MRTURISIRE CUANTIC

ntelegerea realittii cuantice este un lucru extrem de anevoios,

chiar si pentru cei care se dedic cu entuziasm acestei probleme si
sunt gata s accepte totul fr rezerve. Mrturisim c experimentele
de laborator care au reusit s demonstreze, repetam: experimental,
existenta unor aspecte ale realittii cuantice, ne-au convins c aceast
realitate este posibil. Ne-au convins s credem n ea. Dar ncercarea
pe care o facem, fie si doar ca exerciiu al mintii, de a accepta aceast
realitate, printr-un mod de a o nelege obisnuit, la nivelul simtului
comun, aa cum credem c este normal pentru a o putea impune ca
paradigm de co-existen social, ne creeaz mari probleme si nu de
puine ori am fost tentati s respingem toate argumentele care
proclam ca fiind real o astfel de lume. Si totusi...
Deocamdat, ceea ce acceptam f r nicio rezerv sunt
principiile si legile izvorte din teoria cuantic si pe care le simtim a fi
reale, le constatam ca fiind reale mai ales atunci cnd ne raportam la
fiina uman, la universul ei interior.
Da, nu avem nicio ndoial, mintea, sufletul, spiritul sunt
guvernate de legile construite n special de fizicieni pentru a descrie si
a explica existena realittii atomice si sub-atomice. Principiul coexistentei suprapuse, fenomenele de coerent si de de-coerent,
principiul non-localizrii, teoria universurilor paralele, interactiunea
subiect-obiect, sunt tot attea elemente de metodologie din interiorul
unei noi paradigme, pentru a observa si msura universul interior al
individului. Si trebuie neaprat s remarcan c o metodologie
construit pe aceste principii funcioneaz si reflect mult mai bine
comportamentul uman dect o fac instrumentele si metodologia
clasic utilizate n psihologie. Cum putem accepta, ns, faptul c un
lucru care exist... nu exist! C scaunul din birou, acest obiect
material cumprat de ani buni, n clipa n care dintr-un motiv sau
altul, nu-l mai vedem, pur i simplu nu mai exist!?
S amintim o anecdot pus pe seama filozofului materialist
german Ludwig Feuerbach. ntr-o zi ploioas, un confrate de-al lui
Feurbach, dar care se situa pe pozitii ontologice opuse, fiind adeptul
lui George Berkeley, episcopul irlandez cu descendent englez care
impusese concep ia potrivit creia realitatea exist numai n si prin
simturi - a fi nseamn a fi perceput ("esse es percipi: to be is to be
perceived"), btu, rebegit de ploaia rece, la usa materialistului
(concep ia materialismului filozofic german avnd s fie etichetat de
criticii si istoricii filozofiei drept materialism vulgar). Acesta i-a
rspuns sec: Dac teoria lui Berkeley este adevrat, atunci nchide
ochii, usa, nemafiind n simturile tale, nu va mai exista si vei intra lejer!
Hmm!
Anecdota te pune pe gnduri. Deci, dac vom nchide ochii, vom
putea considera c scaunul nu exist, c exist doar ca potential, ca
und, dar toat aceast judecat va fi valabil pn cnd ne vom
mpiedica, posibil dureros, de lemnul tare.

