15

Tehnica lecturii- principalul instrument al muncii intelectuale. Sursa

principala de informatie ramine cartea, fiind concurata de radio, TV, calculator.Se
dobindeste prin citire si scriere. Este lectura Simpla (parcurgerea textului in mod
obisnuit), Integrala (necesara in situatii speciale- rezolvarea problemelor personale,
examene, Etc.) si Selectiva (necesara pentru a cuprinde o arie mai mare de
informatii, pentru economie de timp, etc.). Psihopedagogii recomanda tehnici de
exersare rapida de lectura, deoarece ajuta la parcurgerea in timp scurt a unui volum
mare de informatii.
Tehnica folosirii metodelor de invatare- sub indrumarea educatorului si
prin eforturi proprii se insusesc si se folosesc metode eficiente de invatare. Acestea
sunt instrumente operationale folosite pentru achizitionarea si asimilarea
cunostintelor, folosirea lor in contextre diferite, aplicarea in practica, dezvoltarea
capacitatilor intelectuale. Metodele si tehnicile euristice- de cautare, de interogare,
de elaborare independenta a raspunsurilor sunt eficiente pentru dezvoltarea
capacitatilor psihice de cunoastere. Problematizarea, invatarea prin descoperire.
Deprinderile si aptitudinile de comunicare- de expunere, de intretinere a
dialogului, de ascultare a altora, etc. Metoda demonstrarii, prin construirea
argumentelor si contraargumentelor este necesara actului comunicarii.
Invatarea prin observatii dirijate (de altii) si independente- exerseaza
capacitatile de percepere, de sesizare, de urmarire activa. Invatarea prin metoda
experimentala ofera mari avantaje cunoasterii si dezvoltarii intelectuale.
Invatarea prin cercetare- anticipata de insusirea cunostintelor si a
deprinderilor de organizare a cadrului experimental, de folosire a metodelor si
tehnicilor de cercetare. Organizarea activitatii de cercetare stiintifica presupune:
-stabilirea temei de cercetare; - clarificare scopurilor si a obiectivelor; - formularea
ipotezelor; - crearea conditiilor optime; - stabilirea varibilelor independente si
dependente; - stabilirea esantioanelor, pregatirea lor.
Informarea si documentarea- au rostul de a cunoaste nivelul la care s-a
ajuns in domeniul respectiv. Studiul bibliografic este necesar pentru suportul
teoretic al cercetarii, pentru cunoasterea contributiilor la rezolvarea problemelor
supuse cercetarii. Deprinderea tehnicilor de masurare, analiza statisticomatematica, cibernetica si folosirea lor confera riguoare cercetarii .
Tehnici de informare, documentare si prelucrare- sunt necesare pentru a
recepta ideile stiintifice, tehnice, artistice prin lectura, si prin folosirea probelor
documentare: imagini, acte, manuscrise, obiecte arheologice, etc. Prin informare si
documentarese percepe nivelul cunoasterii si al realizarii practice intr-un domeniu
de interes, nivelul performantei, lipsurile, limitele , insemnatatea problemei.
Informatia este referentiala (in lucrari de autoritate stiintifica),
evenimentiala (obisnuita prin consemnarea faptelor petrecute) si document (prin
acte, fotografii, legi, manuscrise). Spiritul de discernamint este solicitat pentru a
aprecia informatia empirica si cea stiintifica, informatia originala de cea reprodusa,
istorica de cea actuala, de adincime de cea de extindere, utila de cea inutila.

Este necesara selectarea surselor de informare dupa criterii de relevanta.

Bibliografiile dupa aria de cuprindere sunt generale (probleme globale),
exhaustice (complete), selective (considerate reprezentative), curente (recente,
continue). Bibliografiile dupa continut: generale, speciale, tematica, personale.
Dupa loc: univeresale, nationale, locale. Dupa timp: retrospective, curente,
prospective. Dupa scop: de informare si de recomandare.
Tipul surselor de informare: primare (lucrarile originale, manuscrisele,
filmele documentare, actele, fotografiile, marturiile), secundare (lucrarile de
sinteza, dictionarele, enciclopediile, manuale) si tertiare (cataloagele, fisierele,
listele bibliografice, buletinele bibliografice, revistele de referate si recenzii).
Dupa continut, sursele de informare sunt: lucrari de referinta (dictionare,
enciclopedii, tratate, sinteze), lucrari de specialitate- unele sunt fundamentale (de
autoritate, de baza), altele sunt tangentiale, accidentale (carti, tratate, studii, studii,
culegeri de studii, monografii). Lucrari originale (manuscrise, carti tiparite de
referinta in domeniu studii, articole) si lucrari de reproducere stiintifica (sinteze,
retrospective, evocari). Publicatiile consultate sunt: revistele, ziarele.
Tehnici de ordonare, prelucrare a surselor studiate- Cunostintele
dobindite in procesul de informare si documentare trebuie sa fie ordonate pentru a
putea si utilizate. In urma lecturarii se elaboreaza rezumate, conspecte, fise.
Rezumatul- procesul de inregistrare si consemnare succinta a continutului
sursei. Dupa extensia continutului: adnotativ (se respecta unitatile sursei capitolele,
subcapitolele si esalonarea); indicativ (se noteaza principalele date, idei, unele
argumente si exemple); informativ (se sintetizeaza concentrat ideile). Dupa forma
de organizare a continutlui: textualizat schematic, schematic-textualizat,
enumerativ, enumerativ-textualizat, clasificator- enumerativ, clasifiactor
arborescent; piramidal, etc.
Conspectul- procedeul de inregistrare a datelor in care, pe linga transcrierea
ideilor autorului, se consemneaza si aprecierile, constatarile lectorului. Dupa
numarul surselor consultate: unitar; centralizat. Dupa raportul obtinut reprodusapreciere: obiectiv, evaluativ. Dupa forma de elaborare: rezumativ sau textualizat;
schematic; clasificator; enumerativ; piramidal, etc.
Fisa- modalitate de consemnare sintetica, concentrata a sursei consultate.
Fisa rezumat sau conspect cuprinde: titlul/ tema, domeniul sau problema, elemente
care permit orientare rapida in fisa, reflectii, comentarii, spatiu rezervat pentru
completarea cu noi surse de informare. Fisa signalectica- pentru semnalare
documentului: date bibliografice. Fisa adnotata: date bibliografice, rezumat de
idei, aprecieri. Fisa de citat: datele bibliografice, citate, pasaje reproduse fidel in
ghilimele, se noteaza pagina. Fisa de sinteza: datele bibliografice, titluri, subtitluri,
idei, aprecieri. Fisa terminologica: definitii ale diferitor notiuni sau concepte. Fisa
de trimitere: recomandari de consultare a diferitor surse.

22
Educatia. adultilor si educatia permanenta
Delimitarea acestor doua concepte este necesara, deoarece, in ultimul timp,
recunoasterea tot mai larga de care se bucura, pe plan mondial, educatia
permanenta, cat si diversitatea sau fluiditatea sensurilor sale uzuale creeaza o
oarecare incertitudine in ceea ce priveste indreptatirea educatiei adultilor de a
exista ca notiune pedagogica si ca activitate efectiva. Educatia adultilor apare,
uneori, ca o realitate perimata, suplinita de una noua, mai la moda si cu un numar
mai mare de aderenti. Alte ori, educatia permanenta este insa considerata numai ca
o expresie menita sa reliefeze caracterul intrinsec si eminamente contempranal
procesului educational sau numai ca un deziderat al vremurilor noastre, in timp ce
educatia adultilor ar desemna numai unele activitat iaporadice, sau procesele de
reciclare profesionala.