BOALA GURA-MANA-PICIOR

Boala GURA-MANA-PICIOR este o infectie virala care apare in epidemii in special in

colectivitati ( crese, gradinite), cei mai afectati fiind prescolarii ( 2-6 ani) insa si bebelusii si
copilasii mai mari pot face aceasta infectie, datorita faptului ca se transmite deosebit de usor. De
asemenea in cazul femeilor insarcinate exista riscul de a transmite infectia virala fatului
recomandandu-se pe cat posibil evitarea contactului cu persoane infectate.
De cine este produsa?
Virusul implicat face parte din categoria enterovirusurilor si se numeste COXACKIE. Sunt mai
multe subtipuri care pot determina acesta infectie, cel mai frecvent implicat fiind tipul A-16.
Imbolnaviri pot determina si subtipurile A5,7,9,10 , B5 iar subtipul 71 este asociat cu o infectie
severa cu manifestari neurologice de tipul meningitei/encefalitei/mielitei si care necesita
internare obligatorie cu supraveghere si tratament de specialitate.In tarile asiatice Taiwan,
Singapore, Malayesia au fost inregistrate multiple infectii cu subtipul 71 care s-au soldat cu
evolutii severe, letale.
Cum se transmite?
Se transmite foarte usor, fiind responsabila de adevarate epidemii, mai ales in crese si gradinite,
fiind de departe cauza cea mai frecventa de ulceratii la copii.
Calea de transmitere cea mai frecventa este cea oral-fecala, virusul fiind prin definitie un
enterovirus, adica un virus care patrunde in organism pe cale bucala ( orala) si se multiplica in
intestin de unde se raspandeste in intreg corpul.De asemenea se transmite prin tuse, stranut, prin
contactul direct cu leziunile de la nivelul pielii dar si prin intermediul obiectelor contaminate
sau materiilor fecale. Din acest motiv sunt foarte importante masurile de igiena, spalarea
frecventa pe maini cu apa calda si sapun, aerisirea incaperilor,evitarea spatiilor aglomerate si a
contactului cu persoanele infectate.Izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi este un imperativ
prevenind de multe ori raspandirea infectiei.

Cum se manifesta?
Perioada de incubatie, adica timpul scurs din momentul infectarii si pana la aparitia semnelor si
simptomelor este variabila, in medie 3-7 zile.
Debutul:
- necaracteristic, frecvent sugestiv pentru o infectie respiratorie:

stare generala alterata

indispozitie, astenie, adinamie

cefalee (dureri de cap)

anorexie (lipsa poftei de mancare, in special pentru solide)

mai rar varsaturi si dureri abdominale

febra precede cu 24-48 de ore aparitia eruptie; frecvent este usoara/moderata : 38-39C

Perioada de stare:
-caracteristica este eruptia care are mai multe stadii. Initial apar niste macule(pete) rosii in jurul
guritei dar si in interiorul cavitatii bucale ( limba, gingii, fata interna a obrajilor, palat -cerul
gurii, faringe) care se transforma in 24-48 de ore in mici vezicule ( besicute) cu contur clar,
perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou eritemtos(rosu).Sunt foarte dureroase,
impiedeca alimentatia iar in cazul in care aportul de lichide este deficitar se poate ajunge la
deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare endovenoasa.

Leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila
alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece, singurul care nu determina usturimi
in momentul contactului cu mucoasa bucala.
Pe langa leziunile bucale tipice sunt si leziunile de la nivelul palmelor si talpilor ( de unde si
denumirea boliimana-gura -picior); au aceeasi evolutie, initial macule rosii apoi vezicule
situate in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si
pe trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive ( in special varicela cu care se si confunda uneori)
nu sunt insotie de prurit ( mancarime).

Leziunile de la nivelul pielii se vindeca in general in 7 maxim 10 zile si nu lasa sechele ( cum se
intampla de exemplu in cazul varicelei cand raman cicatrici daca au fost inlaturate crustele
respective).
Indiferent de gravitatea manifestarilor generale ( febra, refuzul alimentatiei, dureri de cap) sau a
elementelor eruptive este recomandat sa va adresati unui medic singurul in masura sa stabileasca
diagnosticul corect si implicit tratamentul specific.
Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul este relativ usor, bazat pe contactul copilasului cu cineva deja infectat si pe aspectul
clinic al leziunilor. Sunt rare cazurile cand sunt necesare investigatii suplimentare ( analize), de
obicei in situatii severe sau care apar la copilasi cu alte probleme de sanatate asociate.
Cum se trateaza?
Tratamentul este suportiv si simptomatic, ceea ce inseamna ca nu poate fi tratata cauza ci doar
alinate simptomele. De subliniat ca tratamentul antibiotic nu-si justifica utilizarea fiind vorba de
o infectie virala. Sunt cazuri cand se poate suprapune o infectie bacteriana si atunci sunt necesare
antibioticele insa strict la racomandarea medicului.
Obiectivele majore sunt:

tratamentul febrei

hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie

reci sau servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor

calmarea durerilor ( ibuprofen, paracetamol)

badijonari ale mucoasei bucale ( solutii cu glicerina la care se adauga anestezice :

anestezina, lidocaina, reepitelizante ale mucoasei Vitamina A, Vitamina E) sau
antihistaminice ( difenhidramina)

diminuarea raspandirii infectiei prin izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi.

In cazul copilasilor cu leziuni masive la care este imposibila hidratarea se recomanda internare
pentru perfuzare si tratament de specialitate. De asemenea infectiile cu manifestari neurologice
( produse de subtipul 71) necesita internare obligatorie.
Ce complicatii pot sa apara?

deshidratarea

suprainfectia bacteriana a leziunilor

pericardita/miocardita (rar)

meningita/encefalita ( foarte rar)

Care este evolutia?

In formele usoare si moderte evolutia este autolimitanta cu vindecare in 7-10zile. Incepand cu
cea de-a 7-a zi de boala se formeaza anticorpi care elimina virusul din organism. Cu toate acestea
s-a stabilit ca, virusul se mai elimina prin fecale timp de aproape 1 luna, ceea ce inseamna ca,

pericol de contagiozitate exista. Insist inca o data asupra importantei masurilor de igiena mai ales
in cazul copilasilor mici, ce frecventeaza gradinitele. Imunitatea dobandita in urma infectiei este
durabila, rar apare reinfectia insa este posibila infectia cu un alt subtip al virusului Coxackie.
Adultii de obicei manifesta forme mai usoare decat copilasii.
In cazul femeilor insarcinate daca infectia s-a produs in primul trimestru de sarcina se poate
produce avort spontan. In schimb infectiile din trimesterul 2, respectiv 3 s-au soldat cu retard al
cresterii intrauterine a fatului.
Cum ne putem proteja?
Fiind o boala ce se raspandeste usor, posibilitatile de protectie sunt minime si se reduc la
aplicarea riguroasa a masurilor de igiena si in special spalatul frecvent pe maini cu apa calda si
sapun si obligatoriu dezinfectia obiectelor cu care copilasii vin in contact ( de exemplu virusul
ramane foarte mult timp activ pe suzeta sau pe o jucarie)..