Ne-a srit n ajutor... cibernetica! Ne-am ntrebat: care este feedback-ul pentru existenta banal de concret a acestui scaun.
Rspunsul a venit de la sine: o existent abstract! Deci, acest scaun
are, cel putin, o dubl existent. El se afl ntr-o existent concret,
aici, n spatiul oferit de birou, i ar feed-back-ul lui este o existent
abstract n spatiul psihic oferit de universul nostru interior. Spatiul
din birou este realitatea macrocosmic a scaunului si ea este expresia
manifestrii scaunului, ca urmare a colapsului produs n u r m a
contactului cu el. Pn la acest contact el a existat numai n mintea
noastr. Scaunul din mintea noastr este realitatea lui microcosmic,
respectiv cuantic!
Nu exist o realitate absolut, sustin cu convingere fizicienii, ci
doar nivele relative ale realittii! ncurajatoare observatie! Realitatea
material este doar un nivel al realitii. Si tot fizicienii, dar si filozofii
spun: realitatea este ceea ce crezi tu c este. Iar acest nivel al realittii,
care face ca realitatea s fie ceea ce credem c este, exist n mintea
noastr.
Unii oameni de stiint asemuiesc dualitatea creier - m i nte cu
dualitatea particul-und propus de fizica cuantic. Creierul este
materia, particula, iar mintea este unda. Exista nc foarte multe
aspecte nelmurite legate de dualitatea creier-minte. ns, pentru a
putea continua dizertatia, vom propune, ca ipotez, un model, care
are sansa lui de fi confirmat ntr-un viitor mai mult sau mai putin
ndeprtat.
Creierul, o entitate structural-fenomenologica, reprezint
suportul
de
substant (structura) pentru existenta mintii
(fenomenologicul). n raport cu Mintea, creierul ndeplineste dou
functii. Prin prima dintre ele este creat mintea obiectiv sau
nomotetic. Este baza pentru informatia obiectiv. Numim acest tip de
informatie, I n f o r m atie-Adult, dup denumirile specifice Analizei
Tranzactionale, avnd n vedere c informatia care rezult din mintea
obiectiv are caracteristicile instantei Adult, asa cum a descris-o Eric
Berne. Acest tip de minte creeaz, ca informatie, scaunul-notiune,
denumind acel obiect material care este scaun, si nu altceva, pentru
toat lumea. Mintea obiectiv, nomotetic sustine informational lumea
macrocosmic, acolo unde scaunul din birou va exista atta timp ct
cineva l va lsa acolo si nu-l va nstrina ori nu-l va distruge.
Prin cea de a doua functie creierul creaz mintea subiectiv sau
idiografic. Iar scaunul va exista si n mintea noastr subiectiv, ca
potential, va exista ca realitate cuantic. Deci mintea, ca produs al
functiilor creierului, se regaseste n universul interior al individului
sub dou forme: una obiectiv, avnd proprietti nomotetice si clasice
si o alta subiectiv: idiografic si cuantic.
Asadar, pe lng informatia obiectiv produs de mintea
nomotetic (clasic), exist, pentru acelasi lucru, si o informatie
subiectiv produs de mintea idiografic (cuantic), desi, asa cum am
mai asertat, nc nu e deloc lmurit cum anume (se) produce mintea.
Informatia subiectiv este Informatie-Copil sau Informatie-Printe, n
consens cu aceleasi denumiri proprii Analizei Tranzacionale, pentru

c scaunul dobndeste, n mintea noastr idiografic, triri,

sentimente, provoac emotii sau declanseaz judecti de valoare care
poart amprenta biografiei noastre personale, pecetea unicittii
noastre. n acest tip de minte, scaunul este frumos sau urt, nalt sau
scund, vechi sau nou, modern sau desuet. Dar acest scaun, acelasi,
va exista si n mintea Ta subiectiv, si tot n mod unic. n mintea Ta
idiografic, el va declansa e m otii, triri Unice, triri singulare care
sunt numai ale Tale. Acelasi scaun din realitatea macrocosmic,
scaunul-minte obiectiv sau nomotetic, va fi acelasi pentru Mine si
pentru Tine: un scaun. Scaunul (din) mintea idiografic, ns, v a
purta amprenta personalittii fiecruia dintre noi. Va tri n lumea
cuantic a fiecruia dintre noi. Va iubi n felul n care iubim, va fi
iubit asa cum stim s iubim fiecare dintre noi, va fi pretuit ori blamat,
va fi motiv de ceart sau de mpcare ntre Mine si Tine. Scaunulminte subiectiva va fi doar un scaun - posibilitate att n mintea Mea,
ct si n mintea Ta. Iar dac posibilitatea din mintea Mea si
posibilitatea din mintea Ta coincid, adic dac-l gndim la fel si l
simtim la fel, atunci nseamn c electronul-scaun din mintea Mea sia gsit perechea n mintea Ta...
S-ar impune o concluzie: realitatea este denumit prin dou
informatii: o informatie obiectiv, emanat din mintea nomotetica
(clasica), datorit creia este posibil logica formal, colectivitatea si
ntelegerea dintre noi si o informaie subiectiv emanat din mintea
idiografic (si cuantic); este tipul de informatie care a impus logicile
fuzzy, ea garantnd individualitatea si c r e atia. Cele dou minti
functioneaz mpreun, ntr-o unitate complementar, de tip cuanticsupracuantic, din care se naste relativitatea si caracterul probabil al
acestei lumi.