius si Scott in Anglia.
Debussy considera ca impresionismul este o reactie atat la predilectia pentru anumite
forme si genuri muzicale ale unor compozitori ca W.A.Mozart si L. v. Beethoven cat si la
bogatia emotionala a compozitorilor romantici ca R. Schumann si F. Schubert
Spre deosebire de impresionism, expresionismul s-a dezvoltate pe doua directii: in creatia
lui A. Schoenberg si a noii scoli vieneze (impreuna cu A. Berg si A Webern) si in lucrarile

lui Igor Stravinsky din perioada rusa, lucrari ce au influentat, in anumite etape, pe B.
Bartok, S. Prokofiev sau pe romanii F. Lazar, M. Jora, M. Socor. Expresionismul are ca
sursa unele aspecte ale simfonismului lui G. Mahler sau ale operelor lui R Strauss dar si,
anterior, ale creatiei lui R. Wagner.
Din punct de vedere tehnic, caracteristicile creatiei impresionistilor sunt: folosirea
frecventa a scarii hexatonale (gama lui Debussy, formata numai din tonuri) si a celei
pentatonice, a structurilor modale, dar si a cromatizarilor intense, a unei armonii specifice
ce deriva din scarile sus-mentionate, utilizarea politonalismului, toate acestea ducand la o
pronuntata instabilitate armonica si totodata la rafinament; combinatiile timbrale sunt
neobisnuite (de exemplu, Sonata pentru flaut, viola si harfa de Debussy); se folosesc
frecvent glissando-urile, registrele mai putin utilizate, surdinele, tremolo-urile. Numarul
mare de instrumente ale unei partituri nu creeaza senzatia de masivitate; formele sunt
libere, elastice, iar prelucrarea motivica este inlocuita frecvent de repetarea unor
fragmente melodico-tematice in diverse configuratii armonico-timbrale. Cateva dintre
formele muzicale scurte preferate de impresionisti sunt nocturnele, arabesque-urile,
preludiile.
Pe de alta parte, expresionismul se manifesta prin exacerbarea cromatismului si a
disonantelor, fragmentarea dura a melodiei, salturi neobisnuite, declamatie, serialism. Ca
noi procedee intalnim: Sprachgesang (vorbirea cantata) si Klangfarbenmelodie (melodia
timbrelor, a culorilor). Valentele emotionale ale stilului au fost preluate si de alte curente
artistice din secolul XX cum ar fi dodecafonismul.